Elev: NEAGU VALENTIN 122

Ploaia acidă

Ploaia acidă sau precipitațiile acide sunt precipitațiile care au un pH mai mic decât
5,6, având deci un caracter acid pronunțat. Termenul de ploaie acidă a fost folosit pentru
prima dată de chimistul britanic Robert Agnus Smith, în 1872, într-un tratat în care examina
corelația dintre cerul îmbâcsit și aciditatea ploilor din regiune. Măsurată pe o scară chimică de
la 0 la 15 pH (de la cea mai acidă la cea mai alcalină), ploaia acidă este definită ca o
precipitație cu pH sub 5,6. În majoritatea zonelor industrializate ale Europei, precipitațiile sub
formă de ploaie acidă au ajuns la un pH între 4,5 și 5,5. În unele regiuni ale Italiei, au fost
înregistrate cote și mai scăzute, până la 2,6, cu aciditate mai mare decât a oțetului comestibil
utilizabil în industria alimentară, al cărui pH admisibil este 2,9. Apa curată nepoluată este slab
acidă, cu un pH puțin mai mic decât 7, dar nu mai mică decât 5,6.

Precipitațiile acide apar de obicei în situațiile în care cantități mari de dioxid de

sulf (SO2) Sau de monoxid de azot (NO) sunt emise în atmosferă. Acestea reacționează cu
oxigenul din atmosferă formând trioxid de sulf (SO3) respectiv dioxid de azot
(NO2). Trioxidul de sulf (SO3) și dioxidul de azot reacționează cu apa din nori formând acid
sulfuric (H2SO4) și acid azotic (HNO3). Soluția formată din restul de apă împreună cu acizii
sulfuric și azotic este ploaia acidă.

Acțiunea corosivă a ploii acide provoacă pagube mediului înconjurător. Ploaia

acidă îndepartează substanțele nutritive din pământ, încetinește dezvoltarea copacilor și
transformă lacurile într-un mediu care nu poate întretine viata. În orase, corodează aproape tot
ce intra în contact, accelerând acest proces asupra structurilor cum ar fi blocuri și statui.

Procesul care duce la formarea ploii acide începe cu arderea combustibililor fosili.
Arderea este o reactie chimica în care oxigenul din aer se combină cu carbon, azot, sulf si alte
elemente chimice din substanța care este arsa. Uneori acizii poluanți apar ca particule uscate
și ca gaze care pot atinge solul fara ajutorul apei. Când acesti acizi „uscati” sunt spălați de
ploaie, combinându-se cu aceasta, formeaza o solutie cu actiune mult mai coroziva.
Combinatia dintre ploaie acidă și acizi uscați este cunoscuta sub numele de depunere de acid.

Ploaia acidă reprezintă o problemă ecologică majoră în zilele noastre, şi s-a

încercat prin toate mijloacele stoparea acestui fenomen, care are consecinţe multiple. Dintre
acestea cele mai importante sunt:

1. Ceaţa acidă, care afectează vizibilitatea, face deplasarea mai dificilă (în special
pentru piloţi), impiedică cursul luminii solare de la soare către pământ şi înapoi. In zona
arctică, ceaţa acidă are drept consecinţă creşterea lichenilor, care afecteaza renii şi alte
animale care se hrănesc cu licheni.
 2. Particulele acide cauzează coroziunea clădirilor, statuilor, posurilor, şoselelor,
punând în pericol siguranţa cetăţenilor. De exemplu, în anul 1967, podul de peste Raul Ohio
s-a prăbuşit, ca urmare a coroziunii ploii acide, omorând 46 de persoane.

3. Ploaia acidă are efcete nocive asupra florei şi faunei apei lacurilor. Ploaia acidă
odată ajunsă la pământ spală ingrăşămintele chimice şi alte substanţe toxice conducându-le în
lacuri şi iazuri, omorând cateva specii însemnate de peşti.

4. Acidul care provine din ploaia acidă, reacţionează cu substanţele nutritive

necesare copacilor, cum sunt calciul, magneziul, potasiul, ceea ce îngreunează hrănirea lor.
Aceasta face ca arborii să nu mai poată rezistă vântului sau greutăţii zăpezii şi să le cadă
frunzele, căpătând o culoare anormală.

5. Cărţile şi obiectele de artă, vechi de sute de ani, sunt deasemenea afectate de

ploaia acidă. Particulele acide pătrund în clădirile în care sunt păstrate, deteriorând astfel
materialele.

6. Practic, ploaia acidă atacă tot ce întalneşte şi afecteaza toate formele de viaţă,
calitatea solului şi a materialelor. Modificarea calităţii apei în lacuri şi râuri produc efecte
indirecte asupra celorlalte componente ale mediului, asupra sănătăţii umane boli respiratorii
(astm, bronşite, emfizem), oculare şi dermatologice, iar indirect, prin consumul de alimente
afectate-boli digestive şi ale sistemului nervos; asupra sănătăţii animalelor, vietăţile din lacuri
şi râuri sunt distruse de ploaia acidă, eroziunea solului, efectele asupra vegetaţiei şi a apelor
de suprafaţă duc la eroziunea solului.

Faţă de toate acestea, ploile acide atacă roca, dizolvă sărurile de calciu şi
magneziu şi reduce calitatea solului dizolvând metalele şi distrugând viaţa la nivelul
microorganismelor din sol.

Cauzele şi factorii care duc la producerea acestui fenomen:

- naturale: vulcanii, incendiile- Erupţia vulcanului Krakatoa în 1883 în Sumatra a

creat un nor imens acid iar ploile acide şi noroioase au căzut la peste 100km de locul erupţiei.
A fost considerată cea mai mare catastrofă din istoria civilizaţiei.

- artificiale - efect al revoluţiei industriale

- dezvoltarea industrială a solicitat consumuri din ce în ce mai mari energetice şi a

impus mărirea numărului şi a puterii termocentralelor consumatoare de combustibili fosili
(petrol, cărbune, gaz)

- industria metalurgică-siderurgia şi industria chimică, transporturile –motoarele

cu ardere internă, marile centre urbane şi industriale- consumuri sporite de combustibili fosili