MEDICAȚIA SNV

ADRENERGIC
 Etapele
parcurse de mediatorul chimic in
organism
 Receptorii adrenergici si efectele stimularii lor
 Mediatorii chimici (neurotransmitatori
fiziologici)
 Influentarea medicamentoasa a sinapsei
adrenergice
 Simpatomimetice directe si indirecte
 Simpatolitice directe si indirecte
NEUROTRANSMITATORII ADRENERGICI
CH3
H2 H2 H2
H2N C H2N C N C
H
CH2 HC OH HC OH
H
C
HC CH HC CH HC CH HC CH

CH CH CH CH
HO HO HO HO

OH OH OH OH

Noradrenalina Adrenalina
Dopamina (Norepinefrina) (Epinefrina)
 SINTEZA MEDIATORILOR CHIMICI (1)
DOPA
Tirozin-hidroxilaza
decarboxilaza

COOH COOH
Biopterin-H4 H2
H2N CH H2N CH H2N C
Biopterin-H2
CH2 CH2 CH2
CO2

HC CH HC CH HC CH

H2O
HC CH O2 HC CH
OH HO

OH OH OH

Tirozina Dihidroxifenilalanina Dopamina

(L-DOPA)
 DOPAMINA SINTEZA MEDIATORILOR CHIMICI (2
Noradrenalina

H2 N CH2 H2 N CH2

CH2 Ascorbate HC OH

Dehydroascorbate
S-Adenosyl-Methionine

HO HO S-Adenosyl-
H2O homocysteine
OH O2 OH

Dopamine-b-hydroxylase H3C N CH2 Norepinephrine

H
methyltransferase
HC OH

Adrenalina
HO

OH
 Neurotransmițători Dopamina
(sinapse dopaminergice)

Noradrenalina

Neurotransmițători
(sinapse adrenergice)
Hormoni
(eliberati la nivelul
MSR)
Adrenalina
SINAPSA ADRENERGICĂ

VMAT
 1. DIFUZIUNEA
Catecolaminele difuzate în afara spaţiului sinaptic sunt
captate de diverse structuri din afara sistemului nervos prin
intermediul unui transportor numit transportorul
extraneuronal de monoamine (extranonneuronal
monoamine transporter, EMT) care a fost considerat un
transportor de cationi organici (organic cation transporter,
OCT).

EMT este considerat a fi OCT3 deşi catecolaminele pot fi

captate în afara sistemului nervos şi de OCT1 sau de
OCT2.

OCT3 este puţin specific pentru catecolaminele endogene.

 2. RECAPTAREA (VMAT, DAT)

Cea mai importantă modalitate de înlăturare a catecolaminelor de la

locul de acţiune.

La nivelul terminaţiilor nervilor adrenergici noradrenalina este recaptată prin

intermediul transportorului pentru noradrenalină (NET) care transportă
noradrenalina din fanta sinaptică ---citoplasma terminaţiei adrenergice.

NET are mare specificitate pentru noradrenalină şi adrenalină, dar poate

transporta şi dopamina.

Catecolaminele ajunse în citoplasma terminaţiei adrenergice sunt recaptate

de către VMAT (Vesicular monoamine transporter) în granula de depozit
unde refac depozitele de catecolamine.

Catecolaminele care nu au fost recaptate din citoplasmă în granulele de

depozit, cca. 10%, sunt metabolizate de MAO.
 3. METABOLIZAREA CATECOLAMINELOR

MAO – ENZIMA MITOCONDRIALA

(TERMINATIILE ADRENERGICE)

COMT – FANTA SINAPTICĂ

Acidul vanililmandelic se eliberează prin urină şi poate fi dozat, valorile

sale urinare reprezentând un marker al intensităţii activităţii adrenergice.
 MECANISMELE DE AUTOREGLARE A
SINAPSELOR ADRENERGICE
 creșterea activității tirozinhidroxilazei -
proteinkinaza A (PKA) activată sub influenţa AMPc
sintetizat sub influenţa subunităţii alfa a proteinei G cu
care este cuplat receptorul.

 desensibilizarea receptorilor beta – 3 etape

 Fosforilarea ansei 3 intracelulare a receptorului
produsă de niște kinaze cu impiedicarea cuplarii
acesteia cu proteina G specifica
 Internalizarea receptorilor beta-adrenergici – β
arestina
 Scăderea densității receptorilor – down-regulation
(scaderea sintezei R sau distrugerea lor de catre
lizozomi)
 RECEPTORII ADRENERGICI

ALFA BETA
ALFA-1 (proteine Gq) BETA-1; BETA-2; BETA-3;
cu 3 subtipuri (BETA-4)
ALFA-2 (proteine Gi)
cu 3 subtipuri (proteine Gs)

 Gs – cresterea AMPc
 Gi – scaderea AMPC

 Gq – stimularea PLC cu formare de IP3+DAG

=> cresterea concentratiei intracelulare de
calciu
 Gq – stimularea PLA2 cu formare de derivati
ai acidului arahidonic
ALFA 1 –
localizati
predominant
postsinaptic
ALFA 2 -
autoreceptori

- α2 – pre-sinaptici –
scade eliberarea de
noradrenalina in fanta
sinaptica

- α2 – post-sinaptici –
vasoconstrictie

- α2 – extra-sinaptici –
favorizeaza agregarea
plachetara
BETA 1
BETA 2

Exista R Beta-2 presinaptici

care functioneaza ca
autoreceptori.
BETA 3 si BETA 4

 Beta-3 – lipoliză și glicogenoliză

 Posibile tinte terapeutice in tratamentul
obezitatii și DZ tip II
 EFECTELE SISTEMULUI ADRENERGIC

Organ Receptor Efect

adrenergic
1. Ochi
- m.radiar al irisului Alfa 1 Contractie – midriaza;
- procesele ciliare Beta2 Stimularea alfa - scade
presiunea intraoculara;
Stimularea beta – scade
secretia apoasa a epiteliului
ciliar – umoarea apoasa

2. Cord Beta 1 Efect cronotrop, dromotrop,

inotrop +
 EFECTELE SISTEMULUI ADRENERGIC

Organ Receptor Efect

adrenergic
3. Vase
- cutanat, mucos Alfa 1 Vasoconstrictie
- splanchnic Alfa 1, beta 2 Vasoconstrictie
- muschi scheletici Beta 2>alfa 1 Vasodilatatie
- renal Alfa 1, D1 Vasoconstrictie
- coronare Alfa 1, beta-2, Vasodilatatie
- cerebral (!) D1 Vasoconstrictie / vasodilatatie
- pulmonar Beta-2 Vasodilatatie
- tonusul venos Alfa 1, beta-2 Venoconstrictie
Alfa1 > beta
 EFECTELE SISTEMULUI ADRENERGIC
Organ Receptor Efect
adrenergic
4. Respirator Beta 2 Bronhodilatatie
Vasele din tractul Alfa 1 Efect decongestionant
respirator superior
Celulele glandulare Alfa 1 Scade secretia traheobronsica

5. Digestiv
-Gl.salivare Alfa 1 Secretie cu un continut mare
de mucus – vascozitate
-activitatea secretorie Alfa 1, beta 2 Scade secretia g-i si
si motilitatea g-i motilitatea intestinala

- sfinctere Alfa-1 Contractie

6. Capsula splenica Alfa 1 Contractie

 EFECTELE SISTEMULUI ADRENERGIC
Organ Receptor Efect
adrenergic
7. VU
Detrusor Beta 2 Relaxare
Sfincter vezical Alfa 1 Contractie
intern

8. Uter Alfa 1, beta 2 Contractie/relaxare

9. Muschiul firului de par Alfa 1 Contractie => piloerectie

 EFECTELE SISTEMULUI ADRENERGIC
10. Prostata – tesut Alfa 1 Contractie
muscular neted
11. Glicogenoliza (ficat, Alfa 1, beta Stimuleaza
muschi scheletici) 2

12. Gluconeogeneza (ficat) Alfa 1, beta Stimuleaza

2
13. Secretia de insulina Beta 2 Stimuleaza
Alfa 1 (2) Inhiba

14. Secretia de renina Beta 1 Stimuleaza

15. M.scheletici Beta 2 Creste forta de contractie

Tremor
Glicogenoliza la nivel muscular
 SIMPATOMIMETICE

DIRECTE INDIRECTE

Agonistii receptorilor
adrenergici 1. Cresc elib. CA
2. Scad recaptarea CA
 SIMPATOLITICE

DIRECTE INDIRECTE

Antagonistii receptorilor 1. scad elib. CA

adrenergici
2. Blocheaza recaptarea in
granulele de depozit
 SIMPATOMIMETICE DIRECTE
NEUROTRANSMITATORII FIZIOLOGICI

ADRENALINA α +β

NORADRENALINA α
R-D
DOPAMINA cu efecte slabe pe
R adrenergici
 SIMPATOMIMETICE DIRECTE
NEUROTRANSMITATORII FIZIOLOGICI

ADRENALINA
 Prezintă 2 oxidrili fenolici, 1 gr. CH3 la azotul aminic și o gr.
OH la carbonul beta
 Actioneaza pe toti receptorii adrenergici – alfa si beta

FC:
 substanta polara; nu se absoarbe dupa administrare orala (+este
distrusa de sulfatazele intestinale); trece putin BHE.
 Se administreaza inj. s.c. , i.m, i.v. sau inhalator pentru efect la
nivel respirator; aplicatii topice.
 Este rapid inactivata de organism: in special in ficat – foarte bogat
in COMT si MAO; efectul se instaleaza in cateva minute si dispare
in 30-60 de minute.
 SIMPATOMIMETICE DIRECTE
NEUROTRANSMITATORII FIZIOLOGICI

ADRENALINA

FD:
 TA – creste; mai mult sistolica decat diastolica (TA=DC x RVP)
Prin 2 mecanisme:
 1. stimulare cardiaca – creste DC prin cresterea frecventei si a
fortei de contractie
 2. vasoconstrictie – la nivel tegumentar, mucoase, splanchnic,
rinichi + venoconstrictie ; in teritoriul muscular produce
vasodilatatie; din acest motiv TA diastolica nu creste la fel de
mult ca cea sistolica. La doze mici de adrenalina apare o scadere
initiala a TA prin sensibilitatea mai crescuta a receptorilor beta 2
la adrenalina comparativ cu alfa 1.
SIMPATOMIMETICE
NEUROTRANSMITATORII FIZIOLOGICI
ADRENALINA

FD:
 Vase
 Vasoconstrictie cutanata

 Vasoconstrictie in teritoriul splanchnic

 Vasodilatatie musculara (prin predominanta beta 2)
 Vasoconstrictie usoara la nivel cerebral pentru a limita cresterea
accentuata a irigarii cerebrale determinate de cresterea TA.
 Vasoconstrictie renala (scade irigarea renala cu 40%) => scade
diureza
 Creste fluxul coronarian – prin cresterea fluxului aortic pe de o
parte si prin adenozina eliberata de cardiomiocite pe de alta
parte - pentru a contracara efectul vasoconstrictor direct al
adrenalinei asupra coronarelor (alfa 1).
 SIMPATOMIMETICE
NEUROTRANSMITATORII FIZIOLOGICI
ADRENALINA
FD:
 Cord
 Creste frecventa cardiaca , conducerea A-V, inotropismul. Poate
determina aparitia aritmiilor ventriculare prin actiunea
adrenalinei si a reflexelor vagale ce se declanseaza.
 Musculatura neteda
 G-I - scade
 Uter – efectul depinde de faza ciclului menstrual, de prezenta
unei sarcini si de varsta acesteia.
 In ultimele luni de sarcina adrenalina relaxeaza uterul =>
utilizarea beta-agonistilor pentru intarzierea nasterii premature.
 VU – relaxarea detrusorului.
 Respirator
 Bronhodilatatie
 SIMPATOMIMETICE DIRECTE
NEUROTRANSMITATORII FIZIOLOGICI

ADRENALINA

FD:
 SNC
 Adrenalina nu trece BHE dar administrarea ei este asociata cu
agitatie psihomotorie, cefalee, tremor cel mai probabil secundare
efectelor adrenalinei asupra sistemului cardiovascular,
musculaturii scheletice sau sunt simptome ale anxietatii ce
insotesc afectiunea pacientului pentru care se administreaza
adrenalina.

 Efecte metabolice
 Creste glicemia prin stimularea glicogenolizei si
gluconeogenezei.
 Scade secretia de insulina (ca suma a efectelor pe alfa 1 si
SIMPATOMIMETICE
NEUROTRANSMITATORII FIZIOLOGICI

ADRENALINA

 Utilizari terapeutice – limitate datorita

numeroaselor efecte de tip adrenergic
(stimularea cardiaca excesiva) si datorita duratei
scurte de actiune

 1. criza de astm bronsic

 2. soc anafilactic
 3. pentru prelungirea actiunii anestezicelor locale
 4. stop cardiac
 5. hemostatic topic
SIMPATOMIMETICE DIRECTE
NEUROTRANSMITATORII FIZIOLOGICI

ADRENALINA

 Reactii adverse, CI

 1. palpitatii (cresterea frecventei, extrasistole), cefalee (prin

cresterea fluxului cerebral determinat de cresterea TA),
tremor (favorizarea contractiilor musculare).
 2. aritmii cardiace
 3. hemoragii cerebrale prin cresterea brutala a TA
 4. contraindicata la pacientii care primesc beta-blocante –
stimularea in exces a receptorilor alfa 1 => crestere severa a
TA cu risc de AVC hemoragic.
 SIMPATOMIMETICE DIRECTE
NEUROTRANSMITATORII FIZIOLOGICI
NORADRENALINA

 2 oxidrili fenolici si un OH in pozitia beta a lantului etil

 Agonist al receptorilor alfa cu actiune foarte slaba
pe receptorii beta

 FC: este polara, nu se administreaza oral. Este rapid

inactivata de COMT si MAO din ficat.
 FD:
 Vasoconstrictie marcata in teritoriul cutanat, mucos,
splanchnic, renal, muscular scheletic. Creste mult TA =>
creste irigarea coronariana.
 Contractia capsulei splenice => cresterea volemiei
 Cord – efecte neglijabile; chiar deprimante prin reflexele
vagale - bradicardie.
SIMPATOMIMETICE DIRECTE
NEUROTRANSMITATORII FIZIOLOGICI
NORADRENALINA
FD:
 vasoconstrictie intensa in toate teritoriile in care exista
R alfa-1  cresterea RVP
 Contractia capsulei splenice  cresterea volemiei

 Creste mult TA in special TA diastolica

 ↑↑ TA  activarea reflexelor PS  frecventa cardiaca

poate sa scada - bradicardie

 Utilizari terapeutice:
 In hipotensiune arteriala asociata cu soc
hipovolemic.
 Reactii adverse:
 Cresterea excesiva a TA. Scaderea excesiva a irigarii renale.
 SIMPATOMIMETICE DIRECTE
NEUROTRANSMITATORII FIZIOLOGICI

DOPAMINA
 CA fără gr. OH în poziția beta a lanțului etil – efecte slabe
pe receptorii adrenergici
 Efectele depind de doza:
 Doze mici: 1.5-7.5 µg/kg/min – vasodilatatie renala,
mezenterica, coronariana – R-D1
 Doze medii: 10 µg/kg/min – efect inotrop + R-beta 1 si creste
TA
 Doze mari: 10-15 µg/kg/min – actioneaza pe R-alfa 1 =>
vasoconstrictie generalizata.

 Indicatii terapeutice:
 1. ICC cu oligurie
 2. soc cardiogen/septic cu monitorizarea functie renale.
 AGONISTII ALFA - ADRENERGICI

1. Agonisti ALFA-1 Fenilefrina

selectivi Xilometazolina
Oximetazolina

2. Agonisti ALFA-2 Clonidina

selectivi
 SIMPATOMIMETICE DIRECTE
AGONISTII ALFA-1
 fenilefrina, xilometazolina (Olynth), oximetazolina (Afrin) –
au si actiune de agonist partial alfa-2.

 Stimularea alfa 1 => vasoconstrictie si cresterea TA

(fenilefrina - tratamentul hipotensiunii ortostatice).

 In acest moment fenilefrina se foloseste ca decongestionant

nazal sau ca midriatic.

 Xilometazolina si oximetazolina – decongestionante nazale.

 Daca se folosesc in exces produc congestie de rebound – rinita

medicamentoasa – mucoasa nazala si a sinusurilor este lezata
datorita ischemiei prelungite si devine edematiata si congestionata.
Astfel poate apare toleranta fiziologica manifestata prin congestie
nazala prelungita dupa oprirea administrarii.
 SIMPATOMIMETICE DIRECTE
AGONISTII ALFA-2

 Clonidina – agonist al receptorilor alfa 2. Produce scaderea

tensiunii arteriale prin:
 Scade eliberarii de CA prin stimularea receptorilor alfa-2
presinaptici

 Stimularea receptorilor alfa 2 din centrul vasomotor

 Stimularea receptorilor imidazolinici din centrul vasomotor

 R imidazolinici si alfa 2 se gasesc in centrul vasomotor si intervin

in controlul tonusului vascular.

 Se foloseste in tratamentul hipertensiunii arteriale dar

produce sedare, uscaciunea gurii prin mecanism central.
 AGONISTII BETA - ADRENERGICI

1. BETA-1 + BETA-2 Izoprenalina

2. BETA-1 Dobutamina

3. BETA-2 Salbutamolul
Fenoterolul
Salmeterolul
Orciprenalina
 SIMPATOMIMETICE DIRECTE
AGONISTII BETA-1 + BETA-2

IZOPRENALINA - izoproterenol - CA de sinteză – substituent

izopropil la gruparea aminică
 Scade rezistenta vasculara periferica in special la nivelul
musculaturii scheletice dar si renale si splanhnice – prin stimulare
beta-2 => scade TA diastolica, in timp ce TA sistolica ramane
nemodificata sau creste datorita efectului inotrop si cronotrop
pozitiv. Creste frecventa cardiaca cu creșterea consumului de
oxigen la nivel miocardic.
 Determina bronhodilatatie (beta-2) – se folosea in AB.
 FC – inactiv pe cale orală și trece puțin BHE.

 S-a folosit in tratamentul socului cardiogen si AB dar a fost inlocuit

de alte SM. Se mai foloseste in tratamentul bradicardiilor sau
BAV.

 R. adv.: aritmii cardiace prin stimularea excesivă a cordului.

 SIMPATOMIMETICE DIRECTE
AGONISTII BETA-1

DOBUTAMINA

 Agonist beta 1 => stimuleaza cordul: creste forta de contractie,

frecventa, dromotropismul. Favorizeaza aparitia aritmiilor
cardiace.

 Se foloseste pentru tratamentul de scurta durata al decompensarii

cardiace care poate apare dupa chirurgie cardiaca sau la pacienti cu
ICC sau IMA deoarece creste DC fara a creste semnificativ
frecventa cardiaca.

 Are T1/2 = 2 min. Efectul se instaleaza repede si se mentine pe

durata perfuziei intravenoase.
 SIMPATOMIMETICE DIRECTE
AGONISTII BETA-2
Salbutamolul (albuterol), fenoterol, orciprenalina,
salmeterol, formoterol – radical voluminos la gr.
aminică

 Produc bronohodilatatie si reprezinta prima alegere in tratamentul AB.

 Determina vasodilatatie => scadere usoara a TA.
 Vasodilatatia pulmonara poate fi mai importanta decat bronhodilatatia =>
dezechilibru ventilatie – perfuzie care poate accentua hipoxia si hipercapnia.
 Produc tremor prin stimularea R-beta 2 musculari.
 Produc relaxare uterina (efect tocolitic) – tratamentul contracțiilor uterine
dureroase la femeia gravidă sau pentru întârzierea nașterii premature.
 Scăderea TA duce la activarea reflexelor simpatice și la o ușoară stimulare a cordului.
 Anxietate, cresterea excitabilitatii SNC.
 SIMPATOMIMETICE INDIRECTE

EFEDRINA

 Alcaloid dintr-o plantă - Ephedra vulgaris – seamana chimic cu

adrenalina
 Creste eliberarea CA in fanta sinaptica – «pacaleste» mecanismele
de recaptare NET si VMAT
 Este putin polara – se poate administra oral si trece BHE
(rezistentă la acțiunea sulfatazelor intestinale și COMT / MAO)
 Administrată sistemic prezinta toate efectele adrenalinei dar
de intensitate mai mica si de durata mai lunga.
 Are efecte SNC: inlatura oboseala, determina insomnie, anxietate.
 Se foloseste ca decongenstionant nazal (preparatele pentru
răceală și gripă).
 Poate determina tahifilaxie = disparitia efectului cel mai
probabil prin epuizarea depozitelor de CA.
 SIMPATOMIMETICE INDIRECTE

NAFAZOLINA

 Decongenstionant nazal (picături pt nas) sau conjunctival (colir).

 Poate determina tahifilaxie – disparitia efectului cel mai

probabil prin epuizarea depozitelor de CA.

 BIXTONIM – efedrină, nafazolină (vasoconstrictoare => ef

decongestionant) + hidrocortizon (ef. antiinflamator) + tiomersal
(antiseptic)
 SIMPATOMIMETICE INDIRECTE

AMFETAMINA + COCAINA – Psihostimulante

 Cresc activitatea SNC si determina un puternic efect de intarire a
comportamentului prin determinarea unei cresteri marcate a
dispozitiei si a unei stari de accentuata euforie.

 Cocaina – blocheaza mecanismele de recaptare ale dopaminei,

noradrenalinei si serotoninei

 Amfetamina – creste eliberarea de noradrenalina si dopamina

 Cresterea disponibilului de dopamina este responsabila de

potentialul crescut al acestor substante de a determina dependenta.

 Instalarea dependentei este favorizata si de calea de administrare

folosita – i.v. sau inhalatorie – determina foarte rapid starea de
euforie ceea ce promoveaza comportamentul de dependenta
accentuat si de cresterea foarte rapida a dopaminei
 SIMPATOMIMETICE INDIRECTE

AMFETAMINA + COCAINA – Psihostimulante

 Răspunsul comportamental la psihostimulante depinde de:

Doza
Cale de administrare: i.v. sau inhalatorie –

determină un răspuns mult mai plăcut decât

administrarea orală
Experiența anterioară

Mediul social

Răspunsul individual influențat de factori

genetici
 SIMPATOMIMETICE INDIRECTE

AMFETAMINA + COCAINA – Psihostimulante

 Efectele asteptate de utilizatorul drogului:

 Initial dupa administrarea psihostimulantului apare o
stare de euforie insotita de scaderea senzatiei de
oboseala.
 Cresc performantele intelectuale dar cu cresterea
frecventei erorilor.
 Creste forta de contractie musculara
 Creste rezistenta la efortul fizic de lunga durata dar
scade precizia miscarilor fine.
 SIMPATOMIMETICE INDIRECTE

AMFETAMINA + COCAINA – Psihostimulante

 Efectele nedorite care apar prin utilizarea cronica:

 Anxietate
 Insomnia
 Scaderea apetitului
 Euforia incepe sa fie inlocuita de disforie
 Apare toleranta pentru euforie => cresterea treptata a dozelor
 Psihoze la doze mari – precedate de comportamente repetitive
 Cocaina poate determina perforatie de sept nazal –
frecvent se administreaza intranazal si determina vasoconstrictie
-> ischemie -> necroza mucoasei nazale
 Efecte asemanatoare administrarii de adrenalina – tahicardie
(palpitatii), crestere moderata a TA, favorizarea aparitiei
aritmiilor cardiace, etc.
 UTILIZARILE CLINICE ALE SM
(DIRECTE SI INDIRECTE)
 CV
 hipoTA marcata – scăderea DC: în stări de șoc,
aritmii cardiace, hipovolemie – noradrenalina,
fenilefrina – care actioneaza doar pe R alfa
 soc cardiovascular – hipoTA, afectarea starii de
constienta, oligurie, acidoza metabolica – eficacitatea
SM este discutabila deoarece deja vasoconstrictia
reflexa este foarte intensa. Atentie la irigarea
rinichiului, miocardului si creierului, nu la valoarea
TA, administrarea de SM ar putea creste consumul de
O2 al miocardului.
 Soc cardiogen sau ICC – dobutamina, dopamina
 UTILIZARILE CLINICE ALE SM
(DIRECTE SI INDIRECTE)
 Accentuarea efectului anestezicelor locale
 Efect hemostatic local – chirurgia faciala, nazofaringiana
– adrenalina, cocaina
 Decongestionante nazale – fenilefrina, xilometazolina,
oximetazolina, efedrina, pseudoefedrina, nafazolina
 Decongestionante conjunctivale – nafazolina,
fenilefrina
 Astm bronsic
 Adrenalina – criza de AB
 Izoprenalina – nu se mai foloseste datorita stimularii cardiace prin R-
beta 1
 Beta 2 – SM – de prima alegere in profilaxia si tratamentul crizelor de
AB
 UTILIZARILE CLINICE ALE SM
(DIRECTE SI INDIRECTE)

 Soc anafilactic – caracterizat de hipoTA severa,

bronhospasm, angioedem (edem al fetei, mucoasei bucale si
limbii) – determinat de eliberarea masiva de histamina de
mastocite in urma contactului cu un antigen – adrenalina
s.c./i.m./i.v. urmata de glucocorticoizi si antihistaminice

 Ocular – fenilefrina produce midriaza si este folosita

pentru ex. FO. Rar – in glaucom se folosesc aplicatiile locale
de adrenalina

 Genitourinar – beta-2 SM sunt utilizate ca tocolitice

pentru întârzierea nașterii premature și pentru a permite
acțiunea corticoizilor de maturare pulmonară
 UTILIZARILE CLINICE ALE SM
(DIRECTE SI INDIRECTE)

 SNC
 Narcolepsie - modafinil

 Sindrom de hiperactivitate cu deficit de atentie la copii –

metilfenidat – Ritalin - ADHD pare a fi cauzat de un dezechilibru al
dopaminei si o scadere a activitatii centrilor implicate in focalizarea atentiei
si in activitatile directionate. Metilfenidatul (amfetamina, etc) creste
activitatea acestor centri prin cresterea nivelului de dopamina si
noradrenalina.

 Anorexigene – deprimarea centrului foamei - amfepramona

(Regenon) - insomnie, cefalee (dureri de cap), agitaţie, palpitaţii şi
creşterea tensiunii arteriale. Sibutramina – Reductil – este asemanator
cu amfetamina. Produc o scădere moderată a greutății și se recomandă
asocierea cu dieta și exerciții fizice. Se administrează numai dupa un control
fizic amanuntit.
 SIMPATOLITICE

DIRECTE INDIRECTE
(Blocante) (Neurosimpatolitice)

Antagonistii receptorilor 1. scad elib. CA

adrenergici
2. Blocheaza recaptarea in
granulele de depozit
 ANTAGONISTII ALFA
ADRENERGICI

1. ALFA1+ALFA2 Tolazolina
(Neselectivi) Fentolamina
Fenoxibenzamina

2. ALFA1 selectivi Prazosin

Terazosin
Doxazosin
Tamsulosin
 SIMPATOLITICE DIRECTE
ANTAGONITI ALFA NESELECTIVI
TOLAZOLINA, FENTOLAMINA SI FENOXIBENZAMINA

 Blocheaza receptorii alfa 1 si alfa 2 => scaderea TA => stimulare

reflexa simpatica a cordului si secretie de renina.

 Cresterea tonusului simpatic este favorizata de blocarea R-alfa 2 care

nu mai permit realizarea feed-back-ului negativ asupra eliberarii CA.

 In final TA nu se modifica cu exceptia TA din feocromocitom –

exces de CA – reflexele simpatice nu mai sunt evidente. Se
administreaza mai intai alfa-blocante si apoi beta-blocante, nu invers
pentru ca este agravata vasoconstrictia.

 Fentolamina – blocheaza unii receptori serotoninergici si este agonist

al receptorilor histaminergici (↑ HCl, diaree).

 R.adv.: palpitatii, aritmii, cresterea consumului de O2 al miocardului

cu agravarea unei cardiopatii ischemice daca aceasta exista.
 SIMPATOLITICE DIRECTE
ANTAGONITI ALFA NESELECTIVI
TOLAZOLINA SI FENTOLAMINA

 Indicații:

 Diagnosticul si tratamentrul feocromocitomului

 HTA din feocromocitom

 Sdr de ischemie periferică

 SIMPATOLITICE DIRECTE
ANTAGONITI ALFA-1 SELECTIVI
PRAZOSINUL, TERAZOSINUL, DOXAZOSINUL

 Determina vasodilatatie dar cu scaderea intensitatii reflexelor

simpatice – noradrenalina prin alfa 2 isi inhiba propria
eliberare – nu produc tahicardie reflexa. De asemenea se pare ca
inhiba baroreflexele la pacientii cu HTA. Scad LDL si cresc HDL.

 Prazosin, terazosin – in tratamentul HTA. Principala reactie adversa

este hipotensiunea ortostatica care apare in principal dupa primele
doze; ameteli, cefalee.

 Prazosinul, terazosinul, doxazosinul (Cardura), alfuzosinul se folosesc

in hiperplazia benigna de prostata – adenomul de prostata -
deoarece produc relaxarea musculaturii netede a prostatei si a
sfincterului vezical ceea ce usureaza mictiunea la acesti pacienti.
 SIMPATOLITICE DIRECTE
ANTAGONITI ALFA-1 SELECTIVI
TAMSULOSINUL

 Alfa-1 blocant care, spre deosebire de prazosin, blochează cu mult

mai mare selectivitate receptorii Alfa1A şi Alfa1D decât receptorii
Alfa1B.

 eficace în tratamentul hipertrofiei benigne de prostată, fără să

scadă foarte mult tensiunea arterială (fibrele musculare netede ale
prostatei, există receptori Alfa1A adrenergici a căror blocare
relaxează respectivii muşchi netezi prostatici ceea ce scade
rezistenţa la fluxul urinar, manifestare caracteristică hipertrofiei
benigne de prostată).
 SIMPATOLITICE DIRECTE

Utilizarile clinice ale antagonistilor alfa-1 selectivi

 HTAE usoara sau medie – antagonistii alfa 1 – prazosin

 Boli vasculospastice – sdr. Raynaud – prazosin

 Hiperplazia benigna a prostatei

 R. adverse: fenomenul de primă doza

 SIMPATOLITICE DIRECTE
BETA-BLOCANTELE
 Beta-blocante neselective – Gen I (beta 1 si beta 2): propranolol,
timolol

 Beta 1 blocante selective – Gen II (doar beta 1): metoprolol, atenolol,

bisoprolol, betaxolol

 Beta blocante care blocheaza si R-alfa 1 – Gen III: labetalol,

carvedilol

 Beta 1 blocante cu actiune agonista pe beta-2 – celiprolol

 Beta 1 blocante care produc NO – celiprolol, nebivolol

 Beta blocante cu activitate simpatomimetica intrinseca

(agonisti partiali): pindolol, acebutolol.

 FC – liposolubile (propranololul, metoprololul) – atentie IH !!!

- hidrosolubile (atenololul, nadololul) – atentie IR !!!

 SIMPATOLITICE DIRECTE
BETA-BLOCANTELE
 FD:
 CV – scad activitatea cordului
 Scad frecventa cardiaca, dromotropismul si batmotropismul – utile
in aritmii cardiace dar CI in BAV

 Scad consumul de O2 al miocardului – utile in BCI, angina

pectoral, IC

 Scad DC si activitatea SRAA – scad TA la pacientii cu HTA, mai

putin la cei normali

 Vase – predomina vasoconstrictia determinata de receptorii alfa-1

neblocati – creste RVP prin mecanism reflex simpatic
determinat de scaderea TA – dar anulata partial de
blocarea receptorilor beta 1 din aparatul juxtaglomerular
 SIMPATOLITICE DIRECTE
BETA-BLOCANTELE
 FD:
 Respirator – blocarea beta 2 – bronhoconstrictie importanta doar la
pacientii cu AB; de folosit beta 1 blocantele selective

 Ochi - scad presiunea intraoculara => tratamentul glaucomului

 Metabolic – la pacientii cu DZ mascheaza simptomele de hipoglicemie

si intarzie partial cresterea glicemiei determinata de activarea
simpaticului; scad HDL si cresc VLDL

 SNC – efect anxiolitic prin mecanism neprecizat;

 Unele beta – blocante au efect anestezic local – metoprolol,

propranolol prin blocarea canalelor de Na+

 Sotalol - este beta-blocant si blocant al canalelor de K+

 SIMPATOLITICE DIRECTE
BETA-BLOCANTELE
Indicatii terapeutice I

 HTA – un beta-blocant +/- diuretic

 BCI – angina pectoral

 IMA – in faza initiala – scad mortalitatea mai ales prin supresia

aritmiilor ce apar post-IMA

 Aritmii cardiace – supraventriculare si ventriculare

 IC – metoprolol, bisoprolol, carvedilol – scad remodelarea cardiac si

riscul de moarte subita
 SIMPATOLITICE DIRECTE
BETA-BLOCANTELE
Indicatii terapeutice II
 Glaucom – prin scaderea productiei de umoare apoasa de catre corpii
ciliari – timolol, betaxolol – mai utilizate deoarece au si effect
anestezic local; sunt mai bine suportate comparativ cu pilocarpina
deoarece nu produc tulburari de vedere

 Hipertiroidism – exista un exces de CA

 Migrene – propranolol, metoprolol – mec. Neprecizat

 Anxiolitice – propranolol

 Scaderea tremorului pe fond de hiperactivitate simpatica –

chirurgi, muzicieni

 Pentru scaderea presiunii in vena portala in ciroza hepatica –

propranololul scade incidenta sangerarilor de la nivelul varicelor
esofagiene
 SIMPATOLITICE DIRECTE
BETA-BLOCANTELE
Reactii adverse

 Bradicardia

 hipoTA

 Agravarea unui BAV

 Agravarea unei boli vasculare periferice – facilitează predominant

alfa 1

 Agravarea AB

 Sedare, tulburari de somn, depresie – pentru cele liposolubile

 In general contraindicate la pacientii cu DZ insulino-dependent

 SIMPATOLITICE INDIRECTE

 neurosimpatolitice sau blocante ale terminaţiilor simpatice

- împiedică acumularea de catecolamine în fanta sinaptică

 efecte asemănătoare cu cele ale SL directe (potențează efectul SL

directe)

 prin scăderea eliberării neurotransmiţătorului în fanta sinaptică -

guanetidina

 fie prin epuizarea depozitelor de catecolamine - rezerpina.

 Rar utilizate in practica – in tratamentul HTA.

 DERIVAȚII DE SECARĂ
CORNUTĂ

 primele substanţe despre cunoscute că blochează receptorii alfa adrenergici

 agonişti parţiali ai receptorilor alfa adrenergici, au proprietăţi serotoninergice şi

proprietăţi dopaminergice

 au efect agonist parţial asupra receptorilor alfa adrenergici dar valoarea activităţii
intrinseci diferă foarte probabil mult de la o substanţă la alta => efectele acestor
alcaloizi să fie destul de diferite.

 2 clase:

 alcaloizi cu structură peptidică cum ar fi ergotamina, ergotoxina şi

bromocriptina

 amide ale acidului lisergic- ergometrina, metisergida şi lisergida sau LSD

 DERIVAȚII DE SECARĂ
CORNUTĂ

 efecte alfa adrenolitice – ergotoxina și dihidroergotoxina au

proprietăţi vasodilatatoare.

 Erogotamina şi dihidroergotamina au un intens efect

vasoconstrictor, în special în teritoriul carotidian. Aceasta face ca aceste
medicamente să fie utilizate în principal pentru tratamentul crizei de
migrenă.

 Bromocriptina este un agonist al receptorilor dopaminergici din creier,

ceea ce face să fie utilă în tratamentul bolii Parkinson şi sindroamelor
parkinsoniene sau în tratamentul sindroamelor de hiperprolactinemie