Sunteți pe pagina 1din 8

 

Îți  mai  aduci  aminte  cum  era  cînd  erai  mic  și,  după  o  zi  de  joacă  pe  afară, 
ajungeai  direct  în  pat?  Cînd  ai  tăi  te trăgeau cu forța din așternuturi, să faci un 
duș  rapid,  înainte  de  culcare?  Dușul  era  făcut  de  formă  -  patul  striga  la  tine să 
te  prezinți  la  întîlnire!  Puneai  capul  pe  pernă,  clipeai  și…  pafff!...  Se  făcea 
dimineață! Ce vremuri!  
Drumul  meu  nu  diferă  prea  tare  de  al  tău.  Pe  la  20  de 
ani,  petreceam  zile  și nopți, la chefuri, sau jucînd toată 
noaptea  wist  sau  renț,  în  foișorul  vreunui  prieten, 
dormind  cîteva  ore  ziua  -  noaptea  era  pentru 
socializare…  O  noapte  pierdută  se  recupera  rapid. 
Cîteodată,  recuperam  chiar  doua,  sau  trei  deodată,  ca 
să nu pierd timpul… 

Cîțiva  ani  mai  tîrziu,  pe  cînd  deja  eram  angajat, 


lucrurile  au  început  să  se  schimbe.  Termene  limită  strînse,  ținte  agresive  de 
atins.  La  început  îmi  permiteam  să  plec  la  17:30.  Dar,  după  ce  te  sarcinile  se 
adăugau,  una  cîte  una,  într-un ritm asemănător nivelelor superioare din snake 
(mai ții minte jocul acela de pe Nokia 3310?), ora 21:00 mă prindea pe baricade. 
 

Cîteodată,  cînd  firma  o  cerea,  stăteam  și  mai  mult.  Îmi  aduc  aminte  cum,  din 
cauza  unui  contract  gras  (pentru  firmă),  ziua  de  lucru  începea  la  9:00  și  se 
termina  la  2:00.  6  luni  am  avut  acest  program,  zi  de  zi  și  noapte  de  noapte. 
Cînd  nu  am  mai  putut  să  țin  ritmul,  contractul  era  aproape  de  final.  Am  fost 
înlocuit de cîțiva colegi care au finalizat treaba. 

Suferisem un ​burn out​! 


Din  acel  moment,  pentru  mine,  o  noapte  pierdută  se  recupera  în  cîteva  zile. 
Eram  mereu  ursuz,  vlăguit.  Deși  mă  reîmprietenisem  cu  patul,  nu  ne  toleram 
ușor!  Ba,  din  contră!  În  pat  parcă  mă  conectam  la  o  sursă  de  energie  care  mă 
ținea activ mental pe perioada întunericului. 

Ziua  eram  rupt  de  oboseală.  Zombie!  Noaptea,  abia  reușeam  să  adorm,  iar 
somnul  era  sensibil.  Mă 
trezeam  mai  obosit  decît  mă 
culcasem.  În  loc  să  dorm 
noaptea,  trăgeam  să  dorm 
ziua…  

În  timpul  ședințelor  lungi de 


la  birou,  dacă  nu  ațipeam, 
mă  ciupeam  de  picior,  cînd 
eram pe cale să adorm. 

Îmi  amintesc  că  într-o  zi 


m-au  trezit  claxoanele  celor  din  spatele  mașinii  mele  –  adormisem  la 
semafor...  Eram  pe  Magheru,  se  circula  greu  și  stătusem  deja  la  un  stop  două 
ture.  Am  închis  ochii  pentru  cîteva  secunde  și…  intersecția  era  de  mult 
degajată… 

Mîncam  cu  grijă,  dar  puneam  pe  mine  – 


plezneau cămășile (în aceste două fotografii îmi 
luasem  o  cămașă  mai  largă,  să  nu  se  vadă 
gabaritul…)  și  deja  sărisem  cu  cîteva  kilograme 
bune  de greutatea pe care mi-o doream. O zi de 
odihnă,  în  care  să  nu  fac  nimic,  era  departe  de 
a fi îndestulătoare. 

Simțeam  că  am  nevoie  de  altceva.  Că  dacă 


nu  fac  ceva,  altceva  decît  făcusem  pînă 
atunci,  o  iau  razna!  Cel  mai  bun  prieten  al 
meu  nu  se  sfia  să  îmi atragă atenția că deja o 
luasem razna... Și atunci am început să caut. 

O RAZĂ DE SPERANȚĂ 
Practic  Aikido  de  mai  bine  de  20  de  ani.  Aikido, 
printre  altele,  înseamnă  ​arta  armonizării 
energiilor​.  Am  început  să  conștientizez  că 
atunci  cînd  sînt  pe  saltea,  nu  mai  am  suflu. 
Sensei, spunea: 

„du limba în cerul gurii, și, cînd proiectezi, 


expiră​!” 
 
O  zisese  de  mii  de  ori  pînă  atunci,  dar  acum  parcă  suna  altfel…  Mi  s-a  părut 
interesant  faptul  că,  în  pranayama  (un cumul de tehnici de respirație yoghine), 
limba în cerul gurii era unul dintre primele lucruri care se învață. 

Am  reînceput  să  îmi  îndrept  atenția  asupra  respirației,  căutînd  avantajele 
diferitelor  moduri  peste  care  am  dat.  Unele  erau 
respirații  de  relaxare,  altele  erau  de  energizare.  Erau 
chiar și respirații de echilibrare. 

Tot  studiind  respirația,  am  căutat  să  aflu  ​cum 


acționează.  ​De  ce  cînd  respiri  într-un  anume  fel,  îți 
răcești  corpul,  și,  de  ce  cînd  respiri  în  alt  fel,  te  trec 
toate transpirațiile… 

Și  așa  am  ajuns  la...  manualul  de  Anatomie  de  clasa  a 
VII-a  sau  la  cel  de  clasa  a  X-a,  la  lecțiile  despre 
sistemul  nervos.  Astfel,  m-am  reîntîlnit  cu…  nervul 
vag. 

CUM SE VEDE DINĂUNTRU 


Pe  scurt,  sistemul  nervos  autonom  are  două  componente  care  funcționează  și 
acționează  pentru  sănătatea  și  supraviețuirea  noastră,  în  mod  antagonic  - 
atunci  cînd  unul  este  activat,  celălalt  ia  o  pauză.  Ambele  sînt  influențate  de 
stimuli  interni  și  externi,  care  pot  fi  atît  de  origine  fizică  cît  și  psihică.  De 
funcționarea în armonie a acestor 2 sisteme se ocupă ​nervul vag​. 

Cînd  se  realizează  ​echilibrul​, 


organismul  este,  la  rîndul  lui,  în 
stare de e​ chilibru​. 

Adica,  funcționează  ca  atunci  cînd 


eram  mici,  și  ne  puneam  în  pat  și 
adormeam  imediat,  sau  aram 
dealurile,  alergînd  cît  era  ziulica  de 
lungă! 
Cînd puteam mînca orice, că nu se punea nimic pe noi, cînd, certați fiind că am 
spart  vreun  geam,  ne-am  agățat  treningul  cel  nou  în  salcîm  sau  făceam  alte 
năzbîtii,  intram  în  pămînt  de  rușine,  apoi  reluam  joaca,  de  parcă  nu  se 
întîmplase nimic... 

Teoretic,  nu  poți  interveni  asupra  sistemului  nervos  autonom  cînd  vrei. 
Practic,  dacă  inspiri,  păstrezi  cîteva  secunde  aerul  în  plămîni  și  apoi  expiri 
prelung,  ai  toate  șansele  să  grăbești  ieșirea  din  modul  ​luptă  sau  fugi  și să treci 
pe  modul  ​odihnește-te  și  relaxează-te​.  Se  pare  că,  pînă  la  urmă,  sistemul 
nervos  autonom  nu  este  chiar  atît  de  autonom,  ceea  ce,  să  fim  sinceri,  este  o 
ușurare... 

Yoghinii  fac  asta  de  mii  de  ani.  Sufiții,  la  fel.  Practicanții  de  arte  marțiale,  în 
special  aikido  și  qi  gong,  cunosc  foarte  bine  cum  să  combine  tehnici  de 
respirație cu mișcarea. 

Eu  am  găsit  ​o  metodă  mai  simplă​.  O  poți  practica  în  mașină,  la  coadă  la 
Carrefour,  chiar  în  timpul  unei  ședințe.  Au  aplicat-o,  cu  rezultate  rapide,  zeci 
de  mii  de  oameni,  înaintea  mea,  pînă  să  aflu  eu  de  ea.  Metoda  este  foarte 
simplă.  Ai  nevoie  doar  de...  5  minute.  5  minute,  de  3  -  4  ori  pe  zi.  Ți  se  pare 
mult? 

BENEFICII 
Curînd,  ​vei  avea  nevoie  de  maxim  15  minute  pentru  a  adormi​,  odată  ce  ai  pus 
capul pe pernă, iar peste zi ​vei vibra de energie​. În plus: 

● tensiunea  arterială  ​se  va 


echilibra​,  la  fel  și 
glicemia. 
● tot  sistemul  digestiv  ​își 
va tonifia ​activitatea. 
● sistemul  imunitar,  la 
rîndul lui, v​ a fi întărit​. 
● la  nivel  mental,  ​emoțiile 
te  vor  afecta  mai puțin – 
vei simți mai mult calm, mai multă liniște​. 
● nivelul de stres perceput va fi mult mai mic. 
● anxietatea  va  scădea​,  ​relațiile  interpersonale  se  vor îmbunătăți​, ​nivelul 
de claritate mentală va crește​. 

CEL MAI IMPORTANT LUCRU ESTE CĂ 

VEI DORMI CA UN 


BEBELUȘ! 

METODA 
Ca să nu mai lungim vorba, iată cum se face: 

● te  așezi  pe  un  scaun  sau  stai  în  picioare,  cu 
spatele drept; 
● începi  să  inspiri,  numărînd  încet  în  minte:  1... 
2... 3... și apoi, expiri: 4... 5… 6... 7... 8... 9...  
● cînd  expiri,  trebuie  să  se  audă  acel  sunet  pe 
care îl faci cînd vrei să aburești o oglindă sau un geam 
● și apoi, reiei. 

Mă vei întreba: ​asta este tot​?!?! 


Da!!! Asta este tot! 
 

Ai nevoie de MAXIM 5 minute în care să respiri de aproximativ 6 ori pe minut. 

La această frecvență (0,10 Hz) se întîmplă lucruri: 

● sistemul nervos autonom începe să se echilibreze; 


● devii  capabil  să  ​dezactivezi  sistemul  nervos simpatic (luptă și fugi!) și să 
activezi sistemul nervos parasimpatic​ (odihnește-te și relaxează-te!) 

Deși  rezultatele  notabile  apar  cam  după  2  -  3  spătămîni  de  practică  constantă 
(de  3-4  ori  pe  zi,  la  intervale  de  4-6  ore),  în  funcție și de vechimea tulburării, te 
vei simți mult mai energizat după prima sesiune.   

Pare complicat? Hai să vedem! 

1. îndreaptă spatele 
2. închide ochii 
3. începe numărătoarea: 

inspir, 1... 2... 3... , expir 4... 5… 6... 7... 8... 9..., inspir 1... 2... 3… 

Fă-o ​dimineața​, imediat ce te-ai trezit, 

Fă-o în pauza de p
​ rînz​, 

Fă-o ​seara​, înainte de a te băga în pat… 

Fă-o, și vei vedea, în cîteva zile, cum te vei simți 

Fă-o acum! 
timp de 5 minute și trimite-mi un email pe adresa ​bogdan@banculescu.ro​ în 
care spune-mi ce ​impact​ are asupra ta acest exercițiu. 

Următorul email va conține: 

★ 3  exerciții  fizice  ​simple​,  pe  care  le  poți  face  în  mașină,  la birou sau chiar 
în pat, care ​amplifică​ ​efectul acestuia, grăbind rezultatele 
★ 3  modalități  ​suplimentare  ​de  a  te  ​relaxa​,  la  care  ​nici  nu  te-ai  gîndit 
vreodată​!