Sunteți pe pagina 1din 104

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA

VETERINARA BUCURESTI
FACULTATEA DE HORTICULTURA
DEPARTAMENTUL DE INVATAMANT LA DISTANTA

LECTOR DR. ADRIAN ASĂNICĂ

POLITICI AGRICOLE COMUNITARE

BUCURESTI
2011

1
CUPRINS

Unitatea de Invatare nr 1 ............................................................................................................ 3


1.1. Obiectivele unitatii de invatare nr. 1 ....................................................................................... 3
1.2. Misiunea si obiectivele Uniunii Europene .............................................................................. 3
1.3. Simbolurile europene .............................................................................................................. 5
1.4. Institutiile Uniunii Europene .................................................................................................. 8
1.5. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ............................................................. 16
1.6. Comentarii si raspunsuri la teste ........................................................................................... 17
1.7. Lucrare de verificare nr. 1 ..................................................................................................... 20
1.8. Bibliografie minimala ........................................................................................................... 21

Unitatea de Invatare nr 2 .......................................................................................................... 22


2.1. Obiectivele unitatii de invatare nr. 2 ..................................................................................... 22
2.2. Istoricul Politicii Agricole Comune ...................................................................................... 22
2.3. Trasaturi, obiective si principii ale Politicii Agricole Comune ............................................ 27
2.4. PAC in Europa-Succesiune de evenimente .......................................................................... 29
2.5. Implementarea PAC in Romania .......................................................................................... 35
2.6. Comentarii si raspunsuri la teste ........................................................................................... 39
2.7. Lucrare de verificare nr. 2 ..................................................................................................... 42
2.8. Bibliografie minimala .......................................................................................................... 43

Unitatea de Invatare nr 3 .......................................................................................................... 44


3.1. Obiectivele unitatii de invatare nr. 3 ..................................................................................... 44
3.2. Introducere ............................................................................................................................ 44
3.3. Programul PHARE ............................................................................................................... 45
3.4. Programul ISPA ................................................................................................................... 50
3.5. Programul SAPARD ............................................................................................................ 52
3.6. Comentarii si raspunsuri la teste .......................................................................................... 57
3.7. Lucrare de verificare nr. 3 .................................................................................................... 60
3.8. Bibliografie minimala ........................................................................................................... 60

Unitatea de Invatare nr 4 .......................................................................................................... 61


4.1. Obiectivele unitatii de invatare nr. 4 ..................................................................................... 61
4.2. Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) ........................................... 61
4.3. Scheme si masuri de sprijin pentru platile directe ................................................................ 67
4.4. Comentarii si raspunsuri la teste ........................................................................................... 72
4.5. Lucrare de verificare nr. 4 ..................................................................................................... 74
4.6. Bibliografie minimala .......................................................................................................... 74

Unitatea de Invatare nr 5 .......................................................................................................... 75


5.1. Obiectivele unitatii de invatare nr. 5 ..................................................................................... 75
5.2. Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (PNDR) - prezentare generala ......... 75
5.3. Masura 112 - Instalarea tinerilor fermieri ............................................................................. 83
5.4. Masura 121 - Modernizarea exploatatiilor agricole .............................................................. 89
5.5. Comentarii si raspunsuri la teste ........................................................................................... 96
5.6. Lucrare de verificare nr. 5 ................................................................................................... 101
5.7. Bibliografie minimala ......................................................................................................... 101

Bibliografie generala ................................................................................................................ 102

2
UNITATEA DE INVATARE NR. 1

UNIUNEA EUROPEANA

CUPRINS
1.1. Obiectivele unitatii de invatare nr. 1
1.2. Misiunea si obiectivele Uniunii Europene
1.3. Simbolurile europene
1.4. Institutiile Uniunii Europene
1.5. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
1.6. Comentarii si raspunsuri la teste
1.7. Lucrare de verificare nr. 1
1.8. Bibliografie minimala

1.1. OBIECTIVELE UNITATII DE INVATARE NR. 1

Prin studierea acestei unitati de invatare, veti fi in masura sa:

o definiti constructia Uniunii Europene, sa cunoasteti rolul,


misiunea, scopul si obiectivele Uniunii Europene;
o scoateti in evidenta trasaturile Uniunii Europene prin
insusirea semnificatiilor simbolurilor europene, sa justificati
multilingvismul folosit in cadrul Uniunii Europene;
o enumerati institutiile Uniunii Europene si sa specificati rolul,
atributiile si structura acestora;
o cunoasteti elementele definitorii ale Cartei Drepturilor
Fundamentale ale Uniunii Europene

1.2. MISIUNEA SI OBIECTIVELE UNIUNII EUROPENE

Ce este UE? Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare si


integrare care a inceput in anul 1951, intre 6 tari europene (Belgia,
Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda). Este o entitate
politica, sociala si economica unica in lume care incepand cu 1 Dec
2009 are personalitate juridica internationala. Uniunea este fondata
pe respectul pentru demnitatea umana, libertate, democraţie,
egalitate, stat de drept şi respectarea drepturilor omului, inclusiv a
minoritaţilor. Valorile sunt comune Statelor Membre într-o societate
în care prevaleaza pluralismul, nediscriminarea, toleranţa, justiţia,
solidaritatea şi egalitatea între femei şi barbaţi.
Statele membre UE Dupa 60 de ani si 6 valuri de aderare Uniunea Europeana numara
astazi 27 de state membre. Acestea sunt in ordinea aderarii dupa cum
urmeaza: Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg, Olanda
(1951), Danemarca, Irlanda si Regatul Unit (1973), Grecia (1981),
Spania si Portugalia (1986), Austria, Finlanda si Suedia (1995),
Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia,
Slovenia si Ungaria (2004), Bulgaria si Romania (2007). Croatia,
Islanda, Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei, Muntenegru si
Turcia sunt tari candidate. Toate tarile formeaza impreuna un spatiu
de peste 4.000.000 km2 cu o populatie totala de aproximativ
500.000.000 de locuitori.

3
Misiunea Uniunii Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relatiile dintre statele
Europene membre si intre popoarele acestora intr-o maniera coerenta avand
drept suport solidaritatea. Este creata cu scopul de a garanta o pace
durabila, de a mentine stabilitatea, prosperitatea si de a ridica
standardele de viata. Guvernele statelor membre se întâlnesc periodic
pentru a discuta despre cooperarea europeană. Nici o ţară din cadrul
Uniunii Europene nu poate fi tratată mai bine sau mai rău decât
celelalte. Instituţiile Uniunii Europene au grijă ca toată lumea să
respecte regulile jocului european.
Limbile Europei Uniunea Europeana este fondata pe principiul „unitate in
(multilingvismul) diversitate”: diversitatea culturilor, obiceiurilor, credintelor si
limbilor. Articolul 22 din "Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii
Europene", adoptata de catre liderii europeni in anul 2000, afirma
respectul pentru diversitatea lingvistica, iar articolul 21 interzice
discriminarea pe diverse criterii, inclusiv pe baza celui lingvistic.
Uniunea Europeana are 23 de limbi oficiale: bulgara, ceha, daneza,
engleza, estona, finlandeza, franceza, germana, greaca, irlandeza,
italiana, letona, lituaniana, maghiara, malteza, olandeza, polona,
portugheza, romana, slovaca, slovena, spaniola si suedeza.
In calitate de organizatie democratica, UE trebuie sa comunice cu
cetatenii in limba lor, precum si in limbile autoritatilor si
administratiilor publice ale statelor membre. Publicul are dreptul sa
stie ce se face in numele lui si trebuie sa poata participa activ fara sã
fie obligat sa invete o limba straina. In plus, UE adopta legi care se
aplica direct tuturor cetatenilor Uniunii.
Folosirea tuturor limbilor oficiale imbunatateste transparenta,
legitimitatea si eficacitatea Uniunii si a institutiilor sale. Inainte de
aderare, fiecare tara precizeaza limba pe care vrea s-o foloseasca
drept limba oficiala in cadrul Uniunii. Acordul asupra acestui subiect
este inregistrat ulterior in actul de aderare.
In unele cazuri, nu toate limbile cu statut oficial intr-un stat membru
au fost propuse ca limbi oficiale ale UE.
Intentioneaza UE sa reduca numarul limbilor oficiale? Nu. In
interesul transparentei si al democratiei, s-a decis mentinerea
sistemului existent. Niciun stat membru nu este dispus sa renunte la
folosirea propriei limbi, iar tarile candidate vor ca si a lor sa fie
adaugata pe lista.
De ce nu se alege o singurã limbã oficialã a Uniunii Europene? Ce
limba ar trebui sã fie aleasa? In UE, limba cu cei mai multi vorbitori
nativi este germana, dar nu este foarte folosita în afara Germaniei si
Austriei. Limbile Uniunii cu cei mai multi vorbitori nativi din lume
sunt spaniola si portugheza, dar majoritatea acestor vorbitori nu se
afla in Europa. Franceza este limba oficiala in trei state membre, este
vorbita in numeroase regiuni ale lumii si se invata in multe scoli din
UE, dar este mult mai raspandita in sudul si vestul Europei decat in
nord si est. Dintre limbile oficiale ale Uniunii, engleza este cea mai
raspandita ca prima sau a doua limba a Uniunii, dar studii recente
arata ca mai putin de jumatate din populatia Uniunii o stapaneste
suficient de bine.
Pentru a avea o idee despre costul multilingvismului in UE, putem
lua in considerare costul serviciilor lingvistice, adica traducatorii si
interpretii care fac sistemul sa functioneze. Unele date (2005) privind

4
costul total anual indicã 1 123 milioane de euro, ceea ce reprezinta
1% din bugetul general anual al Uniunii Europene. Raportat la
populatia Uniunii, costul revine la 2,28 euro de persoana pe an.
Principalele obiective Obiectivele Uniunii Europene au fost consacrate in Actul Unic
ale Uniunii Europene European (1987), Tratatul Uniunii Europene de la Maastricht (1992),
Tratatul de la Amsterdam (1997) si Tratatul de la Nice (2000).
Acestea sunt:
• promovarea progresului economic si social echilibrat si
durabil (piata unica a fost instituita in 1993, iar moneda unica
a fost lansata in 1999);
• implementarea Uniunii Economice si Monetare (UEM) ce a
stabilit o singura moneda pentru membrii UE;
• afirmarea identitatii Uniunii Europene pe scena internationala
(prin ajutor umanitar pentru tarile nemembre, o politica
externa si de securitate comunaincluzand si definirea unei
politici de aparare comuna, implicare in rezolvarea crizelor
internationale, pozitii comune in cadrul organizatiilor
internationale);
• instituirea cetateniei europeane (care nu inlocuieste cetatenia
nationala dar o completeaza, conferind un numar de drepturi
civile si politice cetatenilor europeni);
• dezvoltarea unei zone de libertate, securitate si justitie (legata
de functionarea pietei interne si in particular de libera
circulatie a persoanelor);
• consolidarea uniunii in baza dreptului comunitar (corpul
legislatiei adoptate de catre institutiile europene, impreuna cu
tratatele fondatoare);

Test de autoevaluare

Va rugam sa raspundeti urmatoarelor intrebari:

1. Ce este Uniunea Europeana si care tari intra in componenta sa


dupa cele 6 valuri de aderare succesive?

2. Care este scopul si misiunea Uniunii Europene?

3. Ce reprezinta euromultilingvismul si cate limbi oficiale


utilizeaza UE?

4. Care sunt principalele obiective ale Uniunii Europene?

Dupa parcurgerea acestui subcapitol trebuie sa retineti:

 Uniunea Europeană este o comunitate de 27 de state în care


unitatea şi diversitatea se exprimă în 23 de limbi oficiale, la
care se adaugă o multitudine e limbi naţionale, regionale şi
locale. Pe teritoriul Uniunii locuiesc aproape 500 de milioane
de oameni care provin din diferite medii etnice şi lingvistice.
 Multilingvismul consolidează valorile europene: democraţia,
transparenţa şi competitivitatea.

5
 Scopul Uniunii Europene este de a organiza relatiile dintre
statele membre si intre popoarele acestora intr-o maniera
coerenta avand drept suport solidaritatea. Este creata cu
scopul de a garanta o pace durabila, de a mentine stabilitatea,
prosperitatea si de a ridica standardele de viata.
 Obiectivele Uniunii Europene sunt reprezentate de
promovarea progresului economic si social, implementarea
UEM, afirmarea identitatii UE pe scena internationala,
instituirea cetateniei europeane, dezvoltarea unei zone de
libertate, securitate si justitie, consolidarea uniunii in baza
dreptului comunitar.

1.3. SIMBOLURILE EUROPENE

Reglementarea Simbolurile Uniunii Europene sunt specificate în proiectul de


juridica a simbolurilor constituție al UE intitulat Tratatul de instituire a unei constituţii
Uniunii Europene pentru Europa, în Partea I, Titlul I, articolul I-8. Majoritatea acestor
simboluri au fost create de Consiliul Europei între anii 1950 - 1960
fiind adoptate de Uniunea Europeană. Simbolurile Uniunii Europene
sunt importante intrucat ofera cetatenilor europeni posibilitaea sa se
identifice mai mult cu Europa.
Drapelul european Drapelul european infatiseaza 12 stele aurii dispuse sub forma unui
cerc pe fond albastru. Cercul de stele simbolizează idealurile de
unitate, solidaritate şi armonie între popoarele Europei. Numărul
stelelor nu are legătură cu numărul statelor membre. Sunt 12 stele
pentru că numărul 12 este în mod tradiţional simbolul perfecţiunii, al
plenitudinii, desăvârşirii şi al unităţii. Ca urmare, steagul va rămâne
neschimbat, indiferent de viitoarele extinderi ale Uniunii Europene.
Istoria acestui simbol a început în anul 1955. Consiliul Europei,
instituţie care luptă pentru apărarea drepturilor omului şi promovarea
culturii europene, a adoptat drapelul actual pentru uz propriu. Pe
parcursul anilor care au urmat, Consiliul Europei a încurajat
proaspetele instituţii europene să adopte, la rândul lor acest drapel.
Parlamentul European a făcut acest pas în 1983. În 1985, liderii
europeni au transformat drapelul în emblema oficială a Uniunii
Europene (a Comunităţilor Europene, potrivit titulaturii din acea
perioadă). Începând cu 1986, drapelul este arborat de toate instituţiile
europene. El reprezintă singura emblemă a Comisiei Europene,
organismul cu puteri executive al UE. Toate celelalte instituţii şi
organisme europene folosesc şi o emblemă proprie, pe lângă drapelul
european.
Imnul european Melodia care simbolizează UE este un extras din Simfonia a IX-a
compusă în 1823 de Ludwig van Beethoven, compozitorul care a
decis să transpună în muzică versurile poemului „Odă bucuriei”,
scris de Friedrich von Schiller în 1785. Imnul simbolizează nu numai
Uniunea Europeană, ci Europa în sens mai larg. Poemul „Odă
bucuriei” exprimă viziunea idealistă a lui Schiller care îşi dorea ca
toţi oamenii să se înfrăţească, viziune împărtăşită şi de Beethoven.
În 1972, Consiliul Europei a transformat „Oda bucuriei” în propriul
său imn. În 1985, liderii europeni l-au adoptat ca imn oficial al

6
Uniunii Europene. Fără cuvinte, în limbajul universal al muzicii,
acest imn dă glas idealurilor europene de libertate, pace şi
solidaritate. Imnul este interpretat cu prilejul ceremoniilor europene.
Imnul european nu îşi propune să înlocuiască imnurile naţionale ale
ţărilor membre, ci să celebreze valorile lor comune.
Ziua Europei La 9 Mai 1950, Ministrul Afacerilor Externe al Franţei, Robert
Schuman, intr-un discurs tinut la Paris a propus o noua forma de
colaborare politica in Europa care sa inlature pentru totdeauna
posiblitatea izbucnirii unui nou razboi intre natiunile Europei. Bazată
pe punerea în comun a rezervelor de cărbune şi oţel, această
propunere, cunoscută si sub numele de „Declaraţia Schuman”, este
considerată a fi începutul a ceea ce este acum Uniunea Europeană. În
cadrul summitului UE desfăşurat la Milano, în 1985, s-a hotărât ca
data de 9 mai să devină „Ziua Europei”. Aceasta zi este un prilej
pentru activităţi şi festivităţi care aduc Europa mai aproape de
cetăţenii săi şi popoarele Uniunii mai aproape unele de celelalte.
Moneda Euro La originea conceptului de moneda unica se afla tratatele care stau la
baza Uniunii Europene. Tratatul de la Roma (1957) declara ca piata
comuna este unul dintre obiectivele Comunitatii Europene ce va
contribui la o “uniune mai stransa intre popoarele Europei”. Tratatul
Uniunii Europene de la Maastricht (1992) introduce Uniunea
Economica si Monetara si pune bazele monedei unice iar in
decembrie 1995, Consiliul European de la Madrid decide ca moneda
unica sa poarte numele de “euro”. Din 1 ianuarie 1999, euro a
devenit moneda europeana unica.
Incepand cu 1 ianuarie 2002, Euro a intrat propriu-zis in circulatie si
in buzunarele cetatenilor europeni. In acel moment, doar 12 din cele
15 state membre au adoptat-o. Marea Britanie, Danemarca si Suedia,
din motive diferite au decis sa amane trecerea la moneda unica. In
prezent 17 state membre utilizeaza moneda euro ca moneda
nationala. Orice tara membra a Uniunii Europene care indeplineste
criteriile de convergenta poate adera la zona euro si nu exista o limita
prestabilita in ceea ce priveste numarul de tari care vor participa in
cele din urma.
Euro a devenit un simbol al Uniunii Europene. Monedele si
bancnotele nationale ale statelor din Zona Euro au fost scoase din
circulatie pe 28 februarie 2002.
Reprezentarea grafica a monedei unice a fost inspirata de litera
greceasca epsilon, ea trebuind sa faca legatura atat cu leaganul
civilizatiei si democratiei europene, cat si cu prima litera din cuvantul
"Europa". Cele doua linii paralele din simbolul grafic sunt un
indicator al stabilitatii euro.
Forma fizica a bancnotelor si monezilor.
Sunt 7 bancnote si 8 monezi Euro. Bancnotele sunt de 500, 200, 100,
250, 20, 10 si 5 euro. Monezile au valori de: 2 si 1 euro, 50, 20, 10, 5,
2 si 1 cent.
Realizata de Robert Kalina de la Banca Centrala Austriaca, grafica
bancnotelor este puternic simbolica si strâns legata de mostenirea
culturala europeana, fara sa reprezinte însa monumente reale.
Ferestrele si drumurile domina fata fiecarei bancnote ca simboluri ale
spiritului de comunicare si deschidere din Uniunea Europeana.
Spatele fiecarei bancnote prezinta poduri ilustrând diferite perioade

7
în arhitectura, constituindu-se într-o metafora a apropierii dintre
popoarele europene si dintre Europa si restul lumii. Bancnotele sunt
diferite ca marime si sunt colorate în nuante de verde, galben,
albastru, mov si portocaliu.
În ce priveste monezile, o fata a acestora va avea simboluri nationale,
asupra carora fiecare stat membru va decide. Fata comuna tuturor
monezilor reprezinta o harta a Uniunii Europene, pe un fond de linii
transversale la care sunt atasate stelele drapelului european. Monezile
de 1, 2 si 5 centi pun accentul pe locul Europei în lume, în timp ce
monezile de 10, 20 si 50 centi descriu Uniunea ca o adunare de
natiuni. Monezile de 1 si 2 Euro prezinta Europa fara granite.
Masurile de securitate pentru bancnote includ utilizarea de fibre
fluorescente, fir de securitate si elemente sigure de autentificare cu
ajutorul aparatelor specializate. Banca Centrala Europeana si celelalte
banci centrale nationale au în vedere initiative pentru a se asigura ca
publicul larg este la curent cu aspectele de securitate în ce priveste
bancnotele, atât înainte, cât si dupa intrarea lor în circulatie.
Specificatiile tehnice ale monezilor, inclusiv calitatile lor
electromagnetice, au fost determinate luând în considerare si aspecte
legate de securitatea lor.
Deviza europeană Deviza europeana „Unitate în diversitate” a fost folosita pentru prima
dată în anul 2000 si arată că europenii s-au unit pentru a promova
pacea şi prosperitatea, acceptând totodată să-şi deschidă spiritul către
culturile, tradiţiile, credintele şi limbile atât de diverse ale
continentului european. Tocmai aceasta diversitate face ca Uniunea
Europeana sa fie ceea ce este: un spatiu al diversitatii celebrate ca
sursa de bogatie si nu un "creuzet" în care diferentele se topesc.
Deviza apare in cele 23 de limbi oficiale in postere publicate cu
ocazia zilei de 9 Mai, Ziua Europei.

Test de autoevaluare

Va rugam sa raspundeti urmatoarelor intrebari:

5. Care sunt simbolurile Uniunii Europene si in ce document


apar specificate?

6. Care este reprezentarea drapelului european si ce semnifica?

7. Ce melodie a fost aleasa pentru imnul Europei?

8. Care este Ziua Europei si in ce context a fost desemnata?

9. Ce sinbolizeaza moneda Euro?

10. Care este denumirea devizei europene si ce reprezinta ea


pentru Uniunea Europeana?

8
Dupa parcurgerea acestui subcapitol trebuie sa retineti:

 Simbolurile Uniunii Europene sunt specificate în proiectul de


constituție al UE intitulat Tratatul de instituire a unei
constituţii pentru Europa. Acestea sunt: drapelul, imnul,
moneda, deviza si ziua Europei.
 Drapelul european infatiseaza 12 stele aurii dispuse sub forma
unui cerc pe fond albastru. Cercul de stele simbolizează
idealurile de unitate, solidaritate şi armonie între popoarele
Europei.
 Melodia care simbolizează UE este un extras din Simfonia a
IX-a compusă de Ludwig van Beethoven, compozitorul care a
decis să transpună în muzică versurile poemului „Odă
bucuriei”, scris de Friedrich von Schiller. Acest imn dă glas
idealurilor europene de libertate, pace şi solidaritate.
 Propunerea facuta la 9 Mai 1950 de Robert Schuman bazată
pe punerea în comun a rezervelor de cărbune şi oţel,
cunoscută si sub numele de „Declaraţia Schuman”, este
considerată a fi începutul a ceea ce este acum Uniunea
Europeană. De aceea, ziua Europei este desemnata 9 mai.
 Incepand cu 1 ianuarie 2002, Euro a intrat propriu-zis in
circulatie. Reprezentarea grafica a monedei unice a fost
inspirata de litera greceasca epsilon, ea trebuind sa faca
legatura atat cu leaganul civilizatiei si democratiei europene,
cat si cu prima litera din cuvantul "Europa". Cele doua linii
paralele din simbolul grafic sunt un indicator al stabilitatii
euro.
 Semnificatia devizei europene „Unitate în diversitate”este ca,
prin Uniunea Europeana, europenii isi unesc eforturile pentru
a lucra impreuna pentru mentinerea pacii si pentru
prosperitate, si ca numeroasele culturi, traditii si limbi diferite
care coexista in Europa sunt un atu pentru continentul
european.

1.4. INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE

Cadrul instituţional Uniunea dispune de un cadru institutional care vizează promovarea


valorilor sale, urmărirea obiectivelor sale, sustinerea intereselor sale,
ale cetătenilor săi si ale statelor membre, precum si asigurarea
coerentei, a eficacitătii si a continuitătii politicilor si a actiunilor sale.
Principalele instituţii ale Uniunii Europene, cunoscute ca instituţii
centrale şi implicate în procesul de decizie, sunt reprezentate de
Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia
Europeană. Rol consultativ în procesul de decizie au Comitetul
Economic şi Social, Comitetul Regiunilor. Consiliul European are rol
de stimulator al discuţiilor şi inţiativelor comunitare. Alte instituţii cu
rol important în funcţionarea UE sunt: Curtea Europeană de Justiţie
(împreună cu Tribunalul Primei Instanţe), Curtea de Conturi şi
Ombudsmanul European. Nu în ultimul rând, avem instituţia
financiară reprezentată de Banca Europeană de Investiţii – care
sprijină implementarea politicilor UE (alături de Fondurile
Structurale şi de programele comunitare) şi Banca Central

9
Europeană creată în scopul sprijinirii uniunii economice şi monetare.
Aceste instituţii, create pe parcursul a mai mult de 40 de ani, reflectă
evoluţia în timp a structurii unionale europene şi trec printr-un proces
de reformă generat de extinderea Uniunii.
Parlamentul European Parlamentul European a fost înfiinţat prin Tratatul de la Roma (1957)
pentru a reprezenta “popoarele statelor reunite în cadrul Uniunii
Europene", fiind singura instituţie a cărei componenţă este stabilită
prin alegeri libere, la nivel european şi ale cărei şedinţe şi deliberări
sunt publice. Iniţial, PE a fost organizat ca un ansamblu deliberativ,
cu funcţie consultativă şi constituit din membri ai parlamentelor
naţionale. Tratatele de la Maastricht şi de la Amsterdam au adus
schimbări majore ale rolului PE, acesta devenind un organ cu funcţii
politice şi cu puteri legislative şi bugetare. Primele alegeri
parlamentare au avut loc în 1979, din acel moment desfăşurându-se
sistematic o dată la fiecare 5 ani. Membrii PE sunt aleşi prin vot
universal direct şi prin sistemul reprezentării proporţionale.
Parlamentarii sunt grupaţi în grupuri politice, la nivel multinaţional,
nu în delegaţii naţionale. Numărul membrilor Parlamentului până în
2004 a fost de 626, din 2004 a fost de 732, iar din 2007 este de 785
membri (România are 35 de parlamentari europeni).
Parlamentul European îşi desfăşoară activitatea în trei sedii:
Bruxelles (Belgia), Luxemburg şi Strasbourg (Franţa). La
Luxemburg se află sediul administrativ („Secretariatul General”).
Reuniunile întregului Parlament, cunoscute sub denumirea de
„sesiuni plenare”, au loc la Strasbourg şi uneori la Bruxelles.
Reuniunile comisiilor parlamentare au loc tot la Bruxelles.
Conducerea este asigurată de un preşedinte, 14 vicepreşedinţi (aleşi
de membrii Parlamentului, pe o perioadă de doi ani şi jumătate) care
împreună cu cei şase chestori formează Biroul Parlamentului
European, organ executiv – şi de un secretar general. Comitetele
(comisiile) parlamentare (20) sunt formaţiuni specializate de lucru
ale instituţiei, care pregătesc decizia luată de plenul Parlamentului
European. Lucrările se desfăşoară în 23 de limbi oficiale, cu
traducere simultană, iar documentele trebuie traduse în toate cele 23
de limbi, fapt ce îngreunează funcţionarea şi creşte costurile
instituţiei.
Atribuţiile Parlamentului sunt:
a) Atribuţia de supraveghere şi control (exercita funcţia de control
asupra altor instituţii UE, cu posibilitatea de a înfiinţa comisii de
anchetă).
b) Atribuţii legislative – emite avize care, după caz, pot fi facultative,
consultative sau conforme. Procedura obişnuită de adoptare (adică de
aprobare) a legislaţiei UE (directive, ordonanțe, decizii) este
„codecizia”. Această procedură acordă putere de decizie egală PE şi
Consiliului, asigurand legitimitatea democratică a textelor de lege
adoptate şi se aplică pentru legislaţia dintr-o gamă largă de domenii.
În anumite domenii (spre exemplu agricultura, politica economică,
vizele şi imigrarea), hotărârile revin exclusiv Consiliului, dar acesta
are obligaţia de a consulta Parlamentul. Deasemenea, avizul conform
al Parlamentului este obligatoriu pentru anumite decizii importante,
ca de exemplu aderarea unor noi state la UE.
c) Atribuţii bugetare – Parlamentul este cel care aprobă bugetul,

10
precum şi descărcarea de gestiune a Comisiei după încheierea
exerciţiului bugetar. Împreună cu Consiliul, PE deţine autoritatea
asupra bugetului UE. Comisia Europeană întocmește un proiect de
buget. În faza de aprobare a bugetului, Parlamentul și Consiliul au
posibilitatea de a efectua modificări. La capitolul de venituri bugetare
ultimul cuvânt îl are Consiliul, la cel de cheltuieli îl are Parlamentul.
Dreptul de intervenție al Parlamentului în domeniul cheltuielilor
agricole este însă foarte redus. Parlamentul adoptă sau respinge
întregul proiect de buget.
De asemenea, Parlamentul European este instituţia de control
democratic al Uniunii. Acesta dispune de puterea de a aproba sau de
a respinge comisarii nominalizaţi şi are dreptul de a demite Comisia
prin adoptarea unei moţiuni de cenzură cu o majoritate de două
treimi. PE numeşte Ombusdmanul European pe o perioadă de cinci
ani (echivalentă mandatului parlamentar), menţinând astfel legătura
cu cetăţenii UE.
Consiliul Uniunii Conform Tratatului asupra UE, Consiliul Uniunii Europene
Europene reprezintă interesele statelor membre (spre deosebire de Parlament,
care reprezintă interesele cetatenilor Uniunii) şi este compus din
reprezentanţi ai guvernelor statelor membre (motiv pentru care a fost
numit si “Consiliul de Miniştri”), având atât putere legislativă cât şi
executivă.
Numărul membrilor Consiliului este egal cu numărul statelor
membre, fiecare guvern având un singur reprezentant. Consiliul este
principala instituţie de decizie a UE. Consiliul Uniunii Europene își
are ca prim loc de întâlnire sediul de la Bruxelles, iar ca al doilea loc,
Strasbourg.
Conducerea este asigurată de un preşedinte, desemnat prin rotaţie
semestrială din cadrul reprezentanţilor statelor membre, într-o ordine
prestabilită. Preşedintele Consiliului UE este cel care reprezintă
efectiv Uniunea în relaţiile externe, exprimând opinia acesteia la
conferinţele internaţionale. Consiliul UE dispune şi de un Secretariat
General. Din punct de vedere organizatoric, Consiliul are în
componenţa sa mai multe consilii specifice, grupate pe sectoare de
activitate. La 19 noiembrie 2009, corespunzător Tratatului de la
Lisabona, a fost desemnat drept primul Președinte (permanent) al
Consiliului Uniunii Europene belgianul Herman Van Rompuy. El a
preluat noua poziție în ziua intrării în vigoare a Tratatului, la 1
decembrie 2009, pentru o durată de 2 ani și jumătate.
Atributiile sau competentele Consiliului ca principal organ legislativ
al CE sunt urmatoarele:
• adoptă acte legislative (regulamente, directive etc.), cel mai
adesea în „codecizie” cu Parlamentul European;
• contribuie la coordonarea politicilor statelor membre. Un
astfel de exemplu este domeniul economic;
• elaborează politica externă și de securitate comună pe baza
liniilor strategice stabilite de Consiliul European;
• incheie acorduri internaționale în numele Uniunii;
• aprobă, împreună cu Parlamentul European, bugetul Uniunii.
Începând cu 1 noiembrie 2004, pragul majorității calificate este atins
unci când următoarele două condiții sunt îndeplinite:
o majoritatea statelor membre își dau acordul (în

11
anumite cazuri, cu o majoritate de două treimi);
o minimum 255 dintr-un total de 345 de voturi sunt
exprimate în favoarea propunerii, ceea ce corespunde
cu 73,9% din totalul voturilor.
În plus, fiecare stat membru poate cere o confirmare a
faptului că voturile favorabile reprezintă cel puțin 62 % din
populația totală a Uniunii. Dacă acest criteriu nu este
respectat, decizia nu este adoptată.
De la 1 noiembrie 2014, majoritatea calificată se definește ca fiind
egală cu cel puțin 55% din membrii Consiliului, cuprinzând cel puțin
15 dintre acestia și reprezentând state membre care întrunesc cel
puțin 65% din populația Uniunii.
Comisia Europeana Comisia reprezintă interesele Uniunii Europene (spre deosebire de
Parlament şi de Consiliu) şi este organul executiv al Uniunii
Europene, având rolul de a întocmi proiecte de legi și de a monitoriza
aplicarea acestora. Ea reprezinta institutia cea mai originala a
sistemului comunitar, îndeplinind atributiile unui adevarat executiv,
prefigurând viitorul guvern european supranational.
Principalele competenţe ale Comisiei sunt:
 de iniţiativă: întocmește proiectele de legi, pe care le supune
pentru adoptare Parlamentului și Consiliului;
 de execuţie: joacă rolul unui guvern la nivel comunitar,
asigură aplicarea legislației europene (directive, regulamente,
decizii), execuția bugetară și realizarea programelor adoptate
de Consiliu și Parlament;
 de control: supraveghează respectarea Tratatului UE şi
implementarea legislaţiei comunitare iar împreună cu Curtea
Europeană de Justiție verifică respectarea legislației
comunitare;
 de reprezentare: are dreptul de a negocia mai ales tratatele din
domeniul comerțului și colaborării internaționale, primeşte
scrisorile de acreditare ale ambasadorilor ţărilor din afara
spaţiului comunitar în UE şi are Delegaţii – cu rang de
ambasade - în statele candidate sau în alte state din afara
Uniunii, precum şi birouri de reprezentare în statele membre.
Sediul Comisiei este la Bruxelles, iar activitatea comisarilor se
desfăşoară la Bruxelles şi la Luxemburg, fiind susţinută de un aparat
birocratic format din 23 000 de funcţionari.
Comisia Europeană este constituită in prezent din 27 de comisari
(cate unul pentru fiecare stat membru), cu un mandat de 5 ani,
reprezentând interesele UE şi nu ale statelor membre din care provin.
Comisarii acționează total independent în raport cu guvernele lor
naționale, in îndeplinirea misiunilor lor nici nu solicită, nici nu
acceptă instrucțiuni de la vreun guvern sau de la alte organisme.
Numirea membrilor Comisiei parcurge urmatoarele faze:
• Consiliul nominalizează un candidat la preşedinţia Comisiei;
• Parlamentul European aprobă nominalizarea;
• Consiliul alcătuieşte o listă cu candidaţi pentru funcţia de
comisari, de comun acord cu preşedintele desemnat;
• lista este supusă aprobării Parlamentului European;
• odată lista aprobată, comisarii sunt numiţi de către Consiliu.
In prezent Presedinte al Comisiei Europene este Dl. José Manuel

12
Barroso. Pana in 2009, Romania a avut in persoana Dl Ludovic
Orban un comisar pe probleme de multilingvism iar dupa renumirea
Presedintelui Barroso, pe Dl Dacian Ciolos in calitate de comisar
pentru domeniul Adricultura si Dezvoltare Rurala. Mandatul
colegiului actual este valabil până în februarie 2014.
Consiliul European Consiliul European reuneste sefii de stat sau de guvern ai statelor
membre, precum si presedintele Comisiei. Consiliul European este
forul politic suprem al Uniunii Europene. Consiliul European este o
instituţie interguvernamentală, în timp ce Consiliul Uniunii
Europene, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, Parlamentul
European şi Curtea Europeană de Conturi sunt organe ale
Comunităţilor Europene.
Consiliul European se întruneste cel puţin de douã ori pe an, sub
preşedinţia şefului de stat sau de guvern al statului membru care
deţine în momentul respectiv preşedintia Consiliului.
Consiliul European stabileşte liniile şi obiectivele politice
fundamentale. În cea mai mare parte, însă, Consiliul se ocupă cu
probleme privitoare la cadrul şi perspectivele generale de evoluţie ale
Uniunii Europene. O altă importantă sferă de activitate o constituie
politica externă şi de securitate comună, coordonată de şefii de stat şi
de guvern la întâlnirile la nivel înalt.
Consiliul European nu are, propriu-zis, statut de instituţie a UE, însă
are un rol esenţial în trasarea priorităţilor şi definirea orientărilor
politice generale ale UE. Deşi rolul său în trasarea direcţiilor de
dezvoltare ale Uniunii a fost până acum unul important, marcat de
iniţiative precum cea a uniunii monetare, într-o Uniune lărgită pare a
dobândi rolul unui forum de discuţii în care Preşedenţiile succesive
ale Consiliului încearcă să coordoneze obiectivele şi priorităţile
fiecărui mandat.
Curtea Europeană de Curtea de Justiţie este infiintata in anul 1952 si interpretează
Justiţie legislaţia europeană pentru a se asigura că aceasta se aplică în acelaşi
fel în toate ţările UE. Soluţionează litigiile juridice dintre guvernele
statelor membre şi instituţiile europene. Persoanele fizice,
întreprinderile sau organizaţiile pot, la rândul lor, să aducă un caz în
faţa Curţii de Justiţie dacă consideră că le-au fost încălcate drepturile
de către o instituţie europeană.
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este formată din câte un
judecător pentru fiecare stat membru.
Curtea beneficiază de sprijinul a 8 „avocaţi generali” care au sarcina
de a-şi prezenta punctele de vedere cu privire la cazurile aduse în faţa
Curţii. Pledoariile lor trebuie să fie imparţiale şi susţinute public.
Fiecare judecător şi avocat general este numit pentru un mandat de 6
ani, care poate fi reînnoit. Guvernele trebuie să cadă de acord asupra
persoanelor nominalizate.
Pentru a ajuta Curtea de Justiţie să facă faţă numărului mare de cazuri
care îi sunt înaintate spre soluţionare şi pentru a le oferi cetăţenilor o
mai bună protecţie juridică, s-a înfiinţat Tribunalul (de Primă
Instanţă), care se ocupă de acţiunile intentate de persoane fizice,
întreprinderi şi anumite organizaţii, precum şi de cazurile care au
legătură cu legislaţia în domeniul concurenţei.
Tribunalul Funcţiei Publice se pronunţă în litigiile apărute între
Uniunea Europeană şi funcţionarii săi.

13
Curtea pronunţă hotărâri privind cazurile sesizate. Cele cinci tipuri de
cazuri întâlnite frecvent sunt:
• acţiuni pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare –
când instanţele naţionale îi cer Curţii de Justiţie să
interpreteze un act legislativ european
• acţiuni intentate pentru neîndeplinirea obligaţiilor – când
guvernele nu aplică legislaţia europeană
• acţiuni în anulare – când se consideră că anumite acte
legislative ale UE încalcă tratatele europene sau drepturile
fundamentale
• acţiuni în constatarea abţinerii de a acţiona – când
instituţiile UE nu acţionează pentru a lua deciziile pe care au
obligaţia de a le lua
• acţiuni directe – intentate de persoane fizice, întreprinderi
sau organizaţii împotriva deciziilor sau acţiunilor UE
Curtea Europeană de Înfiinţată în 1977, Curtea Europeană de Conturi a dobândit statutul
Conturi de institiţie a UE numai în 1993 (prin intrarea în vigoare a Tratatului
de la Maastricht) şi reprezinta "conştiinţa financiară” a Uniunii.
Potrivit Tratatului instituind Comunitatea Europeana, Curtea
Europeana de Conturi are ca principala atributie verificarea conturilor
si a executiei bugetului Uniunii Europene, cu dublul scop de a
imbunatati gestionarea resurselor financiare si pentru informarea
cetatenilor Europei cu privire la utilizarea fondurilor publice de catre
autoritatile cu responsabilitati de gestiune. Curtea desfăşoară acest tip
de control anual şi elaborează un raport pe care îl înaintează
Parlamentului European. Curtea de Conturi este independentă în
raport cu celelalte instituţii comunitare şi are deplină libertate în
privinţa organizării şi planificării activităţii sale de audit şi de
publicare a rapoartelor.
Curtea de Conturi este formată din câte un membru din fiecare ţară a
Uniunii, desemnat de Consiliu pentru un mandat de 6 ani (care poate
fi reînnoit). Preşedintele Curţii este ales de către membrii acesteia
pentru un mandat de 3 ani care, de asemenea, poate fi reînnoit.
Banca Centrala Banca cu sediul la Frankfurt, a fost înființată la 1 iunie 1998, ca
Europeana urmare a Tratatului de la Amsterdam. Scopul său este:
• să menţină stabilitatea preţurilor (adică să ţină inflaţia sub
control), mai ales în ţările care utilizează euro
• să menţină stabilitatea sistemului financiar, asigurându-se că
pieţele şi instituţiile sunt supravegheate corespunzător.
De asemenea, BCE fixează ratele de referinţă ale dobânzilor pentru
zona euro şi ţine sub control masa monetară, gestionează rezervele
valutare ale zonei euro, cumpără şi vinde valută atunci când este
necesar pentru a menţine echilibrul ratelor de schimb, se asigură că
instituţiile şi pieţele financiare sunt supravegheate corespunzător de
către autorităţile naţionale şi că sistemele de plăţi funcţionează
corect, autorizează băncile centrale ale ţărilor din zona euro să emită
bancnote, monitorizează evoluţia preţurilor şi evaluează riscul pe
care aceasta îl poate reprezenta pentru stabilitatea zonei euro.
BCE este administrată de un preşedinte şi un consiliu executiv, care
menţin o cooperare strânsă cu băncile centrale naţionale ale statelor
membre ce au aderat la zona Euro, alcătuind astfel Sistemul
European de Bănci Centrale.

14
Test de autoevaluare

Va rugam sa raspundeti urmatoarelor intrebari:

11. Care sunt principalele institutii ale Uniunii Europene?

12. Ce reprezinta Parlamentul European? Care sunt competentele


sale si cati deputati are in prezent? Unde isi desfasoara
activitatea PE?

13. Ce este Consiliul Uniunii Europene si ce atributii are? Cum


este asigurata conducerea?

14. Care este rolul Comisiei Europene, ce competente are si din


cati comisari este constituita?

15. Care este obiectul de activitatea al Consiliului European?

16. Ce misiune are Curtea de Justiție a Uniunii Europene si din


cate instante este compusa?

17. Care este principala atributie a Curtii Europeane de Conturi?

18. Care este scopul Bancii Central Europeane?

Dupa parcurgerea acestui subcapitol trebuie sa retineti:

 Principalele instituţii ale Uniunii Europene sunt Parlamentul


European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană,
Consiliul European, Curtea Europeană de Justiţie, Curtea de
Conturi, Banca Central Europeană.
 Parlamentul European este singurul organ al Uniunii
Europene ales în mod direct. Deputaţii din PE sunt aleşi pe o
perioadă de cinci ani de către alegătorii din cele 27 de state
membre ale Uniunii Europene, în numele a 500 de milioane
de cetăţeni. Astăzi, PE se impune ferm în calitatea sa de
colegislator, are competenţe bugetare şi exercită un control
democratic asupra tuturor instituţiilor europene. PE îşi
desfăşoară activitatea în trei sedii: Bruxelles, Luxemburg şi
Strasbourg şi este compus din 785 parlamentari grupaţi în
grupuri politice, la nivel multinaţional si nu în delegaţii
naţionale.
 Consiliul Uniunii Europene este principala instituţie de
decizie a UE . Denumit si “Consiliul de Miniştri”, el
reprezintă interesele statelor membre (spre deosebire de
Parlament, care reprezintă interesele cetatenilor Uniunii) şi
este compus din reprezentanţi ai guvernelor statelor membre,
având atât putere legislativă cât şi executivă. Numărul

15
membrilor Consiliului este egal cu numărul statelor membre.
Conducerea este asigurată de un preşedinte, desemnat prin
rotaţie semestrială într-o ordine prestabilită.
 Comisia Europeana reprezintă interesele Uniunii Europene
(spre deosebire de Parlament şi de Consiliu) şi este organul
executiv al Uniunii Europene, având rolul de a întocmi
proiecte de legi și de a monitoriza aplicarea acestora.
Principalele competenţe ale Comisiei sunt: de iniţiativă
(întocmește proiectele de legi), de execuţie (joacă rolul unui
guvern la nivel comunitar), de control (supraveghează
respectarea Tratatului UE si verifică respectarea legislației
comunitare), de reprezentare (are dreptul de a negocia mai
ales tratatele din domeniul comerțului și colaborării
internaționale). Comisia este constituită in prezent din 27 de
comisari (cate unul pentru fiecare stat membru), cu un
mandat de 5 ani, reprezentând interesele UE şi nu ale statelor
membre din care provin.
 Consiliul European este forul politic suprem al UE. Este o
instituţie interguvernamentală ce are un rol esenţial în
trasarea priorităţilor şi definirea orientărilor politice generale
ale UE. Se ocupă cu probleme privitoare la cadrul şi
perspectivele generale de evoluţie ale Uniunii Europene
precum si cu politica externă şi de securitate comună.
 Misiunea Curții de Justiție a Uniunii Europene este de a
garanta „respectarea legii în interpretarea și aplicarea"
tratatelor. Controlează legalitatea actelor instituțiilor UE si se
asigură că statele membre își îndeplinesc obligațiile rezultate
din tratate și interpretează dreptul Uniunii la solicitarea
instanțelor naționale. Reprezintă autoritatea judiciară a
Uniunii Europene și, în colaborare cu instanțele din statele
membre, asigură aplicarea și interpretarea uniformă a
dreptului Uniunii. Sediul este la Luxemburg, iar Curtea este
compusă din trei instanțe: Curtea de Justiție, Tribunalul și
Tribunalul Funcției Publice. De la crearea acestora, au fost
pronunțate de către cele trei instanțe aproximativ 15 000 de
hotărâri.
 Curtea Europeana de Conturi are ca principala atributie
verificarea conturilor si a executiei bugetului Uniunii
Europene, cu dublul scop de a imbunatati gestionarea
resurselor financiare si pentru informarea cetatenilor Europei
cu privire la utilizarea fondurilor publice de catre autoritatile
cu responsabilitati de gestiune.
 Banca Centrala Europeana cu sediul la Frankfurt, are drept
scop stabilitatea preţurilor si a sistemului financiar respectiv
să ţină inflaţia sub control mai ales în ţările care utilizează
euro si sa se asigure că pieţele şi instituţiile sunt
supravegheate corespunzător.

16
1.5. CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE

Geneza si continutul Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene a fost oficial
Cartei proclamata de Parlamentul European, Consiliu si Comisie, cu ocazia
Consiliul European de la Nisa din 7-11 decembrie 2000. Ea a facut
apoi parte integranta din proiectul de Tratat instituind o Constitutie
pentru Europa, iar in urma esuarii acestuia, a recapatat o existenta de
sine statatoare, fiind semnata la Strasbourg in decembrie 2007 de
catre presedintele Parlamentului European, Hans-Gert Pöttering,
presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso si presedintele
în exercitiu al Consiliului Uniunii, José Sócrates. Conform Tratatului
de la Lisabona urmeaza sa primeasca acelasi caracter obligatoriu ca si
tratatele Uniunii.
Carta drepturilor fundamentale reuneşte într-un singur text ansamblul
drepturilor civice, politice, economice şi sociale ale cetăţenilor
europeni şi ale tuturor celor care locuiesc pe teritoriul Uniunii.
Aceste drepturi sunt grupate în şase capitole principale: Demnitatea,
Libertăţile, Egalitatea, Solidaritatea, Cetăţenia şi Justiţia. In total
Carta are un Preambul si 54 de articole.
Începând din 2001, Parlamentul European prezintă în fiecare an, un
raport care analizează măsura în care drepturile enunţate în Cartă sunt
respectate.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu a creat
drepturi cu adevarat noi, dar fixeaza, într-un cadru solemn, o întreaga
serie de principii pe care doar juristii experimentati le-ar fi putut
repera în cadrul tratatelor, directivelor si regulamentelor comunitare
si mai ales în cadrul jurisprudentei Curtii de Justitie a UE. Carta a
obtinut o larga semnificatie simbolica si un amplu efect politic, dar
consecintele ei juridice nu tin pasul cu acestea, fiind vorba, în
realitate, despre o simpla Proclamatie, înzestrata cu înalta autoritate
morala, dar fara obligativitate juridica.
Capitolul I – Include demnitatea umană, dreptul la viaţă, dreptul la integritatea
Demnitatea persoanei, interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor
inumane sau degradante, interzicerea sclaviei şi a muncii forţate.
Capitolul II – Prezinta următoarele drepturi şi libertăţi:
Libertatea  dreptul la libertate şi la securitate, respectarea vieţii private şi
de familie, protecţia datelor cu caracter personal, dreptul la
căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie, dreptul la
educaţie, dreptul la muncă, dreptul de proprietate, dreptul la
azil, protecţia în caz de expulzare şi extrădare;
 libertatea de gândire, de conştiinţă şi libertatea religioasă,
libertatea de exprimare şi de informare, libertatea de întrunire
şi de asociere, libertatea artelor şi ştiinţelor, libertate
profesională, libertatea de a desfăşura o activitate comercială.
Capitolul III – Conţine prevederi privind egalitatea în drepturi, nediscriminarea,
Egalitatea diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică, egalitatea între femei şi
bărbaţi, drepturile copilului, drepturile persoanelor în vârstă,
integrarea persoanelor cu dizabilităţi
Capitolul IV – Include articole despre dreptul lucrătorilor la informare şi consultare
Solidaritatea în cadrul întreprinderilor, dreptul de negociere şi de acţiune colectivă,
dreptul de acces la serviciile de plasament, dreptul la protecţie în

17
cazul concedierii nejustificate, dreptul la condiţii de muncă corecte şi
echitabile, interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la muncă,
viaţa de familie şi viaţa profesională, securitatea socială şi asistenţa
socială, ocrotirea sănătăţii, accesul la serviciile de interes economic
general, protecţia mediului, protecţia consumatorilor.
Capitolul V – Face referie la dreptul de a alege si de a fi ales in Parlamentul
Drepturile cetatenilor European, dreptul de a alege si de a fi ales in cadrul alegerilor locale,
dreptul la buna administrare, dreptul de acces la documente,
Ombudsmanul European, dreptul de petitionare, libertatea de
circulatie si de sedere, protectia diplomatica si consulara.
Capitolul VI – Justitia Include articole despre dreptul la o cale de atac eficienta si la un
proces echitabil, prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare,
principiile legalitatii si proportionalitatii infractiunilor si pedepselor,
dreptul de a nu fi condamnat de doua ori pentru aceeasi infractiune.

Test de autoevaluare

Va rugam sa raspundeti urmatoarelor intrebari:

19. Care sunt elementele definitorii ale Cartei Drepturilor


Fundamentale ale Uniuniii Europene?

20. In ce an a fost proclamata Carta si care sunt capitolele ei?

Dupa parcurgerea acestui subcapitol trebuie sa retineti:

 Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene


proclamata in decembrie 2000, însumează intr-un singur
document aria drepturilor civile, politice, economice şi
sociale. Carta este structurată într-un Preambul şi 54 de
articole, grupate in şase capitole: Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Cetăţenia şi Justiţia. Documentul
promovează demnitatea umană, clarifică drepturile
fundamentale ale cetăţenilor europeni, prezintă bazele
intelectuale şi juridice al Uniunii Europene, pune în evidenţă
Uniunea Europeană ca o comunitate de valori şi de drept. Este
declaraţia drepturilor fundamentale cea mai actuală în lume şi
garantează că toate instituţiile comunitare vor respecta aceste
drepturi fundamentale.

1.6. COMENTARII SI RASPUNSURI LA TESTE

Intrebarea nr. 1

Uniunea Europeana este o entitate politica, sociala si


economica unica in lume si reprezinta rezultatul unui proces
de cooperare si integrare care a inceput in anul 1951, intre 6
tari europene (Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si

18
Olanda). Dupa 6 valuri de aderare Uniunea Europeana
numara astazi 27 de state membre. Acestea sunt in ordinea
aderarii dupa cum urmeaza: Belgia, Germania, Franta, Italia,
Luxemburg, Olanda (1951), Danemarca, Irlanda si Regatul
Unit (1973), Grecia (1981), Spania si Portugalia (1986),
Austria, Finlanda si Suedia (1995), Cipru, Estonia, Letonia,
Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si
Ungaria (2004), Bulgaria si Romania (2007).

Intrebarea nr. 2
Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relatiile dintre
statele membre si intre popoarele acestora intr-o maniera
coerenta avand drept suport solidaritatea. Este creata cu
scopul de a garanta o pace durabila, de a mentine stabilitatea,
prosperitatea si de a ridica standardele de viata.

Intrebarea nr. 3
Multilingvismul reprezinta folosirea de catre Uniunea
Europeana a mai multor limbi oficiale cu scopul de a
consolida valorile europene: democraţia, transparenţa şi
competitivitatea. Uniunea Europeana are 23 de limbi oficiale.

Intrebarea nr. 4
Obiectivele Uniunii Europene sunt: promovarea progresului
economic si social, implementarea UEM, afirmarea identitatii
UE pe scena internationala, instituirea cetateniei europeane,
dezvoltarea unei zone de libertate, securitate si justitie,
consolidarea uniunii in baza dreptului comunitar.

Intrebarea nr. 5
Simbolurile Uniunii Europene sunt specificate în proiectul de
constituție al UE intitulat Tratatul de instituire a unei
constituţii pentru Europa. Acestea sunt: drapelul, imnul,
moneda, deviza si ziua Europei.

Intrebarea nr. 6
Drapelul european infatiseaza 12 stele aurii dispuse sub
forma unui cerc pe fond albastru. Cercul de stele
simbolizează idealurile de unitate, solidaritate şi armonie
între popoarele Europei.

Intrebarea nr. 7
Pentru imnul Europei, melodia aleasa este un extras din
Simfonia a IX-a compusă de Ludwig van Beethoven,
compozitorul care a decis să transpună în muzică versurile
poemului „Odă bucuriei”, scris de Friedrich von Schiller.

Intrebarea nr. 8
9 mai a fost desemnata Ziua Europei. Propunerea facuta la 9
Mai 1950 de Robert Schuman bazată pe punerea în comun a
rezervelor de cărbune şi oţel, cunoscută si sub numele de
„Declaraţia Schuman”, este considerată a fi începutul a ceea

19
ce este acum Uniunea Europeana.

Intrebarea nr. 9
Moneda unica Euro ca reprezentare grafica a fost inspirata de
litera greceasca epsilon, ea trebuind sa faca legatura atat cu
leaganul civilizatiei si democratiei europene, cat si cu prima
litera din cuvantul "Europa". Cele doua linii paralele din
simbolul grafic sunt un indicator al stabilitatii euro.

Intrebarea nr. 10
Denumirea devizei europene este „Unitate în diversitate” si
arata faptul ca numeroasele culturi, traditii si limbi diferite
care coexista in Europa sunt un atu pentru continentul
european iar europenii isi unesc eforturile pentru a lucra
impreuna pentru mentinerea pacii si pentru prosperitate.

Intrebarea nr. 11
Principalele instituţii ale Uniunii Europene sunt: Parlamentul
European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană,
Consiliul European, Curtea Europeană de Justiţie, Curtea de
Conturi, Banca Central Europeană.

Intrebarea nr. 12
Parlamentul European este ales în mod direct de către
alegătorii din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene,
în numele a 500 de milioane de cetăţeni iar în calitatea sa de
colegislator, are competenţe bugetare şi exercită un control
democratic asupra tuturor instituţiilor europene. Işi
desfăşoară activitatea în trei sedii, la Bruxelles, Luxemburg şi
Strasbourg şi este compus din 785 parlamentari.

Intrebarea nr. 13
Consiliul Uniunii Europene (“Consiliul de Miniştri”)
reprezintă interesele statelor membre având atât putere
legislativă cât şi executivă. Numărul membrilor Consiliului
este egal cu numărul statelor membre. Conducerea este
asigurată de un preşedinte, desemnat prin rotaţie semestrială
într-o ordine prestabilită.

Intrebarea nr. 14
Comisia Europeana este organul executiv al Uniunii
Europene cu rol de a întocmi proiecte de legi și de a
monitoriza aplicarea acestora. Principalele competenţe ale
Comisiei sunt: de iniţiativă, de execuţie, de control si de
reprezentare. Comisia este constituită in prezent din 27 de
comisari (cate unul pentru fiecare stat membru), cu un
mandat de 5 ani, reprezentând interesele UE şi nu ale statelor
membre din care provin.

Intrebarea nr. 15
Consiliul European este o instituţie interguvernamentală ce se
ocupă cu probleme privitoare la cadrul şi perspectivele

20
generale de evoluţie ale Uniunii Europene precum si cu
politica externă şi de securitate comună.

Intrebarea nr. 16
Misiunea Curții de Justiție a Uniunii Europene este de a
garanta „respectarea legii în interpretarea și aplicarea"
tratatelor. Este compusă din trei instanțe: Curtea de Justiție,
Tribunalul și Tribunalul Funcției Publice.

Intrebarea nr. 17
Curtea Europeana de Conturi are ca principala atributie
verificarea conturilor si a executiei bugetului Uniunii
Europene, cu scopul de a imbunatati gestionarea resurselor
financiare si de a informa cetatenii europeni cu privire la
utilizarea fondurilor publice de catre autoritatile cu
responsabilitati de gestiune.

Intrebarea nr. 18
Banca Centrala Europeana are ca scop mentinerea stabilitatii
preţurilor si a sistemului financiar respectiv să ţină inflaţia
sub control mai ales în ţările care utilizează euro si sa se
asigure că pieţele şi instituţiile sunt supravegheate
corespunzător.

Intrebarea nr. 19
Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene reuneşte
într-un singur text ansamblul drepturilor civice, politice,
economice şi sociale ale cetăţenilor europeni şi ale tuturor
celor care locuiesc pe teritoriul Uniunii. Documentul
promovează demnitatea umană, clarifică drepturile
fundamentale ale cetăţenilor europeni si pune în evidenţă
Uniunea Europeană ca o comunitate de valori şi de drept.

Intrebarea nr. 20
Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene a fost
oficial proclamata de Parlamentul European, Consiliu si
Comisie in data de 7 decembrie 2000. Este structurată într-un
Preambul şi 54 de articole, grupate in şase capitole:
Demnitatea, Libertăţile, Egalitatea, Solidaritatea, Cetăţenia şi
Justiţia.

1.7. LUCRARE DE VERIFICARE NR. 1

Întrebările /cerinţele la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele


(punctajul este precizat la fiecare):

1. Ce este Uniunea Europeana si care tari intra in componenta sa


dupa cele 6 valuri de aderare succesive? (2p)

2. Care sunt principalele obiective ale Uniunii Europene? (2p)

3. Care sunt simbolurile Uniunii Europene si in ce document

21
apar specificate? (2p)

4. Care este Ziua Europei si in ce context a fost desemnata? (1p)

5. Care sunt principalele institutii ale Uniunii Europene? (2p)

6. Care sunt elementele definitorii ale Cartei Drepturilor


Fundamentale ale Uniuniii Europene? (1p)

1.8. BIBLIOGRAFIE MINIMALA

1. Dacian C. D., 2007 - Uniunea Europeană. Instituţii. Mecanisme, Ediţia 3, Editura


C.H.Beck, Bucureşti, ISBN 978-973-115-069-7
2. Fuerea Augustin, 2006 - Manualul Uniunii Europene, Editia a III-a, revazuta si adaugita,
Ed. Universul Juridic, ISBN:978-973-7643-79-7
3. Vartolomei Mihaela, 2008 - Cultură si Civilizaţie, Curs pentru învăţământ deschis la
distanţă, Universitatea „Politehnica” Din Timişoara
4. * Carta Drepturilor Fundamentale A Uniunii Europene, Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, Ed in lb ro, 2007/C 303/01)
* Seria Micromonografii - Politici Europene - Uniunea Europeană: Istoric, Instituţii,
Procese Decizionale, 2003, Lucrare elaborată în cadrul proiectului Phare RO 0006.18.02,
http://www.ier.ro/documente/formare/EU.pdf
5. * Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, 2004, Editat de Institutul
European din România, ISBN 973-7736-24-9
6. * Versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană si a Tratatului privind
functionarea Uniunii Europene, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Ed in lb ro, 2008/C
115/01ISSN 1830-3668
http://www.ecb.int/ecb/legal/pdf/fxac08115roc_002.pdf

22
UNITATEA DE INVATARE NR. 2

POLITICA AGRICOLA IN UNIUNEA EUROPEANA SI IN ROMANIA

CUPRINS
2.1. Obiectivele unitatii de invatare nr. 2
2.2. Istoricul Politicii Agricole Comune
2.3. Trasaturi, obiective si principii ale Politicii Agricole Comune
2.4. PAC in Europa-Succesiune de evenimente
2.5. Implementarea PAC in Romania
2.6. Comentarii si raspunsuri la teste
2.7. Lucrare de verificare nr. 2
2.8. Bibliografie minimala

2.1. OBIECTIVELE UNITATII DE INVATARE NR. 2

Prin studierea acestei unitati de invatare, veti fi in masura sa:

o cunoasteti principalele evenimente ce au avut loc de-a lungul


anilor in cadrul Politicii Agricole Comune;
o precizati principiile, obiectivele Politicii Agricole Comune si
sa definiti trasaturile acesteia;
o cunoasteti modificarile aduse de principalele reforme aplicate
Politici Agricole Comune;
o rezumati pasii din implementarea Politicii Agricole Comune
in Romania

2.2. ISTORICUL POLITICII AGRICOLE COMUNE

Geneza PAC Politica Agricolă Comună (PAC) este printre primele politici comune
adoptate de Uniunea Europeană – pe atunci, Comunitatea Economică
Europeană (CEE). Geneza ei a fost o reacţie la problemele alimentare
care au urmat celui de-al doilea război mondial. De ce statele
europene au considerat necesar să cedeze din prerogativele
suveranităţii într-un domeniu aşa de sensibil cum este cel agricol?

În linii mari, sunt două motive care au condus la apariţia acestei


politici: nevoia unei “fluidizări” a comerţului european cu produse
agricole, dar in special dorinţa ţărilor exportatoare de a se asigura de
certitudinea plasamentului produselor lor.

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, producţia agricolă a


cunoscut o scădere accentuată în Europa. Problema era gravă în
special în Franţa şi Germania. Pentru a asigura continuitatea
aprovizionării, guvernele au început să apeleze la importuri din
America de Nord. Situaţia a început să se amelioreze în anii 50, când
mecanizarea şi exodul unei părţi însemnate a forţei de muncă agricole
înspre industrie au determinat creşterea productivităţii şi producţiei
agricole şi a veniturilor fermierilor. Însă, pe fundalul unei importanţe

23
crescânde a sectorului industrial şi a inelasticităţii la preţ a cererii
pentru produse agricole, veniturile care se puteau obţine din
agricultură au rămas în urma celor din industrie.

În acest context, pentru a evita redeschiderea unor conflicte sociale


mai vechi, guvernele au început să adopte măsuri de protecţie vamală
şi sprijinire a producţiei. La adăpostul protecţiei, producţia agricolă a
crescut independent de cerere, ceea ce a generat surplusuri, care
trebuiau exportate.

Problema era pronunţată în special în Franţa, pentru producţia de


grâu. În căutarea unor debuşee la export, comerţul între ţările
europene se realiza pe bază de acorduri bilaterale.
Astfel, la nivel european, comerţul cu produse agricole era puternic
distorsionat.
Ideea unei reglementări europene a pieţei pentru produsele agricole a
fost a Olandei, ale cărei exporturi de carne şi produse lactate,
îndeosebi pe piaţa germană, erau ameninţate de concurenţa
daneză.
Aşezarea cadrului comercial pe baze unitare era, pentru olandezi,
singura soluţie care putea să garanteze stabilitatea şi continuitatea
exporturilor olandeze de produse agricole. Ideea a fost bine primită şi
de Franţa, care se confrunta cu mari surplusuri la producţia de grâu.
Al doilea motiv, a fost o anumită temere faţă de situaţia în care forţa
de muncă eliberată din agricultură ca urmare a mecanizării n-ar fi
putut fi absorbită în acelaşi ritm de celelalte sectoare ale economiei

Iată cum conjunctura economică, împreună cu voinţa politică, au dat


naştere politicii agricole comune (prima reflectare a acesteia se
regăseşte în Tratatul de la Roma din 1957).

Principalele momente Istoria PAC începe în 1957, odată cu semnarea Tratatului de la Roma
in istoria PAC privind crearea Comunităţii Economice Europene de către aceleaşi
şase state (Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg)
care, în 1952, înfiinţaseră CECO (Comunitatea Economică a
Cărbunelui şi Oţelului). Reglementările de politică agricolă sunt
cuprinse în articolele 38-46 ale Tratatului de la Roma (în prezent,
articolele 32-38, după modificările aduse de Tratatul de la
Amsterdam).

Articolul 38 (acum, articolul 32) stabileşte că „piaţa comună se va


extinde şi asupra sectorului agricol şi comerţului cu produse
agricole” şi că „operarea şi dezvoltarea pieţei comune pentru
produsele agricole vor fi însoţite de crearea unei politici agricole
comune”.

Tratatul de la Roma in care se mentioneaza obiectivele PAC nu


explica însă concret cum aveau să fie realizate aceste obiective. De

24
aceea, în 1958, miniştrii agriculturii din cele 6 state semnatare ale
Tratatului s-au întâlnit la Stresa (Italia) pentru a se pune de acord
asupra modului de transpunere în practică a politicii agricole, acestia
stabilind cele trei principii care guverneaza PAC. Odată stabilite
aceste principii, Comisiei i-a revenit responsabilitatea de a detalia
măsurile de politică agricolă comună. “Arhitectul” politicii a fost
olandezul Sicco Mansholt, vice-preşedinte al Comisiei şi responsabil
pentru agricultură.

Mecanismul consta, în linii mari, în protejarea veniturilor


producătorilor agricoli prin intermediul preţurilor, şi anume prin
instituirea unui nivel ridicat al protecţiei vamale faţă de concurenţa
străină, combinat, pentru anumite produse, cu unificarea preţurilor
interne, respectiv, fixarea de preţuri comune însoţită de un mecanism
de susţinere a nivelurilor acestora. Întrucât preţurile interne erau mai
ridicate decât cele mondiale, exporturile trebuiau încurajate prin
subvenţii.

Măsurile comune aveau să fie finanţate dintr-un buget comun. Piaţa


agricolă a Comunităţii devenea în acest fel o construcţie solidă, cu
evoluţii independente de tendinţele pieţelor internaţionale.

Propunerile Comisiei au fost acceptate de Consiliu în 1961, iar


detaliile au fost negociate în anul următor, încât PAC a intrat în
vigoare din 1962. Efectiv, PAC a început să funcţioneze din 1964,
când s-au făcut primii paşi spre uniformizarea preţurilor.

Într-o primă etapă, produsele cărora li s-au aplicat măsuri de


unificare a preţurilor au fost cerealele (1964), urmate ulterior (1966)
de produse lactate, carne de vită, zahăr, orez, plante oleaginoase, ulei
de măsline. Pentru alte produse (carne de porc, carne de pui, ouă,
fructe şi legume, vin) s-au adoptat măsurile de creare a unei pieţe
unice (eliminarea barierelor tarifare între ţările membre şi instituirea
protecţiei comune la import), insa fără unificarea preţurilor.

Treptat, măsurile s-au extins, cu diferite grade de intensitate şi asupra


altor produse: carne de miel, peşte, tutun, flori, ş.a., încât în prezent
circa 90% din producţia agricolă a Uniunii Europene este
reglementată într-un fel sau altul prin măsuri comune.

Aplicarea acestor măsuri a determinat curând efecte secundare


nedorite. Preţurile mari garantate au încurajat în mod firesc creşterea
producţiei (în special la grâu, unt şi carne de vită), care la rândul ei s-
a transformat în supraproducţie, care a antrenat creşterea
exponenţială a cheltuielilor agricole.

De aceea, în 1968, acelaşi Sicco Mansholt a iniţiat o primă tentativă


de reformă. Ideea lui a fost să provoace o restructurare a

25
exploataţiilor agricole în sensul creşterii dimensiunilor lor prin
comasări.

Fermele mari fiind mai eficiente şi rezistând mai bine jocului pieţei,
ar fi fost posibilă şi reducerea nivelului măsurilor de protecţie.

Reforma nu a putut fi insă pusă în aplicare, neîntrunindu-se


consensul asupra ei.

PAC şi-a păstrat aşadar caracteristicile şi în perioada anilor 70.

Anii 80 au adus însă unele schimbări, cea mai importantă fiind


introducerea cotelor de producţie, care limitau dreptul producătorilor
la veniturile garantate funcţie de un nivel maxim al producţiei.

Cotele s-au introdus într-o primă etapă, la cereale, produse lactate,


zahăr.

Momentul care a determinat o schimbare radicală în arhitectura PAC


a fost anul 1992, când Consiliul a aprobat un pachet de măsuri de
reformă propuse de comisarul pentru agricultură, Ray MacSharry.

Motivele reformei din 1992 au fost, in special, determinate de


cheltuieli bugetare mari şi supraproducţie.

Elementul central al reformei l-a constituit reducerea preţurilor la


produsele care generau cele mai mari surplusuri, mai ales cereale,
carne de vită şi unt, însoţită de acordarea, către fermieri, a unor sume
care să compenseze pierderea suferită de aceştia.

Plăţile compensatorii au fost stabilite la hectar pentru culturile


arabile, şi pe cap animal pentru bovine. Pentru culturile arabile, s-a
introdus totodată condiţionalitatea acordării lor în funcţie de
„îngheţarea” (set-aside, scoaterea din circuitul productiv) unui
procent de 15% din suprafaţa deţinută.

Reforma a abordat şi aspecte structurale:

- stimulente pentru utilizarea producţiei în scopuri non-agricole,

- scheme de pensionare anticipată a agricultorilor,

- stimulente pentru protecţia mediului.

Efectele reformei McSharry au fost încurajatoare, încât o alta a urmat


în 1999, pe baza propunerilor de reformă ale Comisiei din
documentul Agenda 2000. Şablonul urmat a fost în linii mari acelaşi:

- reducerea preţului la cereale, lapte şi produse lactate, vită şi carne


de vită, în paralel cu creşterea plăţilor compensatorii.

26
Ceea ce reforma din 1999 aduce cu adevărat nou este acordarea unei
importanţe mult sporite componentei structurale a politicii agricole şi
gruparea acestor măsuri – vizând

- calitatea produselor şi a procesului de producţie,

- grija pentru mediul înconjurător,

- dezvoltarea multilaterală a zonelor rurale - sub o umbrelă comună,


cea a politicii de dezvoltare rurală, care a devenit astfel cel de-al
doilea pilon al PAC.

Test de autoevaluare

Va rugam sa raspundeti urmatoarelor intrebari:

1. Care sunt motivele care au condus la apariţia PAC?

2. In ce an si prin ce document ia nastere PAC?

3. Care sunt motivele si masurile reformei Mc Sharry din anul


1992?

4. Care este elementul de noutate al reformei din 1999, Agenda


2000?

Dupa parcurgerea acestui subcapitol trebuie sa retineti:

 Politica Agricolă Comună (PAC) este printre primele politici


comune adoptate de Uniunea Europeană – pe atunci,
Comunitatea Economică Europeană (CEE). Geneza ei a fost
o reacţie la problemele alimentare care au urmat celui de-al
doilea război mondial. Multilingvismul consolidează valorile
europene: democraţia, transparenţa şi competitivitatea.
 Două motive stau la baza apariţiei PAC: nevoia unei
“fluidizări” a comerţului european cu produse agricole, dar in
special dorinţa ţărilor exportatoare de a se asigura de
certitudinea plasamentului produselor lor.
 Istoria PAC începe în 1957, odată cu semnarea Tratatului de
la Roma privind crearea CEE de către aceleaşi şase state
(Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) care,
în 1952, înfiinţaseră CECO.
 Momentul care a determinat o schimbare radicală în
arhitectura PAC a fost anul 1992, când Consiliul a aprobat un
pachet de măsuri de reformă propuse de comisarul pentru
agricultură, Ray MacSharry. Motivele reformei din 1992 au
fost, in special, determinate de cheltuieli bugetare mari şi
supraproducţie. Elementul central al reformei l-a constituit
reducerea preţurilor la produsele care generau cele mai mari

27
surplusuri. Plăţile compensatorii au fost stabilite la hectar
pentru culturile arabile, şi pe cap animal pentru bovine.
Pentru culturile arabile, s-a introdus totodată condiţionalitatea
acordării lor în funcţie de „îngheţarea” (set-aside, scoaterea
din circuitul productiv) unui procent de 15% din suprafaţa
deţinută.
 Reforma din anul 1999 (Agenda 2000) aduce ca noutate
acordarea unei importanţe mult sporite componentei
structurale a politicii agricole şi gruparea acestor măsuri
vizând calitatea produselor şi a procesului de producţie, grija
pentru mediul înconjurător, dezvoltarea multilaterală a
zonelor rurale - sub o umbrelă comună, cea a politicii de
dezvoltare rurală, care a devenit cel de-al doilea pilon al
PAC.

2.3. TRASATURI, OBIECTIVE SI PRINCIPII ALE POLITICII AGRICOLE COMUNE

Trasaturi Politica agricolă comună este nu numai una dintre primele politici
comune, dar este şi printre cele mai importante. Importanţa ei
deosebită în cadrul construcţiei comunitare este reflectată prin câteva
trăsături distincte:

- Este o politică prin excelenţă integraţionistă (politicile agricole


naţionale au fost înlocuite, pentru marea majoritate a producţiei
agricole, de reglementări comune de funcţionare a pieţelor şi
comercializare a produselor)

- Este o politică mare consumatoare de resurse financiare prin


sistemul complex de subvenţii şi alte stimulente financiare
- Manifestă un grad sporit de vulnerabilitate la presiunile de
lobbying.

Trei sunt raţiunile majore care justifică de ce factorii politici sunt


foarte sensibil la lobby-ul exercitat de producătorii agricoli:
Pe de o parte, sectorul agricol este cel care furnizează una din
resursele indispensabile existenţei umane, şi anume hrana.

Pe de altă parte, agricultura este un sector tradiţional, cu rădăcini


adânci în istorie, şi simbolistici - sub forma tradiţiilor, cutumelor,
legendelor - ce reprezintă izvoare fundamentale în conturarea
identităţilor naţionale.

Organizaţiile producătorilor agricoli au căpătat o influenţă foarte


puternică în timpul războiului, pe care ulterior şi-au păstrat-o, iar pe
parcursul dezvoltării PAC, şi-au consolidat-o. Concepţia însăşi a
PAC, de protejare a veniturilor producătorilor agricoli, a avut o
contribuţie însemnată la consolidarea poziţiei acestor organizaţii.

28
Având un rol de pionierat în procesul integraţionist, putem afirma că
politica agricolă comnună este una din temeliile pe care s-a clădit
Uniunea Europeană de astăzi.

Obiective Articolul 39 (articolul 33 din varianta consolidată a Tratatului de la


Roma) fixează obiectivele politicii agricole comune:

- Creşterea productivităţii agricole prin promovarea progresului


tehnic, asigurarea dezvoltării raţionale a producţiei agricole,
utilizarea optimă a factorilor de producţie, în special a forţei de
muncă;

- Asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populaţia agricolă, în


special prin creşterea veniturilor individuale ale lucrătorilor agricoli;
- Stabilizarea pieţelor;

- Asigurarea siguranţei aprovizionărilor;

- Asigurarea unor preţuri rezonabile pentru consumatori.

Principii Trei principii fundamentale stau la baza politicii agricole comune:

a) crearea şi menţinerea unei singure pieţe şi a unor preţuri comune


(o singura piaţă în care produsele agricole circulă liber);

b) respectul noţiunii de preferinţă comunitară (în comerţul agricol se


manifestă preferinţa pentru mărfurile produse în interiorul
Comunităţii, cumpărătorii de produse necomunitare trebuie să
plătească un supracost);

c) solidaritatea financiară (statele membre participă împreună la


constituirea resurselor şi beneficiază de finanţarea cheltuielilor
legate de PAC);

Cele trei principii sunt interdependente neputând fi aplicate separat.

Test de autoevaluare

Va rugam sa raspundeti urmatoarelor intrebari:

5. Care sunt trasaturile PAC?

6. Ce obiective isi stabileste PAC?

7. Care sunt principiile PAC?

29
Dupa parcurgerea acestui subcapitol trebuie sa retineti:

 PAC are cateva trăsături distincte: este o politică prin


excelenţă integraţionistă, mare consumatoare de resurse
financiare si manifestă un grad sporit de vulnerabilitate la
presiunile de lobbying.
 Articolul 39 din Tratatul de la Roma stabileste obiectivele
politicii agricole comune si anume: creşterea productivităţii
agricole prin promovarea progresului tehnic, asigurarea
dezvoltării raţionale a producţiei agricole, utilizarea optimă a
factorilor de producţie, în special a forţei de muncă;
asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populaţia
agricolă, în special prin creşterea veniturilor individuale ale
lucrătorilor agricoli, stabilizarea pieţelor, asigurarea
siguranţei aprovizionărilor, asigurarea unor preţuri
rezonabile pentru consumatori.
 Trei principii fundamentale stau la baza politicii agricole
comune: crearea şi menţinerea unei singure pieţe şi a unor
preţuri comune, respectul noţiunii de preferinţă comunitară,
solidaritatea financiară.

2.4. PAC IN EUROPA-SUCCESIUNE DE EVENIMENTE

1957 Prin tratatul de la Roma a fost intemeiată Comunitatea Economică


Europeană. Principalul scop al CEE a fost crearea unei pieţe comune
între statele membre prin desfiinţarea comerţului intern şi a barierelor
vamale

1958 Conferinţa de la Stressa (Italia). Pentru realizarea obiectivelor si


scopului CEE era nevoie de o politică agricolă comună care sa
armonizeze diferitele mecanisme naţionale de sprijin. Prin urmare
principiile de funcţionare şi punerea în practică a PAC au fost
stabilite în cadrul acestei conferinţe ce a reunit în 1958, la Stressa
(Italia), miniştrii agriculturii din cele şase ţări membre.

Definite prin Tratatul de la Roma şi explicitate prin conferinţa de la


Stressa, obiectivele PAC au fost puse în aplicare treptat între 1958 şi
1968, perioada realizării pieţei unice a produselor agricole.

1960 Comisia prezintă Consiliului propunerile sale privind elaborarea şi


implementarea PAC
1962 În vederea finanţării unitare a PAC, Consiliul a decis crearea
Fondului European de Orientare şi Garanţii Agricole (FEOGA).
Fondul are două secţiuni: secţiunea orientare - destinată ajustării
structurilor agricole şi modernizării agriculturii şi secţiunea garanţii -
reprezintă peste 90% din FEOGA şi este destinată transpunerii în
practică a celor trei principii fundamentale. Primele măsuri de
politică agricolă comună: sistemul de preţuri, intervenţia pe piaţă,
prelevări şi cote la import, subvenţii la export.
1962-1964 Sunt decise primele reglementări ale pieţei. Are loc intrarea în
vigoare a primelor organizaţii de piaţă.

30
1967 Are loc intrarea în vigoare a reglementărilor privind preţurile în
cadrul întregii Comunităţi
1968 A fost iniţiat tranzitul liber al produselor agricole. Aplicarea
preturilor comune.
În scopul înfiinţării pieţei unice a produselor agricole, preţurile
acestora au fost unificate. Pentru a se evita ca agricultorii din ţările cu
preţuri ridicate să fie obligaţi să accepte reduceri de preţ, preţurile
unice au fost stabilite pentru fiecare produs la cel mai înalt nivel
existent. Datorită acestui fapt, preţurile unice comunitare la
majoritatea produselor agricole s-au situat constant peste preţurile
pieţei mondiale.
Primul memorandum pentru reforma PAC – planul Mansholt. Prin
acest document s-a stabilit un program pe termen lung, care prevedea
pe lângă continuarea politicii de sustinere prin preţuri şi promovarea
unei politici structurale. Finalizat cu rezultate modeste, acest Plan a
fost considerat un punct de plecare pentru reformele şi direcţiile
ulterioare ale PAC.
1979 Datorită creşterii fără precedent a excedentelor, apare taxa de co-
responsabilitate la producţia de lapte, cu scopul transferării asupra
producătorilor a unei părţi din cheltuielile de stocaj şi a subvenţiilor
necesare exportării pe piaţa mondială a excedentelor cumulate.
În scurt timp însă taxa de co-responsabilitate stabilită s-a dovedit
insuficientă pentru stoparea creşterii producţiei de lapte.
1980 S-a admis că PAC trebuie să ia în considerare o anumită limitare a
producţiei, prin urmare Consiliul Miniştrilor admite principiul fixării
obiectivelor de producţie. În cursul anilor ‘80 au fost întreprinse
primele schimbări în cadrul PAC, prin introducerea cotelor de
producţie care limitau dreptul producătorilor la venituri garantate de
un nivel maxim al producţiei.
1984 Sunt stabilite cote la producţia de lapte.
1985 Comisia publică memorandumul denumit Perspectivele PAC -
Cartea verde a Comisiei.
1988 Este instaurată disciplina bugetară şi regimul zis de “stabilizatori".
Stabilizatorii se aplică pe baza unui principiu fundamental: dacă
producţia depăşeşte un nivel determinat (cantitatea maximă
garantată, CMG), atunci sprijinul acordat agricultorilor se reduce
automat. Reducerea se aplică însă ansamblului producţiei şi nu
numai părţii ce depăşeşte CMG.
Anii '90 Se caracterizează prin lipsă de competitivitate pe pieţele
nternaţionale determinată de preţurile mari, proceduri administrative
complicate, cheltuielile agricole în continuare ridicate.
1991 Comunitatea a lansat o nouă iniţiativă destinată, în principal,
regiunilor rurale. Această iniţiativă, denumită Leader este un
program de auto-asistenţă a regiunilor periferice sau a colectivităţilor
rurale numărând între 5.000 şi 100.000 locuitori. Leader finanţează
proiectele dezvoltate de asociaţiile şi grupurile locale în vederea
diversificării bazei economice a zonelor rurale, promovării asistenţei
tehnice, furnizării de consultanţă.
1992 Reforma MacSharry. După mai mult de un an de discuţii şi
negocieri, Consiliul de miniştri a adoptat oficial, în iunie 1992,
reforma cea mai radicală pe care agricultura europeană a cunoscut-o
în cei 30 de ani de politică agricolă comună (pachet de măsuri de

31
reformă propuse de comisarul pentru agricultură Ray MacSharry),
reformă inevitabilă pentru o Comunitate ce dorea să spargă cercul
vicios: preţuri agricole garantate ridicate – supraproducţie.
Acordurile de la Maastricht, din anul 1992, au modificat
instrumentele şi mecanismele PAC, dar au păstrat cele trei principii
fundamentale.
Obiectivele esenţiale ale reformei au fost:
- menţinerea Comunităţii în rândul producătorilor şi exportatorilor de
produse agricole, prin creşterea competitivităţii agricultorilor săi, atât
pe pieţele interne cât şi pe pieţele de export;
- diminuarea producţiei până la nivelul cererii manifestate pe piaţă;
- concentrarea ajutorului pentru susţinerea veniturilor asupra acelora
ce au în mod evident cea mai mare nevoie de sprijin;
- încurajarea agricultorilor să nu-şi abandoneze terenurile;
- protejarea mediului şi dezvoltarea potenţialului natural al satelor
1999 Consiliul European de la Berlin îşi însuşeşte documentul strategic
Agenda 2000.
Noi măsuri de reformă:
- reducerea mai accentuată a preţurilor de intervenţie,
- creşterea plăţilor directe;
- importanţă sporită acordată politicii de dezvoltare rurală (care
devine pilonul al doilea al PAC).
Agenda 2000 a stabilit cadrul general al aderării noilor state
candidate la UE, extindere lansată în decembrie 2002, la Copenhaga.
Măsurile de reformă din Agenda 2000 au fost axate pe trei direcţii
principale de acţiune:
- modernizarea “modelului agricol european” prin promovarea
agriculturii durabile şi creşterea competitivităţii în vederea
liberalizării pieţei;
- reducerea disparităţilor economice dintre regiunile UE, cu
referire la ţările candidate la aderare, prin dirijarea fondurilor
structurale spre economiile care au cea mai mare nevoie
pentru a se relansa, spre dezvoltarea regională armonioasă,
îmbunătăţirea fundamentală a politicii rurale şi a coeziunii
economice şi sociale;
- asigurarea şi mai buna gestionare a resurselor bugetare
necesare, cu respectarea priorităţilor fixate pentru perioada
2000-2006.
Esenţa măsurilor de reformă a constat în orientarea agriculturii şi a
mediului rural spre o dezvoltare durabilă!
2002 Comisia analizează stadiul PAC şi propune noi direcţii de reformă pe
termen mediu (Reforma lui Fischler).
Principalele motive care au stat la baza noii propuneri de reformare a
PAC:
- Îmbunătăţirea competitivităţii şi orientarea către piaţă a
agriculturii europene;
- Justificarea mai bună a cheltuielilor publice aferente
sectorului agricol;
- Sprijinirea veniturilor agricole, condiţionată de respectarea
standardelor privind calitatea alimentelor, protecţia şi
conservarea mediului, a bunăstării animalelor, peisajului,
patrimoniului cultural şi îmbunătăţirea balanţei şi echităţii

32
sociale.
2003 Principalele elemente ale propunerii de reformare PAC, au fost
aprobate la Consiliului de Miniştri prin “Compromisul de la
Luxemburg”.
Consiliul Uniunii Europene a adoptat noua reformă PAC care se
aplică începand cu 1 ianuarie 2005 în toate cele 25 state membre ale
UE, cu adoptări şi excepţii pentru noile state membre. S-au aprobat
următoarele măsuri:
- introducerea schemei de plăţi unice pe fermă, prin decuplarea
majorităţii plăţilor directe de producţie. Acest sistem a intrat
în vigoare în 2005, cu posibilitatea de a fi aplicat de către
anumite state, în condiţii excepţionale, începând cu 2007;
- subordonarea acordării acestui tip de sprijin îndeplinirii
anumitor norme de eco-condiţionalitate (respectarea normelor
de mediu, de securitate alimentară, de bunăstare a animalelor,
de sănătate şi de securitate a locurilor de muncă). În cazul
nerespectării acestor exigenţe, plăţile directe se vor reduce în
mod proporţional cu riscul sau prejudiciul creat;
- introducerea unui nou sistem de consultanţă agricolă care să
permită agricultorilor să beneficieze de asistenţă privind
modalităţile de aplicare a normelor şi a celor mai bune
practici în procesul de producţie.
Este emisă Reglementarea Consiliului (CE) nr. 1782/2003
(reglementare de bază pentru PAC) privind regimul de susţinere
directă în cadrul PAC; stabileşte normele şi cadrul de acordare a
sprijinului comunitar începând cu anul 2005, pentru UE 15.
Aplicarea treptată a noului mecanism de susţinere directă a
agriculturii denumit „plată unică pe exploataţie”, se face cu perioade
de tranziţie, decuplarea extinsă a sprijinului de producţie urmând a se
realiza până în anul 2007, dar se pot menţine şi forme de sprijin
nedecuplate, la anumite produse, până în anul 2010.
Au fost publicate, oficial, actele legislative privind PAC reformată.
2005 Este emisă Reglementarea Consiliului nr.1698/2005 privind sprijinul
pentru dezvoltare rurală acordat prin Fondul European Agricol de
Dezvoltare Rurală (FEADR), prin care au fost adoptate liniile
strategice ale Comunităţii pentru dezvoltarea rurală în perioada
2007-2013, in care se stabileşte cadrul de armonizare a politicii de
dezvoltare rurală cu priorităţile Comunităţii.
2007 Comisia Europeana a aprobat harta regiunilor care pot primi ajutoare
de stat destinate dezvoltarii in perioada 2007-2013, precum si nivelul
asistentei financiare pentru Romania, Bulgaria si Cipru.
2009 Reforma finală a PAC a fost făcută sub titlul stării de sănătate a
anului 2008 - “Health Check”. Comparativ cu reformele anterioare,
aceasta a presupus un efort modest. Subvenţiile de lapte au fost
temporar ridicate, dar stabilite pentru eliminare în 2015. Modularea
la Pilonul II a fost crescută, fermele mari primind cu 10% mai puțini
bani pentru a plăti pentru măsuri suplimentare de dezvoltare rurală şi
subvenţiile au fost în continuare decuplate de producţie. În timpul
dezbaterilor, o limită maximă pentru SFP (plata unică pe fermă) a
fost discutată în mod serios pentru prima dată, dar a fost învinsă de
un lobby puternic al marilor agricultori.

33
Noul tratat de reforma al UE - Tratatul de la Lisabona din anul 2009,
prevede faptul ca Uniunea Europeana devine persoana juridica avand
capacitate de reprezentare pentru toate statele. Structura Comisiei
Europene va fi schimbată din 2014 , Executivul european va avea un
numar de comisari egal cu doua treimi din numarul de state, ceea ce
inseamna ca nu fiecare stat va avea un comisar.
Se extind atributiile Parlamentului European; se mareste rolul
parlamentelor naţionale
Din punct de vedere al luarii deciziilor, noul tratat prevede ca din
2014 sa intre in functiune votul cu dubla majoritate (adica 55% din
statele membre, reprezentand 65% din populatie, pot lua decizii
valabile pentru toate tarile din blocul comunitar). Daca un singur stat
se impotriveste votului cu dubla majoritate, adoptarea acestei masuri
poate fi amanata pana in 2017.
Preşedinţia Uniunii nu se va mai schimba semestrial, prin rotaţie, ci
va fi asigurată de preşedintele Consiliului European, ales pe un
mandat de 2 ani şi jumătate (maxim 2 mandate).
Tratatul confera caracter constrangator Cartei Drepturilor
Fundamentale ale Omului. Totusi, Marea Britanie si Polonia au
obtinut o derogare de la prevederile Cartei.
Este introdusa functia de Inalt oficial pe probleme de Securitate si se
creeaza politicile europene de aparare si securitate, care stabilesc
modalitati de ajutor intre statele membre in caz de agresiune,
calamitati etc.
În premieră, tratatul introduce şi o clauză de ieşire din Uniune, prin
care statele membre se pot retrage, în anumite condiţii.
Fenomenul globalizării trebuie modelat în favoarea cetăţenilor, iar
pentru ca acest lucru să se întâmple UE trebuie să impună un set de
reguli.
În negocierile de ultim moment, Italia a câştigat un loc în plus în
Parlamentul european şi are astfel acelaşi număr de reprezentanţi ca
şi Marea Britanie, adică 73 si mai putin cu 1 fata de Franta.
Polonia a obţinut includerea în tratat ca anexa a unei clauze
(cunoscuta drept Ioannina), care permite unui grup mai mic de state
membre să blocheze temporar aplicarea anumitor decizii ale Uniunii
Europene ce ar fi fost luate cu majoritate de voturi si cu care nu este
de acord.
Polonia a mai primit şi un post de avocat general la Curtea Europeană
de Justiţie.
Guvernul de la Sofia a obţinut şi el dreptul de a numi moneda
europeană evro, conform alfabetului chirilic şi nu euro.

34
Test de autoevaluare

Va rugam sa raspundeti urmatoarelor intrebari:

8. Numiti cateva evenimente importante din perioada 1957-1967


din istoria PAC?

9. In ce an a aparut reforma MacSharry si ce obiective si-a


propus?

10. Care sunt directiile principale de actiune ale Agendei 2000?

Dupa parcurgerea acestui subcapitol trebuie sa retineti:

 Cateva repere in timp ale istoricului PAC: 1957 - Tratatul de


la Roma, 1958 - Conferinta de la Stressa, 1962 - infinntarea
FEOGA, 1967 - intra in vigoare reglementarile privind
preturile, 1968 - planul Mansholt, 1979 - apare taxa de co-
responsabilitate, 1980 - se introduc cotele de productie, 1984
- se stabilesc cote la productia de lapte, 1988 - este instaurat
regimul de stabilizatori, 1991 - programul Leader, 1992 -
reforma MacSharry, 1999 - adoptarea Agendei 2000, 2002 -
Reforma lui Fischler.
 Obiectivele reformei MacSharry din anul 1992 prevedeau:
menţinerea Comunităţii în rândul producătorilor şi
exportatorilor de produse agricole, prin creşterea
competitivităţii agricultorilor săi, atât pe pieţele interne cât şi
pe pieţele de export; diminuarea producţiei până la nivelul
cererii manifestate pe piaţă; concentrarea ajutorului pentru
susţinerea veniturilor asupra acelora ce au în mod evident cea
mai mare nevoie de sprijin; încurajarea agricultorilor să nu-şi
abandoneze terenurile; protejarea mediului şi dezvoltarea
potenţialului natural al satelor.
 Măsurile de reformă din Agenda 2000 au fost axate pe trei
direcţii principale de acţiune: modernizarea “modelului
agricol european” prin promovarea agriculturii durabile şi
creşterea competitivităţii în vederea liberalizării pieţei;
reducerea disparităţilor economice dintre regiunile UE, cu
referire la ţările candidate la aderare, prin dirijarea fondurilor
structurale spre economiile care au cea mai mare nevoie
pentru a se relansa, spre dezvoltarea regională armonioasă,
îmbunătăţirea fundamentală a politicii rurale şi a coeziunii
economice şi sociale; asigurarea şi mai buna gestionare a
resurselor bugetare necesare, cu respectarea priorităţilor
fixate pentru perioada 2000-2006.

35
2.5. IMPLEMENTAREA PAC IN ROMANIA

1990-1996 Perioada anilor 1990-1996 nu s-a caracterizat printr-o paletă largă a


problemelor supuse reformei agricole, şi nici printr-o încercare de
apropiere a mecanismelor naţionale de intervenţie de mecanismele
specifice PAC. În privinţa intervenţiei statului în agricultură, s-ar
putea spune că a fost redusă în intensitate.
In 1991 a fost adoptată Legea nr.18 a fondului funciar, prin care s-a
decis restituirea terenurilor agricole către foştii lor proprietari, unei
familii revenindu-i maxim 10 hectare, terenul arabil, şi la 1 hectar,
terenul împădurit. Totodată s-a prevăzut ca terenurile să nu poată fi
înstrăinate pe o perioadă de 10 ani, ceea ce a blocat practic
dezvoltarea unei pieţe a pământului. Au fost adoptate Legea nr.
36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în
agricultură şi Legea leasingului funciar (nr. 16 din 1994).
In primii ani de tranziţie s-a optat pentru o politică a preţurilor
agricole mici – pentru a minimiza cheltuielile consumatorilor şi
pentru a ţine sub control inflaţia. Preţurile agricole au fost
liberalizate treptat în anii următori (1993-1996), fiind exceptate de la
acest regim unele produse de „importanţă naţională” (potrivit Legii
83/1993).
Membru al proaspăt înfiinţatei Organizaţii Mondiale a Comerţului
(OMC) din 2005, România şi-a asumat o serie de angajamente
specifice şi în ceea ce priveşte comerţul cu produse agricole.
Relaţia României cu UE a fost marcată de intrarea în vigoare a
Acordului de asociere a României la UE la 1 feb 2005. Acordul
prevede ca părţile să aplice principiul liberalizării progresive a
comerţului bilateral cu produse agricole. Motivul îl constituie slaba
complementaritate a sectoarelor agricole ale celor două entităţi.
1997-2000 Perioada a fost marcată de o serie de reveniri asupra unor măsuri
adoptate în perioada anterioară, precum şi intervenţii radicale ale
statului în sectorul agricol. Cele mai importante modificări faţă de
perioada anterioară au fost tot în domeniul funciar:
Au fost amendate Legea fondului funciar în 1997 şi Legea leasing-
ului funciar în 1998. În acelaşi an a fost adoptată Legea privind
circulaţia terenurilor (nr. 54, în 1998).
Noi modificări au fost aduse mai târziu în anul 2000, prin Legea
nr.1/2000. În linii generale, noul cadru legislativ a permis mărirea
suprafeţei restituibile foştilor proprietari la 50 hectare teren agricol şi
10 hectare teren împădurit. De asemenea, pentru a se evita formarea,
prin achiziţii, a „latifundiilor”, s-a stabilit că limita maximă pentru o
exploataţie agricolă aparţinând unei familii va fi de 200 hectare teren
arabil.
A început să se acorde atenţie componentei de dezvoltare rurală, dar
în ciuda unor progrese legislative şi instituţionale, implementarea
măsurilor a rămas deficitară. Un demers important în această
perioadă l-a constituit pregătirea lansării programului SAPARD în
România.
1 iulie 1997 - Evenimentul cu cel mai mare impact asupra fermierilor
l-a constituit intrarea României în CEFTA (Central European Free
Trade Agreement - Acordul central european de comert liber), ceea

36
ce a însemnat o reducere substanţială a protecţionismului pentru o
serie de produse agricole. Pe lângă aceasta, guvernul a recurs şi la
reduceri unilaterale ale taxelor vamale la importul unor produse
agricole.
Acordul CEFTA inlocuieste reteaua de 32 de acorduri bilaterale si de
comert liber dintre tarile din Europa de Sud Est si va contribui la
crearea unei zone de comert liber in regiune.
1 iulie 2000 - intra în vigoare aşa-numitul regim „dublu zero” (zero
taxe vamale la import, contra zero subvenţii la export) pentru carne
de pasăre şi brânzeturi. Relaţiile comerciale cu UE au fost marcate,
în domeniul produselor agricole de încheierea de acorduri
preferenţiale succesive pentru vin şi băuturi spirtoase, precum şi de
continuarea procesului de liberalizare a comerţului bilateral cu
produse agricole.
Ministerul Agriculturii in septembrie 2000 devine responsabil
pentru constituirea Agenţiei SAPARD, utilizarea fondurilor de pre-
aderare fiind blocată până la acreditarea acesteia de către Comisia
Europeană (2002).
In decembrie 2000 a fost aprobat de Comisia Europeană - Planul
Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (PNADR) elaborat
drept cadru pentru implementarea Programului SAPARD.
In anul 2000 are loc inceputul studierii acquisului comuniatar şi
inceputul transpunerii acestuia in fapt.
2002 A fost adoptată o lege pentru a face atractive pentru investitori
fermele şi societăţile comerciale agricole, prin anularea datoriilor
acestora către bugetul de stat.
A fost adoptată Legea privind organizarea şi funcţionarea pieţelor
produselor agricole şi alimentare (Legea nr. 73) care stabileşte cadrul
general pentru introducerea organizaţiilor comune de piaţă. Totuşi,
nu sunt încă introduse mecanisme specifice pentru fiecare produs sau
categorie de produse, aşa cum se întâmplă în UE.
Au fost puse bazele pentru crearea Reţelei de Informare Contabilă
Agricolă (Farm Accountancy Data Network);
Au fost adoptate o serie de prevederi cu privire la agricultura
ecologică, înregistrându-se o creştere a fermelor din România care
recurg la practici specifice.
Au fost adoptate unele măsuri în spiritul acquis-ului comunitar.
Au fost implementate o serie de activităţi pilot vizând investiţiile în
exploataţiile agricole, îmbunătăţirea prelucrării şi comercializării
produselor agricole, dezvoltarea infrastructurii rurale etc. Pe de altă
parte, prin bugetul de stat au fost prevăzute şi alte tipuri de măsuri de
dezvoltare rurală, precum crearea de întreprinderi mici şi mijlocii în
mediul rural. În ceea ce priveşte dimensiunea ecologică a dezvoltării
rurale, în 2002 a fost realizat un cod de bune practici agricole.
Unul dintre succesele perioadei l-a constituit acreditarea Agenţiei
SAPARD, cererile de finanţare putând fi depuse chiar de la 1 august
2002.
România a înaintat Consiliului Uniunii Europene al doilea document
de negociere, Documentul de informaţii suplimentare, care conţine
progresele în transpunerea şi implementarea legislaţiei comunitare,
consolidarea cadrului instituţional şi principalele măsuri de politică
agricolă sectorială adoptate în anul 2002.

37
România a deschis negocierile de aderare la capitolul 7
„Agricultura”, pe care îşi propune să îl închidă la sfârşitul anului
2004. Se începe implementarea instituţională a PAC în România.
Prin Documentul de Poziţie a României pentru Capitolul 7
Agricultură, România s-a angajat să adopte şi să implementeze
acquis-ul comunitar în vigoare. Domeniile vizate pentru prima etapă
fiind cel sanitar veterinar şi fitosanitar. Odată cu aceasta, Consiliul
Uniunii Europene în domeniul Agriculturii a transmis Poziţia
comună a statelor membre ale Uniunii Europene pentru România -
Capitolul 7 (Agricultura) pe două pachete:
– octombrie 2002 - pentru aspectele privind sectoarele sanitar
veterinare şi fitosanitare;
– decembrie 2002 - pentru măsurile orizontale, organizarea
comună de piaţă, dezvoltare rurală şi silvicultură
Se infiinţează Reţeaua de Informaţii Contabile Agricole (RICA).
2003 Au avut loc consultările tehnice cu experţii din cadrul Directoratului
General Agricol şi Directoratului General Extindere de la CE pentru
clarificările tehnice menţionate în cele două documente de poziţie
complementare şi cu analiza angajamentelor legislative, de formare
instituţională şi de implementare asumate
Finalizarea Strategiei agricole şi rurale pentru aderarea la Uniunea
Europeană pentru adoptarea mecanismelor comunitare, elaborată de
Ministerul Agriculturii. În acest document sunt identificate
problemele specifice legate de adoptarea PAC şi ajustările care mai
trebuie aduse legislaţiei şi instituţiilor naţionale.
Au fost eliminate sau reduse taxele vamale la importurile de cereale,
produse lactate, carne de vită şi carne de oaie din UE. De asemenea,
pentru anumite produse agricole, România şi UE au convenit să
elimine subvenţiile la export .A continuat procesul de liberalizare a
comerţului cu produse agricole dintre România şi UE.
2004 România a înaintat oficial Consiliului Uniunii Europene,
Documentul Complementar de Poziţie III.
Comisia Europeană a prezentat, oficial, pachetul financiar pentru
România şi Bulgaria.
Conform propunerii Comisiei Europene, în perioada 2007-2009,
sectorul agricol din România poate beneficia de o finanţare totală de
4,037 mld. Euro.
A fost înfiinţată Autoritatea de management pentru Programul
Operaţional Sectorial pentru Agricultură, Dezvoltare Rurală şi
Pescuit, cu atribuţii de coordonare în implementarea asistenţei
financiare şi care urmează să fie operaţională din 2006.
A fost înfiinţată Agenţia de plăţi şi intervenţii pentru Agricultură
(APIA) şi care este funcţională din 2006.
A fost înfiinţat Sistemul de Administrare şi Control (IACS),
funcţional din anul 2007.
A fost aprobată o nouă organizare şi o nouă denumire - Ministerul
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării rurale. În cadrul acestuia au fost
organizate: Departamentul de Dezvoltare Rurală cu Autoritatea de
management pentru programul operaţional sectorial pentru
agricultură, dezvoltare rurală şi pescuit, precum şi Autoritatea
competentă pentru acreditarea agenţiilor de plată.
A fost creată Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi Siguranţă

38
Alimentară (ANSVSA) – autoritate veterinară centrală, care are
responsabilităţi în identificarea animalelor, regimul importurilor,
nutriţia animalelor, sistemul de alertă rapidă;
Decembrie 2004: încheierea negocierilor de aderare a României la
UE.
2006 Se adopta o serie de reglementări legale pentru armonizarea
legislativă şi instituţională.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.13/2006 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare
Rurală şi Pescuit, prin reorganizarea Agenţiei SAPARD aprobată
prin Legea nr.198/2006)
Iunie 2006 - elaborarea Planul Naţional Strategic pentru perioada
2007-2013, care cuprinde o analiză a situaţiei economice, sociale şi
de mediu fiind stabilită strategia generală de dezvoltare rurală în
perioada 2007-2013.
Octombrie 2006 - elaborarea Planul Naţional pentru Dezvoltare
Agricolă şi Rurală, care va trebui să devină operaţional începând cu
anul 2007.
2007 La sediul Ministerului Integrarii Europene, a avut loc semnarea
Acordului Cadru cu ADR Nord-Est, ADR Sud-Est, ADR Sud
Muntenia, ADR Sud-Vest, ADR Nord-Vest, ADR Centru si ADR
Bucuresti-Ilfov.
Acordul Cadru reprezinta documentul incheiat intre Ministerul
Integrarii Europene (MIE), in calitate de Autoritate de Management
pentru Programul Operational Regional si Agentia pentru Dezvoltare
Regionala (ADR), in calitate de Organism Intermediar, care
stabileste cadrul general de implementare a Programului Operational
Regional 2007 - 2013 in Romania, la nivel regional.
Intrarea Romaniei in UE prin care se asigura o dezvoltare durabila a
agriculturii si spatiului rural intr-un nou context.
Se semneaza in dec 2007 actul de acreditare al Agenţiei de Plăţi
pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, ca Agenţie ce gestionează
FEADR, asigurand implementarea tehnică şi financiară a fondurilor
FEADR.
2008-2011 Se afla in plin proces de derulare Programul National de Dezvoltare
Rurala prin care se aloca fonduri nerambursabile europene tuturor
fermierilor care aplica si depun cereri de finantare prin intermediul
masurilor specifice.

Test de autoevaluare

Va rugam sa raspundeti urmatoarelor intrebari:

11. Ce legi importante au fost adoptate in perioada 1990-1996?

12. Numiti cateva evenimente importnate in perioada 1997-2000


in cadrul implementarii PAC in Romania?

13. Ce organisme si institutii se infiinteaza in Romania dupa anul


2000?

39
Dupa parcurgerea acestui subcapitol trebuie sa retineti:

 In anul 1991 a fost adoptată Legea nr.18 a fondului funciar,


prin care s-a decis restituirea terenurilor agricole către foştii
lor proprietari, unei familii revenindu-i maxim 10 hectare,
terenul arabil, şi la 1 hectar, terenul împădurit. Totodată s-a
prevăzut ca terenurile să nu poată fi înstrăinate pe o perioadă
de 10 ani. Au mai fost adoptate Legea nr. 36/1991 privind
societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură şi
Legea leasingului funciar (nr. 16 din 1994).
 In perioada 1997-2000, a fost amendata Legea fondului
funciar în 1997 şi Legea leasing-ului funciar în 1998. În
acelaşi an a fost adoptată Legea privind circulaţia terenurilor.
Noi modificări au fost aduse mai târziu în anul 2000, prin
Legea nr.1/2000. in iulie 1997 are loc intrarea României în
CEFTA si aşa-numitul regim „dublu zero”. A fost aprobat in
decembrie 2000 Planul Naţional pentru Agricultură şi
Dezvoltare Rurală (PNADR) elaborat drept cadru pentru
implementarea Programului SAPARD.
 In anul 2002 au fost puse bazele retelei informatice RICA, a
avut loc acreditarea Agentiei Sapard; in 2004 a fost infiintata
Autoritatea de Management pentru Programul Operational
Sectorial pentru Agricultura, Dezvoltare Rurală şi Pescuit. De
asemenea se infiinteaza APIA (Agentia de Plati si Interventii
pentru Agricultura), IACS (Sistemul de Administrare şi
Control) si ANSVSA (Autoritatea Naţională Sanitar
Veterinară şi Siguranţă Alimentară). In 2007 este acreditata
APDRD (Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si
Pescuit) ca Agentie ce gestioneaza FEADR.

2.6. COMENTARII SI RASPUNSURI LA TESTE

Intrebarea nr. 1
Două motive stau la baza apariţiei PAC: nevoia unei
“fluidizări” a comerţului european cu produse agricole, dar in
special dorinţa ţărilor exportatoare de a se asigura de
certitudinea plasamentului produselor lor.

Intrebarea nr. 2
Istoria PAC începe în 1957, odată cu semnarea Tratatului de
la Roma privind crearea Comunităţii Economice Europene.

Intrebarea nr. 3
Motivele reformei Ray MacSharry din 1992 au fost in special,
determinate de cheltuieli bugetare mari şi supraproducţie.
Elementul central al reformei l-a constituit reducerea
preţurilor la produsele care generau cele mai mari surplusuri.
Plăţile compensatorii au fost stabilite la hectar pentru culturile
arabile, şi pe cap animal pentru bovine. Pentru culturile

40
arabile, s-a introdus totodată condiţionalitatea acordării lor în
funcţie de „îngheţarea” unui procent de 15% din suprafaţa
deţinută.

Intrebarea nr. 4
Ceea ce reforma din 1999 aduce cu adevărat nou este
acordarea unei importanţe mult sporite componentei
structurale a politicii agricole şi gruparea acestor măsuri
vizând calitatea produselor şi a procesului de producţie,
grija pentru mediul înconjurător, dezvoltarea multilaterală a
zonelor rurale - sub o umbrelă comună, cea a politicii de
dezvoltare rurală, care a devenit astfel cel de-al doilea pilon
al PAC.
Intrebarea nr. 5
Cateva trăsături distincte ale PAC:
- este o politică prin excelenţă integraţionistă (politicile
agricole naţionale au fost înlocuite, pentru marea majoritate a
producţiei agricole, de reglementări comune de funcţionare a
pieţelor şi comercializare a produselor)
- este o politică mare consumatoare de resurse financiare prin
sistemul complex de subvenţii şi alte stimulente financiare
- manifestă un grad sporit de vulnerabilitate la presiunile de
lobbying.

Intrebarea nr. 6
Obiectivele politicii agricole comune sunt:
- Creşterea productivităţii agricole prin promovarea
progresului tehnic, asigurarea dezvoltării raţionale a
producţiei agricole, utilizarea optimă a factorilor de
producţie, în special a forţei de muncă;
- Asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populaţia
agricolă, în special prin creşterea veniturilor individuale ale
lucrătorilor agricoli;
- Stabilizarea pieţelor;
- Asigurarea siguranţei aprovizionărilor;
- Asigurarea unor preţuri rezonabile pentru consumatori

Intrebarea nr. 7
Trei principii fundamentale stau la baza politicii agricole
comune:
a) crearea şi menţinerea unei singure pieţe şi a unor preţuri
comune (o singura piaţă în care produsele agricole circulă
liber);
b) respectul noţiunii de preferinţă comunitară (în comerţul
agricol se manifestă preferinţa pentru mărfurile produse în
interiorul Comunităţii, cumpărătorii de produse necomunitare

41
trebuie să plătească un supracost);
c) solidaritatea financiară (statele membre participă împreună
la constituirea resurselor şi beneficiază de finanţarea
cheltuielilor legate de PAC);
Cele trei principii sunt interdependente neputând fi aplicate
separat.

Intrebarea nr. 8
In perioada 1957-1967 aua vut loc o serie de evenimente
relevante pentru istoria PAC, incepand cu Tratatul de la
Roma din anul 1957, apoi Conferinta de la Stressa din 1958 si
continuand cu infiintarea FEOGA din anul 1962. In acelasi an
sunt luate primele masuri de politica agricola cmuna
(sistemul de preturi, intervenita pe piata, subventii la export
etc.

Intrebarea nr. 9
Reforma MacSharry a aparut in anul 1992 si a avut
urmatoarele obiective esentiale: menţinerea Comunităţii în
rândul producătorilor şi exportatorilor de produse agricole,
prin creşterea competitivităţii agricultorilor săi, atât pe pieţele
interne cât şi pe pieţele de export; diminuarea producţiei până
la nivelul cererii manifestate pe piaţă; concentrarea ajutorului
pentru susţinerea veniturilor asupra acelora ce au în mod
evident cea mai mare nevoie de sprijin; încurajarea
agricultorilor să nu-şi abandoneze terenurile; protejarea
mediului şi dezvoltarea potenţialului natural al satelor.

Intrebarea nr. 10
Măsurile de reformă din Agenda 2000 au fost axate pe trei
direcţii principale de acţiune: modernizarea “modelului
agricol european” prin promovarea agriculturii durabile şi
creşterea competitivităţii în vederea liberalizării pieţei;
reducerea disparităţilor economice dintre regiunile UE, cu
referire la ţările candidate la aderare, prin dirijarea fondurilor
structurale spre economiile care au cea mai mare nevoie
pentru a se relansa, spre dezvoltarea regională armonioasă,
îmbunătăţirea fundamentală a politicii rurale şi a coeziunii
economice şi sociale; asigurarea şi mai buna gestionare a
resurselor bugetare necesare, cu respectarea priorităţilor
fixate pentru perioada 2000-2006.

Intrebarea nr. 11
In 1991 a fost adoptată Legea nr.18 a fondului funciar, prin
care s-a decis restituirea terenurilor agricole către foştii lor
proprietari, unei familii revenindu-i maxim 10 hectare,
terenul arabil, şi la 1 hectar, terenul împădurit. Totodată s-a
prevăzut ca terenurile să nu poată fi înstrăinate pe o perioadă
de 10 ani. Au mai fost adoptate Legea nr. 36/1991 privind
societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură şi
Legea leasingului funciar (nr. 16 din 1994).

42
Intrebarea nr. 12
In perioada 1997-2000, a fost amendata Legea fondului
funciar în 1997 şi Legea leasing-ului funciar în 1998. În
acelaşi an a fost adoptată Legea privind circulaţia terenurilor.
Noi modificări au fost aduse mai târziu în anul 2000, prin
Legea nr.1/2000. in iulie 1997 are loc intrarea României în
CEFTA si aşa-numitul regim „dublu zero”. A fost aprobat in
decembrie 2000 Planul Naţional pentru Agricultură şi
Dezvoltare Rurală (PNADR) elaborat drept cadru pentru
implementarea Programului SAPARD.

Intrebarea nr. 13
In anul 2002 au fost puse bazele retelei informatice RICA, a
avut loc acreditarea Agentiei Sapard; in 2004 a fost infiintata
Autoritatea de Management pentru Programul Operational
Sectorial pentru Agricultura, Dezvoltare Rurală şi Pescuit. De
asemenea se infiinteaza APIA (Agentia de Plati si Interventii
pentru Agricultura), IACS (Sistemul de Administrare şi
Control) si ANSVSA (Autoritatea Naţională Sanitar
Veterinară şi Siguranţă Alimentară). In 2007 este acreditata
APDRD (Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si
Pescuit) ca Agentie ce gestioneaza FEADR.

2.7. LUCRARE DE VERIFICARE NR. 2

Întrebările /cerinţele la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele


(punctajul este precizat la fiecare):

1. In ce an si prin ce document ia nastere PAC? (1p)

2. Care sunt trasaturile PAC? (2p)

3. Ce obiective isi stabileste PAC? (2p)

4. Care sunt principiile PAC? (3p)

5. In ce an a aparut reforma MacSharry si ce obiective si-a


propus? (1p)

6. Ce organisme si institutii se infiinteaza in Romania dupa anul


2000? (1p)

43
2.8. BIBLIOGRAFIE MINIMALA

7. Dona I., Politici agricole, Editura Semne, Bucuresti, 2000


8. Dona I., Politici Agricole Comunitare, Editura Ceres, Bucuresti, 2009
9. Dragan Gabriela, 2005 - Uniunea Europeana intre federalism si interguvernamentalism.
Politici comune ale UE, Cap VIII - Politica Agricola Comuna, Editura ASE, Bucuresti
10. Prisecaru P., Politici Comune ale Uniunii Europene, Ed. Economica, Bucuresti, 2004
11. Zahiu Letitia (coordonator), 2005 - Politici si piete agricole - reforma si integrare
europeana, Ed. Ceres, Bucuresti ISBN 973-40-0676-2
12. Zahiu Letitia (coordonator), 2006 - Agricultura Uniunii Europene sub impactul Politicii
Agricole Comune, Ed. Ceres, Bucuresti, ISBN 973-40-0751-3
13. * http://ec.europa.eu/agriculture/faq/facts/index_ro.htm

44
UNITATEA DE INVATARE NR. 3

PROGRAMELE DE PREADERARE

CUPRINS
3.1. Obiectivele unitatii de invatare nr. 3
3.2. Introducere
3.3. Programul PHARE
3.4. Programul ISPA
3.5. Programul SAPARD
3.6. Comentarii si raspunsuri la teste
3.7. Lucrare de verificare nr. 3
3.8. Bibliografie minimala

3.1. OBIECTIVELE UNITATII DE INVATARE NR. 3

Prin studierea acestei unitati de invatare, veti fi in masura sa:

o cunoasteti in ansamblul lor programele de preaderare Phare


Ispa si Sapard
o evidentiati scopul si obiectivele programelor de preaderare in
tara noastra
o remarcati tipurile de investitii facute in diverse domenii in
functie de programul de preaderare
o numiti beneficiarii programelor si proiectelor finantate
o cunoasteti institutiile responsabile in implementarea
programelor in Romania

3.2. PROGRAMELE DE PREADERARE - Introducere

Scopul programelor Pentru ţările în curs de aderare, au fost create instrumente financiare
de preaderare specifice. Acestea au rolul de a reduce decalajele de dezvoltare dintre
ţările în curs de dezvoltare şi statele comunitare, de a le pregăti din
punct de vedere instituţional şi al managementului (încă inainte de
aderare) pentru utilizarea fondurilor structurale.
Instrumentele financiare dedicate, vin să răspundă nevoilor acute din
domeniile: infrastructură, industrie, servicii, intreprinderi mici si
mijlocii, agricultură şi protecţia mediului.
Începând cu anul 2000, UE sprijină statele candidate din Europa
Centrală şi de Est în eforturile acestora de pregătire pentru aderare
prin 3 instrumente financiare: PHARE, ISPA şi SAPARD
Acquis-ul comunitar Acquis-ul comunitar reprezintă ansamblul de drepturi şi obligaţii
comune ce leaga toate statele membre ale Uniunii Europene. Acesta
este în continuă evoluţie şi cuprinde:
⋅ conţinutul, principiile şi obiectivele politice ale tratatelor;
⋅ legislaţia adoptată în aplicarea tratatelor şi jurisprudenţa
Curţii de Justiţie;
⋅ declaraţiile şi rezoluţiile adoptate de către Uniunea
Europeană;
⋅ măsuri referitoare la politica externă şi de securitate comună;

45
⋅ măsurile referitoare la justiţie şi afacerile interne;
⋅ acordurile internaţionale încheiate de către Comunitate şi cele
încheiate de către statele membre între ele în domeniul
activităţilor Uniunii.
Astfel, acquis-ul comunitar cuprinde nu numai dreptul comunitar în
sens strict, ci şi toate actele adoptate în temeiul celui de-al doilea şi al
treilea pilon al Uniunii Europene şi obiectivele comune stabilite în
tratate. Uniunea s-a angajat să menţină acquis-ul comunitar în toate
elementele sale şi pentru cele în curs de aparitie in viitor.
Ţările candidate trebuie să accepte acquis-ului comunitar înainte de a
putea adera la Uniune. Derogările de la acquis sunt acordate numai în
situaţii excepţionale şi sunt limitate în domeniul de aplicare.
În pregătirea pentru următoarea extindere, statele candidate trebuie să
transpună acquis-ul în legislaţia lor naţională şi vor trebui să-l pună
în aplicare din momentul aderării lor la Uniune.

3.3. PROGRAMUL PHARE

Scopul şi obiectivele PHARE este primul instrument financiar nerambursabil şi a fost


programului PHARE conceput de Uniunea Europeană în 1989 (Reglementarea Consiliului
în România 3906/1989).
Destinat iniţial numai Poloniei şi Ungariei (denumirea completă a
programului PHARE fiind “Pologne et Hongrie – Aide à la
Restructuration Economique”), programul s-a extins treptat şi la alte
ţări din Europa Centrală şi de Est (România, Bulgaria, Cehia,
Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia şi Slovacia), oferind totodată
asistenţă tehnică şi economică şi altor ţări din regiune (Albania,
Bosnia-Herţegovina, Macedonia).

Programul PHARE se concentrează asupra a 3 obiective principale,


fiecare beneficiind de aproximativ o treime din fondurile alocate:

1. Dezvoltarea instituţională

2. Sprijinirea implementării aquis-ului comunitar în diverse


sectoare de activitate

3. Coeziune economică şi socială

În cadrul programului PHARE pentru România, contribuţia UE pe


cele 3 componente a fost de cca. 405 milioane Euro.

1. Dezvoltarea Sprijinul pentru dezvoltarea instituţională se acordă pentru susţinerea


instituţională guvernelor ţărilor candidate în implementarea legislaţiei comunitare.
Un instrument de mare importanţă în domeniul dezvoltării
instituţionale este înfrăţirea instituţională (twinning) care implică
detaşarea unor funcţionari publici ai Uniunii Europene în ţările
candidate pentru a conlucra efectiv cu funcţionarii publici din ţara
candidată.
Procesul se desfăşoară astfel:
Comisia Europeană identifică lacunele din administraţia ţărilor

46
candidate, ţara candidată elaborează un proiect de reformă a
administraţiei, după care Comisia solicită statelor membre să
mobilizeze o echipă de experţi, condusă de un lider de proiect şi un
consilier pe probleme de preaderare, care să sprijine ţara candidată în
reformarea propriei administraţii.
Alături de înfrăţirea instituţională există şi alte mecanisme importante
pentru susţinerea dezvoltării instituţionale, dintre care, cele mai
importante sunt:
Furnizarea expertizei în domeniul aquis-ului prin TAIEX - Technical
Assistance and Information Exchange (Biroul de Asistenţă Tehnică
pentru Schimbul de Informaţii);
Reforma administraţiei publice şi a organismelor de reglementare
prin programul SIGMA - Support for Improvement in Governance
and Management in Central and Eastern European Countries
(Sprijin pentru Îmbunătăţirea Guvernării şi a Managementului
Public);
Proiecte de asistenţă tehnică elaborate de către firmele de consultanţă
selectate prin licitaţie (ex: proiectul lansat în domeniul proprietăţii
intelectuale).
2. Sprijinirea Sprijinul investiţional se acordă pentru susţinerea ţărilor candidate în
implementării aquis- efortul de a-şi alinia activităţile industriale şi infrastructura de bază la
ului comunitar standardele UE, prin mobilizarea de fonduri în următoarele domenii:
concurenţa, energie, legislaţia socială şi cea a muncii, normele
veterinare şi fitosanitare, legislaţia produselor industriale, protecţia
consumatorilor, comerţul, justiţia şi afacerile interne.
3. Coeziune Fondurile alocate coeziunii economice şi sociale au ca scop
economică şi socială dezvoltarea unei economii de piaţă funcţionale şi a capacităţii de a
face faţă presiunilor concurenţiale caracteristice pieţei unice.
Se urmăreşte atingerea următoarelor aspecte principale:
⋅ creşterea activităţii sectorului productiv,
⋅ dezvoltarea resurselor umane şi
⋅ îmbunătăţirea mediului de afaceri.
Structura fondurilor Programul PHARE pentru România a avut componenta de bază –
alocate prin coeziunea economică şi socială – căreia i s-au alocat aprox 107
programul PHARE milioane Euro, pentru următoarele domenii principale:
pentru perioada 1995- - consolidarea instituţională pentru a adopta o viziune
2006 interministerială a Programelor de Coeziune Economică şi
Socială
- investiţii pentru reabilitarea sistemului de instruire tehnică şi
profesională (TVET) şi pentru dezvoltarea sectorului de
resurse umane
- infrastructura regională pentru a identifica, dezvolta şi
implementa proiectele de infrastructură care corespund
priorităţilor dezvoltării regionale.

Ţara Alocarea medie anuală Alocarea medie anuală


PHARE 1995-1999 (mil. PHARE 2000-2006
Euro) (mil. Euro)
Bulgaria 83 100
Cehia 69 79
Estonia 24 24
Ungaria 96 96

47
Letonia 30 30
Lituania 42 42
Polonia 203 398
România 110 250
Slovacia 48 49
Slovenia 25 25
TOTAL 730 1093
Din analiza structurii pe ţări a alocărilor comunitare, rezultă că
Polonia este principala beneficiară a programului PHARE, acestei
ţări fiindu-i alocate, în medie, 203 mil Euro în perioada 1995-1999
(27,8% din total), respectiv 398 mil. Euro în perioada 2000-2006
(36,4 %).
România este considerată ca a doua beneficiară a Programului
PHARE din punct de vedere al fondurilor alocate la nivel de ţară,
suma anuală fiind de 110 mil. Euro în perioada 1995-1999 (15,1%
din totalul sumei alocate), respectiv 250 mil. Euro în perioada 2000-
2006 (22,9% din total).
Alocările din fondurile PHARE pentru Polonia şi România reflectă
locul ocupat de cele 2 ţări în suprafeţele totale şi în populaţiile totale
ale celor 10 ţări.
Proiectele PHARE Programul PHARE vizează pregătirea tuturor sectoarelor de
pentru adaptarea activitate din România la cerinţele UE, inclusiv cel al agriculturii.
agriculturii româneşti Proiectele PHARE au fost repartizate cu precădere în prima etapă
la cerinţele Uniunii (până în anul 2004) pentru armonizarea legislativă şi construcţia
Europene instituţională, iar în cea de-a doua etapă (perioada 2004-2006) pentru
investiţii şi consolidarea instituţilor necesare integrării României în
UE.
În cadrul primei etape de derulare (2001-2003), a fost alocată suma
de 36,4 mil Euro pentru proiectele destinate agriculturii româneşti, pe
următoarele direcţii:
 Politica agricolă şi de dezvoltare rurală la nivel naţional şi
regional – 4 mil Euro
 Întărirea capacităţii administrative în sectorul fitosanitar –
12,75 mil Euro, utilizaţi pentru următoarele actiuni:
 adoptarea şi implementarea aquis-ului comunitar;
 protecţia împotriva organismelor dăunătoare;
 dotarea cu echipamente de laborator la standardele UE;
 reambalarea, colectarea şi eliminarea deşeurilor de pesticide de pe
teritoriul României
 Consolidarea sistemelor de control a calităţii produselor
agroalimentare – 2,55 mil Euro pentru:
 asigurarea, consolidarea şi dezvoltarea siguranţei
alimentare;
 pregătirea laboratoarelor de verificare a calităţii
alimentelor pentru acreditarea de către organismele
abilitate;
 armonizarea legislaţiei în domeniu
 Dezvoltarea şi consolidarea sectorului sanitar-
veterinar – 13,6 mil Euro:
 dezvoltarea şi implementarea unui sistem naţional de
identificare şi înregistrare a bovinelor;
 consolidarea şi dezvoltarea capacităţii administrative de

48
preluare a aquis-ului comunitar în domeniul nutriţiei
animalelor;
 dotarea cu echipamente a laboratoarelor de control şi a
punctelor de inspecţie la frontieră;
 crearea unei zone de înaltă biosecuritate.
 Întărirea capacităţii instituţionale a sectorului piscicol – 1,5
mil Euro
 Armonizarea legislaţiei şi consolidarea capacităţii de
administrare a aquis-ului în domeniul vinului – 2 milEuro
pentru:
 dotarea cu echipamente moderne a laboratoarelor de
verificare a calităţii vinurilor (3 laboratoare-Valea
Călugărească, Odobeşti şi Blaj);
 organizarea de structuri instituţionale noi, conforme cu
cele din UE;
 armonizarea legislaţiei în domeniul viei şi vinului
În cadrul celei de a doua etape de derulare a proiectelor PHARE
pentru agricultură, România a beneficiat de un buget de 75 mil Euro
din care:
- 24 mil Euro în 2004,
- 26 mil Euro în 2005
- 27 mil Euro în 2006.
Sumele alocate în această perioadă sunt structurate pe 3 direcţii
principale:
- investiţii – 45% din fonduri;
- consolidarea instituţiilor deja create – 31 %;
- armonizare legislativă – 25%
Pentru această perioadă au fost stabilite 4 priorităţi de alocare a
fondurilor PHARE:
1. Analiza economică a sectorului agroalimentar şi orientarea
acestuia în funcţie de politica şi legislaţia din UE - care cuprinde
următoarele proiecte mai importante:
*consolidarea structurilor administrative, dezvoltarea capacităţii
pentru analiză economică, politică şi armonizarea legislativă în
vederea alinierii la noile evoluţii ale Politicii Agicole Comune;
*consolidarea sistemului legislativ, a cadrului instituţional şi a
infrastructurii pentru determinarea calităţii în sectorul legumelor şi
fructelor;
*consolidarea sistemului legislativ şi instituţional al subsectorului
vitivinicol;
*consolidarea pieţei produselor piscicole şi de acvacultură;
*consolidarea sistemului legislativ şi instituţional din domeniul
forestier.
2. Crearea instituţiilor şi sistemelor necesare pentru accesarea
fondurilor europene postaderare – care cuprinde următoarele
proiecte mai importante:
*consolidarea şi dezvoltarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru
Agricultură (APIA);
*consolidarea Sistemului de Informaţii în Agricultură şi
armonizarea legislaţiei în acest domeniu;
*consolidarea şi dezvoltarea Reţelei de Informaţii Contabile în
Agricultură (RICA);

49
*consolidarea şi dezvoltarea Sistemului Integrat de Administrare
şi Control (IACS).
3. Dezvoltarea rurală – proiecte mai importante:
*consolidarea şi dezvoltarea Agenţiei SAPARD şi pregătirea
pentru implementare a noilor măsuri de dezvoltare rurală aplicate
după aderare;
*preluarea aquis-ului comunitar în domeniul dezvoltării rurale;
*consolidarea şi dezvoltarea zonelor defavorizate pentru
accesarea fondurilor structurale.
4. Asigurarea siguranţei alimentare, a cerinţelor veterinare şi
firosanitare – proiecte:
*consolidarea şi dezvoltarea sistemului pentru asigurarea
siguranţei alimentare (Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi
pentru Siguranţă Alimentară);
*consolidarea şi dezvoltarea sectorului sanitar-veterinar;
*consolidarea şi dezvoltarea sectorului fitosanitar.

Test de autoevaluare

Va rugam sa raspundeti urmatoarelor intrebari:

1. Care este rolul programelor de preaderare?

2. Ce reprezinta acquis-ul comunitar?

3. Ce obiective principale are Programul Phare?

4. Enumerati cateva dintre directiile si prioritatile Phare pentru


proiectele destinate adaptarii agriculturii romanesti la
cerintele UE?

Dupa parcurgerea acestui subcapitol trebuie sa retineti:

 Pentru ţările în curs de aderare, au fost create instrumente


financiare specifice precum Phare, Ispa si Sapard. Acestea au
rolul de a reduce decalajele de dezvoltare dintre ţările în curs
de dezvoltare şi statele comunitare. Instrumentele financiare
vin să răspundă nevoilor acute din domeniile: infrastructură,
industrie, servicii, intreprinderi mici si mijlocii, agricultură şi
protecţia mediului.
 Acquis-ul comunitar reprezintă ansamblul de drepturi şi
obligaţii comune ce leaga toate statele membre ale Uniunii
Europene. În pregătirea pentru următoarea extindere, statele
candidate trebuie să transpună acquis-ul în legislaţia lor
naţională şi vor trebui să-l pună în aplicare din momentul
aderării lor la Uniune.
 PHARE este primul instrument financiar nerambursabil şi a
fost conceput de Uniunea Europeană în 1989. Programul
PHARE se concentrează asupra a 3 obiective principale,
fiecare beneficiind de aproximativ o treime din fondurile
alocate: Dezvoltarea instituţională; Sprijinirea implementării

50
aquis-ului comunitar în diverse sectoare de activitate;
Coeziune economică şi socială.
 Proiectele PHARE pentru adaptarea agriculturii româneşti la
cerinţele Uniunii Europene au fost repartizate cu precădere în
prima etapă (până în anul 2004) pentru armonizarea
legislativă şi construcţia instituţională, iar în cea de-a doua
etapă (perioada 2004-2006) pentru investiţii şi consolidarea
instituţilor necesare integrării României în UE.

3.4. PROGRAMUL ISPA

Scopul şi obiectivele Prin reglementarea Consiliului Uniunii Europene 1267/21.06.1999,


programului ISPA în se constituie ISPA (Instrument for Structural Policies for Pre-
România Accession); acesta reprezintă unul din Instrumentele pentru Politicile
Structurale de Preaderare.

Scopul ISPA – atingerea obiectivelor stabilite în Parteneriatul de


Aderare pentru fiecare ţară beneficiară şi realizarea programelor
naţionale de îmbunătăţire a infrastructurii în domeniul mediului şi
transporturilor.

Obiectivele principale:

- sprijinirea ţărilor beneficiare în vederea alinierii standardelor lor de


mediu la cele ale Uniunii Europene;

- extinderea şi conectarea reţelelor de transport naţionale la cele


transeuropene;
- familiarizarea ţărilor beneficiare cu politicile şi procedurile aplicate
pentru accesarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune ale Uniunii
Europene.

Domeniile beneficiare Mediul înconjurător:


prin programul ISPA - proiectele au drept scop alinierea standardelor de mediu la cele ale
UE şi vizează:
 protecţia calităţii apei potabile, alimentarea cu apă, canalizarea
şi epurarea apelor uzate;
 managementul deşeurilor prin înfiinţarea de rampe ecologice de
deşeuri, a sistemelor de colectare selectivă, respectiv reciclarea
şi valorificarea deşeurilor;
 protecţia calităţii aerului, creşterea eficienţei energetice şi
reducerea emisiilor de poluanţi.
Domeniul transporturilor:
- se urmăreşte construirea şi reabilitarea infrastructurii în ţările
candidate şi legarea la reţelele de transport ale UE.
Pentru dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport, s-au
alocat fonduri pentru următoarele obiective:
 lărgirea drumurilor naţionale;
 constituirea de variante ocolitoare;
 construirea de autostrăzi;
 reabilitarea de căi ferate;

51
 îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie pe Dunăre
Asistenţă tehnică pentru pregătirea proiectelor ce urmează să fie
finanţate:
- foarte important pentru asigurarea unui nivel ridicat al calităţii
programelor propuse – cu privire la pregătirea, managementul şi
impactul acestora.
În cadrul acestui domeniu, se finanţează studii şi asistenţă tehnică
pentru pregătirea proiectelor de lucrări care urmează să fie finanţate.
Structura fondurilor România este a doua ţară după Polonia în ceea ce priveşte
alocate prin dimensiunea resurselor alocate (cca. 240 mil Euro anual) repartizate
programul ISPA aproximativ egal între proiectele de infrastructură de transport şi cele
de mediu.
În urma deciziei Consiliului European de la Copenhaga din 2002,
finanţarea anuală pentru România creşte anual până în 2006 astfel:
- cu 20 % pentru anul 2004;
- cu 30 % pentru anul 2005;
- cu 40 % pentru anul 2006.
În baza Memorandumurilor de Finanţare, au fost încheiate 66 de
contracte în ambele sectoare: mediu şi transporturi. Valoarea totală a
acestora – 494,6 mil Euro.
Proiectele depuse în cadrul programului ISPA trebuie să aibă un
buget minim de 5 milioane Euro din care maxim 75% poate fi
finanţat din fondul ISPA, restul de 25% fiind asigurată de beneficiar
drept cofinanţare – condiţie obligatorie pentru orice proiect ISPA.
Beneficiarii Beneficiari pot fi: autorităţile locale şi centrale (ministere de resort,
programului ISPA consiliile judeţene, primăriile), regiile autonome şi companiile
naţionale - care sunt capabile să dezvolte proiecte de infrastructură de
amploare.

Test de autoevaluare

Va rugam sa raspundeti urmatoarelor intrebari:

5. Care este scopul şi ce obiective majore are programul ISPA în


România?

6. Enumerati domeniile beneficiare in cadrul programului


ISPA?

7. Care este bugetul minim pentru un proiect depus in cadrul


programului ISPA?

8. Cine sunt beneficiarii programului ISPA?

Dupa parcurgerea acestui subcapitol trebuie sa retineti:

 ISPA (Instrument for Structural Policies for Pre-Accession);


reprezintă unul din Instrumentele pentru Politicile Structurale
de Preaderare. Scopul consta in atingerea obiectivelor
stabilite în Parteneriatul de Aderare pentru fiecare ţară
beneficiară şi realizarea programelor naţionale de

52
îmbunătăţire a infrastructurii în domeniul mediului şi
transporturilor. Obiectivele majore vizeaza sprijinul pentru
adaptarea standardelor de mediu la cele ale Uniunii
Europene, extinderea şi conectarea reţelelor de transport
naţionale la cele transeuropene, familiarizarea ţărilor
beneficiare cu politicile şi procedurile aplicate pentru
accesarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune ale Uniunii
Europene.
 Beneficiarii ISPA apartin domeniilor: mediul inconjurator,
transporturile si asistenta tehnica. Acestia pot fi: autorităţile
locale şi centrale (ministere de resort, consiliile judeţene,
primăriile), regiile autonome şi companiile naţionale.
 Proiectele depuse în cadrul programului ISPA trebuie să aibă
un buget minim de 5 milioane Euro din care maxim 75%
poate fi finanţat din fondul ISPA, restul de 25% fiind
asigurată de beneficiar drept cofinanţare.

3.5. PROGRAMUL SAPARD

Scopul şi obiectivele Programul SAPARD (Special Accession Programme for Agriculture


programului and Rural Development) este un Program Special de Preaderare
SAPARD în România pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală. A fost creat pentru
sprijinirea ţărilor aflate în perioada de preaderare în pregătirea pentru
participarea la Politica Agricolă Comună.

Obiectivele programului:

- îmbunătăţirea vieţii comunităţilor rurale;


- crearea de locuri de muncă în mediul rural şi asigurarea unor
venituri adecvate locuitorilor acestor zone;
- îmbunătăţirea standardelor de calitate ale produselor agricole
şi piscicole, ale procesului de producţie şi de comercializare a
acestora şi aducerea lor la standardele practicate în Uniunea
Europeană;
- asigurarea unei dezvoltări durabile a spaţiului rural;
sprijinirea ţărilor candidate în implementarea legislaţiei
Uniunii Europene corespunzătoare acestui sector.
Beneficiari SAPARD 10 state din centrul si estul Europei: Bulgaria, Cehia, Estonia,
Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia.
Perioada de derulare - 1.01.2000-31.12.2006 -
pentru România
Alocatia financiara Acordul Multianual de Finanţare SAPARD semnat la 2 feb 2001
pentru programul între Guvernul României şi Comisia Europeană, ratificat prin Legea
SAPARD in Romania 316/2001, a decis alocarea unei contribuţii financiare nerambursabile
României în valoare de 1.142,5 mil Euro, angajată pentru perioada
2000-2006. La aceasta, se adaugă contribuţia Guvernului României
(379,4 mil Euro) şi contribuţia privată (862,2 mil Euro).
Instituţiile abilitate de În comparaţie cu instrumentele PHARE şi ISPA, programul
către UE pentru SAPARD acordă statelor candidate responsabilităţi depline în ceea ce
gestionarea fondurilor priveşte gestionarea proiectelor de investiţii, începând cu etapa de
SAPARD în România selectare şi până la efectuarea plăţilor.
Agenţia SAPARD este institutia responsabilă cu implementarea

53
tehnică şi financiară a programului, aflata în subordinea Ministerului
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. A avut în structură o
unitate centrală şi 8 Birouri regionale de implementare.
Autoritatea Competentă - institutia responsabilă pentru
managementul financiar al fondurilor SAPARD – revine
Responsabilului Naţional cu Autorizarea Finanţării (NAO) – Fondul
Naţional din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
Autoritatea de Management – responsabilă pentru eficienţa şi
corectitudinea coordonării şi raportării rezultatelor mnitorizării şi
evaluării programului SAPARD – revine Departamentului de
Dezvoltare Rurală din cadrul Ministerului Agriculturii, pădurilor şi
Dezvoltării Rurale (MAPDR).
Organismul de Certificare – responsabil cu auditul extern şi
certificarea conturilor anuale ale Agenţiei SAPARD – revine Curţii
de Conturi a României.
Comitetul de Monitorizare – cu rol în asigurarea eficienţei şi calităţii
implementării programului, în vederea atingerii obiectivelor
specifice. Ca atribuţii ce-i revin: examinarea Raportului de evaluare
intermediară, aprobarea Rapoartelor anuale de implementare şi a
Raportului final. Are în componenţa sa reprezentanţi ai organismelor
guvernamentale cu responsabilităţi în domeniu, parteneri sociali şi
observatori din partea Comisiei Europene. Începând cu 2004,
preşedintele Comitetului de Monitorizare este MAPDR.
Organismele delegate – prin protocoale de delegare cu:
- Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi MAPDR
care stabilesc cadrul juridic, administrativ şi tehnic prin care Agenţia
Sapard deleagă Serviciilor Tehnice Delegate din cadrul ministerelor
respective o serie de atribuţii pentru implementarea Măsurii 2.1. şi
1.1.
- MAPDR şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Agenţia Sanitar-
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor – pentru asigurarea
certificării conformităţii proiectelor cu standardele UE de mediu,
sanitar şi sanitar-veterinare.
- ANCA (Agenţia NAţională de Consultanţă Agricolă) – pentru
diseminarea informaţiilor către beneficiari.
Domeniile de În urma negocierilor cu EU, României i-au fost aprobate în perioada
finantare 2000-2006, 11 măsuri de dezvoltare a agriculturii, industriei
alimentare şi a spaţiului rural, structurate pe 4 priorităţi, astfel:
Axa 1: Îmbunătăţirea competitivităţii produselor agricole şi piscicole
prelucrate:
1.1 Îmbunătăţirea procesului de prelucrare şi comercializare a
produselor agricole şi piscicole;
1.2 Îmbunătăţirea structurilor care se ocupă de controlul calităţii,
controlul veterinar şi sănătatea plantelor, de
securitatea produselor alimentare şi protecţia consumatorului;
Axa 2: Îmbunătăţirea infrastructurii pentru dezvoltare rurală şi
agricultură:
2.1 Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale;
2.2 Managementul resurselor de apă;
Axa 3: Dezvoltarea economică a zonelor rurale:
3.1 Investiţii în exploataţii agricole;
3.2 Înfiinţarea de grupuri ale producătorilor agricoli;

54
3.3 Metode de producţie care au în vedere protejarea mediului
înconjurător şi conservarea mediului natural;
3.4 Diversificarea activităţilor economice;
3.5 Măsuri forestiere.
Axa 4: Dezvoltarea resurselor umane:
4.1 Îmbunătăţirea pregătirii profesionale;
4.2 Asistenţă tehnică, inclusiv studii care să contribuie la pregătirea şi
monitorizarea programului, precum şi la campanii de publicitate şi
informare.
Programul Sapard acordă prioritate proiectelor care au în vedere:
- îmbunătăţirea eficienţei pieţei, a standardelor de calitate şi calităţii
şi a standardelor privind securitate a produselor alimentare;
- menţinerea actualelor locuri de muncă şi crearea altora noi;
- protecţia mediului înconjurător.
Cine beneficiaza de În cadrul programului Sapard au putut solicita finanţare următoarele
fondurile SAPARD? categorii de beneficiari:
- producători agricoli şi grupuri de producători;
- asociaţii de fermieri;
- întreprinderi private;
- consilii locale;
- ONG-uri, etc.
Condiţiile de Toate proiectele sunt cofinanţate cu fonduri de la Uniunea Europeană
finanţare şi bugetul naţional al României.
Regulile de co-finanţare sunt diferite pentru beneficiarii privaţi şi
respectiv cei publici:
- beneficiarii privaţi trebuie să finanţeze, cu fonduri proprii,
minimum 50% din valoarea proiectului;
- beneficiarii publici (comunităţile locale, de exemplu) pot beneficia
de o finanţare de 100% a proiectului lor, cu condiţia ca acesta să nu
genereze venituri. Dacă proiectul este generator de venituri, se aplică
regula co-finanţării în proporţie de 50%.
În ceea ce priveşte măsurile de asistenţa tehnică, ele pot primi
finanţare de până la 100%, din fondurile Uniunii Europene.
Criteriile generale de - proiectele trebuie să fie plasate în zonele rurale şi numai în cazul în
eligibilitate pentru care se referă la modernizarea sau extinderea unor capacităţi deja
beneficiarii privaţi existente pot fi plasate în zone urbane;
- proiectele trebuie să contribuie la îmbunătăţirea situaţiei în zonele
în care sunt localizate;
- trebuie demonstrată fiabilitatea economică şi financiară a
proiectului prin intermediul unui studiu de fezabilitate şi a unui plan
de afaceri. Acesta din urmă va fi cerut numai în situaţia în care
bugetul total eligibil pentru proiectul respectiv depăşeşte 50.000
Euro;
- solicitantul sau angajaţii acestuia, responsabili cu proiectul, trebuie
să-şi dovedească cu documente experienţa profesională relevantă
pentru respectivul proiect;
- proiectele trebuie să corespundă standardelor UE şi româneşti
privind protecţia mediului înconjurător;
- beneficiarii nu trebuie să fii înregistrat pierderi financiare sau să
aibă datorii către bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale.
Tipuri de investitii In cadrul masurilor finantate prin programul SAPARD, beneficiarii
eligibili au putut face investitii intr-o paleta larga de domenii printre

55
care amintim:
Pentru masura 1.1. - tipuri de investitii eligibile:
- îmbunătăţirea şi optimizarea fluxurilor de producţie, prelucrare şi
marketing al produselor agricole şi piscicole;
- crearea sau modernizarea reţelelor locale de colectare, a
capacităţilor de recepţionare, depozitare, condiţionare, sortare şi
ambalare a produselor agricole şi piscicole.
Pentru masura 2.1. - tipuri de investitii eligibile:
- construirea sau modernizarea de drumuri în zonele rurale;
- investiţii în sisteme de alimentare cu apă în sistem centralizat în
zonele rurale;
- investiţii în reţele de canalizări în sistem centralizat în zonele rurale.
Pentru masura 3.1. - tipuri de investitii eligibile:
- ferme de producţie vegetală (culturi de câmp, horticultură
-viticultură, pomicultură, sere);
- ferme de creştere a animalelor şi păsărilor (ferme de vaci, bivoliţe,
oi, capre, porci, păsări, berbecuţi şi taurine).
Pentru masura 3.4. - fondurile sunt alocate pentru proiecte de
investiţii in următoarele domenii:
- servicii agricole,
- agroturism,
- alte tipuri de activităţi de turism în spaţiu rural,
- activităţi meşteşugăreşti,
- acvacultură,
- alte activităţi complementare agriculturii: silvicultura, apicultura,
melci şi broaşte, cultivarea şi procesarea ciupercilor.
Evaluarea gradului de Gradul de absorbie a fondurilor SAPARD în România
absorbţie a fondurilor - la 31 martie 2006
SAPARD în România
Obiective de dezvoltare Sumele Sumele Grad de Sumele Grad de
- la 31 martie 2006 alocate angajate angajare plătite absorbţi
(%) e (%)

1.1. Îmbunătăţirea prelucrării şi 676,8 385,6 56,97 175,5 25,93


marketingul produselor agricole şi
piscicole

1.2. Îmbunătăţirea structurilor 48,0 0 0 0 0


pentru calitate, controlul veterinar
şi fitosanitar şi al calităţii produselor

2.1. Dezvoltarea infrastructurii 534,3 480,8 89,98 378,3 70,8


rurale

3.1. Investiţii în exploataţii agricole 496,5 162,5 32,72 86,1 17,33

3.2. Constituirea grupurilor de 12,9 0 0 0 0


producători

3.3. Metode agricole de producţie 38,7 0 0 0 0


proiectate să protejeze mediul
înconjurător şi să menţină peisajul
rural

3.4. Dezvoltarea şi diversificarea 300,3 69,8 23,25 18,9 6,28


activităţilor economice pentru
generarea de venituri şi activităţi
multiple

3.5. Silvicultura 247,9 0 0 0 0

56
4.1. Îmbunătăţirea pregătirii 20,9 6,1 29,36 0 0
profesionale

4.2. Asistenţă tehnică 7,9 2,5 31,92 1,5 18,36

TOTAL 2384,2 1107,3 46,44 660,3 27,7

Una dintre cele mai mari dificultăţi întâmpinate a constat în gradul


redus de absorbţie a fondurilor comunitare alocate prin programul
SAPARD. La data de 31 martie 2006, cu excepţia măsurii 2.1.
“Dezvoltarea infrastructurilor rurale”, toate celelalte măsuri, s-au
caracterizat printr-un grad scăzut de absorbţie a fondurilor. Pe
ansamblu, doar 27,7 % din fondurile alocate au fost absorbite iar
gradul de accesare a fost de numai 43,1 %, comparativ cu Bulgaria
(61,1 % până în 2003) şi respectiv 53 % pentru cele 10 state din
Europa Centrală şi de Est.
Cauzele sunt legate în special de dificultăţile de cofinanţare, de lipsa
plafoanelor de credite pentru agricultori la bănci, de incoerenţă şi
birocraţie.
Accesarea fondurilor comunitare este proba de foc a instituţiilor
implicate, expresia capacităţii administrative a personalului acestora.
În condiţiile în care România contribuie la bugetul UE, dar fondurile
spre România nu sunt absorbite şi se întoarc la UE, aderarea ne-a
costat scump, fără să obţinem avantaje.
Practica agricolă, cunoştinţele despre plante şi animale, despre
activitatea fermei, despre aplicarea rezultatelor cercetării ştiinţifice în
fermă, stucturile economice şi sociale din zonele rurale constituie
alfabetul pe care trebuie sa-l cunoască fiecare persoană care lucrează
în instituţiile cu caracter agricol şi în care se finanţează agricultura.

Test de autoevaluare

Va rugam sa raspundeti urmatoarelor intrebari:

9. Care este scopul şi ce obiective are programul SAPARD?

10. Care este institutia principala abilitata sa coordoneze tehnic si


financiar programul SAPARD in Romania si in ce perioada s-
a derulat programul?

11. Care sunt cele 4 prioritati ale programului SAPARD si cate


masuri au fost finantate in cadrul lui?

12. Cine sunt beneficiarii programului SAPARD?

13. Care sunt principalele cauze ale gradului redus de absorbtie a


fondurilor SAPARD?

Dupa parcurgerea acestui subcapitol trebuie sa retineti:

 Programul SAPARD (Special Accession Programme for


Agriculture and Rural Development) a fost creat pentru

57
sprijinirea ţărilor aflate în perioada de preaderare în pregătirea
pentru participarea la Politica Agricolă Comună. Obiectivele
programului vizeaza îmbunătăţirea vieţii comunităţilor rurale,
crearea de locuri de muncă în mediul rural şi asigurarea unor
venituri adecvate locuitorilor acestor zone, îmbunătăţirea
standardelor de calitate ale produselor agricole şi piscicole,
ale procesului de producţie şi de comercializare a acestora şi
aducerea lor la standardele practicate în Uniunea Europeană,
asigurarea unei dezvoltări durabile a spaţiului rural;
sprijinirea ţărilor candidate în implementarea legislaţiei
Uniunii Europene corespunzătoare acestui sector.
 Alocatia nerambursabila în valoare de 1.142,5 mil Euro,
angajată pentru perioada 2000-2006 pentru Romania prin
prgramul SAPARD a fost repartizata in cadrul a 4 prioritati
(axe) si 11 masuri.
 Categoriile de beneficiari ai fondurilor SAPARD sunt:
producătorii agricoli şi grupurile de producători, asociaţiile de
fermieri, întreprinderi private, consilii locale, ONG-uri, etc.
 Conditiile de finantare prevad ca beneficiarii privaţi să
finanţeze, cu fonduri proprii, minimum 50% din valoarea
proiectului. Cei publici pot beneficia de o finanţare de 100% a
proiectului lor, cu condiţia ca acesta să nu genereze venituri.
 Cauzele gradului redus de absorbţie a fondurilor comunitare
alocate prin programul SAPARD sunt legate în special de
dificultăţile de cofinanţare, de lipsa plafoanelor de credite
pentru agricultori la bănci, de incoerenţă şi birocraţie.

3.6. COMENTARII SI RASPUNSURI LA TESTE

Intrebarea nr. 1

Programele de preaderare precum Phare, Ispa si Sapard au


rolul de a reduce decalajele de dezvoltare dintre ţările în curs
de dezvoltare şi statele comunitare. Instrumentele financiare
vin să răspundă nevoilor acute din domeniile: infrastructură,
industrie, servicii, intreprinderi mici si mijlocii, agricultură şi
protecţia mediului.

Intrebarea nr. 2

Acquis-ul comunitar reprezintă ansamblul de drepturi şi


obligaţii comune ce leaga toate statele membre ale Uniunii
Europene.

Intrebarea nr. 3

Programul PHARE se concentrează asupra a 3 obiective


principale, fiecare beneficiind de aproximativ o treime din
fondurile alocate: Dezvoltarea instituţională; Sprijinirea
implementării aquis-ului comunitar în diverse sectoare de
activitate; Coeziune economică şi socială.

58
Intrebarea nr. 4
Pentru proiectele destinate agriculturii româneşti, au fost
stabilite urmatoarele directii de alocare a fondurilor (2001-
2003):
⋅ Politica agricolă şi de dezvoltare rurală la nivel naţional
şi regional;
⋅ Întărirea capacităţii administrative în sectorul fitosanitar;
⋅ Consolidarea sistemelor de control a calităţii produselor
agroalimentare;
⋅ Dezvoltarea şi consolidarea sectorului sanitar-veterinar;
⋅ Întărirea capacităţii instituţionale a sectorului piscicol;
⋅ Armonizarea legislaţiei şi consolidarea capacităţii de
administrare a aquis-ului în domeniul vinului
si 4 priorităţi de alocare a fondurilor in perioada urmatoare
(2004-2006):
⋅ Analiza economică a sectorului agroalimentar şi
orientarea acestuia în funcţie de politica şi legislaţia din
UE
⋅ Crearea instituţiilor şi sistemelor necesare pentru
accesarea fondurilor europene postaderare
⋅ Dezvoltarea rurală
⋅ Asigurarea siguranţei alimentare, a cerinţelor veterinare
şi firosanitare

Intrebarea nr. 5
Scopul ISPA il reprezinta atingerea obiectivelor stabilite în
Parteneriatul de Aderare pentru fiecare ţară beneficiară şi
realizarea programelor naţionale de îmbunătăţire a
infrastructurii în domeniul mediului şi transporturilor.
Obiectivele majore vizeaza sprijinul pentru adaptarea
standardelor de mediu la cele ale Uniunii Europene,
extinderea şi conectarea reţelelor de transport naţionale la
cele transeuropene, familiarizarea ţărilor beneficiare cu
politicile şi procedurile aplicate pentru accesarea Fondurilor
Structurale şi de Coeziune ale Uniunii Europene.

Intrebarea nr. 6
Domeniile beneficiare ISPA sunt: mediul inconjurator,
transporturile si asistenta tehnica.

Intrebarea nr. 7
Proiectele depuse în cadrul programului ISPA trebuie să aibă
un buget minim de 5 milioane Euro din care maxim 75%
poate fi finanţat din fondul ISPA, restul de 25% fiind
asigurată de beneficiar drept cofinanţare.

Intrebarea nr. 8
Beneficiarii ISPA pot fi: autorităţile locale şi centrale
(ministere de resort, consiliile judeţene, primăriile), regiile
autonome şi companiile naţionale.

Intrebarea nr. 9

59
Programul SAPARD a fost creat pentru sprijinirea ţărilor
aflate în perioada de preaderare în pregătirea pentru
participarea la Politica Agricolă Comună. Obiectivele
programului vizeaza îmbunătăţirea vieţii comunităţilor rurale,
crearea de locuri de muncă în mediul rural şi asigurarea unor
venituri adecvate locuitorilor acestor zone, îmbunătăţirea
standardelor de calitate ale produselor agricole şi piscicole,
ale procesului de producţie şi de comercializare a acestora şi
aducerea lor la standardele practicate în Uniunea Europeană,
asigurarea unei dezvoltări durabile a spaţiului rural;
sprijinirea ţărilor candidate în implementarea legislaţiei
Uniunii Europene corespunzătoare acestui sector.

Intrebarea nr. 10
Institutia principala abilitata sa coordoneze tehnic si financiar
programul SAPARD in Romania este Agentia SAPARD.
Programul s-a derulat in ecartul 1.01.2000-31.12.2006.

Intrebarea nr. 11
Programul SAPARD a avut 4 axe si 11 masuri.
Axa 1 - Îmbunătăţirea competitivităţii produselor agricole şi
piscicole prelucrate
Axa 2 - Îmbunătăţirea infrastructurii pentru dezvoltare rurală
şi agricultură
Axa 3 - Dezvoltarea economică a zonelor rurale
Axa 4 - Dezvoltarea resurselor umane:

Intrebarea nr. 12
Categoriile de beneficiari eligibili ai fondurilor SAPARD
sunt: producătorii agricoli şi grupurile de producători,
asociaţiile de fermieri, întreprinderi private, consilii locale,
ONG-uri, etc.

Intrebarea nr. 13
Principalele cauze ale gradului redus de absorbţie a fondurilor
comunitare alocate prin programul SAPARD sunt legate în
special de dificultăţile de cofinanţare, de lipsa plafoanelor de
credite pentru agricultori la bănci, de incoerenţă şi birocraţie

3.7. LUCRARE DE VERIFICARE NR. 3

Întrebările /cerinţele la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele


(punctajul este precizat la fiecare):

60
1. Care este rolul programelor de preaderare? (2p)

2. Ce obiective principale are Programul Phare? (2p)

3. Care este scopul şi ce obiective majore are programul ISPA în


România? (2p)

4. Care este scopul şi ce obiective are programul SAPARD?


(2p)

5. Care sunt cele 4 prioritati ale programului SAPARD si cate


masuri au fost finantate in cadrul lui? (1p)

6. Cine sunt beneficiarii programului SAPARD? (1p)

3.8. BIBLIOGRAFIE MINIMALA

1. Zahiu Letitia (coordonator), 2006 - Agricultura Uniunii Europene sub impactul Politicii
Agricole Comune, Ed. Ceres, Bucuresti, ISBN 973-40-0751-3
2. *Cum se lucreaza cu PHARE, ISPA si SAPARD - Programe ale Uniunii Europeme,
Romania, feb, 2004
3. *Ghidul utilizarii programelor Phare, Sapard, Ispa, Ministerul Integrarii Europene
4. *Raport anual privind implementarea programului SAPARD în România în anul 2007 -
MADR, Autoritatea de Management pentru Programul SAPARD, versiune consolidata,
nov 2009
5. *Portalul Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit - http://www.apdrp.ro

61
UNITATEA DE INVATARE NR. 4

FINANTAREA POLITICII AGRICOLE COMUNE

CUPRINS
4.1. Obiectivele unitatii de invatare nr. 4
4.2. Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)
4.3. Scheme si masuri de sprijin pentru platile directe
4.4. Comentarii si raspunsuri la teste
4.5. Lucrare de verificare nr. 4
4.6. Bibliografie minimala

4.1. OBIECTIVELE UNITATII DE INVATARE NR. 4

Prin studierea acestei unitati de invatare, veti fi in masura sa:

o cunoasteti modalitatile de sprijin financiar ale PAC;


o va insusiti conditiile de eligibilitate si categoriile de cheltuieli
ce se pot efectua in cadrul FEADR;
o cunoasteti conditiile de acordare a platilor unice pe suprafata
(SAPS);
o definiti bunele conditii agricole si de mediu (GAEC).

4.2. FONDUL EUROPEAN AGRICOL PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ (FEADR)

Ce reprezinta Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) este un


FEADR? instrument de finanţare creat de Uniunea Europeană pentru a sprijini
ţările membre în implementarea Politicii Agricole Comune. Nu doar
România beneficiaza de acest Fond ci şi alte state membre.
FEADR reprezintă o oportunitate de finanţare pentru spaţiul rural
românesc, în valoare de aproximativ 7,5 miliarde de euro, începând
cu 2007 şi până în 2013. Similar cu Programul SAPARD, şi FEADR
se va baza pe principiul cofinanţării proiectelor de investiţii private.
Fondurile europene vor putea fi accesate în baza a două documente-
cheie: Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 şi Planul
Naţional Strategic pentru Dezvoltare Rurală.
Instituţii implicate în MAPDR - Direcţia Generală Dezvoltare Rurală care îndeplineşte
implementarea PNDR funcţia de Autoritate de Management pentru Programul Naţional de
2007-2013 Dezvoltare Rurală 2007-2013 (PNDR) şi asigură gestionarea
corespunzătoare a fondurilor comunitare, stabilind priorităţile şi
măsurile concrete de acţiune;
Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP), ca
organism de plată, pentru toate măsurile din PNDR, cu excepţia celor
destinate zonelor defavorizate;
Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, de asemenea ca
organism de plată, pentru zonele defavorizate.
Priorităţile Acestea sunt repartizate pe 4 axe:
programului Axa I “Creşterea competitivităţii sectorului agricol şi silvic”- 45%
din totalul fondurilor UE, reprezentând suma de 3.246.064.583 euro;
Axa II “Îmbunătăţirea mediului şi a zonelor rurale” 25% din
fondurile UE, în sumă de 1.805.375.185 euro;

62
Axa III “Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei
rurale” – 30% din fondurile europene, totalizând suma de
2.046.598.320 euro;
Axa IV „LEADER” primeste 2,5% din sumele alocate celorlalte
domenii, adică 123.462.653 euro.
Ce se poate finanţa Fondurile nerambursabile europene vor fi acordate pentru
din FEADR? următoarele tipuri de investiţii private:
• Modernizarea exploataţiilor agricole (Axa I);
• Creşterea valorii economice a pădurilor (Axa I);
• Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi silvice
(Axa I);
• Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de
dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi silviculturii (Axa I);
• Diversificarea activităţilor nonagricole (Axa III);
• Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea microîntreprinderilor cu
scopul de a promova spiritul întreprinzător (Axa III);
• Încurajarea activităţilor turistice (Axa III);
• Servicii de bază pentru economia şi populaţia rurală (Axa III).
De asemenea, se acorda fonduri nerambursabile europene pentru
urmatoarele tipuri de investitii publice:
• Îmbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii legate de
dezvoltarea si adaptarea agriculturii si silviculturii (Axa I);
• Îmbunatatirea valorii economice a padurii (Axa I);
• Încurajarea activitatilor turistice (Axa III);
• Renovarea, dezvoltarea satelor, conservarea si îmbunatatirea
mostenirii rurale(Axa III).
Cine sunt beneficiarii Pentru investitii private:
eligibili?  Persoană Fizică Autorizată/Asociaţie Familială (PFA/AF)
Este cea mai simplă formă de beneficiar eligibil, în linii mari acest
statut obţinându-se prin autorizare la primăria locală.
AVANTAJE: procedură simplă, contabilitate simplificată, impozitare
mică.
DEZAVANTAJE: nu se pot face angajări/pot lucra doar membrii
asociaţiei familiale, persoana trebuie să aibă studii în domeniul în
care se face autorizarea activităţii, limitarea eventualelor extinderi,
etc.
 Asociaţii în domeniu cu statut juridic, Grupuri de
producători şi Cooperative
Este forma cea mai agreată de către mecanismele comunitare,
deoarece sprijinul financiar nerambursabil se adresează direct mai
multor persoane, iar investiţia va avea un impact mult mai mare.
AVANTAJE: investiţii cu acoperire mare, întărirea comunităţii,
posibilitatea accesării şi altor subvenţii pentru dezvoltarea asocierii şi
grupării fermierilor, împărţirea riscului.
DEZAVANTAJE: procedură de înfiinţare mai complexă.
 Microîntreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii (IMM)
Clasificarea în acestă categorie se face potrivit OG nr. 27/2006,
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 346/2004 privind
stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii:
- microîntreprinderile: până la 9 angajaţi şi mai puţin de 2 milioane
de euro cifră de afaceri;
- întreprinderi mici: între 10 şi 49 de salariaţi şi mai puţin de 10

63
milioane de euro cifră de afaceri;
- întreprinderi mijlocii: între 50 şi 249 de angajaţi şi mai puţin de 50
de milioane de euro cifră de afaceri.
Pentru investitii publice:
 Consilii locale/Asociatii ale consiliilor locale;
 Administratorii fondului forestier de stat.
Conditii de participare Pentru a fi eligibilă o investiţie realizată cu ajutorul FEADR, aceasta
poate să fie amplasată pe teritoriul României (atât în spatiul rural, cât
şi în oraşe sau municipii) în care se pot desfăşura, cu respectarea
prevederilor legislaţiei în vigoare, activităţi încadrate în următoarele
domenii economice:
a) producţie agricolă vegetală şi/sau zootehnică şi silvică;
b) procesarea industrială a produselor agricole, silvice pentru prima
şi a doua procesare (mai puţin sectorul silvic pentru a doua
procesare);
c) servicii de turism şi de agrement rural.
Investiţiile pentru activităţi meştesugăreşti, artizanale şi de mică
industrie se pot amplasa doar în spaţiul rural.
Ce cheltuieli se pot Fondurile nerambursabile se pot obţine doar pentru anumite tipuri de
face din FEADR? cheltuieli, în funcţie de specificul investiţiei şi doar după ce aţi
efectuat cheltuielile respective.
- pentru domeniul privat:
1. Construirea, modernizarea şi extinderea clădirilor şi a
construcţiilor conexe unităţii de producţie.
Pentru modernizare, dacă investiţia are în vedere extinderea clădirilor
existente şi/sau construirea unor anexe noi, acestea trebuie să fie
justificate şi să servească modernizării propriu-zise.
2. Achiziţionarea de utilaje şi echipamente noi, inclusiv IT,
software, hardware.
3. Cheltuieli reprezentând plata arhitecţilor, inginerilor şi
consultanţilor, a studiilor de fezabilitate, achiziţionarea de patente
şi licenţe în procentele prevăzute în fişele tehnice ale măsurilor.
Cheltuielile pentru întocmirea documentaţiei necesare proiectului
sunt singurele care pot fi efectuate înainte de semnarea contractului
de finanţare cu APDRP.
4. Achiziţionarea de mijloace de transport noi, specializate, ca
rezultat al identificării lor în studiul de fezabilitate/memoriu
justificativ/plan de afaceri, cu o capacitate de transport bine
fundamentată.
Mijlocul de transport trebuie să deservească activitatea, iar
achiziţionarea acestuia în scopul amintit trebuie să fie bine
documentat în anexele cererii de finanţare. Acest activ nu va deservi
personalul sau proprietarul investiţiei în interes personal.
5. Unelte şi instrumente specifice, inclusiv acelea pentru protecţia
împotriva incendiilor şi cele pentru protecţia muncii.
6. Achiziţionarea de teren, la nivelul a maxim 10% din valoarea
totală a proiectului, numai în cazul strămutării exploataţiei pentru
a respecta standardele de mediu.
- pentru domeniul public:
• construirea si/sau modernizarea drumurilor de exploatatie
care sa asigure accesul nerestrictionat la exploatatiile agricole
rezultate în urma actiunii de comasare a parcelelor de teren

64
agricol, inclusiv a drumurilor forestiere;
• facilitarea accesului la surse de energie si extinderea
sistemelor de irigatii si drenaj in vederea îmbunatatirii
conditiilor de productie;
• construirea si/sau modernizarea retelelor de alimentare cu
apa, inclusiv sursa de apa;
• construirea si/sau modernizarea retelelor de canalizare;
• prima înfiintare si extinderea retelei electrice de joasa
tensiune si/sau a retelei publice de iluminat din mediul rural;
• efectuarea lucrarilor pentru corectarea torentilor situati în
fondul agricol si forestier;
• lucrari de îmbunatatire a calitatii solului din padure;
• echipamente pentru recoltarea semintelor forestiere;
• masini, utilaje, echipamente si instalatii pentru activitatea de
producere a puietilor forestieri, gospodarirea padurilor,
inclusiv pentru activitatea de recoltare a produselor forestiere
(lemnoase si nelemnoase);
• lucrari de transformare a padurilor de folosinta silvo-pastorala
în paduri de folosinta forestiera.
• cheltuieli reprezentând plata arhitectilor, inginerilor si
consultantilor, a studiilor de fezabilitate, achizitionarea de
patente si licente; cheltuielile pentru întocmirea documentatiei
necesare proiectului sunt singurele care pot fi efectuate
înainte de semnarea Contractului de finantare cu APDRP.
• construirea, modernizarea si dotarea centrelor de informare,
promovare, prezentare si vizitare turistica;
• dezvoltarea de sisteme electronice de rezervare pentru
structurile de primire turistice;
• amenajarea de marcaje turistice, refugii turistice de interes
public;
• investitii legate de refacerea în scop turistic a vechilor trasee
de cale ferata cu ecartament îngust, a amenajarilor
complementare acestora, reconditionarea echipamentelor si
utilajelor;
• investitii legate de înfiintarea si amenajarea de poteci rurale,
spatii de parcare.
• înfiintarea de drumuri noi, extinderea si îmbunatatirea retelei
de drumuri de interes local ce apartin proprietatii publice a
unitatii administrative pe teritoriul careia se afla, asa cum sunt
definite si clasificate în legislatia nationala în vigoare;
• prima înfiintare, extinderea si îmbunatatirea retelei de apa/apa
uzata (captare, statii de tratare, alimentare, canalizare, statii de
epurare) pentru localitatile rurale având sub 10.000 locuitori
echivalenti;
• achizitia/dotarea cu echipamente de producere de energie
regenerabila în scop public;
• prima înfiintare si extinderea retelei publice locale de
alimentare cu gaz catre alte localitati rurale sau catre zone
rurale care nu sunt conectate la retea;
• prima înfiintare, extinderea si îmbunatatirea platformelor de
depozitare a deseurilor si dotarea cu echipamente de

65
management al deseurilor.
• înfiintarea, amenajarea spatiilor de recreere pentru populatia
rurala (parcuri, spatii de joaca pentru copii, terenuri de sport
etc.);
• Renovarea cladirilor publice (ca de ex. primarii) si amenajari
de parcari, piete, spatii pentru organizarea de târguri etc);
• investitii noi în infrastructura sociala si dotarea aferenta
pentru centre de îngrijire copii, batrâni si persoane cu nevoi
speciale;
• achizitionarea de microbuze care sa asigure transportul public
pentru comunitatea locala si amenajarea de statii de autobuz;
• achizitionarea de utilaje si echipamente pentru serviciile
publice (de deszapezire, întretinere spatii verzi etc.);
• investitii de renovare, modernizare si utilarea aferenta a
asezamintelor culturale (biblioteci, camine culturale, centre
pentru conservarea si promovarea culturii traditionale etc.),
inclusiv achizitionarea de costume populare si instrumente
muzicale traditionale utilizate de acestea în vederea
promovarii patrimoniului cultural imaterial; de asemenea vor
fi sustinute cheltuielile cu achizitionarea de echipamente
hardware, soft-uri, inclusiv costurile de instalare si montaj.
• restaurarea, consolidarea si conservarea obiectivelor de
patrimoniu cultural din spatiul rural - grupa B2 si natural
local (pesteri, copaci seculari, cascade etc);
• studii privind patrimoniul cultural (material si imaterial) din
spatiul rural cu posibilitatea de valorificare a acestora si
punerea acestora la dispozitia comunitatii;
• achizitionare de echipamente pentru expunerea si protectia
• patrimoniului cultural.
Ce cheltuieli nu se pot - pentru investitiile private:
face din FEADR? - Cumpărarea, închirierea sau luarea în leasing a clădirilor;
- Impozite, taxe vamale, taxe de import , alte venituri de la
bugetul de stat.
- Costuri operaţionale, inclusiv costuri de întreţinere şi chirie.
- Comisioane bancare, costurile garanţiilor, cheltuieli juridice şi
alte
- cheltuieli similare.
- Orice alte cheltuieli stipulate în fişele tehnice ale măsurilor ca
fiind
- neeligibile.
- pentru investitiile public:
- activitatile legate de asigurarea regenerarii padurii dupa
eliminarea arboretului în urma ultimei taieri (art. 18 din R
1974/2005);
- TVA-ul, cu exceptia TVA-ului nerambursabil conform art. 71
(3) lit. a) din Reglementarea Consiliului nr. 1698/2005;
- comisioane bancare, costurile garantiilor si cheltuieli similare;
- cheltuieli pentru proiectare realizate înainte de aprobarea
proiectului, cu exceptia anexelor tehnice ale Cererii de
finantare;
- costuri de schimb valutar, taxe si pierderi ocazionate de
schimburile valutare asociate contului euro APDRP;

66
- cheltuieli efectuate de administratia publica, incluzând
APDRP si în special cheltuieli de regie, chirii si salarii ale
personalului angajat în activitati de management,
implementare, monitorizare si control;
- achizitia de bunuri second hand;
- costurile aferente unui contract de leasing: taxa de
management, dobânzi, prima de asigurare, etc. leasingul este
eligibil doar daca rezulta transferul de proprietate al bunului
în posesia beneficiarului în perioada de implementare a
proiectului, pâna la ultima cerere de plata;
- impozite, taxe vamale, taxe de import;
- lucrarile de infrastructura care primesc finantari din alte
fonduri nationale si/sau externe.

Test de autoevaluare

Va rugam sa raspundeti urmatoarelor intrebari:

1. Care sunt axele FEADR-ului?

2. Ce se poate finanta din FEADR?

3. Cine sunt beneficiarii eligibili pentru FEADR?

4. Ce cheltuieli se pot face prin FEADR?

Dupa parcurgerea acestui subcapitol trebuie sa retineti:

 Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)


este un instrument de finanţare creat de Uniunea Europeană
pentru a sprijini ţările membre în implementarea Politicii
Agricole Comune.
 Prioritatile programului sunt grupate in 4 axe:
Axa I “Creşterea competitivităţii sectorului agricol şi silvic”;
Axa II “Îmbunătăţirea mediului şi a zonelor rurale”
Axa III “Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea
economiei rurale”
Axa IV „LEADER”.
 Beneficiarii eligibili pentru sectorul privat sunt PFA/AF,
Asociatii, Grupuri de producatori, Cooperative,
microintreprinderi, IMM-uri iar pentru sectorul public
Consilii locale sau Asociatii ale consiliilor locale,
Administratorii fondului forestier de stat.
 Principalele cheltuieli eligibile pentru investitiile private sunt:
construirea, modernizarea şi extinderea clădirilor şi a
construcţiilor conexe unităţii de producţie. achiziţionarea de
utilaje şi echipamente noi, IT, software, hardware, plata
arhitecţilor, inginerilor şi consultanţilor, a studiilor de
fezabilitate, achiziţionarea de patente şi licenţe, achiziţionarea
de mijloace de transport noi, unelte şi instrumente specifice,

67
achiziţionarea de teren, la nivelul a maxim 10% din valoarea
totală a proiectului, numai în cazul strămutării exploataţiei
pentru a respecta standardele de mediu.

4.3. SCHEME SI MASURI DE SPRIJIN PENTRU PLATILE DIRECTE

Masurile de sprijin În anul 2011 s-a putut beneficia de sprijin financiar, din fondurile
europene şi de la bugetul naţional, în cadrul următoarelor scheme /
măsuri de sprijin:
 Schema de plată unică pe suprafaţă (SAPS);
 Plăţi naţionale directe complementare (PNDC):
PNDC 1: culturi în teren arabil;
PNDC 2: in pentru fibră;
PNDC 3: cânepă pentru fibră;
PNDC 4: tutun;
PNDC 5: hamei;
PNDC 6: sfeclă de zahăr.
 Schema de plată separată pentru zahăr;
 Plăţi tranzitorii pentru tomate destinate procesării;
 Plăţi compensatorii pentru măsurile de dezvoltare rurală:
• Măsura 211 - Plăţi compensatorii pentru zonele montane
defavorizate;
• Măsura 212 - Plăţi compensatorii pentru zonele specific şi
semnificativ defavorizate din punct de vedere natural.
• Măsura 214 - Plăţi de Agro-mediu:
Pachetul 1 (P1) - pajişti cu înaltă valoare naturală;
Pachetul 2 (P2) - practici agricole tradiţionale;
Pachetul 3 (P3) - pajişti importante pentru păsări;
Pachetul 4 (P4) - culturi verzi;
Pachetul 5 (P5) - agricultura ecologică.
Se pot combina pe aceeaşi parcelă: P1 cu P2 sau P4 cu P5.
Schema de plată unică SAPS reprezintă schema de plată în cadrul căreia se acordă o sumă
pe suprafaţa (SAPS) stabilită pe hectar, plătibilă o dată pe an, decuplată total de producţie
(necondiţionat de obţinerea de producţie) cf. art. 122 şi art. 124 din
Regulamentul CE nr. 73/2009.
Institutia Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura (APIA) este
coordonatoare institutia care prin Directia IACS are ca principala atributie crearea
si implementarea Sistemul Integrat de Administrare si Control
(IACS) in vederea gestionarii cererilor de plata pentru schemele de
sprijin pe suprafata, conform cerintelor UE.
Perioada de depunere Pentru a beneficia de sprijinul financiar, trebuie să te prezenţi la
a cererilor sediul APIA, în perioada 1 Martie - 15 Mai în toate zilele
lucrătoare, să completezi şi să depui cererea de sprijin în format
standard.
Pentru depunerea cererii după data limită, se vor aplica penalităţi de
1 % la sută pentru fiecare zi lucrătoare de întârziere.
După data de 9 iunie, cererea de sprijin nu mai este admisă la
calculul plăţii pentru anul în curs!

Condiţii de acordare a Conform art. 7 alin.(1), din OUG nr. 125/2006 modificată prin
platii unice pe Ordonanţa nr.16/2009, “pentru a beneficia de acordarea de plăţi în
suprafata cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie

68
înscrişi în Registrul unic de identificare, administrat de APIA, să
depună o cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească
următoarele condiţii generale:
• Să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, iar
suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha; în cazul
viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole,
pepinierelor viticole sau arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă a
parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 ha;
• să declare toate parcelele agricole; nedeclararea întregii suprafeţe
utilizate atrage după sine sancţiuni;
• să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi
perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe
suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor;
• să fie de acord ca datele din formularul de cerere de plată să fie
introduse în baza de date IACS, procesate şi verificate în vederea
calculării plăţii şi transmise autorităţilor responsabile în vederea
elaborării de studii statistice şi de evaluări economice, în
condiţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu
privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera
circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare;
• să respecte bunele condiţii agricole şi de mediu, reglementate prin
legislaţia naţională, pe toată suprafaţa agricolă a exploataţiei;
• să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de
folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care
s-a depus cererea;
• să furnizeze toate informaţiile solicitate de APIA, în termenele
stabilite;
• să permită efectuarea controalelor de către APIA sau de către alte
organisme abilitate în acest sens;
• să marcheze limitele parcelei utilizate, atunci când este cultivată
cu aceeaşi cultură cu a parcelelor învecinate;
• să comunice în termen de 10 zile lucrătoare, în scris, APIA orice
modificare a datelor declarate în cererea de plată survenită în
perioada cuprinsă între data depunerii şi data acordării plăţii.
Aceste modificări se referă la suprafaţa agricolă utilizată a
exploataţiei, transferarea proprietăţii fermei către un alt utilizator
agricol, aprobarea unei rente agricole viagere, alte schimbări ale
informaţiilor din formularul de cerere”.
Cine sunt beneficiarii Beneficiarii plăţilor directe în cadrul schemei de plată unică pe
sprijinului SAPS? suprafaţă pot fi persoanele fizice sau juridice care exploatează
terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari,
arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor
în participaţiune, locatari sau alte asemenea.
Arendatorul, concedentul şi/sau locatorul nu beneficiază de plăţi
directe pentru terenul arendat, concesionat şi/sau închiriat.
Documentele necesare Alaturi de Cererea de sprijin trebuie ataşat:
• Copie CI/BI/ paşaport;
• Dovadă cont bancar activ;
• Pentru persoanele juridice - actele care atestă forma de organizare,
înregistrarea fiscală şi numirea/desemnarea unui administrator,
după caz, în original;

69
• Dacă eşti administratorul numit al unei forme de asociere simplă
(fără personalitate juridică), trebuie să prezinţi şi contractul de
societate;
• Dacă depui cererea printr-un împuternicit, acesta trebuie să
prezinte documentul de împuternicire valid şi copia după CI/BI
personal. De asemenea, ataşează la dosar şi copia după CI/BI a
titularului de cerere;
• Dacă utilizezi apă pentru irigaţii, trebuie să depui documentele
care dovedesc dreptul de utilizare a apei;
• În situaţia în care declari, în cerere, că utilizezi suprafeţe mai mari
faţă de suprafaţa determinată în campania anterioară, trebuie să
prezinţi documentele doveditoare ale dreptului de utilizare;
• Pentru suprafeţele de păşuni comunale, să depui declaraţiile de
eligibilitate din formularul de cerere, după caz;
• În cazul accesării Pachetului 5 - agricultură ecologică, trebuie
anexate următoarele documente:
⋅ copie a contractului încheiat între organismul de inspecţie şi
certificare şi beneficiar;
⋅ copie după fişa de înregistrare a beneficiarului în agricultura
ecologică;
⋅ copie după certificatul de conformitate sau master certificat.
• Dosarul cererii cuprinde şi documentele aferente PNDC şi cele
aferente măsurilor de dezvoltare rurală, după caz.
Bunele conditii I. Standarde privind evitarea eroziunii solului:
agricole si de mediu GAEC 1 - Pe timpul iernii, terenul arabil trebuie să fie acoperit cu
culturi de toamnă şi / sau să rămână nelucrat după recoltare pe cel
puţin 20% din suprafaţa arabilă totală a fermei;
GAEC 2 - Lucrările solului pe terenul arabil cu panta mai mare de
12%, cultivat cu plante prăşitoare, se efectuează de-a lungul curbelor
de nivel;
GAEC 3 - Se menţin terasele existente pe terenul agricol la data de 1
ianuarie 2007.
II. Standarde pentru menţinerea conţinutului de materie
organică în sol, prin aplicarea unor practici agricole
corespunzătoare:
GAEC 4 - Floarea soarelui nu se cultivă pe aceeaşi parcelă mai mult
de doi ani consecutiv;
GAEC 5 - Arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil
nu este permisă decât cu acordul autorităţii competente pentru
protecţia mediului.
III: Standarde pentru menţinerea structurii solului:
GAEC 6 - Nu este permisă efectuarea lucrării de arat în condiţii de
umiditate excesivă a solului.
IV. Standarde pentru menţinerea unui nivel minim de
întreţinere a terenurilor agricole:
GAEC 7 - Întreţinerea pajiştilor permanente prin asigurarea unui
nivel minim de păşunat sau prin cosirea lor cel puţin o dată pe an;
GAEC 8 - Nu este permisă arderea pajiştilor permanente:
GAEC 9 - Nu este permisă tăierea arborilor solitari şi/sau a
grupurilor de arbori de pe terenurile agricole;
GAEC 10 - Evitarea instalării vegetaţiei nedorite pe terenurile
agricole, inclusiv pe terenurile care nu mai sunt exploatate pentru

70
producţie.
V. Standarde privind protejarea şi gestionarea apei:
GAEC 11. Respectarea normelor legale privind utilizarea apei
pentru irigaţii în agricultură.
Plăţile naţionale Plăţile naţionale directe complementare - PNDC sunt plăţile care
directe complementare suplimentează, din bugetul naţional, pe cele primite prin schema
în sectorul vegetal unică de plată pe suprafaţă - SAPS.
(PNDC) Plăţile naţionale directe complemetare se acordă cu respectarea
condiţiilor SAPS şi a condiţiilor specifice impuse de legislaţia
europeană şi naţională pentru culturile respective - conform OUG
nr. 125/2006, Ordinului MADR nr. 246/2008, cu modificările şi
completările ulterioare şi art. 132 din Regulamentul CE nr. 73/2009.
In anul 2011 s-a acordat sprijin financiar pentru culturile in teren
arabil (cereale, plante industriale, culturi proteice, radacinoase,
legume proaspete, pepeni, flori si plante ornamentale, plante de
nutret, loturi semincere, pajisti temporare etc. De asemenea s-a
acordat sprijin pentru inul si canepa pentru fibra, tutun, hamei, sfecla
de zahar, tomate pentru procesare.
Masuri de dezvoltare În temeiul Acordului Cadru de Delegare, APDRP a delegat către
rurala Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA)
implementarea şi atribuţiile specifice funcţiei de plată din surse
aferente bugetului naţional pentru măsurile din Axa 2 din PNDR.
În cadrul Axei 2 din PNDR, pentru perioada 2007-2013 sunt
prevăzute măsuri cu finanţare FEADR şi buget naţional, ce vizează
acordarea de plăţi compensatorii pe suprafaţă pentru utilizatorii de
terenuri agricole, în cadrul următoarelor măsuri:
 Măsura 211 – Sprijin pentru zona montană defavorizată (ZMD)
 Măsura 212 – Sprijin pentru zone defavorizate, altele decât zona
montană (zona semnificativ defavorizată şi zonele defavorizate de
condiţii naturale specifice) – ZSD şi ZDS
 Măsura 214 – Plăţi de agro-mediu Cerinţele specifice/de
management sunt detaliate în cadrul fişei tehnice a măsurii 214 din
PNDR 2007-2013.
Pentru măsurile 211, 212, 214-ecocondiţionalitatea implică
respectarea GAEC pe toată exploataţia.
Sprijinul financiar este oferit sub forma unor plăţi anuale fixe pe
hectar de teren agricol utilizat situat în cadrul zonelor desemnate ca
eligibile în cadrul măsurilor. Sumele acordate în cadrul măsurilor
respective se cumulează cu plăţile directe pe suprafaţă acordate de
APIA şi de asemenea pot fi cumulate între ele în zonele desemnate
ca eligibile pentru mai multe măsuri.

Test de autoevaluare

Va rugam sa raspundeti urmatoarelor intrebari:


5. Care sunt masurile de sprijin pentru plata pe suprafata si ce
institutie gestioneaza fondurile?

71
6. Care este perioada de depunere a cererilor pentru plata pe
suprafata?

7. Care sunt condiţii de acordare a platii unice pe suprafata?

8. Numiti principalele bune conditii agricole si de mediu.

Dupa parcurgerea acestui subcapitol trebuie sa retineti:

 Măsurile de sprijin pentru platile directe sunt: Schema de


plată unică pe suprafaţă (SAPS); Plăţi naţionale directe
complementare (PNDC), Schema de plată separată pentru
zahăr; Plăţi tranzitorii pentru tomate destinate procesării;
Plăţi compensatorii pentru măsurile de dezvoltare rurală
(Măsura 211 - Plăţi compensatorii pentru zonele montane
defavorizate; Măsura 212 - Plăţi compensatorii pentru zonele
specific şi semnificativ defavorizate din punct de vedere
natural; Măsura 214 - Plăţi de Agro-mediu).
 SAPS reprezintă schema de plată în cadrul căreia se acordă o
sumă stabilită pe hectar, plătibilă o dată pe an, decuplată total
de producţie.
 Institutia care gestioneaza schemele de plati directe este
Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura (APIA).
 Perioada de depunere a cererilor este in fiecare an intre 1
Martie si 15 Mai. Cererea de sprijin depusa dupa data de 9
iunie, nu mai este admisă la calculul plăţii pentru anul în
curs.
 Pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemei de
plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în
Registrul unic de identificare, administrat de APIA si să
depună o cerere de solicitare a plăţilor la termen. Totodata ei
trebuie să îndeplinească o serie de condiţii generale.
 Beneficiarii plăţilor directe în cadrul schemei de plată unică
pe suprafaţă pot fi persoanele fizice sau juridice care
exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în
calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi
administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari
sau alte asemenea.
 Bunele conditii agricole si de mediu prevad respectarea
urmatoarelor standarde si anume: Standarde privind evitarea
eroziunii solului; Standarde pentru menţinerea conţinutului
de materie organică în sol, prin aplicarea unor practici
agricole corespunzătoare; Standarde pentru menţinerea
structurii solului; Standarde pentru menţinerea unui nivel
minim de întreţinere a terenurilor agricole; Standarde privind
protejarea şi gestionarea apei.
 Plăţile naţionale directe complementare - PNDC sunt plăţile
care suplimentează, din bugetul naţional, pe cele primite prin
schema unică de plată pe suprafaţă - SAPS.
 Sprijinul financiar oferit pentru masurile de dezvoltare rurla
sunt sub forma unor plăţi anuale fixe pe hectar de teren

72
agricol utilizat situat în cadrul zonelor desemnate ca eligibile
în cadrul măsurilor.

4.4. COMENTARII SI RASPUNSURI LA TESTE

Intrebarea nr. 1

Axele FEADR-ului sunt dupa cum urmeaza:


Axa I “Creşterea competitivităţii sectorului agricol şi silvic”;
Axa II “Îmbunătăţirea mediului şi a zonelor rurale”
Axa III “Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea
economiei rurale”
Axa IV „LEADER”.

Intrebarea nr. 2
Fondurile nerambursabile europene vor fi acordate pentru
următoarele tipuri de investiţii private: modernizarea
exploataţiilor agricole, creşterea valorii economice a
pădurilor, creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi
silvice. imbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de
dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi silviculturii,
diversificarea activităţilor nonagricole, sprijin pentru crearea
şi dezvoltarea microîntreprinderilor cu scopul de a promova
spiritul întreprinzător, incurajarea activităţilor turistice,
servicii de bază pentru economia şi populaţia rurală. Pentru
investitii publice avem imbunatatirea si dezvoltarea
infrastructurii legate de dezvoltarea si adaptarea agriculturii si
silviculturii, imbunatatirea valorii economice a padurii,
incurajarea activitatilor turistice, eenovarea, dezvoltarea
satelor, conservarea si îmbunatatirea mostenirii rurale.

Intrebarea nr. 3
Beneficiarii eligibili pentru sectorul privat sunt PFA/AF,
Asociatii, Grupuri de producatori, Cooperative,
microintreprinderi, IMM-uri iar pentru sectorul public
Consilii locale sau Asociatii ale consiliilor locale,
Administratorii fondului forestier de stat.

Intrebarea nr. 4
Principalele cheltuieli eligibile pentru investitiile private sunt:
construirea, modernizarea şi extinderea clădirilor şi a
construcţiilor conexe unităţii de producţie. achiziţionarea de
utilaje şi echipamente noi, IT, software, hardware, plata
arhitecţilor, inginerilor şi consultanţilor, a studiilor de
fezabilitate, achiziţionarea de patente şi licenţe, achiziţionarea
de mijloace de transport noi, unelte şi instrumente specifice,
achiziţionarea de teren, la nivelul a maxim 10% din valoarea
totală a proiectului, numai în cazul strămutării exploataţiei
pentru a respecta standardele de mediu.

Intrebarea nr. 5

73
Măsurile de sprijin pentru platile directe sunt: Schema de
plată unică pe suprafaţă (SAPS); Plăţi naţionale directe
complementare (PNDC), Schema de plată separată pentru
zahăr; Plăţi tranzitorii pentru tomate destinate procesării;
Plăţi compensatorii pentru măsurile de dezvoltare rurală
(Măsura 211 - Plăţi compensatorii pentru zonele montane
defavorizate; Măsura 212 - Plăţi compensatorii pentru zonele
specific şi semnificativ defavorizate din punct de vedere
natural; Măsura 214 - Plăţi de Agro-mediu).

Intrebarea nr. 6
Perioada de depunere a cererilor este in fiecare an intre 1
Martie si 15 Mai. Cererea de sprijin depusa dupa data de 9
iunie, nu mai este admisă la calculul plăţii pentru anul în curs.

Intrebarea nr. 7
Pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemei de
plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în
Registrul unic de identificare, administrat de APIA si să
depună o cerere de solicitare a plăţilor la termen. Totodata ei
trebuie să îndeplinească o serie de condiţii generale. Printre
acestea, amintim: să exploateze un teren agricol cu o
suprafaţă de cel puţin 1 ha, iar suprafaţa parcelei agricole să
fie de cel puţin 0,3 ha; să declare toate parcelele agricole; să
înscrie date reale, complete şi perfect valabile în formularul
de cerere de plata; să fie de acord ca datele din formularul de
cerere de plată să fie introduse în baza de date IACS; să
respecte bunele condiţii agricole şi de mediu; să permită
efectuarea controalelor de către APIA etc.

Intrebarea nr. 8
Bunele conditii agricole si de mediu prevad respectarea
urmatoarelor standarde si anume: Standarde privind evitarea
eroziunii solului; Standarde pentru menţinerea conţinutului de
materie organică în sol, prin aplicarea unor practici agricole
corespunzătoare; Standarde pentru menţinerea structurii
solului; Standarde pentru menţinerea unui nivel minim de
întreţinere a terenurilor agricole; Standarde privind protejarea
şi gestionarea apei.

4.5. LUCRARE DE VERIFICARE NR. 4

Întrebările /cerinţele la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele


(punctajul este precizat la fiecare):

1. Ce se poate finanta din FEADR? (2p)

74
2. Cine sunt beneficiarii eligibili pentru FEADR? (1p)

3. Ce cheltuieli se pot face prin FEADR pentru investitiile


private? (2p)

4. Care este perioada de depunere a cererilor pentru plata pe


suprafata? (1p)

5. Care sunt condiţii de acordare a platii unice pe suprafata? (2p)

6. Numiti principalele bune conditii agricole si de mediu. (2p)

4.6. BIBLIOGRAFIE MINIMALA

14. Zahiu Letitia (coordonator), 2006 - Agricultura Uniunii Europene sub impactul Politicii
Agricole Comune, Ed. Ceres, Bucuresti, ISBN 973-40-0751-3
15. *Reglementarea Consiliului Europei nr. 1290/2005 privind finanţarea politicii agricole
comune
16. *Regulamentul Consiliului nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală
acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), cu
modificările şi completările ulterioare
17. *Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 al Comisiei din 29 octombrie 2009 de stabilire a
normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în titlul III din Regulamentul
(CE) nr. 73/2009 al Consiliului de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de
ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a
anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori.
18. *Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi
directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu
anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole
şi alte forme de asociere în agricultură, aprobată prin Legea nr. 139/2007, cu completările
şi modificările ulterioare;
19. *Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 (PNDR), versiunea consolidată
20. *Ghidul SAPS vers 3.0 APIA
21. *Portalul Agentiei de Plati si Interventie in Agricultura - http://www.apia.org.ro
22. *Portalul Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit - http://www.apdrp.ro

75
UNITATEA DE INVATARE NR. 5

PROGRAMUL NATIONAL DE DEZVOLTARE RURALA 2007-2013

CUPRINS
5.1. Obiectivele unitatii de invatare nr. 5
5.2. Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (PNDR) - prezentare generala
5.3. Masura 112 - Instalarea tinerilor fermieri
5.4. Masura 121 - Modernizarea exploatatiilor agricole
5.5. Comentarii si raspunsuri la teste
5.6. Lucrare de verificare nr. 5
5.7. Bibliografie minimala

5.1. OBIECTIVELE UNITATII DE INVATARE NR. 5

Prin studierea acestei unitati de invatare, veti fi in masura sa:

o prezentati scopul si prioritatile Programului National de


Dezvoltare Rurala 2007-2013;
o cunoasteti tipurile de investitii in cadrul masurilor specifice
apartinand axelor PNDR;
o nominalizati institutiile implicate in coordonarea si
implementarea PNDR
o precizati beneficiarii eligibili pentru investitiile realizate prin
masurile PNDR;
o detailati obiectivele Masurii 112 si 121
o nominalizati beneficiarii si categoriile de benficiari eligibili
pentru Masurile 112 si 121
o precizati nivelul de finantare al Masurilor 112 respectiv 121
o cunoasteti cheltuielile eligibile pentru proiectele depuse in
cadrul Masurilor 112, 121

5.2. PROGRAMUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE RURALĂ 2007-2013 (PNDR) -


PREZENTARE GENERALA

Definitie Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (PNDR) este


programul prin care se acordă fonduri europene nerambursabile
pentru investiţii private şi publice care vor asigura dezvoltarea satelor
din România.
Bugetul PNDR Banii disponibili, respectiv fondurile nerambursabile pentru
realizarea acestui program sunt de aproximativ 10 miliarde de euro
Din acestia, aproximativ 8 miliarde de euro sunt bani alocati
Romaniei de Uniunea Europeana, restul provenind de la bugetul
national.
Scopul programului PNDR este destinat dezvoltarii zonelor rurale din Romania prin
crearea conditiilor moderne de trai in societatile rurale si prin
identificarea unor oportunitati reale pentru toti cei care vor sa ramana
in spatiul rural. Un alt obiectiv al PNDR este pastrarea diversitatii la
sate ca un patrimoniu socio-cultural integrat european.
Prioritatile Pentru realizarea obiectivelor, au fost stabilite prioritati de finantare

76
programului prin PNDR denumite generic axe. Acestea sunt in numar de patru si
sunt intitulate astfel:
Axa I: Cresterea competitivitatii produselor agricole si silvice
Axa II: Imbunatatirea mediului si spatiului rural
Axa III: Cresterea calitatii vietii in mediul rural si diversificarea
economiei rurale
Axa IV: LEADER
Investitii finantate Fondurile nerambursabile alocate pentru Cresterea competitivitatii
prin Axa I produselor agricole si silvice (Axa I) sunt de 3,97 miliarde de euro.
Fondurile vizeaza investitii pentru:
- Modernizarea exploatatiilor agricole in sectoarele prioritare
(Masura 121) - bugetul masurii este de 992 milioane de euro.
Sectoarele prioritare sunt sectorul vegetal (legume, pepiniere si
plantatii de pomi si arbusti fructiferi, capsunarii, culturi de camp,
pepinieere precum si plantatii de vita de vie pentru vin si struguri de
masa) si sectorul de crestere a animalelor (bovine pentru lapte, pentru
carne, porcine, ovine si caprine, pasari in sistem extensiv si pentru
oua de consum).
Infiintarea si modernizarea unitatilor de procesare a produselor
agricole si silvice (Masura 123) - bugetul masurii este de 1,07
miliarde de euro. Sectoarele prioritare pentru produsele agricole sunt:
lapte si produse lactate; carne, produse din carne si oua, cereale si
panificatie, legume, fructe si cartofi, seminte oleaginoase, miere de
albine, vin dar si obtinerea si utilizrea biocombustibililor. Sectoarele
prioritare de productie primara pentru produsele forestiere: lemnoase
si nelemnoase (ciuperci, fructe de padure, seminte, taninuri, plante
medicinale etc cu exceptia produselor rezultate din activitatea de
vanatoare).
Modernizarea infrastructurii agricole si silvice (Masura 125) -
bugetul masurii este de 476 milioane de euro. Fondurile
nerambursabile se acorda pentru construirea sau modernizarea
drumurilor de acces, poduri si podete in exploatarile agricole sau
silvice; modernizarea si/sau retehnologizarea sistemelor de irigatii, a
celor de desecare si drenaj ori a altor lucrari de imbunatatir funciare;
corectarea torentilor situati in fondul funciar agricol sau silvic;
infrastructura feroviara forestiera si instalatii de transport pe cablu
(funiculare).
Investiţii pentru creşterea eficienţei economice a pădurilor
(Măsura 122) - bugetul masurii este de 198 milioane de euro.
Proiectele trebuie să se refere la pădurile care se supun regimului
silvic pentru care s-au elaborat planuri de amenajare silvică.
Înfiinţarea şi funcţionarea administrativă a grupurilor de
producători (Măsura 142) - bugetul masurii este de 139 milioane de
euro.
Instalarea tinerilor fermieri (Măsura 112) în mediul rural - bugetul
masurii este de 337 milioane de euro. Fondurile nerambursabile sunt
acordate acelor tineri fermieri (pana in 40 de ani) care încep pentru
prima oară o activitate agricolă ca şi prezintă un Plan de afaceri care
cuprinde detalii ale investiţiilor ce urmează a fi realizate.
Fermele agricole de semi-subzistenţă (Măsura 141) - bugetul
masurii este de 476 milioane de euro. Fondurile se acordă pe baza
unui Plan de afaceri pentru restructurarea exploataţiei agricole doar

77
fermierilor, persoane fizice şi persoane fizice autorizate, în vârstă de
până la 62 de ani.
Instruirea, pregirea şi informarea persoanelor care desfăşoară
activităţi agricole, silvice sau lucrează în industria alimentară
(Măsura 111) - bugetul masurii este de 119 milioane de euro.
Finanţarea este acordată pentru programe de formare profesională de
scurtă durată.
Furnizarea de servicii de consiliere şi consultanţă agricultorilor
(Măsura 143) – bugetul masurii este de 159 milioane de euro.
Fondurile sunt destinate întocmirii documentelor în vederea obţinerii
finanţării nerambursabile acordate prin PNDR pentru instalarea
tinerilor fermieri, sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă,
prima împădurire a terenurilor agricole, plăţi pentru agromediu
precum şi consiliere pentru bune practici agricole şi de mediu,
respectiv respectarea standardelor unei agriculturi moderne de
calitate.
Investitii finantate Imbunatatirea mediului si a spatiului rural (Axa II) aloca fonduri
prin Axa II nerambursabile de 2,29 miliarde de euro. Masurile caracterizate prin
plati pe suprafata sunt:
Sprijin pentru zona montană defavorizată (Măsura 211) –
alocarea financiară totală este de 608 milioane Euro.
Plăţile pentru zonele defavorizate (cu productivitate agricolă scăzută)
reprezintă un sprijin financiar oferit fermierilor cu scopul de a se
asigura o protecţie a mediului prin continuarea activităţilor agricole
extensive. Acordarea plăţilor este condiţionată de respectarea
Bunelor Condiţii Agricole şi de Mediu.
Acest sprijin financiar reprezintă un supliment la subvenţiile pe
suprafaţă şi are rolul de a compensa productivitatea agricolă mai
redusă a terenurilor agricole din zonele defavorizate.
Astfel, au fost stabilite 3 tipuri de zone defavorizate funcţie de care
se acordă sprijinul financiar:
• Pentru Zone Montane Defavorizate (ZMD) se acordă 50
Euro / hectar.
• Pentru Zone Defavorizate de Condiţii Naturale Specifice
(ZDS) se acordă 60 Euro / hectar.
• Pentru Zone Semnificativ Defavorizate (ZSD) se acordă 90
Euro / hectar.
Sprijin pentru zone defavorizate, altele decât zona montană
(Măsura 212) – alocarea financiară totală este de 493 milioane Euro.
Acordarea sprijinului financiar se face în funcţie de 2 tipuri de zone
defavorizate:
• Pentru Zone Semnificativ Defavorizate (ZSD) se acordă 90
Euro / hectar.
• Pentru Zone Defavorizate de condiţii naturale Specifice
(ZDS) se acordă 60 Euro / hectar.
Plăţile de agro-mediu (Măsura 214) – alocarea financiară totală
este de 963 milioane Euro. Sprijinul financiar se acordă pentru pajişti
cu înaltă valoare naturală sau importante pentru păsări, şi pentru
înfiinţare de culturi verzi, fermierilor care, mod voluntar, se
angajează să respecte anumite cerinţe de gospodărire a terenului
pentru care aplică.
Scopul Măsurii de agro-mediu, prin pachetele disponibile, este, în

78
principal, acela de a sprijini utilizatorii de pajişti pe care se aplică
practici extensive (de exemplu: număr redus de animale pe hectar de
păşune, cosit târziu, neutilizarea de chimicale etc.) şi marii utilizatori
ai terenurilor arabile pentru care culturile verzi aduc beneficii atât de
mediu, cât şi în producţie.
Există 4 pachete de agro-mediu, fiecare conţinând cerinţe specifice:
Pachetul 1: Pajişti cu Înaltă Valoare Naturală – 124 Euro / an /
hectar. Pentru a primi plăţi prin pachetul 1, fermierii utilizatori de
pajişti (păşuni şi fâneţe) trebuie să respecte anumite cerinţe cum ar fi:
să nu utilizeze fertilizanţi chimici şi pesticide, să păşuneze cu
maximum 1 UVM / hectar (reprezentând încărcătura de animale pe
suprafaţa de păşunat) sau, în cazul fâneţelor, să efectueze cositul doar
după data de 1 Iulie.
Pachetul 2: Practici agricole tradiţionale – 58 Euro/an/hectar – se
poate aplica doar ca opţional la pachetul 1.
Pachetul 3: Pajişti Importante Pentru Păsări - este un pachet pilot
care introduce în România viitoarele plăţi pentru speciile şi habitatele
protejate la nivel european prin intermediul reţelei Natura 2000.
– Varianta 3.1. – aplicabilă în cazul speciei Crex Crex (Cristelul de
câmp) – 209 Euro/an/hectar.
– Varianta 3.2. – aplicabilă în cazul speciilor Anius Minor
(Sfârciocul cu fruntea neagră), Alco Vespertinus (Vulturelul de seară)
– 101 Euro/an/hectar.
Pachetul 4: Culturi verzi – 130 Euro/an/hectar – se poate aplica
pentru terenul arabil la nivelul întregii ţări.
Prima împădurire a terenurilor agricole (Măsura 221) - alocarea
financiară totală este de 229 milioane Euro. Măsura de împădurire se
adresează fermierilor care împăduresc terenuri agricole (cu excepţia
pajiştilor care nu sunt degradate). Fermierii primesc compensaţii
pentru înfiinţarea plantaţiei şi întreţinerea acesteia, dar şi pentru
privarea de profit agricol pentru respectivele suprafeţe împădurite.
Această intervenţie constituie o formă directă de luptă, în principal,
împotriva schimbărilor climatice, dar şi împotriva eroziunii solului şi
aduce, de asemenea, multe alte beneficii de mediu.
Investitii finantate Pentru investiţiile care asigură Creşterea calităţii vieţii în mediul
prin Axa III rural şi diversificarea economiei rurale (Axa III), se alocă prin
PNDR fonduri nerambursabile de 2,47 miliarde euro. Sprijinul
financiar se acordă pentru investiţii care se realizează în spaţiul rural
al României, reprezentat de comune, ca unităţi administrativ
teritoriale, împreună cu satele componente.
Crearea si dezvoltarea de micro-intreprinderi (Masura 312) -
bugetul masurii este de 383 milioane de euro. Se acorda fonduri
pentru investitii in activitati non-agricole productive, investitii pentru
dezvoltarea activitatilor mestesugaresti, de artizanat si a altor
activitati traditionale non-agricole cu specific local, servicii pentru
populatia locala. De asemenea se sprijina achizitionarea de
echipamente de producere a energiei din alte surse regenerabile decat
biocombustibilii.
Încurajarea activităţilor turistice (Măsura 313) – fondurile
nerambursabile totale sunt în valoare de 544 milioane de euro.
Fondurile nerambursabile se acordă pentru acele proiecte care
vizează:

79
Construcţia, modernizarea, extinderea şi dotarea structurilor de
primire turistice (structuri agro-turistice şi alte tipuri de structuri de
primire turistice realizate de o micro-întreprindere) având până la 15
camere;
Investiţii private în infrastructura turistică şi de agrement precum
spaţii de campare, amenajări de ştranduri şi piscine, achiziţionare de
mijloace de transport tradiţionale pentru plimbări, trasee pentru
echitaţie, inclusiv prima achiziţie de cai în scop turistic;
Construirea, modernizarea şi dotarea centrelor locale de informare
în scopul promovării turistice, pentru dezvoltarea de sisteme
electronice locale de rezervare şi pentru amenajarea de marcaje
turistice;
Investiţii legate de refacerea în scop turistic a vechilor trasee de cale
ferată cu ecartament îngust, a amenajărilor complementare acestora
(ex: construcţii, plan înclinat etc.), precum şi pentru recondiţionarea
echipamentelor şi utilajelor;
Investiţii legate de înfiinţarea şi amenajarea de trasee tematice (ex:
“drumul vinului”, „al olăritului”, „cioplitorilor în lemn” etc.);
Elaborarea de materiale promoţionale precum prima editare a
materialelor în scopul promovării acţiunilor turistice: broşuri de
prezentare, panouri de informare etc.
Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază
pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a
moştenirii rurale (Măsura 322) – fondurile nerambursabile totale
sunt valoare de 1,54 miliarde de euro. Finanţarea se acordă pentru
acele proiecte care realizează investiţii pentru:
Infrastructura fizică de bază – presupune dezvoltarea reţelei de
drumuri de interes local, a reţelei publice de apă / apă uzată, a reţelei
publice de joasă tensiune şi a reţelei publice de iluminat, a reţelei
publice locale de alimentare cu gaz, precum şi investiţii în staţii de
transfer pentru deşeuri şi dotarea cu echipamente de gestionare a
deşeurilor.
Servicii pentru comunitatea rurală – presupune dezvoltarea spaţiilor
publice (pentru recreere, parcări, pieţe, organizare de târguri), a
serviciilor sociale (precum centre de îngrijire copiii, bătrâni şi
persoane cu nevoi speciale), renovarea clădirilor publice, construcţia
şi dotarea grădiniţelor, precum şi achiziţionarea de utilaje şi
echipamente pentru serviciile publice (de deszăpezire, întreţinere
spaţii verzi etc.).
Servicii pentru comunitatea rurală – presupune dezvoltarea spaţiilor
publice (pentru recreere, parcări, pieţe, organizare de târguri), a
serviciilor sociale (precum centre de îngrijire copiii, bătrâni şi
persoane cu nevoi speciale), renovarea clădirilor publice, construcţia
şi dotarea grădiniţelor, precum şi achiziţionarea de utilaje şi
echipamente pentru serviciile publice (de deszăpezire, întreţinere
spaţii verzi etc.).
Menţinerea şi păstrarea moştenirii rurale şi a identităţii culturale –
presupune renovarea, modernizarea dotarea aferentă aşezămintelor
culturale, precum şi restaurarea, consolidarea şi conservarea
obiectivelor de patrimoniu cultural natural.

80
Care sunt Pentru oferirea de noi soluţii pentru dezvoltarea rurală, în acelaşi
caracteristicile Axei timp cu stabilirea bazelor pentru identificarea nevoilor locale,
IV ? întărirea capacităţii de dezvoltare şi implementare a strategiilor locale
de dezvoltare în vederea conservării patrimoniului rural şi cultural,
dezvoltării mediului economic şi îmbunătăţirii abilităţilor
organizatorice ale comunităţilor locale, prin PNDR sunt alocaţi 235
milioane de euro pentru derularea LEADER (Axa IV).
Măsura 41 (Implementarea strategiilor de dezvoltare locală) -
urmăreşte implicarea membrilor comunităţilor rurale în procesul
dezvoltării locale prin formularea priorităţilor şi includerea acestora
în strategiile de dezvoltare locală.
Măsura 421 (Implementarea proiectelor de cooperare) - încurajează
actorii de la nivel local de a lucra împreună cu reprezentanţii altor
comunităţi din interiorul sau exteriorul ţării pentru efectuarea
schimbului de experienţă, dar şi pentru realizarea în comun a unor
proiecte.
Măsura 431 (Funcţionarea Grupurilor de Acţiune Locală, dobândirea
de competenţe şi animarea teritoriului) - asigură stimularea formării
de parteneriate, pregătirea şi asigurarea implementării strategiilor de
dezvoltare locală.
Prin implementarea acţiunilor specifice ale LEADER, Grupurile de
Acţiune Locală (GAL) – beneficiarii axei IV – trebuie să asigure
îmbunătăţirea guvernanţei locale. De asemenea, implementarea
acţiunilor presupune consolidarea coerenţei teritoriale şi
implementarea de acţiuni integrate, ce pot conduce la diversificarea şi
dezvoltarea economiei rurale, în folosul comunităţilor.
Grupurile de Actiune Locală (GAL) reprezintă parteneriate public-
private alcătuite din reprezentanti ai sectoarelor public, privat si ai
societătii civile.
Institutii responsabile Autoritatea de Management pentru PNDR respectiv Directia
de implementarea Generala Dezvoltare Rurala din MADR raspunde de realizarea
PNDR obiectivelor propuse in PNDR 2007-2013. Aceasta coordoneaza
activitatea privind PNDR la nivel national si local prin structurile:
Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) -
unde se depun proiectele şi se efectuează plăţile pentru proiectele
acceptate pentru toate domeniile PNDR;
Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA) pentru
zonele defavorizate;
Direcţiile pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală.
Cine sunt beneficiarii Pentru a putea beneficia de fondurile nerambursabile în vederea
fondurilor din PNDR? finanţării propriului proiect, solicitantul de fonduri trebuie să
întocmească un proiect tip şi să se încadreze într-o categorie de
beneficiar eligibil.
În cadrul PNDR, fiecare Măsură presupune un set de investiţii
eligibile pentru finanţare, adresate unei anumite categorii de
beneficiari clar delimitate. De exemplu, investiţiile pentru
modernizarea exploataţiilor agricole se adresează strict beneficiarilor
privaţi (persoane fizice şi persoane juridice), în timp ce investiţiile
pentru renovarea şi dezvoltarea satelor pot fi realizate de către
beneficiarii publici (reprezentanţii legali ai comunelor).
Astfel, solicitantul trebuie să se identifice într-una dintre categoriile
de beneficiari eligibili, în funcţie de Măsura prin care solicită

81
fondurile nerambursabile.
Exemple de beneficiati privati:
 persoane fizice autorizate – PFA/ întreprinderea individuală;
 asociaţii familiale autorizate – AF/întreprinderea familială;
 societăţi în nume colectiv – SNC;
 societăţi în comandită simplă – CS;
 societăţi pe acţiuni – SA;
 societăţi în comandită pe acţiuni – SCA;
 societăţi cu răpundere limitată – SRL;
 societăţi comerciale cu capital integral privat;
 societăţi agricole;
 societăţi cooperative agricole;
 grupuri de producători doar cu condiţia ca investiţiile realizate
să deservească interesele propriilor membri;
 cooperative agricole, doar cu condiţia ca investiţiile realizate
să deservească interesele propriilor membri;
 micro-întreprinderi şi Întreprinderi Mici şi Mijlocii;
 alte întreprinderi care nu sunt micro-întreprinderi,
întreprinderi mici şi mijlocii, care au mai puţin de 750
angajaţi sau cu o cifră de afaceri anuală netă care nu
depăşeşte 200 milioane Euro;
 cooperative agricole de procesare a produselor agricole;
 societăţi cooperative de valorificare.
Pasii de urmat pentru Solicitantul trebuie sa întocmeasca un proiect tip, în baza
obtinerea fondurilor informaţiilor şi documentelor furnizate de către APDRP şi conform
europene prevederilor Măsurii pe care o acceseaza, respectiv în care se
nerambursabile încadrează investiţia pentru care solicită finanţare.
După finalizarea întocmirii proiectului, acesta se va depune la sediul
Oficiului Judeţean al APDRP, din judeţul în care este amplasată
investiţia. Aici, proiectul va fi verificat dacă este conform din punct
de vedere al documentelor, după care va fi evaluat de către experţii
APDRP în sensul respectării cerinţelor specifice de eligibilitate. Dacă
proiectul respectă toate criteriile şi condiţiile de eligibilitate, acesta
va fi acceptat pentru finanţare şi, astfel, beneficiarul proiectului va
demara realizarea investiţiei. Ulterior, în urma efectuării parţiale sau
integrale a investiţiei, beneficiarul va solicita decontarea cheltuielilor
efectuate, până la implementarea completă a proiectului.
Test de autoevaluare

Va rugam sa raspundeti urmatoarelor intrebari:

1. Ce este Programul National de Dezvoltare Rurala si care este


scopul lui?

2. Care sunt cele 4 axe ce ilustreaza prioritatile PNDR?

3. Ce tipuri de investitii pot fi efectuate in cadrul Axei I si in


cadrul caror Masuri?

4. Ce tipuri de investitii pot fi efectuate in cadrul Axei II si in


cadrul caror Masuri?

82
5. Ce tipuri de investitii pot fi efectuate in cadrul Axei III si in
cadrul caror Masuri?

6. Ce masuri se finanteaza in cadrul axei IV Leader?

7. Care sunt institutiile responsabile de coordonarea si


implementarea PNDR?

8. Ce categorii de beneficiari din sectorul privat sunt eligibili


pentru accesarea fondurilor nerambursabile prin PNDR?

Dupa parcurgerea acestui subcapitol trebuie sa retineti:

 Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (PNDR)


este programul prin care se acordă fonduri europene
nerambursabile pentru investiţii private şi publice care vor
asigura dezvoltarea satelor din România.
 Prioritatile PNDR sunt grupate in 4 axe:
– Axa I: Cresterea competitivitatii produselor agricole si
silvice
– Axa II: Imbunatatirea mediului si spatiului rural
– Axa III: Cresterea calitatii vietii in mediul rural si
diversificarea economiei rurale
– Axa IV: LEADER
 Investitii finantate prin Axa I cuprind masurile:
121-Modernizarea exploatatiilor agricole in sectoarele prioritare;
123-Infiintarea si modernizarea unitatilor de procesare a produselor
agricole si silvice
125-Modernizarea infrastructurii agricole si silvice
122-Investiţii pentru creşterea eficienţei economice a pădurilor
142-Înfiinţarea şi funcţionarea administrativă a grupurilor de
producători
112-Instalarea tinerilor fermieri
141-Fermele agricole de semi-subzistenţă
111-Instruirea, pregirea şi informarea persoanelor care desfăşoară
activităţi agricole, silvice sau lucrează în industria alimentară
143-Furnizarea de servicii de consiliere şi consultanţă agricultorilor
 Platile pe suprafata finantate prin Axa II se realizeaza in
cadrul masurilor:
211-Sprijin pentru zona montană defavorizată
212-Sprijin pentru zone defavorizate, altele decât zona montană
214-Plăţile de agro-mediu (Măsura) - prin cele 4 pachete
221-Prima împădurire a terenurilor agricole
 Investitii finantate prin Axa III cuprind masurile:
312-Crearea si dezvoltarea de micro-intreprinderi
313-Încurajarea activităţilor turistice
322-Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază
pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii
rurale
 Axa IV Leader sprijina financiar prin masurile
41-Implementarea strategiilor de dezvoltare locală

83
421-Implementarea proiectelor de cooperare
431-Funcţionarea Grupurilor de Acţiune Locală, dobândirea de
competenţe şi animarea teritoriului
 Institutiile responsabile de coordonarea si implementarea
PNDR sunt: Autoritatea de Management pentru PNDR
respectiv Directia Generala Dezvoltare Rurala din MADR;
Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit
(APDRP); Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură
(APIA); Direcţiile pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală.
 Beneficiati privati pot fi: PFA. AF, SNC; CS; SA; SCA; SRL;
SC cu capital integral privat; Societăţi agricole; Societăţi
cooperative agricole; Grupuri de producători; Cooperative
agricole; micro-întreprinderi şi IMM-uri; societăţi cooperative
de valorificare.

5.3. MASURA 112 - INSTALAREA TINERILOR FERMIERI

Obiective generale Îmbunătăţirea şi creşterea competitivităţii sectorului agricol prin


promovarea instalării tinerilor fermieri şi sprijinirea procesului de
modernizare şi conformitate cu cerinţele pentru protecţia mediului,
igiena şi bunăstarea animalelor, siguranţa la locul de muncă;
Îmbunătăţirea managementului exploataţiilor agricole prin
reînnoirea generaţiei şefilor acestora, fără creşterea populaţiei active
ocupate în agricultură.
Obiectiv specific Creşterea veniturilor exploataţiilor conduse de tinerii fermieri.
Obiectiv operaţional Creşterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima
oară o activitate agricolă ca şefi de exploataţii şi încurajarea tinerilor
fermieri de a realiza investiţii.
Beneficiarii eligibili Fermierii în vîrstă de până la 40 de ani (neîmpliniţi la data
depunerii Cererii de finanţare), persoane fizice sau juridice care
practică în principal activităţi agricole.
Conditii de Exploataţie agricolă a fermierului:
eligibilitate - are o dimensiune economică cuprinsă între 6 şi 40 UDE;
- este situată pe teritoriul ţării;
- este înregistrată în Registrul unic de identificare – APIA şi
Registrul agricol.
Categoriile de Persoana fizică (care se angajează să se autorizeze ca persoane
beneficiari eligibili fizice autorizate sau întreprinderi individuale conform OG 44/2008,
în termen de 30 zile lucrătoare de la data primirii notificării privind
selectarea Cererii de finanţare. Angajamentul se ataşează Cererii de
finanţare şi va preciza că în termen de 30 zile lucrătoare de la data
primirii notificării, solicitantul va prezenta certificatul de înregistrare
la Oficiul Registrului Comerţului. În caz de neprezentare în termen a
acestor documente contractul de finanţare nu se va încheia)
Persoana fizică înregistrată şi autorizată în conformitate cu
prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, cu
modificările şi completările ulterioare:
⋅ individual şi independent, ca persoane fizice autorizate;
⋅ ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale;
Asociat şi administrator unic al unei Societăţi cu răspundere

84
limitată – SRL, înfiinţată în baza Legii 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
Categoriile de – beneficiarii înregistraţi în lista APDRP a debitorilor pentru
beneficiari neeligibili Programul SAPARD şi pentru FEADR, până la achitarea
integrală a datoriei faţă de APDRP, inclusiv a majorărilor de
întârziere;
– beneficiarii care au contracte de finanţare reziliate pentru
FEADR, din iniţiativa APDRP, din cauza nerespectării
clauzelor contractuale şi rezilierea are o vechime mai mică
de un an;
– beneficiarii, precum şi soţii/soţiile acestora care au aplicat şi
au obţinut sprijin pe Măsura 141 „Sprijinirea fermelor de
semi-subzistenţă” nu pot beneficia de sprijin pe această
măsură.
– beneficiarii care se află în situaţii litigioase cu APDRP, până
la finalizarea litigiului
Cerinte pentu Exploataţia agricolă trebuie să fie înregistrată de solicitant, în nume
exploataţia agricolă propriu, în Registrul unic de identificare înainte de solicitarea
sprijinului pentru instalarea tinerilor fermieri.
Exploataţia agricolă este o unitate tehnico-economică ce îşi
desfăşoară activitatea sub o gestiune unică, are ca obiect de activitate
exploatarea terenurilor agricole şi/sau activitatea zootehnică.
Exploataţia agricolă reprezintă ansamblul unităţilor de producţie
gestionate de agricultor şi situate pe teritoriul aceluiaşi stat membru.
O exploataţie agricolă nu poate primi sprijin prin această măsură
decât o singură dată!
Condiţii minime Solicitantul sprijinului trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
obligatorii pentru  fermierul are vârsta sub 40 de ani şi se instalează pentru
acordarea sprijinului prima dată în exploataţia agricolă ca şi conducător (şef) al
acesteia;
 deţine sau se angajează să dobândească competenţe şi
calificări profesionale în raport cu activitatea pe care
urmează să o desfăşoare.
 prezintă un Plan de afaceri pentru dezvoltarea activităţilor
agricole din cadrul exploataţiei agricole.
 este membru al unei familii de fermier şi a lucrat mai mult de
50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în
ferma familiei) cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe
cont propriu.
 se angajează să urmeze, în primii trei ani de la primirea
sprijinului, cursuri de formare profesională prin Măsura 111
„Formare profesională, informare şi difuzare de cunoştinţe”
în cel puţin unul din domeniile: managementul exploataţiei
agricole, contabilitatea fermei, protecţia mediului, agricultură
ecologică etc.
 face dovada studiilor cu diplome de absolvire a zece clase cu
profil agricol, zootehnic, economic cu profil agricol şi
veterinar însoţită de „Certificat de calificare profesională
(competenţe), documente recunoscute de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Planul de afaceri Planul de afaceri trebuie să cuprindă detalii privind:
• descrierea situaţiei iniţiale a exploataţiei agricole preluate,

85
precum şi a etapelor şi obiectivelor stabilite în vederea
dezvoltării acesteia;
• descrierea detaliata a investiţiilor, programelor de formare
profesională, serviciilor şi a altor acţiuni în vederea
dezvoltării activităţilor exploataţiilor agricole;
• elemente referitoare la mediu şi evaluarea principalelor
riscuri;
• descrierea modului de utilizare a întregului sprijin financiar
nerambursabil solicitat.
• demonstrarea viitoarei viabilităţi economice a exploataţiei
agricole: costuri, venituri şi cheltuielile realizate respectând
standardele comunitare, în condiţii de piaţă şi concurenţă.
• investițiile care se realizează demonstrând că cel puțin 30%
sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformității
cu standardele comunitare, modernizarea şi dezvoltarea
exploatației, astfel: construirea şi/sau modernizarea clădirilor
utilizate pentru producția agricolă la nivel de fermă,
incluzându‐le şi pe cele pentru protecția mediului;
achiziționarea sau achiziționarea în leasing de tractoare noi,
combine de recoltat, maşini, utilaje,instalații, echipamente şi
accesorii, echipamente şi software specializate;
achiziționarea de animale şi după caz a cotei de producție;
plantarea şi replantarea plantelor perene; Achiziționarea de
teren pentru activități agricole.
Conditionalitati Îndeplinirea obiectivelor exploataţiei agricole şi a investiţiilor
propuse pentruatingerea acestora, stabilite de beneficiar în planul de
afaceri, constituie condiţie de eligibilitate pentru cea de-a doua
tranşă de plată.
Planul de afaceri va menţiona obligatoriu: titlul proiectului, data
întocmirii acestuia şi cursul de schimb euro/ lei al Băncii Central
Europene valabil la data elaborării acestuia.
Prima etapă de verificare a îndeplinirii activităţilor prevăzute în
Planul de afaceri va începe înainte de împlinirea a 3 ani de la data
aprobării deciziei individuale de acordare a sprijinului de instalare a
tânărului fermier, iar următoarea etapă (conformitatea completă) nu
mai târziu de 5 ani.
Dacă la verificare, se constată neîndeplinirea activităţilor prevăzute
în Planul de afaceri, APDRP va proceda la recuperarea sprijinului
acordat.
În situaţia când neconformitatea cu Planul de afaceri a fost
determinată de cauze independente de voinţa solicitantului, definite
ca fiind cauze de forţă majoră, prima tranşă nu se va recupera, dar
nu va mai fi plătită a doua tranşă.
La verificarea conformităţii Planului de afaceri, solicitantul
sprijinului trebuie să demonstreze, că dimensiunea fermei este de
peste 10 UDE şi a crescut cu minim 4 UDE de la data aprobării
deciziei individuale de acordare a acestuia.
Creşterea exploataţiei agricole cu minim 4 UDE se verifică la cea
de-a doua tranşa de plată de către experţii de la APDRP, cu situaţia
existentă în Registrul unic de identificare de la APIA, ce conţine
suprafeţele utilizate de fermieri începând cu cel de-al doilea an din
Planul de afaceri. Beneficiarii acestei măsuri au obligaţia de a-şi

86
înscrie toate suprafeţele agricole deţinute în Registrul unic de
identificare la APIA, în perioada01.03 15.05, o dată cu depunerea
cererii unice de plată pe suprafaţă.
Tinerii fermieri beneficiază de o perioadă de graţie, de până la 36 de
luni calculată de la data instalării, pentru realizarea de investiţii în
vederea conformării exploataţiilor agricole la standardele comunitare
în vigoare şi prin accesarea Măsurii 121 „Modernizarea
exploataţiilor agricole”. Se detaliază în Planul de afaceri investiţiile
care implementează standarde comunitare şi cu care vor veni pe
Măsura 121 pentru modernizarea exploataţiei.
Solicitanţii care doresc să acceseze şi Măsura 121 trebuie să
completeze Cererea de Finanţare conform Măsurii 121, şi să prezinte
toate documentele menţionate în Ghidul solicitantului pentru această
măsură.
Tinerii fermieri trebuie să restituie întreaga sumă primită dacă îşi
încetează activitatea agricolă mai devreme de trei ani de la data
depunerii solicitării de plată pentru cea de a doua tranşă.
Beneficiarul este obligat să nu înstrăineze şi/ sau să modifice
investiţia realizată prin proiect pe o perioadă de 3 ani de la ultima
plată efectuată de Agenţie.
Valoarea sprijinului Sprijinul pentru instalarea tinerilor fermieri este de 10.000 Euro
nerambursabil pentru o exploataţie agricolă cu dimensiunea minimă de 6 UDE, iar
peste această dimensiune, sprijinul pentru instalare poate creşte cu
2.000 Euro/1UDE, dar nu va putea depăşi 25.000 Euro/exploataţie.
Valoarea sprijinului acordat se calculează în lei, în funcţie de rata de
schimb EUR/LEU, cea mai recentă stabilită de către Banca Centrala
Europeană înaintea datei de 1 ianuarie a anului în care se elaborează
decizia de acordare a ajutorului (certificatul de plată), conform
prevederilor art. 7 şi 11 din Regulamentul CE 1913/ 2006.
În cazul instalării tinerilor fermieri, principiul finanţării
nerambursabile este acela al acordării unei prime de instalare.
Dosarul cererii de plată pentru prima tranşă se va depune în maxim
10 zile de la semnarea Contractului de finanţare. Solicitarea celei de
a doua tranşe de plată se va depune în maxim 30 de luni de la data
semnării Contractului de finanţare. De la data înregistrării dosarului
cererii de plată şi până la data efectuării plăţii nu se vor depăşi 90
zile calendaristice.
Modalitatea de plată Prima tranşă se acorda la data aprobării de către APDRP a solicitării
pentru acordarea sprijinului şi este de 60% din valoarea sprijinului
pentru instalare;
A doua tranşă, de 40% din valoarea sprijinului pentru instalare se va
acorda la îndeplinirea acţiunilor prevăzute în Planul de afaceri,
obligatoriu conformitatea cu standardele comunitare. Verificarea
condiţiilor pentru acordarea celei de a doua tranşe nu va depăşi 36
luni de la data aprobării de către APDRP a deciziei pentru acordarea
sprijinului. Până la cea de-a doua tranşă de plată beneficiarii trebuie
să realizeze toate investiţiile pentru modernizarea şi dezvoltarea
exploataţiei, propuse în Planul de afaceri.
Unitatea de UDE - reprezintă unitatea prin care se exprimă dimensiunea
dimensiune economică economică a unei exploataţii agricole determinată pe baza marjei
(UDE) brute standard a exploataţiei (Decizia Comisiei nr. 85/377/CEE).
Valoarea unei unităţi de dimensiune economică este de 1.200 Euro.

87
Calculul UDE Calculul UDE se face în funcţie de perioada de desfăşurare a
sesiunilor de proiecte:
- pentru sesiunile de depunere a proiectelor din perioada 1 ianuarie –
31 mai se realizează conform declaraţiilor din Cererea unică de plată
de la APIA din anul anterior şi/sau ANSVSA/ DSVSA/
circumscripţia veterinară din anul curent şi Registrul agricol.
- pentru sesiunile de depunere a proiectelor din perioada 01 iunie -
31 decembrie se folosesc extrasele din Registrul unic de identificare
eliberat de APIA şi/sau DSVSA/circumscripţia veterinară şi
Registrul agricol din anul curent.
Rezultatul calcului dimensiunii economice a exploataţiei agricole la
data instalării tânărului fermier coincide cu anul „0” din Planul de
afaceri.
Anul „0” din Planul de afaceri reprezintă anul care include ultima
perioadă de depunere a cererii unice de plată pe suprafaţă la APIA
(1 martie – 15 mai şi începând cu 16 mai cu penalităţi pentru fiecare
zi întârziere până pe data de 10 iunie).
Astfel, calculul UDE pentru anul 0 din Cererea de Finanţare şi
Planul de afaceri se realizează pe baza declaraţiilor din Cererea
unica de plată pe suprafaţă 2011 din Registrul unic de identificare,
din perioada de depunere a cererilor de plată pe suprafaţă (01.03-
15.05 şi cu penalităţi pentru fiecare zi întârziere până pe data de 10
iunie) şi pot fi folosite şi extrasul utilizatorului anterior (cedentul) de
terenuri agricole (exploataţie agricolă).
Stabilirea dimensiunii Pentru stabilirea dimensiunii economice a fermei şi a valorii
economice a fermei sprijinului de instalare în Cererea de Finanţare se completează
tabelul cu Structura culturilor şi calculul UDE. În aceasta secţiune a
Cererii de Finanţare se înscrie toată baza de producţie (suprafeţe,
animale, pasări şi familii de albine) pentru care solicitantul are
documente de proprietate şi/ sau arendă/ concesionare/ şi care sunt
înregistrate în Registrul unic de identificare, ANSVSA şi în
Registrul agricol înainte de solicitarea sprijinului.
Speciile de plante şi de animale care nu se regăsesc în tabelul privind
calculul numărului de UDE (Structura culturilor şi Structura
producţiei zootehnice), nu sunt eligibile pentru calculul dimensiunii
economice a exploataţiei agricole !
Calculul dimensiunii economice a exploataţiei agricole se realizează
pornind de la suprafeţele declarate în ultima perioadă de depunere a
cererii unice de plată pe suprafaţă la APIA şi/sau DSVSA/
circumscripţia veterinară şi copie din Registrul agricol în nume
propriu şi/sau al cedentului.
În situaţia în care suprafaţa declarată în Registrul unic de identificare
este mai mare decât cea din Registrul agricol, proiectul este
neeligibil !
În dimensiunea economică a exploataţiei agricole culturile şi
animalele care asigură consumul uman şi hrana animalelor trebuie să
reprezinte peste 75%, atât în anul 0 cât şi în anul 3.
Compatibilitati ale Un solicitant al sprijinului prin Măsura 112 poate depune în acelaşi
Masurii 112 cu alte timp proiecte si pentru alte măsuri din cadrul PNDR pentru a fi
masuri din cadrul cofinanţate prin FEADR.
PNDR Astfel, un solicitant al Măsurii 112 poate accesa următoarele măsuri
din PNDR:

88
 111 - Formare profesională (training), informare şi difuzare
de cunoştinţe;
 121 - Modernizarea exploataţiilor agricole;
 125 - Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de
dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi silviculturii;
 141 - Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă;
 211 - Sprijin pentru Zona Montană Defavorizată;
 212 - Sprijin pentru zone defavorizate – altele decât zona
montană;
 214 - Plăţi de Agro-mediu;
 221 - Prima împădurire a terenurilor agricole.

Test de autoevaluare

Va rugam sa raspundeti urmatoarelor intrebari:


9. Care sunt obiectivele Masurii 112?

10. Cine sunt beneficiarii Masurii 112?

11. Ce trebuie sa cuprinda planul de afaceri pentru Masura 112?

12. Ce este o unitate de dimensiune economica?

13. Cum se stabileste dimensiunea economica a unei exploatatii


pornind de la calculul numarului de UDE?

14. Daca ati depus cerere de finantare pentru Masura 112 mai
puteti depune si alte cereri pentru alte masuri din cadrul
PNDR si daca da care sunt acelea?

Dupa parcurgerea acestui subcapitol trebuie sa retineti:

 Masura 112 - Instalarea tinerilor fermieri are ca obiectiv


general imbunătăţirea şi creşterea competitivităţii sectorului
agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri. De
asemenea isi propune creşterea veniturilor exploataţiilor
conduse de tinerii fermieri precum si a numărului de tineri
agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă
ca şefi de exploataţii.
 Beneficiarii eligibili sunt fermierii în vîrstă de până la 40 de
ani (neîmpliniţi la data depunerii Cererii de finanţare),
persoane fizice sau juridice care practică în principal
activităţi agricole.
 Conditiile de eligibilitate prevad ca axploataţia agricolă a
fermierului sa aibe o dimensiune economică cuprinsă între 6
şi 40 UDE, sa fie situată pe teritoriul ţării si sa fie înregistrată
în Registrul unic de identificare – APIA şi Registrul agricol.
 Categoriile de beneficiari eligibili sunt persoanele fizice care
se angajează să se autorizeze ca persoane fizice autorizate

89
sau întreprinderi individuale în termen de 30 zile lucrătoare
de la data primirii notificării privind selectarea Cererii de
finanţare. O alta categorie de beneficairi este PFA (persoana
fizica autorizata) si forma de asociat sau administrator unic al
unui SRL.
 Condiţiile minime obligatorii pentru acordarea sprijinului
sunt: fermierul are vârsta sub 40 de ani şi se instalează pentru
prima dată în exploataţia agricolă ca şi conducător (şef) al
acesteia; deţine sau se angajează să dobândească competenţe
şi calificări profesionale în raport cu activitatea pe care
urmează să o desfăşoare, prezintă un Plan de afaceri pentru
dezvoltarea activităţilor agricole din cadrul exploataţiei
agricole; este membru al unei familii de fermier şi a lucrat
mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei; se
angajează să urmeze, în primii trei ani de la primirea
sprijinului, cursuri de formare profesională prin Măsura 111;
face dovada studiilor.
 Sprijinul pentru instalarea tinerilor fermieri este de 10.000
Euro pentru o exploataţie agricolă cu dimensiunea minimă de
6 UDE, iar peste această dimensiune, sprijinul pentru
instalare poate creşte cu 2.000 Euro/1UDE, dar nu va putea
depăşi 25.000 Euro/exploataţie.
 Unitatea de dimensiune economică (UDE) - reprezintă
unitatea prin care se exprimă dimensiunea economică a unei
exploataţii agricole determinată pe baza marjei brute
standard a exploataţiei (Decizia Comisiei nr. 85/377/CEE).
Valoarea unei unităţi de dimensiune economică este de 1.200
Euro.
 Pentru stabilirea dimensiunii economice a fermei şi a valorii
sprijinului de instalare în Cererea de Finanţare se
completează tabelul cu Structura culturilor şi calculul UDE.
În aceasta secţiune a Cererii de Finanţare se înscrie toată
baza de producţie (suprafeţe, animale, pasări şi familii de
albine) pentru care solicitantul are documente de proprietate
şi/ sau arendă/ concesionare/ şi care sunt înregistrate în
Registrul unic de identificare, ANSVSA şi în Registrul
agricol înainte de solicitarea sprijinului.
 Un solicitant al sprijinului prin Măsura 112 poate depune în
acelaşi timp proiecte si pentru alte măsuri din cadrul PNDR
pentru a fi cofinanţate prin FEADR cum ar fi: 111, 121, 125,
141, 211, 212, 214, 221.

5.4. MASURA 121 - MODERNIZAREA EXPLOATATIILOR AGRICOLE

Obiectivul general Cresterea competitivitatii sectorului agricol printr-o utilizare mai


buna a resurselor umane si a factorilor de productie si îndeplinirea
standardelor nationale si a standardelor comunitare.
Obiectivele specifice – Introducerea si dezvoltarea de tehnologii si procedee noi,
diversificarea productiei, ajustarea profilului, nivelului si calitatii
productiei la cerintele pietei, inclusiv a celei ecologice, precum si
producerea si utilizarea energiei din surse regenerabile;
– Adaptarea exploatatiilor la standardele comunitare;

90
– Cresterea veniturilor exploatatiilor agricole sprijinite;
– Sprijinirea membrilor grupurilor de producatori sau ai altor forme
asociative învederea încurajarii fenomenului de asociere.
Obiectivele Promovarea investitiilor în exploatatiile agricole din sectorul vegetal
operationale si de crestere a animalelor pentru realizarea de constructii noi si/ sau
modernizarea constructiilor agricole
existente din cadrul acestora si a utilitatilor aferente, achizitionarea
de masini si utilaje noi, înfiintarea de plantatii etc.
Beneficiarii eligibili Fermierii definiti conform PNDR ca fiind persoane fizice sau juridice
care practica în principal activitati agricole – activitate principala
conform Certificatului de Înregistrare eliberat de Oficiul Registrului
Comertului – a caror exploatatie este situata pe teritoriul tarii, are o
dimensiune egala sau mai mare de 2 UDE, si care este înregistrata în
Registrul unic de identificare / Registrul agricol.
Solicitantul trebuie sa aiba ca obiect principal de activitate domeniul
agricol, conform Certificatului de înregistrare eliberat de Oficiul
Registrului Comertului, respectiv codul CAEN 01xx. Pentru a
demonstra ca practica în principal activitati agricole, solicitantul
trebuie sa faca dovada ca veniturile din activitatile agricole reprezinta
cel putin 50% din total venituri din exploatare.
Categoriile de  Persoana fizica;
beneficiari eligibili  Persoana fizica autorizata (înfiintata în baza OUG nr. 44/ 16
aprilie 2008);
 Intreprinderi individuale (înfiintate în baza OUG nr. 44/ 16
aprilie 2008);
 Intreprinderi familiale (înfiintate în baza OUG nr. 44/ 16
aprilie 2008);
 Societate în nume colectiv – SNC (înfiintata în baza Legii nr.
31/1990, cu modificarile si completarile ulterioare);
 Societate în comandita simpla – SCS (înfiintata în baza Legii
nr. 31/ 1990, cu modificarile si completarile ulterioare);
 Societate pe actiuni – SA (înfiintata în baza Legii nr. 31/
1990, cu modificarile si completarile ulterioare);
 Societate în comandita pe actiuni – SCA (înfiintata în baza
Legii nr. 31/ 1990, cu modificarile si completarile ulterioare);
 Societate cu raspundere limitata – SRL (înfiintata în baza
Legii nr. 31/ 1990, cu modificarile si completarile ulterioare);
 Societate comerciala cu capital privat (înfiintata în baza Legii
nr. 15/ 1990, cu modificarile si completarile ulterioare);
 Societate agricola (înfiintata în baza Legii nr. 36/ 1991);
 Societate cooperativa agricola (înfiintata în baza Legii nr. 1/
2005);
 Grup de producatori (recunoscut în baza Legii nr. 338/ 2005),
doar cu conditia ca investitiile realizate sa deserveasca
interesele propriilor membri;
 Cooperativa agricola (înfiintata în baza Legii nr. 566/ 2004),
doar cu conditia ca investitiile realizate sa deserveasca
interesele propriilor membri.
Beneficiari neeligibili  Exploatatiile agricole de subzistenta (exploatatii care produc
exclusiv pentru consumul propriu) cu dimensiune de sub 2
UDE
 Organizatiile de producatori din sectorul legume si fructe

91
pentru investitiile sprijinite prin Pilonul I4 al Politicii
Agricole Comune.
 Beneficiarii înregistrati în lista APDRP a debitorilor pentru
Programul SAPARD si pentru FEADR, pâna la achitarea
integrala a datoriei fata de APDRP, inclusiv a majorarilor de
întârziere;
 Beneficiarii care au contracte de finantare reziliate pentru
FEADR, din initiativa APDRP, din cauza nerespectarii
clauzelor contractuale si rezilierea are o vechime mai mica de
un an;
 Beneficiarii care se afla în situatii litigioase cu APDRP, pâna
la finalizarea litigiului.
Conditii minime - Proiectul trebuie sa respecte conformitatea cu obiectivul
obligatorii pentru general al Masurii si cu cel putin unul dintre obiectivele
acordarea sprijinului specifice;
- Proiectul sa fie în acord cu potentialul agricol al zonei si sa
demonstreze îmbunatatirea performantei generale a
exploatatiei agricole la data darii înexploatare a investitiei;
- Beneficiarul sau reprezentantul legal al proiectului trebuie sa
dovedeasca o pregatire profesionala, în raport cu proiectul;
- Beneficiarul trebuie sa prezinte Memoriul Justificativ sau
Studiul de Fezabilitate;
- Beneficiarul trebuie sa declare ca asigura cofinantarea
investitiei;
- Beneficiarul trebuie sa prezinte dovada ca a facut demersurile
pentru a obtine toate avizele si acordurile.
Tipuri de investitii si  Construirea si/ sau modernizarea cladirilor utilizate pentru
cheltuieli eligibile productia agricola la nivel de ferma, incluzând investitiile
pentru respectarea standardelor comunitare si pe cele pentru
protectia mediului si depozitarea îngrasamintelor
 Construirea si/sau modernizarea infrastructurii rutiere interne
sau de acces din domeniul agricol, inclusiv utilitati si
racorduri identificate ca necesare prin Studiul de Fezabilitate
sau Memoriul Justificativ;
 Construirea si/sau modernizarea fermelor de taurine pentru
productia de lapte, ca de exemplu: echipamente pentru
producerea de furaje, instalatii de muls, linii tehnologice de
prelucrare si ambalare a produselor, dotari tehnice în scopul
asigurarii controlului calitatii la nivel de ferma etc;
 Construirea si/sau modernizarea serelor, inclusiv a centralelor
termice si instalatiilor de irigat, asigurarea utilitatilor în
vederea respectarii conditiilor de mediu;
 Achizitionarea sau achizitionarea în leasing de tractoare noi,
combine de recoltat, masini, utilaje, instalatii, echipamente si
accesorii, echipamente si software specializate, identificate ca
necesare prin Studiul de Fezabilitate sau Memoriul
Justificativ;
 Achizitionarea sau achizitionarea în leasing de noi mijloace
de transport specializate, necesare activitatii de productie,
identificate ca necesare prin Studiul de Fezabilitate sau
Memoriul Justificativ;
 Înlocuirea plantatiilor viticole din soiuri nobile ajunse la

92
sfârsitul ciclului biologic de productie (minim 40 ani) si care
nu sunt incluse în sistemul de restructurare/reconversie al
plantatiilor de vita-de-vie sprijinit prin FEGA în cadrul OCP
vin si înfiintarea plantatiilor pentru struguri de masa;
 Înfiintarea plantatiilor de pomi, arbusti fructiferi si capsuni;
 Înfiintarea pepinierelor de vita de vie, pomi fructiferi si
arbusti, alti arbori;
 Investitii pentru producerea si utilizarea durabila a energiei
din surse regenerabile în cadrul fermei;
 Investitii pentru înfiintarea de culturi de specii forestiere cu
ciclu de productie scurt si regenerare pe cale vegetativa, în
scopul producerii de energie regenerabila;
 Investitii în apicultura, cu exceptia celor realizate prin
Programul National Apicol;
 Investitii pentru procesarea produselor agricole la nivelul
fermei9, cuprinzând echipamente pentru vânzarea acestora,
inclusiv depozitare, racire etc.;
 Costurile generale ale proiectului, conform articolului nr. 55
din Regulamentul (CE) nr. 1974/ 2006, cum ar fi: taxe pentru
arhitecti, ingineri si consultanti, studii de fezabilitate, taxe
pentru eliberararea certificatelor, avizelor si autorizatiilor
necesare implementarii proiectelor, asa cum sunt ele
mentionate în legislatia nationala, achizitionarea de patente si
licente (maxim 8% din valoarea totala eligibila a proiectului,
daca proiectul prevede si constructii si maxim 3% în cazul în
care proiectul nu prevede realizarea constructiilor);
 Investitii necesare adaptarii exploatatiilor pentru agricultura
ecologica;
 Investitiile necesare realizarii conformitatii cu standardele
comunitare.
Tipuri de investitii si 〉 Constructia sau modernizarea locuintei;
cheltuieli neeligibile 〉 Achizitionarea de bunuri second-hand;
〉 Achizitia de drepturi de productie agricola, de animale, plante
anuale si plantarea lor, conform art. 55, pct.2 din
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1974/ 2006;
〉 Achizitionarea de teren;
〉 TVA, cu exceptia TVA-ului nerecuperabil, în cazul în care
este în mod real si definitiv suportat de catre beneficiari, altii
decât persoanele neimpozabile, conform art.71 (3), lit. a din
Regulamentul (CE) nr. 1698/ 2005;
〉 Costuri operationale, inclusiv costuri de întretinere si chirie;
〉 Comisioane bancare, costurile garantiilor si cheltuieli
similare;
〉 Contributia în natura;
〉 Costuri de schimb valutar, taxe si pierderi ocazionate de
schimburile valutare asociate contului euro APDRP;
〉 Costurile aferente unui contract de leasing: taxa de
management, dobânzi, prima de asigurare etc.;
〉 Costuri realizate înainte de aprobarea proiectului, cu exceptia
studiilor tehnice, a planurilor de afaceri si a studiilor de
fezabilitate;
〉 Costuri aferente Planului de afaceri sprijinit prin masura 143

93
„Furnizarea de servicii de consiliere si consultanta pentru
agricultori”;
〉 Costuri privind închirierea de masini, utilaje, instalatii si
echipamente;
〉 Achizitia de mijloace de transport pentru uz personal si
transport persoane;
〉 Investitii privind operatiunile de simpla înlocuire10 în
conformitate cu art. 55 din Regulamentul (CE) nr. 1974/
2006;
〉 Investitii în sectorul de piscicultura si acvacultura;
〉 Investitii în exploatatii de crestere a animalelor de blana;
〉 Investitii pentru producerea pomilor de Craciun;
〉 Investitiile realizate în cadrul schemelor de sprijin în
conformitate cu Art. 2 (2) din Regulamentul (CE) nr. 1974/
2006.
Criteriile de selectie • Exploatatii agricole care se adapteaza la standardele
ale proiectului comunitare nou introduse-Se acorda punctaj la acest criteriu
de selectie, daca prin proiect se realizeaza investitii privind
adaptarea la standardele comunitare nou introduse
• Exploatatii din sectoarele prioritare, în ordinea de
prioritatilor: Sectorul vegetal: (i) legume; (ii) pepiniere si
plantatii de pomi si arbusti fructiferi, capsunarii; (iii) culturi
de câmp; (iv) pepiniere si plantatiile de vita de vie pentru vin
(cu exceptia restructurarii/reconversiei plantatiilor de vita de
vie) si struguri de masa; (v) culturi de specii forestiere cu
ciclu de productie scurt si regenerare pe cale vegetativa, în
scopul producerii de energie regenerabila. Sectorul de
crestere a animalelor: (i) bovine pentru lapte; (ii) porcine,
din care: pentru reproductie si la ingrasat (iii) ovine si
caprine; (iv) pasari.
• Exploatatii agricole de semi-subzistenta-categoriile de
solicitanti care pot primi punctaj la acest criteriu de selectie
sunt: persoana fizica, PFA, Intreprindere individuala
• Beneficiarul este cu minim 6 luni înainte de lansarea sesiunii
pentru care aplica, membru al unei forme asociative, sau
forma asociativa, recunoscute conform legislatiei nationale în
vigoare.
• Exploatatii agricole care nu au mai beneficiat de sprijin
SAPARD/ FEADR pentru acelasi tip de activitate
• Exploatatii vegetale si de crestere a animalelor în sistem
ecologic
• Proiectele care au si investitii pentru procesarea produselor
agricole
• Exploatatii agricole detinute de fermieri cu vârsta sub 40 de
ani, la data depunerii proiectului
• Exploatatii agricole aflate în zonele defavorizate
Valoarea maxima a Prin Masura 121 se acorda fonduri nerambursabile în proportie de
fondurilor 50% – 75% (pentru perioada 2007 – 2009), respectiv în proportie de
nerambursabile 40% – 75% (pentru perioada 2010 – 2013) din valoarea eligibila a
proiectului, fondurile reprezentând cofinantarea publica, la care
trebuie sa se adauge contributia privata.
Plafonul minim acceptat pentru un proiect finantat prin Masura 121

94
este de 5.000 de Euro, aceasta suma reprezentând valoarea totala
eligibila a proiectului.
Intensitatea sprijinului este diferentiata în functie de anii de finantare
dupa cum urmeaza:
 Pentru perioada 2010 – 2013:
Valoarea maxima a cofinantarii publice este de 800.000 Euro, iar
ponderea sprijinului nerambursabil va fi de maxim 40%. Valoarea
maxima eligibila a unui proiect nu va depasi 2.000.000 Euro.
Procentul sprijinului nerambursabil de 40% se va putea majora cu:
– 10% - pentru investitiile realizate de tinerii agricultori cu
vârsta sub 40 ani, la data depunerii Cererii de Finantare;
– 10% - pentru investitiile realizate de agricultorii din zonele
montane cu handicap natural, în zone cu handicap natural si
în arii naturale protejate încadrate în reteaua Natura 2000;
– 10% - pentru investitiile avand drept scop implementarea
noilor provocari prin urmatoarele tipuri de operatiuni:
„îmbunatatirea eficientei utilizrii si depozitarii
îngrasamintelor cu azotat”, „instalatii pentru tratamentul
apelor reziduale în exploatatii agricole si în cadrul proceselor
de prelucrare si comercializare”. Aceasta majorare se aplica
exclusiv la partea din proiect destinata investitiilor în aceste
doua tipuri de operatiuni;
– 25% - pentru investitiile având drept scop protectia apelor
împotriva poluarii cu nitrati proveniti din surse agricole
(conform Directivei Consiliului 91/676/CEE, numai pentru
tinerii fermieri ai Masurii 112. Tinerii fermieri beneficiari ai
Masurii 112, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
 sa aiba Contractul de Finantare pe Masura 112;
 sa fie prevazute în Planul de afaceri investitii pentru
implementarea Directivei 91/676/CEE;
 sa se regaseasca în interiorul perioadei de 36 de luni de la
data instalarii (se verifica în Registrul unic de identificare
de la APIA).
Valoarea maxima a cofinantarii publice poate ajunge la 1.600.000
Euro, cu o pondere a sprijinului nerambursabil de maxim 40%,
pentru proiectele care apartin unei forme asociative si care deservesc
majoritatea membrilor acesteia (jumatate plus unul din membri).
Valoarea maxima eligibila a unui astfel de proiect va fi de 4.000.000
Euro.

Test de autoevaluare

Va rugam sa raspundeti urmatoarelor intrebari:

15. Care sunt obiectivele Masurii 112?

16. Cine sunt beneficiarii Masurii 112?

17. Care sunt conditiile minime obligatorii pentru acordarea


sprijinului financiar prin Masura 121?

95
18. Ce tipuri de investitii si cheltuieli eligibile se pot face in
cadrul Masurii 121?

19. Care sunt principalele criterii de selectie ale proiectului?

20. Ce valoare financiara poate fi primita prin Masura 121?

Dupa parcurgerea acestui subcapitol trebuie sa retineti:

 Obiectivul general al Masurii 121 il reprezinta cresterea


competitivitatii sectorului agricol printr-o utilizare mai buna a
resurselor umane si a factorilor de productie si îndeplinirea
standardelor nationale si a standardelor comunitare.
 Beneficiarii eligibili sunt fermierii, persoane fizice sau
juridice care practica în principal activitati agricole a caror
exploatatie este situata pe teritoriul tarii, are o dimensiune
egala sau mai mare de 2 UDE, si care este înregistrata în
Registrul unic de identificare / Registrul agricol.
 Categoriile de beneficiari eligibili sunt: PF, PFA,
Intreprinderi individuale, Intreprinderi familiale, SNC, SCS,
SA, SCA, SRL, Societate comerciala cu capital privat,
Societate agricola, Societate cooperativa agricola, Grup de
producatori, Cooperativa agricola.
 Conditiile minime obligatorii pentru acordarea sprijinului
prevad ca proiectul trebuie sa respecte conformitatea cu
obiectivul general al Masurii si cu cel putin unul dintre
obiectivele specifice; proiectul sa fie în acord cu potentialul
agricol al zonei si sa demonstreze îmbunatatirea performantei
generale a exploatatiei agricole la data darii înexploatare a
investitiei; beneficiarul sau reprezentantul legal al proiectului
trebuie sa dovedeasca o pregatire profesionala, în raport cu
proiectul; beneficiarul trebuie sa prezinte Memoriul
Justificativ sau Studiul de Fezabilitate; beneficiarul trebuie sa
declare ca asigura cofinantarea investitiei; beneficiarul trebuie
sa prezinte dovada ca a facut demersurile pentru a obtine
toate avizele si acordurile.
 Tipuri de investitii si cheltuieli eligibile: construirea si/ sau
modernizarea cladirilor utilizate pentru productia agricola la
nivel de ferma; construirea si/sau modernizarea infrastructurii
rutiere interne sau de acces din domeniul agricol; construirea
si/sau modernizarea fermelor de taurine pentru productia de
lapte; construirea si/sau modernizarea serelor; achizitionarea
sau achizitionarea în leasing de tractoare noi, combine de
recoltat, masini, utilaje, instalatii, echipamente si accesorii,
echipamente si software specializate; achizitionarea sau
achizitionarea în leasing de noi mijloace de transport
specializate, necesare activitatii de productie; inlocuirea
plantatiilor viticole din soiuri nobile ajunse la sfârsitul ciclului
biologic de productie (minim 40 ani) si care nu sunt incluse în
sistemul de restructurare/reconversie al plantatiilor de vita-de-

96
vie; infiintarea plantatiilor de pomi, arbusti fructiferi si
capsuni; infiintarea pepinierelor de vita de vie, pomi fructiferi
si arbusti, alti arbori; investitii pentru producerea si utilizarea
durabila a energiei din surse regenerabile în cadrul fermei;
investitii pentru înfiintarea de culturi de specii forestiere cu
ciclu de productie scurt si regenerare pe cale vegetativa, în
scopul producerii de energie regenerabila; investitii în
apicultura; investitii pentru procesarea produselor agricole la
nivelul fermei; costuri generale ale proiectului, conform
articolului nr. 55 din Regulamentul (CE) nr. 1974/ 2006;
investitii necesare adaptarii exploatatiilor pentru agricultura
ecologica; investitiile necesare realizarii conformitatii cu
standardele comunitare.
 Prin Masura 121 se acorda fonduri nerambursabile în
proportie de 50%–75% (pentru perioada 2007 – 2009),
respectiv în proportie de 40%– 5% (pentru perioada 2010 –
2013) din valoarea eligibila a proiectului, fondurile
reprezentând cofinantarea publica, la care trebuie sa se
adauge contributia privata. Pentru perioada 2010 – 2013
valoarea maxima a cofinantarii publice este de 800.000 Euro,
iar ponderea sprijinului nerambursabil va fi de maxim 40%.
Valoarea maxima eligibila a unui proiect nu va depasi
2.000.000 Euro. Valoarea maxima a cofinantarii publice
poate ajunge la 1.600.000 Euro, cu o pondere a sprijinului
nerambursabil de maxim 40%, pentru proiectele care apartin
unei forme asociative si care deservesc majoritatea membrilor
acesteia (jumatate plus unul din membri). Valoarea maxima
eligibila a unui astfel de proiect va fi de 4.000.000 Euro.

5.5. COMENTARII SI RASPUNSURI LA TESTE

Intrebarea nr. 1
Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (PNDR)
este programul prin care se acordă fonduri europene
nerambursabile pentru investiţii private şi publice care vor
asigura dezvoltarea satelor din România. PNDR este destinat
dezvoltarii zonelor rurale din Romania prin crearea
conditiilor moderne de trai in societatile rurale si prin
identificarea unor oportunitati reale pentru toti cei care vor sa
ramana in spatiul rural. Un alt obiectiv al PNDR este
pastrarea diversitatii la sate ca un patrimoniu socio-cultural
integrat european.

Intrebarea nr. 2
Prioritatile PNDR sunt grupate in 4 axe:
– Axa I: Cresterea competitivitatii produselor agricole si
silvice
– Axa II: Imbunatatirea mediului si spatiului rural
– Axa III: Cresterea calitatii vietii in mediul rural si
diversificarea economiei rurale

97
– Axa IV: LEADER

Intrebarea nr. 3
Investitiile finantate prin Axa I cuprind masurile: 121-
Modernizarea exploatatiilor agricole in sectoarele prioritare;
123-Infiintarea si modernizarea unitatilor de procesare a
produselor agricole si silvice; 125-Modernizarea
infrastructurii agricole si silvice; 122-Investiţii pentru
creşterea eficienţei economice a pădurilor; 142-Înfiinţarea şi
funcţionarea administrativă a grupurilor de producători; 112-
Instalarea tinerilor fermieri; 141-Fermele agricole de semi-
subzistenţă; 111-Instruirea, pregirea şi informarea
persoanelor care desfăşoară activităţi agricole, silvice sau
lucrează în industria alimentară; 143-Furnizarea de servicii de
consiliere şi consultanţă agricultorilor.

Intrebarea nr. 4
Platile pe suprafata finantate prin Axa II se realizeaza in
cadrul masurilor: 211-Sprijin pentru zona montană
defavorizată; 212-Sprijin pentru zone defavorizate, altele
decât zona montană; 214-Plăţile de agro-mediu (Măsura) -
prin cele 4 pachete; 221-Prima împădurire a terenurilor
agricole

Intrebarea nr. 5
Investitii finantate prin Axa III cuprind masurile: 312-Crearea
si dezvoltarea de micro-intreprinderi; 313-Încurajarea
activităţilor turistice; 322-Renovarea, dezvoltarea satelor,
îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi
populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale.

Intrebarea nr. 6
Axa IV Leader acorda sprijina financiar prin masurile 41-
Implementarea strategiilor de dezvoltare locală, 421-
Implementarea proiectelor de cooperare, 431-Funcţionarea
Grupurilor de Acţiune Locală, dobândirea de competenţe şi
animarea teritoriului.

Intrebarea nr. 7
Institutiile responsabile de coordonarea si implementarea
PNDR sunt: Autoritatea de Management pentru PNDR
respectiv Directia Generala Dezvoltare Rurala din MADR;
Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit
(APDRP); Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură
(APIA); Direcţiile pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală.

Intrebarea nr. 8
Beneficiati privati pot fi: PFA. AF, SNC; CS; SA; SCA;
SRL; SC cu capital integral privat; Societăţi agricole;
Societăţi cooperative agricole; Grupuri de producători;
Cooperative agricole; micro-întreprinderi şi IMM-uri;
societăţi cooperative de valorificare.

98
Intrebarea nr. 9
Masura 112 - Instalarea tinerilor fermieri are ca obiectiv
general imbunătăţirea şi creşterea competitivităţii sectorului
agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri. De
asemenea isi propune creşterea veniturilor exploataţiilor
conduse de tinerii fermieri precum si a numărului de tineri
agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă
ca şefi de exploataţii.

Intrebarea nr. 10
Beneficiarii eligibili sunt fermierii în vîrstă de până la 40 de
ani (neîmpliniţi la data depunerii Cererii de finanţare),
persoane fizice sau juridice care practică în principal activităţi
agricole.

Intrebarea nr. 11
Planul de afaceri trebuie să cuprindă detalii privind descrierea
situaţiei iniţiale a exploataţiei agricole preluate, precum şi a
etapelor şi obiectivelor stabilite în vederea dezvoltării
acesteia; descrierea detaliata a investiţiilor, programelor de
formare profesională, serviciilor şi a altor acţiuni în vederea
dezvoltării activităţilor exploataţiilor agricole; elemente
referitoare la mediu şi evaluarea principalelor riscuri;
descrierea modului de utilizare a întregului sprijin financiar
nerambursabil solicitat, demonstrarea viitoarei viabilităţi
economice a exploataţiei agricole, investițiile care se
realizează pentru conformitatea cu standardele comunitare,
modernizarea şi dezvoltarea exploatației etc.

Intrebarea nr. 12
Unitatea de dimensiune economică (UDE) - reprezintă
unitatea prin care se exprimă dimensiunea economică a unei
exploataţii agricole determinată pe baza marjei brute standard
a exploataţiei (Decizia Comisiei nr. 85/377/CEE). Valoarea
unei unităţi de dimensiune economică este de 1.200 Euro.

Intrebarea nr. 13
Pentru stabilirea dimensiunii economice a fermei şi a valorii
sprijinului de instalare în Cererea de Finanţare se
completează tabelul cu Structura culturilor şi calculul UDE.
În aceasta secţiune a Cererii de Finanţare se înscrie toată baza
de producţie (suprafeţe, animale, pasări şi familii de albine)
pentru care solicitantul are documente de proprietate şi/ sau
arendă/ concesionare/ şi care sunt înregistrate în Registrul
unic de identificare, ANSVSA şi în Registrul agricol înainte
de solicitarea sprijinului.

Intrebarea nr. 14
Un solicitant al sprijinului prin Măsura 112 poate depune în
acelaşi timp proiecte si pentru alte măsuri din cadrul PNDR

99
pentru a fi cofinanţate prin FEADR cum ar fi: 111, 121, 125,
141, 211, 212, 214, 221.

Intrebarea nr. 15
Obiectivul general al Masurii 121 il reprezinta cresterea
competitivitatii sectorului agricol printr-o utilizare mai buna a
resurselor umane si a factorilor de productie si îndeplinirea
standardelor nationale si a standardelor comunitare.

Intrebarea nr. 16
Beneficiarii eligibili sunt fermierii, persoane fizice sau
juridice care practica în principal activitati agricole a caror
exploatatie este situata pe teritoriul tarii, are o dimensiune
egala sau mai mare de 2 UDE, si care este înregistrata în
Registrul unic de identificare / Registrul agricol

Intrebarea nr. 17
Conditiile minime obligatorii pentru acordarea sprijinului
prevad ca proiectul trebuie sa respecte conformitatea cu
obiectivul general al Masurii si cu cel putin unul dintre
obiectivele specifice; proiectul sa fie în acord cu potentialul
agricol al zonei si sa demonstreze îmbunatatirea performantei
generale a exploatatiei agricole la data darii înexploatare a
investitiei; beneficiarul sau reprezentantul legal al proiectului
trebuie sa dovedeasca o pregatire profesionala, în raport cu
proiectul; beneficiarul trebuie sa prezinte Memoriul
Justificativ sau Studiul de Fezabilitate; beneficiarul trebuie sa
declare ca asigura cofinantarea investitiei; beneficiarul
trebuie sa prezinte dovada ca a facut demersurile pentru a
obtine toate avizele si acordurile.

Intrebarea nr. 18
Tipuri de investitii si cheltuieli eligibile: construirea si/ sau
modernizarea cladirilor utilizate pentru productia agricola la
nivel de ferma; construirea si/sau modernizarea infrastructurii
rutiere interne sau de acces din domeniul agricol; construirea
si/sau modernizarea fermelor de taurine pentru productia de
lapte; construirea si/sau modernizarea serelor; achizitionarea
sau achizitionarea în leasing de tractoare noi, combine de
recoltat, masini, utilaje, instalatii, echipamente si accesorii,
echipamente si software specializate; achizitionarea sau
achizitionarea în leasing de noi mijloace de transport
specializate, necesare activitatii de productie; inlocuirea
plantatiilor viticole din soiuri nobile ajunse la sfârsitul
ciclului biologic de productie (minim 40 ani) si care nu sunt
incluse în sistemul de restructurare/reconversie al plantatiilor
de vita-de-vie; infiintarea plantatiilor de pomi, arbusti
fructiferi si capsuni; infiintarea pepinierelor de vita de vie,
pomi fructiferi si arbusti, alti arbori; investitii pentru
producerea si utilizarea durabila a energiei din surse
regenerabile în cadrul fermei; investitii pentru înfiintarea de
culturi de specii forestiere cu ciclu de productie scurt si

100
regenerare pe cale vegetativa, în scopul producerii de energie
regenerabila; investitii în apicultura; investitii pentru
procesarea produselor agricole la nivelul fermei; costuri
generale ale proiectului, conform articolului nr. 55 din
Regulamentul (CE) nr. 1974/ 2006; investitii necesare
adaptarii exploatatiilor pentru agricultura ecologica;
investitiile necesare realizarii conformitatii cu standardele
comunitare.

Intrebarea nr. 19
Principalele criterii de selectie ale proiectului sunt:
Exploatatii agricole care se adapteaza la standardele
comunitare nou introduse;
Exploatatii din sectoarele prioritare, în ordinea de
prioritatilor;
Exploatatii agricole de semi-subzistenta;
Beneficiarul este cu minim 6 luni înainte de lansarea sesiunii
pentru care aplica, membru al unei forme asociative, sau
forma asociativa;
Exploatatii agricole care nu au mai beneficiat de sprijin
SAPARD/ FEADR pentru acelasi tip de activitate
Exploatatii vegetale si de crestere a animalelor în sistem
ecologic
Proiectele care au si investitii pentru procesarea produselor
agricole
Exploatatii agricole detinute de fermieri cu vârsta sub 40 de
ani, la data depunerii proiectului
Exploatatii agricole aflate în zonele defavorizate

Intrebarea nr. 20
Prin Masura 121 se acorda fonduri nerambursabile în
proportie de 50%–75% (pentru perioada 2007 – 2009),
respectiv în proportie de 40%– 5% (pentru perioada 2010 –
2013) din valoarea eligibila a proiectului, fondurile
reprezentând cofinantarea publica, la care trebuie sa se
adauge contributia privata. Pentru perioada 2010 – 2013
valoarea maxima a cofinantarii publice este de 800.000 Euro,
iar ponderea sprijinului nerambursabil va fi de maxim 40%.
Valoarea maxima eligibila a unui proiect nu va depasi
2.000.000 Euro. Valoarea maxima a cofinantarii publice
poate ajunge la 1.600.000 Euro, cu o pondere a sprijinului
nerambursabil de maxim 40%, pentru proiectele care apartin
unei forme asociative si care deservesc majoritatea membrilor
acesteia (jumatate plus unul din membri). Valoarea maxima
eligibila a unui astfel de proiect va fi de 4.000.000 Euro.

101
5.6. LUCRARE DE VERIFICARE NR. 5

Întrebările /cerinţele la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele


(punctajul este precizat la fiecare):

1. Ce este Programul National de Dezvoltare Rurala si care este


scopul lui? (2p)

2. Care sunt cele 4 axe ce ilustreaza prioritatile PNDR? (1p)

3. Care sunt obiectivele Masurii 112? (1p)

4. Cine sunt beneficiarii Masurii 112? (1p)

5. Ce este o unitate de dimensiune economica? (1p)

6. Cum se stabileste dimensiunea economica a unei exploatatii


pornind de la calculul numarului de UDE? (2p)

7. Care sunt obiectivele Masurii 112? (1p)

8. Ce valoare financiara poate fi primita prin Masura 121? (1p)

1.8. BIBLIOGRAFIE MINIMALA

23. *Portalul Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit - http://www.apdrp.ro


24. *Portalul Programului National de Dezvoltare Rurala - http://www.pndr.ro
25. *Brosura PNDR-Un program european pentru dezvoltare rurala-MAPDR
26. *Ghidul solicitantului pentru Masura 112, vers 04 din mai 2011
27. *Ghidul solicitantului pentru masura 121, vers 08 din martie 2011

102
BIBLIOGRAFIE GENERALA

Bârzea C. , 2001 - Politicile si institutiile Uniunii Europene, Editura Corint, Bucuresti


Bibere O., 1997 - Tratatul Uniunii Europene. Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii
Darie N. , 2001 - Uniunea Europeana. Constructie. Institutii. Legislatie. Politici comune.
Dezvoltare, Editura Matrix Rom, Bucuresti
Dona I. – Politici agricole şi agroalimentare, Note de curs, USAMV Bucureşti, 1998.
Dona I. - Politici Agricole, Ed. Semne, Bucuresti, 2000
Dona I., Politici Agricole Comunitare, Editura Ceres, Bucuresti, 2009
Dragan Gabriela, 2005 - Uniunea Europeana intre federalism si interguvernamentalism. Politici
comune ale UE, Cap VIII - Politica Agricola Comuna, Editura ASE, Bucuresti
Dragan Gabriela, 2007 - Politica agricola comuna, curs cofinantat de Uniunea Europena,
Bucuresti, Modul European Jean Monnet – Common Agricultural Policy
Europene, Ed. Lucretius, Bucuresti.
Pascariu Gabriela Carmen, 1999 - Uniunea Europeana. Politici si piete agricole, Editura
Economica, Bucuresti, ISBN: 973-590-235-4.
Popescu G., 1999 - Politici agricole. Acorduri europene, Editura Economica, Bucuresti, ISBN
973-590-192-7.
Prisecaru P., Politici Comune ale Uniunii Europene, Ed. Economica, Bucuresti, 2004
Scaunas S., 2008 - Uniunea Europeana: Constructie. Reforma. Institutii. Drept, Editura C.H.
BECK, Bucuresti, ISBN: 973-115-255-4
Zahiu Letitia (coordonator), 2005 - Politici si piete agricole - reforma si integrare europeana,
Ed. Ceres, Bucuresti ISBN 973-40-0676-2
Zahiu Letitia (coordonator), 2006 - Agricultura Uniunii Europene sub impactul Politicii
Agricole Comune, Ed. Ceres, Bucuresti, ISBN 973-40-0751-3
Zahiu Letitia, Toma Elena, Dachin Anca, Alexandri Cecilia, 2010 - Agricultura in economia
Romaniei-intre asteptari si realitati-, Ed. Ceres, Bucuresti
* Brosura PNDR-Un program european pentru dezvoltare rurala-MAPDR
* Cum se lucreaza cu PHARE, ISPA si SAPARD - Programe ale Uniunii Europeme, Romania,
feb, 2004
* Enciclopedia Wikipedia - http://ro.wikipedia.org
* Ghidul solicitantului pentru Masura 112, vers 04 din mai 2011
* Ghidul solicitantului pentru masura 121, vers 08 din martie 2011
* Ghidul utilizarii programelor Phare, Sapard, Ispa, Ministerul Integrarii Europene
* http://www.uniuneaeuropeana.sitestudio.org

103
* Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi
plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul
2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte
forme de asociere în agricultură, aprobată prin Legea nr. 139/2007, cu completările şi
modificările ulterioare;
* Portal European Commission - Agriculture and Rural Development -
http://ec.europa.eu/agriculture/faq/facts/index_ro.htm
* Portalul Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit - http://www.apdrp.ro
* Portalul Agentiei de Plati si Interventie in Agricultura - http://www.apia.org.ro
* Portalul Bancii Central Europene - http://www.ecb.int
* Portalul Centrului Roman de Politici Europene - http://www.crpe.ro/
* Portalul Comisiei Europene - http://ec.europa.eu
* Portalul Consiliului Uniunii Europene - http://www.consilium.europa.eu
* Portalul Curtii de Conturi Europene - http://eca.europa.eu
* Portalul Curtii de Justitie a Uniunii Europene - http://curia.europa.eu
* Portalul Parlamentului European - http://www.europarl.europa.eu
* Portalul Uniunii Europene - http://europa.eu
* Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 (PNDR), versiunea consolidată
* Raport anual privind implementarea programului SAPARD în România în anul 2007 - MADR,
Autoritatea de Management pentru Programul SAPARD, versiune consolidata, nov 2009
* Reglementarea Consiliului Europei nr. 1290/2005 privind finanţarea politicii agricole comune
* Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 al Comisiei din 29 octombrie 2009 de stabilire a normelor
de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în titlul III din Regulamentul (CE) nr.
73/2009 al Consiliului de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct
pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de
ajutor pentru agricultori.
* Regulamentul Consiliului nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), cu modificările şi
completările ulterioare
*http://www.europeana.ro

104