Sunteți pe pagina 1din 110

UNIVERSITATEA SPIRU HARET- BRASOV

DREPTUL MEDIULUI

- Suport curs –

BRAŞOV

2009

I. NOłIUNI GENERALE

1. NoŃiunea de mediu înconjurător şi noŃiunea de resurse naturale. NoŃiunea de mediu înconjurător este una din noŃiunile fundamentale care stau la baza ecologiei ca ştiinŃă, fiind susceptibilă în raport cu necesitatea punerii în valoare sau a ocrotirii elementelor sale componente, de reglementare juridică. Mediul reprezintă totalitatea condiŃiilor energetice, fizice, chimice şi biologice care înconjoară o fiinŃă sau grupurile de fiinŃe şi cu care acestea se găsesc în relaŃii permanente de schimb. În limbajul curent, potrivit definiŃiei de dicŃionar, termenul de mediu are o dublă accepŃie, „cadru de viaŃă al individului şi ansamblul condiŃiilor susceptibile să acŃioneze asupra organismelor vii şi activităŃilor umane”. Directiva Consiliului ComunităŃii Europene din 27 iunie 1967 defineşte mediul prin „apa, aerul, solul şi relaŃiile dintre ele, precum şi relaŃiile dintre acestea şi organismele vii”. În raport de cele menŃionate mai sus trebuie arătat că definiŃia mediului ca obiect de protecŃie juridică trebuie subordonată acestui scop, respectiv protecŃia juridică prin mijloace de dreptul mediului. Desigur că termenul trebuie analizat aşa cum diferite acte normative îl definesc (legi naŃionale privind protecŃia mediului, reglementări internaŃionale, reglementări naŃionale, comunitare etc.). Aceste elemente le-a avut în vedere şi legiuitorul român care, referindu-se la mediul înconjurător a considerat în art. 1 din Legea nr. 9/1973 că el este constituit din „totalitatea factorilor naturali şi ai celor creaŃi prin activitate umană care, în strânsă interacŃiune influenŃează echilibrul ecologic, determinând condiŃiile de viaŃă pentru om, de dezvoltare a societăŃii”. Legea protecŃiei mediului nr. 137/1997 defineşte (în anexă), mediul ca fiind „ansamblul de condiŃii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinŃele vii, sistemele naturale în interacŃiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale, calitatea vieŃii şi condiŃiile care pot influenŃa bunăstarea şi sănătatea omului”. Elementele acestei definiŃii sunt preluate într-o mai bună sistematizare şi claritate de OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 202 din 18.12.2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere (Monitorul oficial nr. 965 din 28.12.2002). Anexa I pct. 13 defineşte mediul ca fiind constituit din:

a) resurse naturale, biotice şi abiotice cum sunt aerul, apele subterane şi de suprafaŃă, solul, clima, fauna şi flora şi habitatul acestora;

b) bunurile care fac parte din domeniul construit şi din patrimoniul cultural;

c) aspectele caracteristice ale peisajului;

d) calitatea vieŃii şi a mediului de viaŃă în măsura în care au sau pot avea influenŃă, asupra bunăstării şi sănătăŃii omului;

e) interacŃiunea dintre factorii menŃionaŃi mai sus”.

Ca tendinŃă generală se include în compunerea mediului înconjurător, alături de elementele naturale şi cele create de om. Ca urmare şi termenul de „legislaŃie ecologică” este mai larg decât cel de „legislaŃie pentru ocrotirea naturii”, incluzând în sfera sa, întreaga ambianŃă ecologică în cadrul căreia se desfăşoară cvasi-totalitatea activităŃii socio-umane. Prin resurse naturale, Legea nr. 137/1995 înŃelege „totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană:

resurse neregenerabile – minerale, combustibili fosili; regenerabile – apă, aer, sol, floră, faună sălbatică şi permanente – energia solară, eoliană, geo- termală şi energia valurilor”.

2. DefiniŃia dreptului mediului. Dreptul mediului este constituit din ansamblul complex al normelor juridice care reglementează relaŃiile ce se stabilesc între oameni privind atitudinea lor faŃă de mediu, ca element vital şi suport al vieŃii, în procesul folosirii în scopuri economice, sociale şi culturale a componentelor sale – naturale şi artificiale – precum şi relaŃiile legate de protecŃia, conservarea şi dezvoltarea lor durabilă.

3. Obiectul dreptului mediului. Potrivit art. 1 din Legea nr. 137/1995 obiectul legii îl constituie reglementarea protecŃiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societăŃii. Legea-cadru stabileşte principiile şi elementele strategice ale protecŃiei mediului, obiectul dreptului mediului este detaliat în reglementările specifice mai vechi sau mai noi privind protecŃia diferitelor componente ale mediului natural şi atropic. În sfera obiectului dreptului mediului trebuie incluse pe lângă relaŃiile sociale în legătură directă cu protecŃia mediului şi alte relaŃii sociale aflate în strânsă legătură cu primele. Literatura juridică menŃionează relaŃiile sociale care iau naştere în legătură cu structura organizatorică a protecŃiei mediului; cu activităŃile economice şi sociale cu impact asupra mediului care trebuie să obŃină acorduri şi / sau autorizaŃii din partea organelor de stat competente, în îndeplinirea de către autorităŃile centrale şi locale a unor atribuŃii specifice ce le revin în acest domeniu etc.

4. Metoda de reglementare. Potrivit art. 1 din Legea nr. 137/1995, protecŃia şi conservarea şi dezvoltarea mediului reprezintă o problemă de interes naŃional, un obiectiv de interes public major, motiv pentru care statul intervine în mod direct conferind un caracter imperativ reglementării juridice a raporturilor sociale din acest domeniul. Normele imperative ale dreptului mediului stabilesc pentru subiectele raporturilor juridice drepturi şi obligaŃii care se nasc numai prin efectul legii. O caracteristică a normelor dreptului mediului constă în faptul că acestea, în marea lor majoritate sunt norme tehnice sancŃionate pe cale juridică. Ele stabilesc termene şi modalităŃi stricte de realizare a unor obiective precis definite, prescriind conduite şi atitudini de la care nu se poate deroga. Astfel de norme privesc: clasificarea produselor şi substanŃelor toxice în funcŃie de gradul lor de varietate şi / sau inflamabilitate, ambalarea, transportul, depozitarea, manipularea şi folosirea produselor şi în atmosferă, apă şi sol etc.

Reglementările tehnice operează prin excelentă prin edictarea de norme de mediu. Acestea pot fi:

- norme de calitate a mediului care stabilesc nivelurile maxime admisibile de poluări în mediile receptoare: apă, aer, sol;

- norme de emisie care stabilesc cantitatea de poluanŃi ori concentraŃiile de poluanŃi ce pot fi emişi de o anumită sursă. Aceste norme stabilesc obligaŃii de rezultat: cantitatea ori concentraŃia de poluant fixe;

- norme de procedeu care enunŃă un anumit număr de specificaŃii (tipuri de dispozitive de epurare impuse). Ele stabilesc obligaŃii de mijloc: alegerea unui anumit procedeu pentru a face mai curentă exploatarea acestuia;

- norme de produs care definesc fie proprietăŃi fizice şi chimice pentru un anumit produs, fie stabilesc reguli privind condiŃiile, ambalajul ori prezentarea produsului, mai ales pentru produsele toxice.

5. Izvoarele dreptului mediului. ParticularităŃi şi categorii

a) ParticularităŃi. Toate normele de drept al mediului au caracter

imperativ. O parte însemnată din normele dreptului mediului au caracter tehnic, fiind sancŃionate pe cale juridică, constituind o adevărată „ordine publică tehnologică”.

b) Categorii de izvoare:

- ConstituŃia în titlul IV „Economia şi finanŃele publice” stabileşte în sarcina statului trei categorii de obligaŃii de mediu şi anume:

exploatarea raŃională „în concordanŃă cu interesul naŃional a

resurselor naturale” (art. 134 lit. d); refacerea şi ocrotirea mediului şi menŃinerea echilibrului ecologic (art. 134 alin. 2 lit. e);

crearea condiŃiilor necesare pentru creşterea calităŃii vieŃii (art. 134 alin. 2 lit. f). Articolul 41 alin. 6 din ConstituŃie stipulează că „dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecŃia mediului şi asigurarea bune vecinătăŃi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului”. Se creează astfel o adevărată servitute legală de mediu.

- Codul. Până în prezent nu s-a elaborat un Cod al mediului ca o reglementare de ansamblu a domeniului, cum este cazul în unele Ńări (FranŃa). Există însă coduri care privesc anumite domenii. LegislaŃia română are Codul silvic aprobat prin Legea nr. 26/1996.

- Legea este un izvor frecvent al dreptului mediului. De exemplu, Legea protecŃia mediului nr. 137/1995; Legea apelor nr. 107/1996; Legea privind desfăşurarea activităŃilor nucleare nr. 111/1966; Legea fondului cinegetic şi a protecŃiei vânatului nr. 103/1966, Legea privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura 192/2001 etc.

- Decretele-legi au un caracter excepŃional şi sunt, în general, foarte rare.

- Tratatele şi convenŃiile internaŃionale. Potrivit art. 11 alin. 2 „Tratatele ratificate de Parlament potrivit legii fac parte din dreptul intern”. Tratatele şi convenŃiile internaŃionale în materie de mediu pe care România le-a ratificat sau a aderat fac parte din dreptul intern şi constituie izvoare ale dreptului mediului. De exemplu, ConvenŃia UNESCO privind patrimoniul mondial, cultural şi natural, Paris 1972 (Decretul nr. 187/1990); ConvenŃia asupra zonelor umede de importanŃă internaŃională, în special ca habitat al păsărilor acvatice; Ramsar, 1971 (Legea nr. 5/1991); ConvenŃia de la Bazel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi eliminarea acestora (Legea nr. 6/1990); ConvenŃia privind accesul la informaŃie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesului la justiŃie în probleme de mediu – Aarhus, 1998 (Legea nr. 86/2000).

- Hotărârile şi OrdonanŃele Guvernului – care privesc protecŃia, ocrotirea şi conservarea mediului, de exemplu, Hotărârea Guvernului nr. 168/1997 privind regimul produselor şi serviciilor care pun în pericol viaŃa, sănătatea, securitatea muncii şi protecŃia mediului înconjurător; OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 78/2000,

privind regimul deşeurilor; OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 243/2000 privind protecŃia atmosferei etc. - Actele autorităŃilor publice locale. În principal se au în vedere hotărârile adoptate de consiliile locale în exercitarea atribuŃiilor ce le revin în domeniul protecŃiei mediului, în scopul creşterii calităŃii vieŃii, protecŃiei şi conservării monumentelor istorice şi de arhitectură, a parcurilor şi rezervaŃiilor naturale (art. 21 alin. 2 lit. r din Legea nr. 215/2001 privind administraŃia publică locală), precum şi cele ale consiliilor judeŃene, respectiv ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti referitoare la organizarea şi dezvoltarea urbanistică a teritoriului şi amenajarea acestuia (art. 59 lit. f Legea nr. 215/2001) etc.

- Cutuma (obiceiul), constituind o regula impusa intr-o colectivitate si considerata de aceasta ca avand putere obligatorie, nu este un izvor

distinct in

sistemul

nostru

de

drept.

I.

PRINCIPIILE DREPTULUI MEDIULUI

Principiile dreptului mediului au un rol important în interpretarea normelor tehnice care uneori ridică dificultăŃi pentru practicienii dreptului. Dezvoltarea principiilor dreptului mediului în acte normative (interne şi internaŃionale) şi mai ale în doctrină este criticabilă deoarece sunt prea generale şi au un conŃinut prea complex, ceea ce a determinat dificultăŃi în aplicarea lor practică. De asemenea, în multe situaŃii ele sunt numai enunŃate

în cuprinsul actelor normative fără a li se determina conŃinutul ca de exemplu în Legea română de protecŃie a mediului nr. 137/1995. De multe ori, mai ales în dreptul internaŃional al mediului, statele fac doar trimitere la acestea fără ca să adopte reguli concrete de protecŃie. În fine, conŃinutul principiilor dreptului mediului este determinat în mod diferit în doctrină de diverşi autori trecându-se obstacole în calea aplicării lor. 1. Clasificare. Pot fi clasificate după mai multe criterii, cele mai importante fiind următoarele:

a) Principii interne şi principii internaŃionale. Unele principii

au deopotrivă caracter intern şi internaŃional. b) Principii de bază şi principii decizionale (care au un rol esenŃial în decizia de mediu) existând intre aceste două categorii strânse legături. De exemplu, principiul „poluatorul plăteşte” este şi principiu de

bază, influenŃând domeniul răspunderii juridice civile pentru mediu şi decizional.

c) Principii tradiŃionale considerate deja clasice în materie, ca de

exemplu „poluatorul plăteşte” şi principii noi afirmate în general după anul 1980 şi consolidate în DeclaraŃia de la Rio cum sunt: principiul precauŃiei, principiul dezvoltării durabile şi principiul participării publicului.

d) Principii afirmate în mod expres în Legea protecŃiei

mediului.

e) Principii de maximă generalitate în dreptul mediului şi

principii speciale care se aplică numai într-un anumit domeniu, de exemplu principiul proximităŃii care este specific regimului juridic deşeurilor. Legea cadru în materie, Legea nr. 137/1995 a consacrat protecŃia mediului drept „obiectiv de interes public major”, iar la baza reglementării sale a pus „principiile şi elementele strategice care duc la dezvoltarea durabilă a societăŃii”. În spiritul legii cea mai adecvată formulare ar fi aceea de „principiu de bază”. Legea-cadru enumeră principiile de bază: principiul precauŃiei în luarea deciziilor (art. 3 lit. a); principiul prevenirii riscurilor

ecologice şi a producerii daunelor (art. 3 lit. b); principiul conservării biodiversităŃii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural (art. 3 lit. c), principiul „poluatorul plăteşte”.

2. Principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale; 3. Principiul precautiei in luarea deciziei;

4. Principiul potrivit căruia protecŃia mediului înconjurător constituie un obiectiv de interes public major. Această proclamare legislativă a importanŃei deosebite a protecŃiei mediului a fost făcută în vechea lege generală a protecŃiei mediului nr. 9/1973. Înaintea apariŃiei Legii nr. 137/1995 ConstituŃia României stabileşte unele reguli fundamentale în materie, mai ales sub forma unor obligaŃii ale statului. Astfel, art. 33 alin. 2 stabileşte că „Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăŃii publice”, în art. 41 alin. 6 stabileşte că „dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecŃia mediului şi asigurarea bunei vecinătăŃi”, în art. 134 alin. 2 lit. d se stabileşte că statul trebuie să asigure „exploatarea resurselor naturale în concordanŃă cu interesul naŃional”, iar la lit. e din acelaşi alineat se prevede că statul trebuie să asigure „refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menŃinerea echilibrului ecologic”. ProtecŃia mediului înconjurător are efecte directe şi indirecte pe termen lung în toate compartimentele sistemului social, uman. Această activitate deosebit de complexă se desfăşoară după o concepŃie unitară la nivel local şi naŃional şi constituie o prioritate în cadrul activităŃii de restructurare şi redimensionare a economiei după principiile economiei de piaŃă şi coloana vertebrală a strategiei de dezvoltare durabilă a societăŃii în viitor.

În acest scop ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraŃiei publice, societăŃile comerciale şi celelalte persoane juridice precum şi persoanele fizice prin a căror activitate se pot aduce daune mediului ambiant au în afară de atribuŃiile specifice ce revin fiecăruia în domeniul său de activitate, următoarele obligaŃii şi răspunderi:

- să elaboreze programe proprii de protecŃie a mediului şi să integreze obiectivele şi cerinŃele de mediu în pregătirea, elaborarea planurilor de protecŃie şi intervenŃie în caz de poluări şi accidente ecologice şi în adoptarea de programe de profil;

- să asigure integrarea politicilor de mediu în politicile specifice;

- să asigure pregătirea şi transmiterea către autorităŃile competente pentru protecŃia mediului a informaŃiilor şi documentaŃiei necesare obŃinerii avizului de mediu pentru planurile şi programele pentru care este necesară evaluarea de mediu;

- să creeze sistemul de informare propriu şi să stabilească condiŃiile şi termenii care să permită accesul liber la informaŃii şi participarea publicului la deciziile referitoare la mediu etc. Pentru coordonarea şi îndrumarea unitară a activităŃilor de protecŃie a mediului înconjurător funcŃiona ca autoritate publică centrală Ministerul Apelor şi ProtecŃiei Mediului, actualmente fiind înfiinŃat un Minister al Mediului.

5. Principiul prevenirii riscurilor ecologice şi al producerii daunelor (principiul actiunii preventive) este consacrat în art. 3 lit. c din Legea nr. 137/1995. El mai este formulat direct sau indirect în toate actele normative (naŃionale şi internaŃionale) referitoare la protecŃia mediului. Prevenirea riscurilor constituie scopul principal, esenŃa protecŃiei mediului, dând raŃiune acestei activităŃi. Prevenirea poate fi privită sub două aspecte:

prevenirea producerii consecinŃelor dăunătoare ale poluării; limitarea sau eliminarea efectelor dăunătoare care s-ar putea produce după ce poluarea a avut loc.

Principiul examinat exprimă în esenŃă protecŃia profilactică a mediului şi operează practic în două trepte. Într-o primă treaptă, el priveşte întreaga activitate de legiferare în acest domeniu, raŃiunea normelor dreptului mediului constând tocmai în activitatea preventivă. În cea de-a doua treaptă când se traduce în practică acest principiu, un accent deosebit se pune pe rolul autorităŃilor pentru protecŃia mediului privind emiterea acordurilor şi / sau autorizaŃiilor de mediu. În această privinŃă, în art. 9 alin. ultim din Legea protecŃiei mediului 139/1995 se prevede: Acordul sau autorizaŃia de mediu nu se emite în cazul în care nici o variantă de proiect sau program pentru confirmare nu prevede eliminarea efectelor negative asupra mediului, raportate la standardele şi la reglementările în vigoare. 6. Principiul retinerii poluantilor la sursa; 7. Principiul precauŃiei în luarea deciziilor de către autorităŃile pentru protecŃia mediului şi alte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale şi locale care desfăşoară activitate în legătură cu protecŃia mediului este formulat în art. 3 lit. a din Legea nr. 137/1995. Respectarea acestui principiu se cere şi de către alte persoane juridice şi de către persoane fizice care desfăşoară activitate economico-socială cu impact asupra mediului, indiferent de stadiul elaborării acordului sau autorizaŃiei de mediu.

PrecauŃia, ca măsură de prudenŃă, include prevenirea unui pericol posibil în legătură cu mediul şi îndeamnă la acŃiune cu băgare de seamă pentru a preveni, poluarea fiind astfel înrudită cu principiul prevenirii poluării. PrudenŃa ce trebuie să caracterizeze luarea oricăror decizii în domeniul protecŃiei mediului pate duce la adoptarea de măsuri cu excluderea oricărui risc de poluare. Normele de comportare care reflectă principiul precauŃiei exprimă, ca idee călăuzitoare de aplicare generală în domeniul protecŃiei mediului, fie obligaŃia de a însoŃi orice operaŃie întreprinsă cu garanŃii suficiente, fie de a se abŃine de la măsurile ce pot avea consecinŃe imprevizibile.

8. Principiul „poluatorul plăteşte” exprimă ideea că agentul poluant - „poluatorul” – adică persoana care cauzează mediului un prejudiciu va răspunde indiferent dacă fapta sa este culpabilă sau nu. Acest principiu ridică probleme economice şi juridice complicate prin care se consacră nu simpla obligaŃie a poluatorului mediului de a recupera prejudiciul cauza ci să se impute acestuia costul social al poluării pe care el o generează, adică toate efectele unei poluări nu numai asupra bunurilor persoanelor ci şi asupra naturii înseşi şi toate acestea independent de culpă (conform art. 81 din Legea protecŃiei mediului nr. 137/1995). Acest principiu exprimă deci răspunderea în sens larg cuprinzând orice obligaŃie de a face, de la respectarea prevederilor legi până la suportarea sancŃiunilor contravenŃionale penale sau civile. Acest caracter complex al principiului examinat exprimă cerinŃa de a valida o sferă cât mai largă a necesităŃilor şi posibilităŃilor privind protecŃia mediului, deoarece o singură faptă poate afecta în acest domeniu numeroase interese majore care includ şi cerinŃa ca agentul poluant să plătească fără întârziere. 9. Principiul conservării biodiversităŃii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural apare formulat în diverse norme ale dreptului mediului în conformitate cu cerinŃa formulată la lit. c a art. 3 di Legea nr. 137/1995. Biodiversitatea exprimă diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice şi terestre, precum şi dintre complexele ecologice din care acestea fac parte şi cuprinde diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii şi între diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii şi între ecosisteme.

Ecosistemul este un complex dinamic de comunităŃi de plante, animale şi microorganisme şi mediul lor lipsit de viaŃă care interacŃionează într-o unitate funcŃională. Biodiversitatea şi ecosistemele sunt specifice unui anumit cadru biogeografic natural care trebuie conservată prin toate mijloacele ştiinŃifice şi tehnice existente la dispoziŃie, inclusiv prin mijloacele juridice prevăzute de normele dreptului mediului. 10. Utilizarea durabila a resurselor naturale; 11. Informarea si participarea publicului la luarea deciziilor, precum si accesul la justitie in probleme de mediu; 12. Principiul priorităŃii sănătăŃii şi vieŃii oamenilor rezultă direct din prevederile art. 22 alin. 1 din ConstituŃia României în care se consacră dreptul la viaŃă şi la integritatea fizică şi psihică ale persoanei şi din art. 33 alin. 1 al Legii fundamentale care prevede dreptul la ocrotirea sănătăŃii oamenilor. Aceeaşi constituŃie obligă statul prin art. 33 alin. 2 să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăŃii publice, iar prin art. 134 alin. 2 lit. c să asigure refacerea şi ocrotirea mediului, precum şi menŃinerea echilibrului ecologic.

O prevedere specială cuprinsă în art. 35 alin. 1 din Legea nr- 137/1995 stabileşte că autoritatea centrală pentru protecŃia mediului cu consultarea autorităŃilor centrale de specialitate care gestionează resursele naŃionale, elaborează reglementări tehnice privind măsurile de protecŃie a ecosistemelor de conservare a biodiversităŃii, de gospădărire durabilă a resurselor naturale pentru asigurarea sănătăŃii umane.

13. Principiul realizării şi coordonării activităŃii de protecŃie a mediului de către stat, exprimă ideea că statul, pe de o parte organizează şi realizează întreaga activitate de protecŃie a mediului şi, pe de altă parte, desfăşoară o activitate complexă pentru coordonarea activităŃii de protecŃie a mediului cu organismele neguvernamentale, cu agenŃii economici şi cu cetăŃenii. Principiul este consacrat în mai multe acte normative, în ConstituŃia României care prevede că statul trebuie să asigure, printre altele, „refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menŃinerea echilibrului ecologic” (art. 134 alin. 2 lit. e), că statul trebuie să asigure crearea condiŃiilor necesare pentru creşterea calităŃii vieŃii (art. 134, alin. 2 lit. f), tot statul trebuie să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecŃie socială, de natură să asigure cetăŃenilor un nivel de trai decent (art. 43 alin. 1), să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi sănătăŃii publice (art. 33 alin. 2) etc.

Legea nr. 137/1995 formulează precizări şi mai explicite când prevede că „ProtecŃia mediului constituie o obligaŃie a autorităŃilor publice centrale şi locale” (art. 6) şi că „responsabilitatea privind protecŃia mediului revine autorităŃii centrale pentru protecŃia mediului şi agenŃiilor sale teritoriale” (art. 7). Aceste reglementări sunt susŃinute printr-o serie de alte reguli din lege referitoare la atribuŃiile şi răspunderile autorităŃilor pentru protecŃia mediului şi ale altor autorităŃi centrale şi locale (Capitolul IV secŃiunea a 2-a din Legea nr. 137/1995). Legea protecŃiei mediului nr. 137/1995 stabileşte printre elementele strategice în art. 3 lit. i crearea unui cadru de participare a organizaŃiilor neguvernamentale şi a populaŃiei la elaborarea şi aplicarea deciziilor, care apare ca un element al rolului statului în antrenarea acestor organisme şi a populaŃiei în protecŃia mediului.

14. Principiul prevenirii, reducerii şi controlului integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activităŃile care produc poluări semnificative. Este vorba în fapt de un principiu de bază – cel al prevenirii, reducerii şi controlului poluării, cu privire la mediu în ansamblul său – care se realizează prin aplicarea sectorială a altui principiu, cel referitor la utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activităŃile care produc poluări semnificative. Autoritatea competentă pentru protecŃia mediului coordonează elaborarea şi actualizarea reglementărilor privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării, asigură luarea măsurilor pentru informarea permanentă privind evoluŃia celor mai bune tehnici disponibile în structurile sale, făcând publice aceste informaŃii (art. 3 alin. 1 lit. c şi e din OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 34/2002), verifică respectarea dispoziŃiilor legale pentru ca activităŃile vizate de lege să se desfăşoare astfel încât să fie luate toate măsurile adecvate pentru prevenirea poluării şi pentru promovarea celor mai bune tehnici disponibile cu respectarea prevederilor privind valorile limită de emisie pentru poluanŃii aerului şi apei etc. Cele mai bune tehnici disponibile se referă la stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat în dezvoltarea unei activităŃi şi a modurilor de exploatare care demonstrează posibilitatea practică de a constitui referinŃa pentru stabilirea valorilor limită de emisie în scopul prevenirii, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru reducerea globală a emisiilor şi a impactului asupra mediului în întregul său (anexa 1 a OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 34/2002). Prin folosirea celor mai bune tehnici disponibile se pune accentul pe folosirea tehnologiilor nepoluante dacă acest lucru este posibil.

În determinarea celor mai bune tehnici disponibile trebuie luate în considerare, în special, o serie de elemente cum sunt: producerea de mai puŃine deşeuri, utilizarea substanŃelor mai puŃin periculoase, natura, efectele şi ordinul emisiilor, consumul şi natura materiilor prime (inclusiv apa) utilizare în proces şi eficienŃa energetică, necesitatea prevenirii accidentelor şi minimizarea efectelor lor asupra mediului etc. Termenul tehnici se referă atât la tehnologia utilizată cât şi la modul în care instalaŃia este proiectată, construită, întreŃinută, exploatată şi scoasă din funcŃiune. Disponibile au în vedere acele tehnici care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite aplicarea lor în sectorul industrial, respectiv în condiŃii economice şi tehnice viabile, luându-se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacă instalaŃia este sau nu utilizară ori produsă în România astfel încât titularul activităŃii să poată avea acces în condiŃii rezonabile şi în conformitate cu prevederile referitoare la determinare celor mai bune tehnici disponibile. Autoritatea competentă pentru protecŃia mediului emite acordul şi/sau autorizaŃia integrată de mediu, cu respectarea abordării integrate a elementelor şi factorilor de mediu. Atunci când siguranŃa exploatării şi a desfăşurării activităŃii face necesară recurgerea la alte tehnici, valorile limită de emisie, parametrii şi măsurile tehnice se vor baza pe cele mai bune tehnici disponibile, fără a fi prescrisă utilizarea unei tehnici sau tehnologii speciale, doar luându-se în considerare caracteristicile tehnice ale instalaŃiei respective, amplasarea sa geografică şi condiŃiile locale de mediu. CondiŃiile de autorizare trebuie să prevadă dispoziŃii referitoare la reducerea poluării la lungă distanŃă sau tranfrontieră şi să garanteze un nivel ridicat de protecŃie a mediului. În afară de prevederea de autorizare, unde respectarea acestuia este avută în vedere la emiterea documentelor specifice, principiul se aplică în toate domeniile care produc sau pot produce poluări semnificative ale mediului, condiŃionând uneori desfăşurarea acestora. Astfel, principiul utilizării celor mai bune tehnici disponibile, fără antrenarea unor costuri excesive, este unul din principiile generale care stă la baza gestionării deşeurilor (art. 3 lit. d din OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, modificată şi aprobată prin Legea nr. 426/18.07.2001, Monitorul Oficial nr. 411/25.07.2001).

15. Principiul participării publicului la elaborarea şi aplicarea deciziilor de mediu. DeclaraŃia de la Stockholm din 1972 a consacrat pentru prima dată, ca un prim principiu, dreptul omului la un mediu „a cărui calitate

să-i permită să trăiască în demnitate şi bunăstare”, având în vedere, totodată şi obligaŃia societăŃii de a conserva, apăra şi îmbunătăŃi mediul pentru generaŃiile prezente şi viitoare. Acest drept este consacrat în textele constituŃionale sau legislative

din numeroase state, fie ca un drept subiectiv al omului, fie ca obligaŃie a statului, fie ambele în acelaşi timp. Acest drept la mediu are un caracter procedural, ca de altfel şi alte drepturi umane fundamentale. El este sancŃionat atât cu o acŃiune generală cât şi cu o acŃiune civilă, după caz, ceea ce îl face un drept jurisdicŃional. Documentele ConferinŃei NaŃiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio, 1992 (DeclaraŃia de la Rio şi Agenda 21), precum şi majoritatea convenŃiilor şi tratatelor internaŃionale, mai vechi sau mai noi, referitoare la protecŃia mărilor şi oceanelor, a atmosferei, a solului, a monumentelor şi a rezervaŃiilor naturale, a faunei terestre şi acvatice, prevăd necesitatea participării publice. ConvenŃia de la Aarhus. Cea de-a IV-a ConferinŃă a miniştrilor „un mediu pentru Europa” – Aarhus, 1998, a adoptat ConvenŃia pentru accesul la informaŃie, participarea publicului la luarea deciziilor şi acordul la protecŃie în probleme de mediu, denunŃă şi ConvenŃia de la Aarhus (M. Of. 224 din 22.05.2000, România este printre cele 39 de state semnatare ale ConvenŃiei). ConvenŃia garantează dreptul de a avea acces la informaŃie fără ca solicitantul să declare un anumit interes, precum şi dreptul publicului de a fi informat de activităŃile publice asupra problemelor de mediu. InformaŃia de mediu este definită generic de ConvenŃie (art. 3 pct. 2), astfel încât orice persoană să poată constata în ce măsură sunt afectate drepturile sale la un mediu sănătos, drept recunoscut de legislaŃia naŃională şi internaŃională. Participarea efectivă este posibilă şi eficace numai dacă informaŃia necesară este accesibilă. Tipurile de informaŃii ce pot fi solicitate pot privi:

emisiile în atmosferă, deversarea reziduurilor în apele de suprafaŃă sau subterane, poluarea sonoră, deşeurile de tot felul, consumarea apei potabilă, folosirea apei nepotabile, sursele de energie folosite, recuperarea energiei termice, studiul de impact, sistemul de autorizaŃii, transportul substanŃelor şi deşeurilor periculoase, accidentale şi incidente urmate de depuneri de substanŃe nocive, lacuri contaminate, emisii de radiaŃii sau substanŃe radioactive, folosirea îngrăşămintelor chimice şi pesticidelor etc. Fiecare stat parte pa ConvenŃia de la Aarhus se obligă să asigure ca autorităŃile publice să pună informaŃiile cerute la dispoziŃia publicului, respectând prevederile legislaŃiei naŃionale în următoarele condiŃii:

a) fără să fie necesare declararea interesului;

b) sub forma cerută în afara situaŃiilor în care este mai rezonabil pentru autoritatea publică să ofere informaŃia cerută sub altă formă sau când informaŃia este disponibilă publicului sub altă formă. O solicitare de informaŃie de mediu poate fi refuzată dacă:

a) autoritatea publică căreia i se adresează solicitantul nu deŃine informaŃia respectivă;

b) cererea este vizibil nerezonabilă sau este formulată într-o manieră prea generală;

c) cererea se referă la documente în curs de elaborare sau priveşte

sistemul de comunicaŃii interne ale autorităŃii publice, în cazul în care o astfel de excepŃie este prevăzută în legea naŃională sau în practica obişnuită, luându-se în considerare interesul public în cazul unei asemenea dezvăluiri. De asemenea, o informaŃie de mediu mai poate fi refuzată dacă dezvăluirea acestuia ar afecta în mod negativ:

- confidenŃialitatea procedurilor autorităŃilor publice dacă aceasta este prevăzută în legea naŃională;

- relaŃiile internaŃionale, siguranŃa naŃională sau securitatea publică;

- cursul forestier, dreptul mai multor persoane de a beneficia de o judecată dreaptă sau dreptul unei autorităŃi publice de a conduce o anchetă penală sau disciplinară;

- confidenŃialitatea informaŃiilor comerciale şi industriale, dacă este prevăzută de legea naŃională pentru a proteja un interes economic legitim;

- dreptul de proprietate intelectuală;

- confidenŃialitatea unor date personale şi/sau a unor dosare aparŃinând unor persoane fizice, atunci când aceste persoane nu au consimŃit la publicarea informaŃiilor;

- interesele unei terŃe părŃi care a oferit informaŃia cerută fără ca acea parte să fie pusă şi/sau să existe posibilitatea punerii sub o obligaŃie legală de a face altfel, în cazul în care această parte nu a consimŃit la publicarea materialului;

- mediul la care se referă informaŃia cum ar fi locurile de cuibărit a speciilor rare. Pentru furnizarea informaŃiei statul parte la ConvenŃie are dreptul de a permite autorităŃilor sale publice să instituie un tarif care nu trebuie să depăşească o sumă rezonabilă. Fiecare parte va încuraja agenŃii economici ale căror activităŃi au un impact semnificativ asupra mediului, să informeze în mod regulat publicul despre impactul activităŃilor şi produselor lor asupra mediului,

acolo unde este posibil în cadrul unor acŃiuni voluntare de ecotichetare, prin realizarea de scheme de audit de mediu, bilanŃuri de mediu sau prin alte mijloace.

Pentru garantarea participării publicului la activităŃile specifice, ConvenŃia prevede că acesta va fi informat prin anunŃ public în mod individual când este cazul despre demararea unei proceduri de luare a

deciziei de mediu şi într-o manieră adecvată, în timp util şi efectiv, printre altele despre:

a) activitatea propusă şi despre o solicitare asupra căreia se va lua o decizie;

b) natura deciziei posibile sau despre proiectul de decizie;

c) autoritatea publică responsabilă de luare a deciziei;

d) procedura unilaterală, incluzând modul şi momentul în care o asemenea informaŃie poate fi furnizată;

e) faptul că activitatea face obiectul unei proceduri naŃionale sau

tranfrontieră de evaluare a impactului asupra mediului. Participarea publicului trebuie să aibă loc la începutul procedurii, atunci când toate opŃiunile sunt deschise şi poate avea loc de participare efectivă. Decizia luată trebuie să Ńină seama de rezultatul participării publicului. Conform ConvenŃiei de la Aarhus, fiecare stat trebuie să promoveze educaŃia ecologică şi conştientizarea publicului în probleme de mediu, în special modalităŃile de acces la informaŃie, participarea la luarea deciziei şi accesul la justiŃie în acest domeniu. În cadrul legislaŃiei naŃionale fiecare parte la ConvenŃia se obligă să asigure posibilitate pentru orice persoană care consideră că solicitarea informaŃională a fost ignorată, în mod greşit refuzată ori care consideră că a primit un răspuns inadecvat sau că cererea sa nu a fost considerată conform prevederilor ConvenŃiei de a avea acces la o procedură de recurs în faŃa

instanŃei de judecată sau a altui organism independent şi imparŃial prevăzut de lege. Nu este exclusă nici o procedură prealabilă de recurs în faŃa unei autorităŃi administrative. 16. principiul dezvoltarii colaborarii internationale pentru protectia mediului

Modalitatile de implementare a principiilor si a elementelor strategice sunt:

a)

prevenirea

si

controlul

integrat

al

poluarii

prin

III. CADRUL INSTITUłIONAL

După decembrie 1989, dezvoltarea instituŃiilor mediului a cunoscut mai multe formule organizatorice care reflectă într-o anumită măsură semnificativă, prioritatea acordată de către noile autorităŃi problematicii ecologice. Cât priveşte ministerul de resort prin Decretul nr. 11/28.12.1989 al Consiliului Frontului Salvării NaŃionale s-a înfiinŃat Ministerul Apelor, Pădurilor şi Mediului înconjurător prin reorganizarea Consiliului NaŃional al Apelor, Ministerului Agriculturii şi Consiliului NaŃional pentru ProtecŃia Mediului Înconjurător. Am fost însă şi partizani ai creării unui minister al mediului, separat de sectorul apelor şi al pădurilor. Cele două formule au alternat în cele din urmă impunându-se prin Legea protecŃiei mediului 137/1995 cea a Ministerului Apelor, Pădurilor şi ProtecŃiei mediului, desfiinŃată în 2004. Crearea şi precizarea competenŃei unui minister al mediului asemănător cu structurile existenŃe în unele Ńări membre ale Uniunii Europene este în curs de realizare.

1. CircumscripŃiile ecologice Se remarcă în ultimii ani tendinŃa de afirmare a unor structuri administrative cu caracter specific, inclusiv în plan teritorial reprezentând adevărate circumscripŃii ecologice. Acestea urmăresc gestionarea şi protecŃia anumitor factori de mediu în mod unitar şi se organizează teritorial şi structural independent de diviziunile administraŃiei teritoriale ale Ńării. Asemenea circumscripŃii ecologice sunt în prezent bazinele hidrografice (definite de lege drept unităŃi fizico-geografice ce înglobează reŃeaua hidrografică, până la cumpăna apelor), fondurile forestiere, inspectoratele silvice, fondurile de vânătoare sau AdministraŃia RezervaŃiei Biosferei „Delta Dunării”. Unele zone ale Deltei Dunării au fost declarate rezervaŃii ale biosferei încă din anul 1976 fără însă să se instituie şi organisme speciale de aplicare a regimului de conservare şi protecŃie. După aderarea României la ConvenŃia UNESCO privind patrimoniul mondial, cultural şi naŃional, 1972 (Decretul 187/1990) prin Hotărârea Guvernului nr. 983/1990 privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului Mediului, s-a înfiinŃat AdministraŃia RezervaŃiei Biosferei Delta Dunării având ca obiectiv gestionarea activităŃii ştiinŃifice de turism şi de agrement din Deltă şi care era organizată ca instituŃie publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului

mediului. Ulterior Hotărârea Guvernului nr. 264/1991 a precizat următoarele obiecte de activitate:

- redresarea ecologică a Deltei Dunării şi conservarea genofondului (biodiversităŃii) şi acofondului;

- cunoaşterea orientării productive şi dimensionarea exploatării resurselor din Delta Dunării în limitele ecologice admisibile;

- coordonarea lucrărilor hidrotehnice atât pentru asigurarea unei mai bune circulaŃii a apei pe canale, ghioluri şi lacuri, cât şi pentru împiedicarea fenomenelor de eroziune a platformei marine;

- corelarea fenomenelor deltoice;

- stabilirea locurilor de vânătoare şi de pescuit, precum şi a condiŃiilor de desfăşurare a acestor activităŃi;

- stabilirea modului de circulaŃie şi acces în Delta Dunării al bărcilor, şalupelor, navelor fluviale şi maritime, persoanelor şi grupurilor de cercetaşi;

- stabilirea criteriilor de dezvoltare a aşezărilor umane şi turismului;

- prezentarea de propuneri privind stabilirea de penalităŃi pentru sancŃionarea abaterilor de la regulile de desfăşurare a activităŃii în Delta Dunării. Formula definitivă a acestei structuri administrative a fost fixată prin Legea nr. 82/1993 privind constituirea RezervaŃiei Biosferei „Delta Dunării” şi prin care s-a înfiinŃat AdministraŃia RezervaŃiei instituŃie publică în subordinea Ministerului de resort, organele acesteia fiind consiliul ştiinŃific (cu rol deliberativ adoptând hotărâri în problemele fundamentale ale rezervaŃiei) şi colegiul executiv (ca organ de aplicare a hotărârilor consiliului ştiinŃific), ambele având ca preşedinte pe guvernator. În componenŃa AdministraŃiei RezervaŃiei funcŃionează corpul de inspecŃie şi pază care realizează supravegherea întregului teritoriu al rezervaŃie şi sancŃionează nerespectarea măsurilor de protecŃie stabilite în statutul rezervaŃiei. Problemă: cum se conciliază normele statutului juridico- administrativ al RezervaŃiei şi obligaŃiile rezultate pentru România din ConvenŃia de la Ramsar cu „măsurile” de privatizare a „luciului apelor”?

2. Garda de mediu. A fost înfiinŃată prin Hotărârea Guvernului nr. 1167/2001, ca un corp de control ecologic cu statut specific, organizat şi care funcŃionează în cadrul autorităŃii centrale pentru protecŃia mediului al inspectoratelor judeŃene de protecŃia mediului respectiv al municipiului Bucureşti şi în cadrul AdministraŃiei RezervaŃiei Biosferei Delta Dunării.

Structura organizatorică. Comisariatul general al Gărzii de Mediu şi al unităŃii teritoriale, comisariatele judeŃene şi al municipiului Bucureşti şi comisariatul AdministraŃiei Biosferei Delta Dunării. AtribuŃii. Controlul operativ inopinat al instalaŃiilor cu impact major asupra mediului al modurilor de realizare a investiŃiilor în domenii, participă la intervenŃiile pentru eliminare şi denumirea efectelor poluării asupra factorilor de mediu, precum şi la prevenirea poluării accidentale controlează şi constată încălcările legislaŃiei în materie, colaborează cu unităŃile de poliŃie şi/sau jandarmerie la constatarea faptelor care constituie infracŃiuni, în vederea sesizării organelor de urmărire penală. Personalul gărzii are calitatea de funcŃionar public, încadrat pe funcŃia de comisar poartă uniformă şi semne distinctive şi este dotat cu armament de serviciu.

3. AdministraŃia Fondului pentru Mediu. ÎnfiinŃată prin Legea

nr. 73/2000 (Regulamentul de organizare şi funcŃionare aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1174/2001). Este o instituŃie de utilitate publică cu personalitate juridică sub autoritatea Ministerului Apelor şi ProtecŃiei

Mediului având ca obiect de activitate gestionarea generală a fondului pentru mediu.

Structuri de decizie. Comitetul de avizare, alcătuit din reprezentaŃii ministerelor, ori organizaŃiilor neguvernamentale de mediu şi directoratul general al AdministraŃiei Fondului, cu atribuŃii de avizare a proiectelor ce urmează a fi finanŃate şi de comitetul director, constituit din preşedinte – directorul general al administraŃiei şi directorii direcŃiilor de specialitate ale acesteia care aprobă bilanŃul contabil şi executare bugetară.

4. Organisme consultative. Pe lângă autoritatea centrală pentru

mediu funcŃionează o serie de organisme consultative:

- Comisia Centrală pentru Apărare împotriva InundaŃiilor, Fenomenelor Meteorologice Periculoase şi Accidentelor la ConstrucŃiile Hidrotehnice;

- Comisia NaŃională pentru SiguranŃa Barajelor şi altor lucrări hidrotehnice;

- Comitetul NaŃional Român pentru Programul Hidrologic InternaŃional;

- Consiliul NaŃional de Vânătoare (organism de avizare şi consultare în domeniul cinegetic);

- Comisia naŃională pentru Evaluarea Trofeelor de Vânătoare.

5.

Comitetul Consultativ NaŃional pentru Sectorul Pescăresc

(CCNSP). ÎnfiinŃat prin Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, ca organ consultativ al autorităŃii publice centrale care răspunde de pescuit şi acvacultură, asupra tuturor problemelor referitoare la reglementările privind accesul la zonele şi rezervele piscicole precum şi de stabilirea modului de exercitare a activităŃilor de exploatare. Comitetul este compus din minim 17 membri. Autoritatea publică centrală care răspunde de pescuit şi agricultură asigură secretariatul tehnic şi cheltuielile de funcŃionare ale CCNSP, ceea ce ridică unele semne de întrebare referitoare la „independenŃa consultaŃiei” furnizate de acest organism.

6. Organisme interministerialele. Mai rar întâlnite dar în ultimii

ani s-au creat şi funcŃionează asemenea organisme constituite din reprezentanŃi ai mai multor ministere cu atribuŃii într-un anumit domeniu, organisme menite să gestioneze o serie de probleme ecologice cu caracter transversal. De regulă, în cadrul acestor structuri rolul de conducător îl îndeplineşte Ministerul Mediului. În această ordine de idei menŃionăm: Comisia Interministerială de Omologare a Produselor de Uz Fitosanitar (OrdonanŃa Guvernului nr. 4/1995), Comisia Guvernamentală de Apărare împotriva Dezastrelor (OrdonanŃa Guvernului nr. 47/1994). Au fost constituite, de asemenea, structuri (organisme) interministeriale pentru urmărirea exploatării raŃionale şi a protecŃiei resurselor naŃionale, precum şi a refacerii echilibrului ecologic în unele zone natural-ecologice sensibile cum ar fi pentru zona lacului Amara (Hotărârea Guvernului nr. 106/1998), zona lacului Techirghiol (Hotărârea Guvernului nr. 107/1999) şi zona litoralului românesc (Hotărârea Guvernului nr. 108/1999). Ca organisme internaŃionale, acestea sunt formate din reprezentanŃi ai administraŃiei publice centrale de specialitate, ori ai administraŃiei publice locale şi ai unor agenŃii, organe şi instituŃii şi au un rol de supraveghere şi control.

7. Structuri de gestiune. Deşi prevăzute iniŃial în subordinea

Ministerului Apelor, Pădurilor şi ProtecŃiei Mediului (actualmente Ministerul Mediului), structurile de gestiune din domeniul apelor şi pădurilor nu fac parte din sistemul administrativ specializat în domeniul protecŃiei mediului. IniŃial acestea au fost organizate ca regii autonome, persoane juridice ce funcŃionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, înfiinŃate în principal în domeniile strategice ale

economiei: Regia Autonomă „Apele Române” şi Regia NaŃională a Pădurilor.

R.A. „Apele Române”, înfiinŃată prin Hotărârea Guvernului nr. 19/1991, cu filialele sale bazinale, realizează gestionarea cantitativă şi calitativă a apelor, exploatarea lucrărilor de gospodărire a apelor, precum şi aplicarea strategiei şi protecŃiei naŃionale în domeniu (art. 6 (2) Legea apelor nr. 107/1996). Potrivit documentelor constitutive, Legea avea ca scop aplicarea strategiei naŃionale în domeniul gestionării cantitative şi calitative a apelor, folosirea raŃională a acestora, avizarea exploatării resurselor de apă, precum şi protecŃia împotriva epuizării şi degradării apelor. Tot în sarcina regiei sunt şi asigurarea supravegherii meteorologice şi hidrologice precum şi satisfacerea cerinŃelor publice şi sociale în domeniul apelor. Erau totuşi menŃionate unele atribuŃii în sarcina regiei care nu reprezintă activitate de administrare ci mai degrabă exercitarea unor funcŃii publice. De exemplu, sarcina de apărare împotriva inundaŃiilor, domeniu în care acesta organizează şi coordonează pe bazine hidrologice ceilalŃi factori sau celelalte instituŃii interesate sau obligate a acŃiona. La fel apare obligaŃia regiei de a satisface cerinŃele variate, publice şi de altă natură ale statului, sarcină complexă de coordonator al unor activităŃi publice ce depăşesc stricta administrare a apelor. Aceste activităŃi sunt corelate cu lucrările de îmbunătăŃiri funciare, de amenajare silvică şi de amenajare teritorială. Mai mult decât atât, regia îndeplinea şi funcŃii de autoritate cum ar fi avizarea tuturor lucrărilor care se execută pe ape sau au legătură cu apele sau asigurarea aplicării legislaŃiei pentru folosirea şi protecŃia resurselor de apă. În contextul derulării reformei economice şi a procesului de privatizare s-a optat pentru renunŃarea la formula juridică a regiei pentru cea de „companie naŃională”, prin Hotărârea Guvernului nr. 981/1998 s-a înfiinŃat Compania NaŃională „Apele Române” ca societate comercială pe acŃiuni cu capital integral de stat care desfăşoară în principal activităŃi de interes public naŃional se organizează şi funcŃionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară. Prin OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 107/2002 s-a înfiinŃat AdministraŃia NaŃională „Apele Române” S.A. prin reorganizarea Companiei NaŃionale Apele Române SA, în scopul administrări, păstrării integrităŃii şi conservării patrimoniului public de interes naŃional care constituie infrastructura sistemului naŃional de gospodărire a apelor şi pentru gospodărirea durabilă a resurselor de apă, monopol naŃional de interes strategic. AdministraŃia are statut de regie autonomă de interes naŃional şi funcŃionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară sub autoritatea ministerului de resort (mediu). Are în structura sa direcŃii de ape, organizate pe bazine şi grupuri de bazine şi

grupuri de bazine hidrografie şi în subordine unităŃi fără personalitate juridică. Noua formulă instituŃională semnifică revenirea la soluŃia unei structuri cu atribuŃii de administrare şi mai puŃin de gestiune a unui patrimoniu natural de interes public şi strategic.

Regia NaŃională a Pădurilor a fost înfiinŃată iniŃial prin Hotărârea Guvernului nr. 495/1992 cu acelaşi statut juridic ca şi R.A. „Apele Române”; avea ca obiect de activitate aplicarea strategiei naŃionale în domeniile silviculturii, apărarea, conservarea şi dezvoltarea fondului forestier din domeniul public de interes naŃional, gestionarea şi valorificarea produselor pădurii şi a vânatului în condiŃii de eficienŃă economică. Cât priveşte terenurile din fondul forestier proprietate privată, regia are abilitatea de a adopta măsuri în vederea respectării regimului silvic. Statutul juridic al Regiei s-a definitivat prin prevederile Codului silvic (Legea nr. 26/1996) care stabileşte că administrarea fondului forestier proprietate publică a statului se realizează prin Regia NaŃională a Pădurilor care funcŃionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară. Caracterul mixt al regiei rezultă din faptul că aceasta exercită, potrivit legii şi atribuŃii de serviciu public cu specific silvic. În virtutea acestui regim dublu de unitate economică şi de serviciu public, regia îndeplineşte două atribuŃii fundamentale:

a) aplică regimul silvic la fondul forestier pe care îl administrează (art. 14, Legea nr. 26/1996);

b) prestează la cerere, contra cost, servicii de specialitate în pădurile

proprietate privată, ale altor deŃinători, precum şi în vegetaŃia forestieră din afara fondului forestier (art. 15). Constituirea, administrarea şi gospodărirea parcurilor naŃionale şi

a celorlalte arii protejate din fondul forestier se fac de către Regia NaŃională

a Pădurilor (art. 112). La Regie s-a constituit un fond de conservare şi de regenerare a pădurilor (art. 63).

Regia NaŃională a Pădurilor a fost restructurată prin Hotărârea Guvernului nr. 982/1998, păstrându-şi natura juridică de regie naŃională. Măsurile de restructurare s-au limitat la reducerea numărului unităŃilor din structura regiei, precum şi la restrângerea teritorială a activităŃii din perspectiva reconstituirii dreptului de proprietate privată.

8. Institute de cercetare şi inginerie tehnologică

1) Institutul de Cercetare şi Inginerie pentru ProtecŃia Mediului (ICIM), cu sediul în Bucureşti, care este finanŃat în proporŃie de circa 80% din buget prin Ministerul Cercetării şi Tehnologiei (MCT) şi parŃial prin autofinanŃare din contracte economice. Programele de

cercetare finanŃate de la buget sunt dirijate şi urmărite de către Autoritatea de Mediu prin personalul de specialitate care este obligat să implementeze rezultatele cercetării în activităŃile ministerului. 2) Institutul Român de Cercetări Marine (IRCM) cu sediul la ConstanŃa, finanŃat de la buget, cu sarcini legate de studii şi cercetări asupra apelor marine, ale Mării Negre şi evoluŃiei litoralului românesc. 3) Institutul de Cercetări şi Proiectări pentru Delta Dunării (ICPDD) cu sediul la Tulcea, a cărui răspundere constă în efectuarea de studii, activităŃi de cercetare şi proiectare pentru proiectele şi programele care privesc conservarea Deltei Dunării şi restaurarea ecologică a acesteia. Institutul se află sub autoritatea directă a guvernatorului AdministraŃiei RezervaŃiei Biosferei Delta Dunării. 4) Institutul NaŃional de Meteorologie, Hidrologie şi Gospodărire a Apelor SA cu sediul în Bucureşti, organizat prin Hotărârea Guvernului nr. 980/1998 ca o companie naŃională, cu sucursale teritoriale ce prestează servicii de interes public naŃional în domeniul meteorologiei, hidrologiei, hidrogeologiei şi gospodăririi apelor. Este în curs de reorganizare. 5) Institutul de Cercetări pentru Amenajări Silvice (ICAS) este finanŃat de Romsilva în proporŃie de peste 70%, restul fondurilor fiind asigurate de la buget sau prin contracte economice.

9. Structuri naŃionale de cooperare internaŃională. Pentru a îndeplini mai multe obligaŃii internaŃionale asumate de România în vederea aplicării la nivel naŃional a prevederilor unor tratate internaŃionale s-au instituit mai multe organisme cu caracter de coordonare, specializată pe anumit probleme cum ar fi: Comitetul naŃional pentru ProtecŃia Stratului de Ozon şi Comisia naŃională pentru Schimbări Climatice. 1) Comitetul naŃional pentru ProtecŃia Stratului de Ozon (Hotărârea Guvernului nr. 243/1995) funcŃionează ca un organism internaŃional fără personalitate juridică, promovând măsurile şi acŃiunile necesare aplicării pe teritoriul României a prevederilor ConvenŃiei de la Viena privind protecŃia stratului de ozon, adoptată în 1985 a protocoalelor şi amendamentelor ulterioare la această convenŃie ratificată de România. Ca atribuŃii are, printre altele: formularea de propuneri în vederea de noi ratificări şi aderări la documente internaŃionale pertinente, elaborarea de măsuri vizând reducerea, înlocuirea, interzicerea producŃiei şi consumului de substanŃe aflate sub incidenŃa Protocolului de la Montreal, propunerea Programului NaŃional de cercetare ştiinŃifică şi

tehnologică privind protecŃia stratului de ozon şi a Programului NaŃional de înlocuire a substanŃelor care epuizează stratul de ozon etc. Ca organism permanent are Secretariatul tehnic pentru protecŃia stratului de ozon şi grupul de experŃi tehnici, ştiinŃifici, economici, financiari şi jurişti. 2) Comisia NaŃională pentru Schimbări Climatice (CNSC) (Hotărârea Guvernului nr. 1275/1996) este un organism internaŃional, fără personalitate juridică a cărui activitate coordonată de autoritatea centrală pentru mediu. Are ca obiectiv promovarea măsurilor şi acŃiunilor necesare aplicării unitare pe teritoriul României a obiectivelor şi prevederilor ConvenŃiei-cadru a NaŃiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (ratificată prin Legea nr. 24/1994). Atributele generale ale comisiei sunt:

a) analiza obiectivelor şi prevederilor convenŃiei-cadru, ale protocoalelor şi amendamentelor la acestea şi elaborarea, conform documentelor ratificate de România, a planului de acŃiuni pentru programul naŃional de dezvoltare; b) elaborarea comunicărilor şi studiilor naŃionale ce se realizează periodic în conformitate cu dispoziŃiile convenŃiei-cadru; c) analiza periodică a stadiului realizării planului de acŃiuni; d) promovarea acŃiunilor de asistenŃă tehnică şi financiară externă. Pentru rezolvarea unor probleme tehnice specifice CNSC poate constitui grupe de lucru, cu activitate permanentă sau temporară, alcătuite din specialişti şi experŃi.

IV. TEHNICI DE PROTECłIE A MEDIULUI

I. Regimul general al tehnicilor de protecŃie

1. Norme tehnice de conduită Una dintre tehnicile devenite tradiŃionale ale reglementării vizând protecŃia mediului este reprezentată de instituirea de norme ori standarde ecologice. De altfel, ceea ce caracterizează normele dreptului mediului este faptul că, în majoritatea lor covârşitoare, acestea sunt norme tehnice sancŃionate pe cale juridică, prescriind conduite şi atitudini bine conturate, capabile să permită o acŃiune de valorificare raŃională, corespunzătoare a naturii.

Într-adevăr, numeroase norme juridice privind mediul ambiant sunt la origine norme tehnice care urmăresc optimizarea acŃiunii umane (sociale) în raport cu natura, în sensul obŃinerii unui maximum de rezultat tehnico- economic în condiŃiile conservării şi dezvoltării calităŃilor naturale ale mediului.

Astfel, în funcŃie de natura şi influenŃa negativă a unor factori asupra mediului, reglementările legale în materie prevăd, norme tehnice de încadrare a produselor şi substanŃelor în raport cu gradul de nocivitate, toxicitate şi/ori inflamabilitate, norme tehnice privind ambalarea, transportul, depozitarea, manipularea şi folosirea produselor şi substanŃelor

chimice, norme tehnice privind distrugerea sau neutralizarea produselor, ori, după caz, decontaminarea după efectuarea de operaŃii cu produse ori substanŃe chimice etc. Reglementările tehnice operează de altfel prin excelenŃă prin edictarea de norme de mediu. Acesta pot fi de patru tipuri:

- norme de calitate a mediului, care fixează niveluri maxime admisibile de poluare în mediile receptoare: aer, apă, sol. Normele de calitate pot varia după utilizarea mediului dat. Ele pot acoperi zone geografice determinate (naŃionale, regionale ori locale), după cum o normă de calitate a apei poate să se aplice unui întreg curs de apă ori numai unei părŃi a acestuia;

- norme de emisie, care stabilesc cantitatea de poluanŃi ori concentraŃiile de poluanŃi care pot fi degajaŃi de o sursă dată (o uzina, de pildă). Aceste norme stabilesc obligaŃii de rezultat, lăsând poluatorului libertatea de alegere a mijloacelor pentru a se conforma exigenŃelor date; emisiile de substanŃe poluante pot fi măsurate pe unitatea de timp ori în cursul unei operaŃiuni date; ca regulă, normele de emisie se

aplică instalaŃiilor fixe şi surselor mobile de poluare plasate în categoria vizată de normele de produs;

- norme de procedeu, care enunŃă un anumit număr de specificaŃii cărora trebuie să le corespundă instalaŃiile fixe; acestea stabilesc obligaŃii de mijloc şi nu lasă poluatorului libera alegere a tehnicilor prin care înŃelege să reducă emisiile;

- norme de produs, care tind să fixeze proprietăŃi fizice şi chimice pentru un anumit produs, fie reguli privind condiŃiile, ambalajul ori prezentarea produsului, în special pentru produsele toxice sau limitele la emisiile poluante pe care acest produs poate să le degajeze în cursul utilizării sale. Ca atare, dreptul mediului este marcat în substanŃa sa de o strânsă interdependenŃă cu ştiinŃele naturii şi tehnologia. Norme tehnice pot să fie prevăzute şi de codurile de bună conduită stabilite de către organismele profesionale ori altele în afară chiar a normelor obligatorii impuse de către autorităŃi. Aşa de pildă, la nivel internaŃional ISO (International Standard Organisation), organizaŃie neguvernamentală, a elaborat şi standarde de mediu. În special seria de norme ISO-14000 priveşte gestiunea mediului şi prevede auditul de mediu, urmărirea produselor în cadrul strategiilor existente şi acordarea unei mărci ecologice. ÎnŃelegerea semnificaŃiilor normelor sale – condiŃie prealabilă şi indispensabilă a realizării lor – reclamă un minimum de cunoştinŃe ecologice şi impune o abordare pluridisciplinară. Aşa de exemplu, regulile „de poliŃie” în materie de poluare sunt exprimate sub formă de prescripŃii tehnice, fizice, chimice şi acustice, formând o adevărată „ordine publică tehnologică”; în consecinŃă, judecătorul nu poate declanşa de unul singur reacŃia socială; pentru aprecierea corectă a situaŃiei de fapt şi aplicarea corecŃiei se impune recurgerea la un expert care participă la determinarea semnificaŃiilor normei de drept. De altfel, se vorbeşte pe bună dreptate despre faptul că dreptul mediului nu poate fi disociat de studiul biologiei, fizicii, chimiei, geografiei, sociologiei etc.

2. InterdicŃii şi limitări de ordin ecologic Tehnică juridică tradiŃională, aparŃinând preponderent măsurilor de „poliŃie administrativă”, instituirea de interdicŃii şi limitări din perspectiva exigenŃelor de protecŃie a mediului este larg uzitată. CerinŃele sale sunt variate şi pot merge de la interzicerea generării unui produs poluant în diverse medii (apă, aer, sol) până la cea de deteriorare şi distrugere a unei arii sau specii protejate, de a construi într-un anumit spaŃiu, iar caracteristica

comună a acestor reglementări este aceea de a consacra o formulă care lasă autorităŃilor administrative competente o semnificativă marjă de manevră (aşa-numita „putere administrativă discreŃionară”) la nivelul sensului măsurii şi al conŃinutului său exact. Este, mai ales, cazul autorizaŃiilor administrative prealabile (de defrişare, de demolare a anumitor construcŃii etc.). Importantă este şi metoda implantării activităŃilor în sensul amplasării acestora astfel încât să se evite pe cât posibil impactul negativ şi în orice caz să se asigure încadrarea în limitele prevăzute de lege a zonelor locuite şi/sau a ariilor protejate. Această tehnică se exprimă la nivel corect sub forma regulilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, cerinŃelor de sănătate publică, regulilor de amplasament în materia protecŃiei împotriva poluării aerului şi apei ş.a. De asemenea, tot mai utilizată este tehnica omologării produselor şi aparatelor efectuate de către ori sub controlul autorităŃilor publice, în vederea autorizării producerii, funcŃionării, comercializării etc. acestora, din cauza periculozităŃii pe care o prezintă pentru om şi mediu. Pentru a fi omologate, produsele, serviciile şi aparatele respective trebuie să fie conforme cu o serie de cerinŃe tehnico-juridice bine precizate prin documente specifice: caiete de sarcini, norme şi standarde tehnice naŃional, comunitare etc.

2.1. InterdicŃii Un instrument mai energic decât normele tehnice îl constituie stabilirea de interdicŃii şi limitări atunci când o activitate, un produs ori un procedeu prezintă riscul de a cauza un prejudiciu mediului. Dacă probabilitatea realizării riscului este prea ridicată, se poate merge până la interzicerea produsului sau a procedeului. Din această perspectivă se instituie numeroase şi diverse restricŃii, variabile după numeroase criterii. Unul dintre tipurile cel mai larg utilizate constă în desemnarea produselor, procedeelor ori activităŃilor supuse restricŃiilor ori interzise prin înscrierea lor pe o listă. Această tehnică, pe de o parte, permite să se reglementeze situaŃiile individuale, iar pe de altă parte, dă reglementării o anumită flexibilitate, facilitând modificarea şi adoptarea sa. Se evită totodată introducerea a numeroase detalii tehnice în textele legislative fundamentale. De remarcat că metoda listei este curent utilizată deopotrivă în privinŃa luptei contra poluării (prin precizarea substanŃelor care nu trebuie introduse ori a căror introducere în mediu trebuie să fie controlată) şi în cea a acŃiunilor de conservare a materiei (prin indicarea speciilor de plante şi animale ameninŃate şi care trebuie special protejate).

2.2. Instituirea de zone de protecŃie

Instituirea de zone de protecŃie în diverse scopuri (iniŃial sanitare, iar apoi de diversificare) permite repartizarea activităŃilor periculoase pentru mediu în vederea limitării potenŃialelor daune. La origine, zonarea urmărea protejarea zonelor şi cartierelor rezidenŃiale private prin interzicerea construirii aici a instalaŃiilor industriale. În prezent, această operaŃiune, efectuată mai ales prin intermediul planurilor de ocupare a solului, urmăreşte atingerea unor obiective de protecŃie bine determinate. În raport cu destinaŃia conferită, fiecărei zone îi este aplicabil un regim juridic particular. Astfel, o dată un plan de zonare pentru zone terestre şi acvatice stabilit şi aprobat de către autorităŃile competente, el devine obligatoriu, eventualele derogări fiind posibile numai pe calea procedurilor speciale. De altfel, clasificarea utilizării solului prescrise în acest mod este prezumată ca aplicabilă până la expirarea planului. Datorită acestei tehnici, zone importante din punct de vedere ecologic pot fi afectate unor folosinŃe care să Ńină seama de cerinŃele protecŃiei mediului. De remarcat faptul că reglementările vizând zonarea şi planurile de ocupare a solului implică, înainte de toate, interdicŃia ori limitarea utilizărilor sau modificarea celor necorespunzătoare. Un alt domeniu de utilizare a acestei tehnici îl constituie protecŃia florei şi faunei sălbatice, prin stabilirea de interdicŃii şi limitări ale capturării şi comerŃului, cu caracter temporar (suspendări) sau permanent. Aşa de pildă, ConvenŃia din 1973 privind comerŃul internaŃional cu specii de faună şi floră sălbatică ameninŃate cu dispariŃia (CITES) prevede limitări şi interdicŃii comerciale ca mijloace de protecŃie a speciilor aflate în pericol. De asemenea, restricŃiile comerciale sunt folosite pentru interzicerea ori reglementarea transportului şi eliminării deşeurilor periculoase. De exemplu, ConvenŃia de la Basel din 1989 reglementează transferul unor asemenea deşeuri, condiŃionându-l de acordul scris al Ńărilor vizate înainte de fiecare transfer, iar directivele comunitare pertinente cuprind norme similare în domeniu. În sfârşit, alte măsuri de reglementare au un conŃinut pozitiv, putând prevedea norme de etichetare pentru a indica ingredientele şi utilizările autorizate ale produsului, inclusiv „marca verde”. În acest context mai larg pot fi incluse şi servituŃile de mediu, care cunosc o largă recunoaştere şi garantare naŃională şi internaŃională. Această tehnică, aparŃinătoare mai ales dreptului civil, este operaŃională în raport cu dreptul de proprietate şi în privinŃa factorilor de mediu care pot forma obiectul apropierii (în sens juridic, material). Dincolo de particularităŃile desprinse din diverse motive, în urma unor evoluŃii relativ îndelungate, servituŃile de mediu cunosc o largă

recunoaştere şi garantare naŃională şi internaŃională. Caracteristicile acestora sunt în principal următoarele:

- modificarea importantă şi durabilă a valorilor funciare prin introducerea unei inegalităŃi între cetăŃeni în faŃa serviciului public;

- caracterul, prin natura sa, activ al servituŃii, în măsura în care aceasta se aplică la spaŃii înainte de a fi gerate;

- justificarea, cel mai frecvent arbitrară, în măsura în care raŃionalitatea este larg subiectivă (estetică, peisaj, mediu aşa-zis „natural”);

- caracter spoliator, întrucât aceste servituŃi permit impunerea fără indemnizare a unor vătămări riveranilor la mari echipamente publice (staŃii de epurare, aeroporturi, zone industriale ş.a.);

- absenŃa unei „gestiuni active”; dacă proprietarul poate fi privat de esenŃialul ori o parte dintre bunurile sale, autoritatea publică este în imposibilitatea de a-l obliga să gestioneze în funcŃie de constrângerile de mediu;

- alegerea localizării ori amplasării echipamentului riscă să se realizeze de fapt în funcŃie de interesele politice şi particulare. Delimitarea şi redefinirea limitelor dintre interesul public şi interesul privat, precum şi eficacitatea politicilor privind protecŃia mediului vor depinde în mare măsură de modul în care se va reuşi să se realizeze un echilibru între cele două categorii fundamentale de interese. Dreptul de proprietate şi atributele sale, însoŃit de îndatoririle corespunzătoare, trebuie să fie clar definite, astfel încât proprietarii să continue să joace rolul lor tradiŃional în condiŃiile în care să-şi ştie protejat patrimoniul pe termen lung. În acest sens, o justă şi prealabilă indemnizare ar putea înlătura eventualele abuzuri şi manipulări efectuate în spatele şi în numele promovării interesului public ecologic. InterdicŃiile şi limitările sunt prezente ca tehnici de reglementare a protecŃiei mediului şi in dreptul internaŃional şi în dreptul comunitar.

3. Studiul de impact ecologic Una dintre tehnicile moderne folosite în mod curent pentru a preveni sau a limita vătămările aduse mediului constă în obligaŃia de a obŃine o autorizaŃie specială prealabilă pentru desfăşurarea anumitor activităŃi sau pentru utilizarea produselor şi serviciilor care prezintă un risc din punct de vedere ecologic. Pe această cale, autorităŃile publice, ca purtătoare ale interesului general de protecŃie a mediului, verifică îndeplinirea prealabilă a anumitor condiŃii de amplasare, stabilesc o serie de parametri tehnico-ecologici de funcŃionare, instituie un control asupra activităŃii şi respectării normelor vizând protecŃia mediului.

Din punct de vedere istoric, în privinŃa continentului european, principiul autorizării prealabile îşi găseşte originea într-un decret napoleonian din 1810, al cărui scop era acela de a proteja vecinătatea imediată a unui stabiliment. Ulterior, sistemul autorizării administrative a activităŃilor economice şi sociale cu impact negativ asupra calităŃii mediului s-a extins treptat, generalizându-se după 1970. Obligativitatea şi regimul general al procedurii de autorizare sunt stipulate cel mai adesea prin legea-cadrul privind protecŃia mediului (Marea Britanie, Danemarca, Olanda). În alte cazuri s-a optat pentru varianta unei legi speciale care să instituie un sistem de permise sau autorizaŃii pentru instalaŃiile producătoare de poluare, fără a aborda într-o manieră mai largă problematica protecŃiei mediului (FranŃa, Belgia, Luxemburg, Republica Moldova). În sfârşit, într-o a treia situaŃie, texte legale variate conŃin reguli detaliate datând din diferite perioade şi reflectând astfel diverse metode (precum în Irlanda şi Italia). Indiferent de modul (formula) de expresie reglementară, orice activitate socială sau economică cu un posibil impact ecologic important este supusă autorizării din punctul de vedere al protecŃiei mediului în majoritatea statelor lumii. CerinŃa autorizării şi sisteme speciale de autorizare sunt prevăzute şi unele documente internaŃionale. Cu titlu de exemplu menŃionăm: RezoluŃia nr. 68 a Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei privind lupta împotriva poluării atmosferice, ConvenŃia de la Londra din 29 decembrie 1972 pentru prevenirea poluării marine prin imersia deşeurilor, ConvenŃia de la Paris din 4 iunie 1974 privind prevenirea poluării de origine telurică ori ConvenŃia de la Bonn din 3 decembrie 1976 referitoare la protecŃia Rinului contra poluării chimice. Sub raportul obiectivelor supuse autorizării, tendinŃa este aceea ca ele să fie cât mai largi, mergându-se până la exigenŃa autorizării prealabile a tuturor instalaŃiilor construite şi exploatate astfel încât să se evite prejudicierea serioasă a mediului sau orice risc major, inconvenient ori perturbare a vecinătăŃii sau a colectivităŃii. Scopul urmărit este acela de a proteja fiinŃele umane, bunurile, fauna şi flora contra oricărei daune ecologice, în măsura în care aceasta poate să fie cauzată de activităŃi supuse autorizării, şi de a asigura protecŃia împotriva oricărui risc, inconvenient ori perturbare importantă. În acelaşi timp, este vizată şi prevenirea posibilităŃilor oricărei vătămări a mediului. Sunt supuse autorizării toate activităŃile potenŃial periculoase pentru mediu, indiferent de titularul lor (persoane fizice, persoane juridice cu sau fără scop lucrativ); sunt de regulă exceptate proiectele organismelor publice şi în special instalaŃiile militare. De pildă, Directiva CE 85/337

privind evaluarea impactului asupra mediului se aplică proiectelor publice şi private, în afară de cele relative la apărarea naŃională.

O problemă care a apărut a fost aceea a raportului dintre noul

sistem de autorizare instituit şi activităŃile poluante existente; legislaŃiile

naŃionale au optat pentru o excepŃie specială de la regula neretroactivităŃii, în sensul obligativităŃii supunerii acestora la cerinŃele de autorizare într-un anumit termen, aşa cum este şi cazul Legii nr. 137/1995. Marea majoritate a sistemelor de autorizare nu sunt concepute pentru a elimina orice poluare sau orice risc (lucru practic imposibil!), ci mai degrabă pentru a acŃiona împotriva poluărilor serioase şi a reduce pe cât posibil nivelurile lor. Ele sunt considerate o cale intermediară între practicile industriale nereglementate şi interdicŃiile absolute.

În sfârşit, prescripŃiile autorizaŃiilor administrative sunt bazate pe

evaluarea prealabilă a impactului ecologic al proiectelor preconizate sau activităŃilor vizate. Solicitarea din punct de vedere formal şi mai ales exigenŃele autorizării pe conŃinut se bazează pe evaluarea impactului ecologic al activităŃilor vizate, fapt pentru care studiul de impact este integrat procesului de autorizare, şi prin concluziile sale face parte din decizia de acordare ori refuz al autorizării.

3.1. NoŃiune şi sisteme de realizare InstituŃia studiului de impact exprimă în principiu cerinŃa ca persoana (fizică sau juridică) aflată în situaŃia de a solicita eliberarea unei autorizaŃii administrative să asigure efectuarea unei evaluări a efectelor proiectului sau asupra mediului şi a soluŃiilor posibile pentru a reduce ori elimina eventualele inconveniente. Consacrată juridic, în sens modern, pentru prima dată în S.U.A. (prin „National Environmental Policy Act” din 1969), urmate imediat de stat precum Canada, FranŃa, Irlanda, procedura este răspândită în prezent în toate Ńările lumii, fiind reglementată corespunzător de legislaŃiile naŃionale şi făcând obiectul unei practici administrative semnificative. Astăzi, aproape toate statele care au o lege a mediului integrează cvasiautomat şi dispoziŃiile asupra studiului de impact (Brazilia, chiar în ConstituŃia din 1988). Se poate spune că studiul de impact reprezintă astăzi principalul instrument juridico-ştiinŃific al politicilor de mediu. De altfel, în plan internaŃional, DeclaraŃia ConferinŃei de la Rio de Janeiro privind mediul şi dezvoltarea (iunie 1992) a consacrat studiul de impact ca un instrument esenŃial al politicilor mediului (principiul 17). De asemenea, la 25 februarie 1991, la Espoo (Finlanda) a fost adoptată, sub auspiciile O.N.U., ConvenŃia referitoare la evaluarea

impactului asupra mediului în context transfrontalier. La nivelul U.E. (CEE), la 27 iunie 1985 s-a adoptat Directiva nr. 337 privind evaluarea consecinŃelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (modificată prin Directiva 97/11/CE din 3 martie 1977). ExperienŃele legislaŃiilor naŃionale indică afirmarea a trei mari sisteme fundamentale în privinŃa necesităŃii şi modului de realizare a studiului de impact. Astfel, un prim sistem, cel american, se caracterizează printr-o mare supleŃe în alegerea activităŃilor supuse studiului de impact. Sunt supuse evaluării numai lucrările cu un evident şi semnificativ impact asupra mediului, şi pentru aceasta este necesar un studiu preliminar. Aşa cum arată şi numele, este sistemul practicat în S.U.A. Sistemul listei produce o oarecare stabilitate juridică, întrucât situaŃiile în care este cerut un asemenea studiu sunt determinate. Listele pot constitui o parte a legii (de obicei o anexă a acesteia), cum este cazul în Danemarca, Irlada, Marea Britanie, România ş.a., ori sunt cuprinse într-un instrument juridic subsecvent (decret de aplicare, reglementare subsidiară), precum în Germania şi FranŃa. În cazul listei pozitive, activităŃile ori lucrările supuse evaluării sunt expres prevăzute de lege, restul fiind scutite de această cerinŃă. Lista negativă stabileşte activităŃile care nu necesită studiul de impact, toate celelalte fiind supuse acestei proceduri. În sfârşit, sistemul mixt (existent în FranŃa) este foarte complicat, dispensând, pe de o parte, a priori un număr de lucrări de la această cerinŃă, pe altele numai de la o anumită valoare (sub 2 milioane FF), iar pe de altă parte, utilizând un amestec de listă negativă şi listă pozitivă. În privinŃa criteriilor utilizate pentru stabilirea categoriilor de obiective (activităŃi, lucrări, amenajări) supuse ori exceptate de la procedura studiului de impact, sunt folosite frecvent două: natura acestora şi, respectiv, anumite praguri tehnice şi financiare sau tipuri de lucrări (acestea putând să opereze şi cumulativ). Unele legislaŃii naŃionale (FranŃa de exemplu), în funcŃie de criteriul gravităŃii impactului ecologic, disting între obiectivele supuse studiului de impact şi lucrările, operaŃiile şi amenajările cărora li se aplică procedura simplificată a notei de impact (în ambele cazuri fiind întocmite liste adecvate). În FranŃa, în fiecare an se întocmesc circa 6000 de studii de impact: două treimi pentru proiecte private, restul pentru proiecte publice. Dispensele de efectuare a acestuia sunt justificate de caracterul nesemnificativ fie al dimensiunilor lucrării, fie al incidenŃelor asupra mediului. Documentele de urbanism nu sunt supuse efectuării studiului de impact, dar această exceptare este compensată prin obligaŃia ca respectivele acte să ia în calcul preocupările privind protecŃia mediului. De asemenea, s-a

introdus o notiŃă de impact pentru lucrările care nu depăşesc anumite praguri de preŃ ori de calitate; în practica judiciară, Consiliul de Stat a anulat o autorizaŃie însoŃită de o notiŃă de impact prea sumară (C.E., 11 februarie 1993, cauza „Contras”). A fost criticat faptul că studiul de impact a fost încredinŃat spre efectuare antreprenorului, care a devenit astfel deopotrivă judecător şi parte, fiind tentat să redacteze un document superficial, asimilabil unui pachet judiciar care supralicitează meritele proiectului. De-a lungul anilor, jurisprudenŃa a dat o interpretarea riguroasă la cinci puncte (rubrici) pe care trebuie să le cuprindă studiul de impact: analiza stării iniŃiale a sitului şi a mediului său, analiza efectelor directe ori indirecte asupra mediului, raŃiunile pentru care, pentru părŃile implicate, proiectul a fost reŃinut, demonstraŃia care nu cere prezentarea de „variante”, ci mai degrabă de alternative bazate pe o reflecŃie aprofundată atunci când alegerea s-a efectuat, dispoziŃii preconizate pentru reducerea, dacă nu suprimarea consecinŃelor păguboase asupra mediului, analiza metodelor utilizate pentru a evalua efectele proiectului. Judecătorul administrativ a anulat proiectele însoŃite de un studiu de impact insuficient din punctul de vedere al conŃinutului. Un studiu de impact sumar, dacă nu derizoriu este asimilat unei absenŃe, şi nu unei insuficienŃe; această calificare are importante consecinŃe practice, întrucât absenŃa studiului obligă judecătorul să acorde automat suspendarea executării lucrărilor, după o procedură de urgenŃă. LegislaŃia franceză a fost modificată în 1993 pentru a transpune directiva comunitară din 26 iunie 1985; conŃinutul studiului de impact a fost precizat şi extins. Un rezumat tehnic este obligatoriu; atunci când realizarea este eşalonată în timp, studiul trebuie să cuprinsă o apreciere a impactului asupra ansamblului programului. Pragul financiar care impune un studiu are o deschidere de la 6 la 12 milioane FF (echivalent în euro).

3.2. Natura şi conŃinutul studiului de impact Prin natura sa, studiul de impact nu este în primul rând o regulă de fond, ci una de formă, special protejată. Este mai degrabă, cum se susŃine în literatura franceză, o simplă regulă ordinară de procedură administrativă, necontencioasă, dar cu un conŃinut obligatoriu. Sub aspectul conŃinutului minimal, sunt avute în vedere patru elemente principale:

- analiza stării iniŃiale a locului şi mediului (sau inventarul a ceea ce există);

- evaluarea efectelor posibile ale proiectului asupra mediului;

- justificarea economico-socială şi a oportunităŃii acestuia pentru părŃi;

- măsuri menite să compenseze şi să limiteze vătămările, care pot fi completate cu unele cerinŃe suplimentare stabilite prin dispoziŃiile speciale ale unor acte normative. Pe această din urmă cale, se pot amplifica şi diversifica ori, eventual, preciza exigenŃele studiului de impact. Ca atare, evaluarea impactului ecologic este un mecanism care oferă autorităŃilor competente posibilitatea să adopte un mecanism care oferă autorităŃilor competente posibilitatea să adopte o decizie determinantă de informaŃii asupra repercusiunilor ecologice ale activităŃii în cauză; pe această cale are loc o evidentă îmbunătăŃire a rezoluŃiei finale.

3.3. Cine efectuează studiul de impact? Introducerea procedurii a născut o nouă piaŃă, din ce în ce mai

bogată. În privinŃa celui care efectuează studiul pot fi întâlnite trei situaŃii:

- efectuarea studiului de impact de către un organism public, oficial recunoscut;

- monopolul autorităŃilor publice;

- efectuarea de către organisme ori specialişti independenŃi, abilitaŃi de stat să realizeze asemenea studii. În orice caz, examinarea lui presupune o dezbatere publică şi consemnarea cu această ocazie a punctelor de vedere formulate care să fie luate în considerare la decizia finală. „Juridicitatea” studiului de impact decurge din faptul că acesta poate fi contestat şi deci poate genera un contencios. Astfel, poate fi contestat:

- mai întâi de către administraŃie în urma controlului efectuat, fie prin elaborarea unui ghid al instrumentării, fie prin instituirea obligativităŃii unui aviz asupra studiului;

- de către public (în virtutea solidarităŃii ecologice: teritoriale şi intergeneraŃii), ceea ce presupune accesul la document şi consultarea cu cetăŃenii;

- de către judecător, pe calea controlului jurisdicŃional. În Ńările în care s-a dezvoltat, procedura studiului de impact ecologic este însoŃită de un contencios din ce în ce mai bogat. InstanŃa poate dispune anularea studiului, de exemplu pentru lipsa publicităŃii ori pentru insuficienŃa acestuia. Se constată totuşi o anumită rezervă a judecătorului în evaluarea aspectelor ştiinŃifice, aceasta reducându-se de obicei la identificarea existenŃei celor patru elemente ale conŃinutului minimal obligatoriu.

3.4. CerinŃele de legalitate a studiului de impact

O primă cerinŃă de acest gen o constituie publicitatea sa. După cum

se ştie, în mod tradiŃional, aspectele privind publicitatea actului administrativ

sunt indiferente legalităŃii şi validităŃii acestuia, interesând numai opozabilitatea sa. Totuşi, publicitatea constituie o garanŃie mai ales în privinŃa conŃinutului şi necesităŃii studiului de impact. De aceea, în unele Ńări, pe cale legislativă ori pe cea a practicii judiciare, publicitatea a fost considerată un element esenŃial al legalităŃii actului administrativ. O altă problemă de acest gen o constituie cea a controlului studiului de impact de către o administraŃie. SoluŃia optimă în acest sens ar fi aceea ca studiul să fie realizat de către o autoritate imparŃială, un expert ori un organism public. Totuşi, în condiŃiile în care acest lucru rămâne un deziderat, de regulă ministerului de resort i se acordă un drept de aviz obligatoriu în condiŃii date.

3.5. ConsecinŃele absenŃei studiului de impact

Conform directivei CEE din 27 iunie 1985, controlul realizării

studiului de impact este asigurat prin procedura de transmitere obligatorie a acestuia către administraŃia publică. Această măsură s-a dovedit insuficientă

în practică, şi legislaŃiile europene naŃionale a trebuit să prevadă sancŃiuni

riguroase pentru absenŃa studiului de impact la baza autorizaŃiei administrative, mergând până la suspendarea din oficiu a executării acesteia. În dreptul românesc, absenŃa studiului de impact, în cazul obligativităŃii

acestuia, duce la anularea autorizaŃiei şi/sau acordului de mediu.

3.6. Evaluarea impactului asupra mediului în legislaŃia românească Legea nr. 137/1995 consacră printre „modalităŃile de implementare

a principiilor şi elementelor strategice” şi două aplicări concrete ale

obligaŃiei generale a integrării problematicii mediului în toate deciziile şi strategiile publice şi private: obligativitatea proceduri de evaluare a impactului asupra mediului în faza iniŃială a proiectelor, propunerilor sau activităŃilor (art. 4 lit. b) şi obligativitatea efectuării unei evaluări de mediu înaintea aprobării anumitor planuri şi programe (art. 4, lit. b’).

3.6.1. Evaluarea de mediu pentru anumite planuri şi programe Potrivit legii, evaluarea de mediu are ca scop integrarea obiectivelor şi cerinŃelor de protecŃie a mediului în pregătirea şi adoptarea anumitor planuri şi programe care pot avea efecte semnificative asupra mediului (art. 7 din Legea nr. 137/1995). Evaluarea de mediu reprezintă

în înŃelesul legii o activitate relativ complexă, care constă în elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a autorităŃilor competente implicate în implementarea anumitor planuri şi programe, luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate, conform legislaŃiei de mediu. Fac obiectul evaluării de mediu anumite planuri şi programe, respectiv planurile şi programele, inclusiv cele cofinanŃate de către Uniunea Europeană, precum şi modificările acestora care se supun adoptării de către autorităŃile publice la nivel naŃional, regional sau local ori care sunt pregătite de către aceste autorităŃi în vederea adoptării de către parlament sau guvern printr-o procedură legislativă şi care sunt impuse prin prevederi legislative, de reglementare sau administrative. Domeniile specifice avute în vedere pentru evaluarea de mediu a anumitor planuri şi programe sunt: amenajarea teritoriului şi urbanism, utilizarea terenurilor, agricultura, silvicultura, piscicultura, transportul, energia, industria, inclusiv activitatea de extracŃie a substanŃelor minerale utile, gospodărirea deşeurilor, gospodărirea apelor, telecomunicaŃiile, turismul. Sunt exceptate de la evaluare planurile şi programele financiare sau bugetare, precum şi cele al căror scop unic este apărarea naŃională sau protecŃia civilă (art. 7 din legea nr. 137/1995). Rezultatul evaluării de mediu se exprimă în raportul de mediu, parte a documentaŃiei acestor planuri şi programe, care identifică, descrie şi evaluează efectele posibile asupra mediului ale aplicării acestora şi alternativele sale raŃionale, luând în considerare obiectivele şi aria geografică aferentă. Documentul se ataşează planurilor şi programelor respective, iar, în urma analizelor, autorităŃile competente emit avizul de mediu pentru acestea, având aceeaşi valoare de valabilitate.

3.6.2. Procedura de autorizare de mediu a activităŃilor economice şi

sociale

LegislaŃia în vigoare stabileşte că autoritatea de mediu se face conform unei anumite proceduri şi prin emiterea, după caz, de avize, acorduri şi autorizaŃii de mediu; sunt prevăzute proceduri diferenŃiate, după caz, de emitere a avizului, acordului sau autorizaŃiei de mediu, în funcŃie de impactul asupra mediului al proiectelor şi activităŃilor supuse autorizării. În cadrul acestora se află şi procedura de participare a publicului la emiterea respectivelor acte administrative de mediu. Pentru proiectele propuse pe teritoriul României care pot avea efecte semnificative pe teritoriul altor Ńări se aplică prevederile ConvenŃiei privind evaluarea impactului asupra

mediului în context transfrontalier, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991 şi ratificată de România prin Legea nr. 22/2001. Prima etapă o reprezintă evaluarea impactului asupra mediului, definită de lege ca un proces menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcŃie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaŃia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăŃii oamenilor şi mediului. Impactul asupra mediului este reprezentat în înŃelesul legii de efectele asupra mediului ca urmare a desfăşurării unei activităŃi antropice, iar impactul semnificativ asupra mediului, de efectele asupra mediului determinate ca fiind importante prin aplicarea criteriilor referitoare la dimensiunea, amplasarea şi caracteristicile proiectului sau referitoare la caracteristicile anumitor planuri şi programe, avându-se în vedere calitatea preconizată a factorilor de mediu. Documentul care exprimă rezultatele acestei proceduri este studiul de evaluare a impactului asupra mediului, lucrare elaborată de către persoane fizice sau juridice atestate conform legii, prin care se identifică cauzele şi efectele negative asupra mediului ale unor proiecte cu impact semnificativ în cadrul procesului de evaluare a impactului asupra mediului. O variantă a sa o reprezintă bilanŃul de mediu, care conŃine elementele analizei tehnice prin care se obŃin informaŃii asupra cauzelor şi consecinŃelor efectelor negative cumulate anterioare, prezente şi anticipate, în scopul cuantificării impactului de mediu efectiv de pe un amplasament. În cazul în care bilanŃul de mediu identifică un impact semnificativ, acesta va fi completat cu un studiu de evaluare a riscului. ObligaŃia mediatizării proiectelor şi activităŃilor pentru care se solicită aviz, acord, respectiv autorizaŃie de mediu pe baza evaluării impactului asupra mediului revine titularului, sub îndrumarea autorităŃilor pentru protecŃia mediului. Consultarea publicului este obligatorie în cazul eliberării acordurilor şi autorizaŃiilor de mediu. Sunt exceptate de la aceste cerinŃe de publicitate activităŃile din domeniul apărării, ordinii publice şi siguranŃei naŃionale, precum şi activităŃile comerciale sau industriale a căror mediatizare se face potrivit reglementărilor specifice referitoare la respectarea caracterului de confidenŃialitate. Evaluarea impactului asupra mediului şi bilanŃul de mediu se realizează prin unităŃi specializate, persoane fizice sau juridice independente de titularul proiectului sau al activităŃii atestate de către autoritatea publică centrală pentru protecŃia mediului, pe baza unei proceduri aprobate prin ordin al conducătorului acesteia; cheltuielile pentru elaborarea lucrărilor din cadrul evaluării sau bilanŃului de mediu sunt suportate de către titularul proiectului sau al activităŃii.

Răspunderea pentru realizarea informaŃiilor furnizate prin acŃiunea propusă revine titularului proiectului sau al activităŃii, iar răspunderea pentru corectitudinea lucrărilor realizate revine autorului acestora.

3.6.2.1. Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului Stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 918/2002, este aplicată în scopul emiterii acordului de mediu, pentru anumite proiecte publice sau private care pot avea efecte semnificative asupra mediului prin natura, dimensiunea sau localizarea lor. Proiectul reprezintă execuŃia lucrărilor de construcŃii sau alte instalaŃii ori amenajări, alte intervenŃii asupra cadrului natural şi peisajului inclusiv cele care implică extragerea resurselor minerale. Titularul proiectului este definit ca fiind solicitantul acordului de mediu pentru un anumit proiect sau o autoritate publică ce iniŃiază un proiect; titularul poate fi atât persoană fizică, cât şi persoană juridică. În concret, evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie şi evaluează în mod corespunzător şi pentru fiecare caz efectele direct şi indirecte ale proiectului asupra următorilor factori:

a) fiinŃe umane, faună şi floră;

b) sol, apă, aer, climă şi peisaj;

c) bunuri materiale şi patrimoniu cultural;

d) interacŃiunea dintre factorii arătaŃi mai sus.

Ea urmăreşte stabilirea măsurilor de reducere sau de evitare a impactului negativ al proiectului asupra factorilor de mediu şi determină

decizia de realizare sau de nerealizare a proiectului pe amplasamentul ales. Evaluarea impactului asupra mediului se efectuează în faza de pregătire a documentaŃiei care fundamentează fezabilitatea proiectului, cunoscând următoarele etape:

a) etapa de încadrare a proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra mediului;

b) etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind studiul de evaluare a impactului asupra mediului;

c) etapa de analiză a calităŃii raportului la studiul de evaluare a

impactului asupra mediului. Procedura de emitere a acordului de mediu pe baza evaluării impactului asupra mediului este condusă de către autorităŃile competente de mediu, cu participarea autorităŃilor publice centrale sau locale, după caz, care au atribuŃii în domeniu. Raportul la studiul de evaluare este supus comentariilor publicului, ale cărui observaŃii pertinente sunt luate în considerare pe tot parcursul

evaluării impactului asupra mediului. ModalităŃile detaliate de informare şi de participare a publicului se stabilesc în funcŃie de caracteristicile particulare ale proiectelor sau amplasamentelor respective. Pentru determinarea proiectelor care urmează a fi supuse procedurii de evaluare a impactului ecologic în vederea obŃinerii acordului de mediu se folosesc două liste: cea a proiectelor supuse evaluări impactului asupra mediului, care prin natura şi/sau dimensiunile lor prezintă un pericol notabil pentru natura înconjurătoare (aparŃinând unui număr de nouă domenii: agricultura, industria extractivă a petrolului, gazelor naturale, cărbunelui şi turbei, industria energetică, producerea şi prelucrarea metalelor, industria materialelor minerale de construcŃii, industria chimică şi petrochimică, industria lemnului şi a hârtiei, proiectele de infrastructură, alte tipuri de structură), şi, respectiv, cea a proiectelor pentru care trebuie stabilită necesitatea efectuării impactului asupra mediului (grupate în 12 domenii: agricultura, silvicultura şi piscicultura, industria extractivă, industria energetică, producerea şi prelucrarea metalelor, industria mineralelor, industria chimică, industria alimentară, textilă, a pielăriei, a lemnului şi hârtiei, industria cauciucului, proiectele de infrastructură, alte proiecte, turism şi recreere), pentru acestea prevăzându-se în anexa 3 a hotărârii de guvern şi criterii de selecŃie pentru stabilirea necesităŃii efectuării evaluării.

3.6.2.2. Procedura de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontalier În aplicarea ConvenŃiei de la Espoo (1991) şi a armonizării legislaŃiei interne cu reglementările comunitare în materie, Hotărârea Guvernului nr. 918/2002 a stabilit procedura de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontalier. Astfel, potrivit art. 13 din actul normativ, atunci când un proiect

este posibil să aibă un efect semnificativ asupra mediului altui stat, care este posibil să fie afectat semnificativ, solicită informaŃii asupra proiectului, autoritatea publică centrală pentru protecŃia mediului transmite autorităŃii centrale de mediu din acel stat, în cadrul relaŃiilor bilaterale, pe bază de reciprocitate şi în condiŃii de echivalenŃă, cât mai curând posibil şi nu mai târziu de momentul când este informat publicul din Ńară, cel puŃin următoarele informaŃii referitoare la proiect:

a) o descriere a proiectului împreună cu orice informaŃie disponibilă asupra posibilului impact transfrontalier al acestuia;

b) informaŃii privind natura deciziei care urmează a fi luată, acordându- se acelui sta un interval de timp suficient în care să indice dacă

doreşte să participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului şi, eventual, modalitatea de participare la consultare. Dacă statul care a primit informaŃiile prevăzute mai sus comunică intenŃia de participare la procedura de evaluare a impactului asupra mediului, autoritatea publică centrală pentru protecŃia mediului îi va transmite de asemenea informaŃiile despre proiect prevăzute la art. 9 şi 10 şi cele privind procedura, inclusiv solicitarea de acord de mediu. Pe durata derulării procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, autoritatea publică centrală pentru protecŃia mediului trebuie, în virtutea reglementărilor legale:

- să pună la dispoziŃia autorităŃilor implicate procedura de emitere a acordului de mediu, şi, prin intermediul acestora, publicului interesat din statul posibil să fie semnificativ afectat, informaŃiile pertinente;

- să asigure autorităŃilor din acel stat, şi, prin intermediul acestora, publicului interesat, într-un interval rezonabil de timp, înainte de emiterea acordului de mediu. Autoritatea publică centrală pentru protecŃia mediului va iniŃia consultări cu autoritatea competentă a statului posibil să fie semnificativ afectat de proiect, printre altele şi asupra măsurilor avute în vedere pentru a reduce sau a elimina astfel de efecte, înŃelegându-se asupra unui interval de timp rezonabil privind durata consultărilor.

3.6.3. Actele administrative de autorizare Avizele de mediu sunt acele acte administrative de mediu, cu

caracter tehnico-juridic, emise de către autorităŃile de mediu. În funcŃie de destinaŃia lor, sunt:

a) avizul de mediu pentru planuri şi programe (prin care se confirmă integrarea aspectelor de protecŃie a mediului în documentele respective);

b) avizul pentru stabilirea obligaŃiilor de mediu (prin care sunt stabilite, ca prevederi ale unui program pentru conformare, în vederea asumării acestora de către părŃile implicate în program, în scopul cunoaşterii impactului asupra mediului şi asumării de către autor a responsabilităŃilor privind protecŃia mediului);

c) avizul de mediu pentru produse de uz fitosanitar (necesar în procedura

de omologare a produselor de uz fitosanitar). Acordul de mediu. În înŃelesul legii, acordul de mediu reprezintă decizia autorităŃii competente pentru protecŃia mediului care dă dreptul titularului de proiect să realizeze proiectul; este un act administrativ, cu caracter special de drept al mediului, cu un conŃinut tehnico-juridic, prin care

se stabilesc condiŃiile de realizare a proiectului, din punctul de vedere al protecŃiei mediului. Un statut special îl are acordul integrat de mediu, act tehnico-juridic emis de către autoritatea competentă pentru protecŃia mediului, care acordă dreptul de a se stabili condiŃiile de realizare a unei activităŃi încă din etapa de proiectare, care să asigure că instalaŃia corespunde cerinŃelor legislaŃiei în vigoare; acordul poate fi eliberat pentru una sau mai multe instalaŃii ori părŃi ale instalaŃiilor situate pe acelaşi amplasament. Solicitarea şi obŃinerea acordului de mediu sunt obligatorii în două

situaŃii:

a) în cazul în care titularii de activităŃi urmează să deruleze sau să fie supuşi unei proceduri de: vânzare a pachetului majoritar de acŃiuni, vânzare de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmată de lichidare, lichidare; b) în cazul proiectelor publice sau private de investiŃii noi ori de modificare a celor existente, aferente activităŃilor cu impact asupra mediului. AutorizaŃia de mediu reprezintă actul administrativ, cu caracter tehnico-juridic, eliberat în scris de către autorităŃile competente pentru protecŃia mediului, prin care sunt stabilite condiŃiile şi/sau parametrii de funcŃionare a unei activităŃi existente sau pentru punerea în funcŃiune a unei activităŃi noi pentru care anterior a fost emis un acord de mediu. Sunt trei categorii principale de autorizaŃii de mediu: autorizaŃia curentă, cerută şi eliberată în condiŃiile generală arătate mai înainte, autorizaŃia integrată de mediu (act tehnico-juridic care dă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalaŃie în anumite condiŃii care să asigure că instalaŃia corespunde cerinŃelor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării) şi autorizaŃia pentru activitatea nucleară (act tehnico- juridic prin care autoritatea competentă de reglementare în domeniul nuclear autorizează titularul activităŃii să amplaseze, să proiecteze, să achiziŃioneze, să fabrice, să producă, să construiască, să transporte, să importe, să exporte, să pună în funcŃiune, să posede, să folosească, să opereze, să transforme, să adapteze şi să dispună de orice sursă de radiaŃii ionizante, instalaŃii nucleare sau amenajări, pentru gospodărirea deşeurilor radioactive). Pentru obŃinerea autorizaŃiei de mediu, activităŃile existente care nu sunt conforme cu normele şi reglementările de mediu în vigoare sunt supuse, conform deciziei autorităŃii competente pentru protecŃia mediului, unui bilanŃ de mediu; bilanŃul de mediu se solicită, conform deciziei autorităŃii competente pentru protecŃia mediului, inclusiv în cazul derulării procedurii

de vânzare de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmată de lichidare, lichidare a societăŃilor comerciale. InstalaŃiile noi şi cele existente folosite în anumite categorii de activităŃi industriale se supun procedurii de autorizare în vederea obŃinerii acordului / autorizaŃiei integrate de mediu, cu luarea în considerare a celor mai bune tehnici disponibile, fără antrenarea unor costuri excesive. Lista acestor activităŃi şi condiŃiile generale ale autorizării integrate de mediu se stabilesc prin lege. În cazul proiectelor şi activităŃilor desfăşurate în perimetrul ariilor naturale protejate şi în vecinătatea acestora, autorizarea se face conform unor reglementări specifice. Din punctul de vedere al emiterii, acordul de mediu se eliberează în paralel cu celelalte acte de reglementare emise de către autorităŃile competente, în timp ce autorizaŃia de mediu se eliberează, în virtutea caracterului său sintetic, după obŃinerea celorlalte avize, acorduri, autorizaŃii ş.a. cerute de lege.

3.6.4. Reguli ale regimului juridic al permiselor de mediu Potrivit art. 9 din Legea nr. 137/1995, avizul, acordul şi/sau autorizaŃia de mediu se eliberează numai dacă proiectele, respectiv programele pentru conformare privind activităŃile existente prevăd eliminarea consecinŃelor negative asupra mediului, în raport cu prevederile aplicabile din normele tehnice şi reglementările în vigoare. În privinŃa perioadei de valabilitate, cea a avizului de mediu este de doi ani de la data emiterii, în cazul în care nu intervin modificări ale condiŃiilor în care a fost emis sau folosit scopului pentru care a fost emis. Acordul de mediu este valabil pe toată perioada punerii în aplicare a proiectului, dar îşi pierde valabilitatea dacă lucrările de investiŃii pentru care a fost eliberat nu încep în maximum doi ani de la data emiterii. În sfârşit, validitatea autorizaŃiilor de mediu este de cel mult cinci ani. Titularul activităŃii are obligaŃia de a informa autorităŃile publice teritoriale pentru protecŃia mediului cu privire la rezultatele automonitorizării emisiilor de poluanŃi reglementaŃi, precum şi cu privire la accidentele sau pericolele de accident, ca urmare a emiterii autorizaŃiei de mediu. InformaŃiile sunt luate în evidenŃă de către autoritatea competentă pentru protecŃia mediului într-un registru public şi comunicate autorităŃii publice centrale pentru protecŃia mediului în vederea întocmirii registrului public naŃional. Cele trei categorii de acte administrative de mediu se revizuiesc dacă apar elemente noi, cu impact asupra mediului, necunoscute la data

emiterii; în acest caz se poate cere şi refacerea evaluării impactului asupra mediului sau a bilanŃului de mediu. Nerespectarea prevederilor acordului şi autorizaŃiei de mediu sau ale programelor pentru conformare are ca sancŃiune suspendarea acestora, care se dispune după o somaŃie prealabilă, cu termen. Măsura suspendării se menŃine până la eliminarea cauzelor care au impus-o, dar nu mai mult de şase luni. După expirarea termenului de suspendare, autoritatea competentă pentru protecŃia mediului dispune oprirea executării proiectului sau încetarea activităŃii atunci când nu s-au îndeplinit condiŃiile stabilite în somaŃie. Ca orice act administrativ, dispoziŃiile de suspendare, precum şi cele de încetare a proiectului sau activităŃii sunt executorii. Pentru activităŃile existente care nu întrunesc condiŃiile de autorizare, autoritatea competentă pentru protecŃia mediului dispune efectuarea bilanŃului de mediu în termen de maximum un an de la data constatării neîndeplinirii acestor condiŃii şi negociază cu titularul activităŃii programul pentru conformare, pe baza concluziilor şi recomandărilor din bilanŃul de mediu. În sfârşit, din punct de vedere judiciar, litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau suspendarea avizului, acordului ori autorizaŃiei de mediu se soluŃionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. Pe această cale se asigură şi accesul la justiŃie al cetăŃenilor în materia autorizării de mediu.

3.6.5. Procedura în caz de modificare/încetare sau de schimbare a titularului activităŃilor cu impact asupra mediului Legea a stabilit o procedură specială pentru situaŃia în care are loc modificarea sau încetarea activităŃilor cu impact asupra mediului, precum şi atunci când se produce schimbarea titularului unei activităŃi, inclusiv prin proceduro de vânzări de acŃiuni, vânzări de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmată de lichidare. În toate aceste cazuri este obligatorie efectuarea bilanŃului de mediu de către titularul activităŃii în scopul stabilirii obligaŃiilor şi costurilor privind refacerea calităŃii mediului în zona de impact a activităŃilor desfăşurate pe amplasament. Pe baza bilanŃului de mediu şi a propunerii de program pentru conformare, prezentate de către titularul activităŃii, autoritatea competentă pentru protecŃia mediului emite avizul de mediu în vederea asumării responsabilităŃilor privind protecŃia mediului. În termen de 60 de zile de la data semnării/emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre aceste proceduri (aferentă modificării, încetării sau schimbării titularului activităŃii cu impact asupra mediului), părŃile implicate sunt Ńinute să

transmită în scris autorităŃii competente pentru protecŃia mediului responsabilităŃile asumate în domeniu (art. 15 din Legea nr. 137/1995).

3.6.6. AutorizaŃia integrată de mediu Reglementată prin OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 34 din 21 martie 2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării, autorizaŃia integrată de mediu este definită ca fiind „actul tehnico-juridic emis de către autorităŃile competente pentru protecŃia mediului conform dispoziŃiilor legale în vigoare, care acordă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalaŃie, în anumite condiŃii care să asigure că instalaŃia corespunde cerinŃelor legale pertinente. AutorizaŃia poate fi eliberată pentru una sau mai multe instalaŃii sau părŃi ale instalaŃiilor situate pe acelaşi amplasament şi exploatate de către acelaşi titular”. La rândul său, acordul integrat constituie actul tehnico-juridic emis de către autoritatea competentă pentru protecŃia mediului, care acordă dreptul de a stabili condiŃiile de realizare a unei activităŃi încă din etape de proiectare, care să asigure că instalaŃia corespunde cerinŃelor impuse de lege. ObŃinerea autorizaŃiei integrate este obligatorie pentru punerea în funcŃiune a instalaŃiilor noi, pentru categorii de activităŃi industriale prevăzute în anexa 1 a OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 34/2002; ea trebuie să cuprindă toate măsurile necesare pentru îndeplinirea condiŃiilor, pentru protecŃia asigurarea protecŃiei aerului, apei şi solului şi pentru realizarea unui nivel ridicat de protecŃie a mediului în întregul său. Autoritatea competentă pentru protecŃia mediului reexaminează periodic şi actualizează, dacă este necesar, condiŃiile de autorizare; în anumite situaŃii (prevăzute în art. 7 alin. 2 din ordonanŃă), reexaminarea este obligatorie. În situaŃiile în care normele de calitate a mediului solicită condiŃii mai severe decât cele ce pot fi atinse prin introducerea celor mai bune tehnici disponibile, se pot impune măsuri adiŃionale specificate în acord şi/sau autorizaŃii, fără a afecta măsurile ce sunt solicitate pentru respectarea standardelor de calitate. În cazul instalaŃiilor existente, dacă după evaluarea condiŃiilor de operare nu se întrunesc condiŃiile cerute de lege, titularul activităŃii este obligat să întocmească şi să prezinte un proiect de program pentru conformare, care, după aprobarea lui de către autoritatea de mediu, devine obligatoriu. Termenul-limită pentru finalizarea aplicării programelor pentru conformare stabilit prin ordonanŃă este anul 2015. După această dată, instalaŃiile care nu îndeplinesc condiŃiile prevăzute de lege îşi vor înceta

activitatea. Autoritatea de mediu pentru instalaŃiile care funcŃionează în baza unui program pentru conformare aprobat se emit cu termen de valabilitate pe perioada realizării fiecărei măsuri cuprinse în acest program.

4. Instrumente economico-fiscale

4.1. Taxele

Sunt folosite frecvent pentru penalizarea produselor ori activităŃilor care aduc atingere mediului. Adeseori, atunci când nu se vrea interzicerea unui produs, ci numai limitarea utilizării sale, acest din urmă obiectiv se poate realiza pe calea instituirii unor taxe suplimentare, care să-i amplifice costul. Este o metodă preferată de regulă politicilor de cote ori contingentări, considerate drept foarte birocratice. În raport cu scopul direct urmărit, taxele pot să se prezinte în următoarele ipostaze:

- taxe percepute după cantitatea ori calitatea substanŃelor poluante eliberate în mediu;

- taxe percepute pe produsele care sunt poluante, fie în timpul fabricării acestora, fie în timpul utilizării lor; de asemenea, pot fi taxate produsele devenite învechite, pentru care a fost introdus un sistem de eliminare;

- diferenŃierea taxelor pentru a favoriza un produs relativ curat prin introducerea unei taxe pentru un produs echivalent, care este poluant; diferenŃierea permite practicarea de preŃuri mai avantajoase pentru produsele curate;

- redevenŃe utilizate pentru acoperirea cheltuielilor colectivităŃii, de pildă pentru tratarea deşeurilor;

- taxe administrative plătite pentru diverse activitati administrative, precum înregistrarea produselor chimice ori pentru aplicarea anumitor reglementări. Majoritatea statelor lumii aplică, sub o formă sau alta, taxe ecologice sau un alt stimulent fiscal în realizarea semnificaŃiilor principiului „poluatorul plăteşte”. Documentele ONU şi OCDE sunt favorabile unei utilizări cât mai largi a taxelor şi sarcinilor fiscale de tip ecologic în general.

4.2. Politica preŃurilor

Un important instrument economic de acŃiune în favoarea protecŃiei şi conservării mediului îl constituie şi politica în domeniul preŃurilor. Frecvent, întrucât preŃurile produselor nu reflectă costul pentru mediu al producŃiei ori al emisiilor rezultate în urma folosirii acestora, el rămâne să fie suportat la nivelul întregii societăŃi. Ca atare, politicile în

materie, reflectând cerinŃele în principiul „poluatorul plăteşte”, pot să garanteze luarea în calcul a costului pentru mediu pe care îl comportă bunurile şi serviciile. Este de exemplu cazul care statul este proprietarul ori controlează resursele naturale, precum pădurile ori rezervele de minereu. Această formulă poate să se repercuteze mai ales asupra preŃurilor produselor de bază care provin din Ńările în curs de dezvoltare, care ar trebui astfel stabilite şi percepute încât să reflecte corespunzător costurile ascunse legate de protecŃia mediului, atât la nivel local, cât şi la nivel mondial.

4.3. Împrumuturile (creditele) avantajoase O altă formă de stimulare economică a acŃiunilor favorabile mediului o constituie creditele (împrumuturile) cu dobândă redusă ori chiar fără dobândă. Sunt practicate, mai ales cu ajutor guvernamental, pentru construcŃia şi funcŃionarea instalaŃiilor ecologice şi sistemelor de reciclare (FranŃa). Astfel, o taxă specială, calculată pe baza cantităŃii de dioxid de sulf emise este aplicată echipamentelor de combustie cu o capacitate mai mare de 50 de megawaŃi ori a căror emisie depăşeşte 2500 de tone. Sumele primite pe această cale permit susŃinerea financiară a achiziŃionării echipamentelor antipoluare în asemenea instalaŃii. În acelaşi context, politicile băncilor de acordare a creditelor pot să includă comportamentul ecologic ca un criteriu tot mai important de evaluare a caracterului serios al unei întreprinderi.

4.4. Asigurările Alături de instrumentele economice prezentate mai înainte, asigurările joacă un rol din ce în ce mai important mai ales pe tărâmul reparării pagubelor produse mediului prin activităŃi economice şi sociale cu risc ecologic major. Reglementările legale şi practice vizând acoperirea prin asigurare a sinistrelor cauzate prin poluare variază de la o Ńară la alta. În acest timp, regula generală este aceea că asigurarea nu poate acoperi decât evenimentele fortuite. Iată de ce, dacă paguba provine de la o poluare cauzată prin acte deliberate sau printr-o omisiune de asigurare, ea nu se va bucura de nici o reparare. De asemenea, poliŃele de asigurare nu acoperă de obicei decât pagubele care decurg dintr-un eveniment definit ori dintr-un accident; dacă dauna se produce gradual, de exemplu, printr-o poluare cumulată, asigurarea nu poate acoperi prejudiciul astfel cauzat. În ultima perioadă se înregistrează tendinŃa folosirii de către companiile de asigurare de „pool”-uri specializate, care acceptă asigurarea de noi riscuri de poluare relativ necunoscute, sub controlul legislaŃiei privind protecŃia mediului. Totodată, pe această cale se admite din ce în ce mai frecvent extinderea asigurării şi asupra riscului de poluare graduală.

4.5. Detaxările şi subvenŃiile

Suprimarea taxelor pentru unele produse datorită semnificaŃiilor lor pentru ocrotirea naturii s-a dovedit o modalitate importantă de promovare a unor obiective ecologice. Astfel, ridicarea taxelor în cazul benzinei fără plumb a permis în multe Ńări stabilirea unor preŃuri ale acesteia inferioare celor ale benzinei obişnuite, încurajând astfel utilizarea acestei combustibil curat. În acelaşi mod s-a procedat şi în privinŃa biocarburanŃilor. De asemenea, o diminuare a fiscalităŃii se practică şi pentru autovehiculele care respectă norme de poluare mai stricte decât cele instituite pe cale legală. În privinŃa subvenŃiilor, menŃionăm cu titlu de exemplu ajutoarele financiare acordate la nivel naŃional pentru epurarea apei şi aerului ori cele oferite la nivel comunitar pentru practicile agricole favorabile mediului. Principala formă de realizare a subvenŃiilor este prezentată de fondurile pentru mediu, create pentru a finanŃa direct protecŃia naturii. SubvenŃiile sunt utilizate pentru acordarea de credite sau diminuarea dobânzilor aferente acestora. O formă inedită de incitaŃie economică este experimentată în Danemarca, respectiv un „bonus ecologic”. Pe această cale se recompensează angajaŃii ale căror acŃiuni permit reducerea consumului de resurse naturale şi a poluării aerului, apei sau solului.

4.6. Bursele de poluare

Destul de controversat până în prezent, acest sistem a fost experimentat pentru început mai ales în SUA, în privinŃa apei şi aerului. Chicago Board of Trade (cea mai mare bursă americană de materii prime) a inventat o piaŃă a drepturilor de a polua; societăŃile americane pot, pe această piaŃă, să cumpere asemenea drepturi, care le permit să satisfacă exigenŃele de poluare fără a investi ele însele în procesele de depoluare. Drepturile de a polua vor fi vândute de către producătorii care şi-au

ameliorat propria situaŃie, în sensul degajării de la „valoarea ecologică adăugată”, pe care o pot ceda la alŃi exploatanŃi mai poluanŃi. Principiul constă concret în următoarele: o uzină poate epura mai mult decât i se cere şi permite astfel alteia de a epura mai puŃin, desigur contra unei anumite plăŃi. Se vând astfel creanŃe de poluare. În SUA s-au format chiar curtieri pentru a intermedia şi a facilita asemenea tranzacŃii. Bine conceput şi corect aplicat, sistemul poate constitui o sursă importantă de economii. Ca atare unele uzine, pentru care costul epurării este scăzut, pot să- şi permită o serie de economii transferate altor întreprinderi pentru care

costul ar fi, dimpotrivă, considerabil. În plan juridic, „Clean Air Act” din SUA, din 1990, a consacrat acest sistem.

În plan internaŃional, singurul instrument de protecŃie a mediului a

fost prevăzut prin Protocolul de la Kyoto (1997) aferent ConvenŃiei-cadru privind schimbările climatice şi este reprezentat de sistemul „permiselor negociabile”, o aplicaŃie la un alt nivel a burselor de poluare. Conform acestuia, fiecărui stat i se recunoaşte un drept de a polua prin gaze cu efect de seră, dar în limitele unui plafon care este o cotă-parte din plafonul global. Statul care este capabil să-şi reducă emisiile sub limitele maxime admise este autorizat să vândă alocaŃiile de poluare neutilizate statelor care nu vor (ca o alegere economică) ori nu o pot face (din cauza dificultăŃilor ecologice) în scopul menŃinerii plafonului global.

4.7. Sistemele de consignaŃie Este un mecanism de piaŃă tot mai frecvent utilizat şi urmăreşte consignarea obligatorie a recipientelor pentru a încuraja returnarea ori reciclarea lor. Practicat de mai mult timp în privinŃa ambalajelor din sticlă, sistemul de consignaŃie, prin reutilizarea acestora şi rambursarea cheltuielilor, a fost extins în unele state şi pentru sticlele din plastic, şi în Germania este preconizat pentru un larg evantai de ambalaje (pentru băuturi, detergenŃi, vopsele şi lacuri etc.). Un sistem de depozitare a autovehiculelor scoase din uz este utilizat în Norvegia încă din anul 1978, în scopul de a evita răspândirea necontrolată a deşeurilor. Tot un fel de consignaŃie este şi procedeul conform căruia taxa plătită pentru uleiuri ori refrigeratoare la momentul cumpărării este returnată în momentul reciclării lor. În sfârşit, este de remarcat şi ideea constituirii unei cauŃiuni de către exploatanŃii carierelor de nisip sau de piatră, cauŃiune rambursată după repunerea în starea iniŃială a locului.

O situaŃie specială s-a înregistrat în Danemarca, unde un decret

promulgat în anul 1984 limita importul şi vânzarea băuturilor al căror ambalaj nu era aprobat şi instaura un sistem de consignaŃie. Printr-o hotărâre din 20 septembrie 1988, Curtea Europeană de JustiŃie a estimat totuşi că reglementarea daneză era disproporŃionată în raport cu obiectivul stabilit. Preocupările de protecŃie a mediului trebuie să fie echilibrate în raport cu principiul liberei concurenŃe şi al liberei circulaŃii a bunurilor în interiorul

PieŃei Comune. În prezent, dintr-o asemenea perspectivă, statele membre ale Uniunii Europene trebuie să obŃină, în virtutea art. 92 şi 93 ale Tratatului de la Roma, autorizaŃia Comisiei Europene pentru diferite forme de ajutorare şi încurajare a investiŃilor tehnologice vizând protejarea mediului.

4.8. Marca verde („eco-label”) În Ńările occidentale, ca expresie a viziunii în lină afirmare conform căreia important este a descoperi şi preveni problemele ecologice înainte ca acestea să se manifeste, în loc de a reacŃiona prin mijloace care ar putea fi costisitoare, se acordă o însemnătate crescândă etichetei (mărcii) ecologice. Eticheta ecologică reprezintă un instrument ecologic de promovare a produselor favorabile mediului, făcând apel la preocupările publicului şi la prudenŃa producătorilor. O atare metodă cere producătorilor să examineze întreg ciclu al vieŃii produsului (producere, distribuire, utilizare, eliminare) în scopul de a preveni degradarea mediului în toate stadiile şi cu privire la toate sectoarele: aer, apă, sol. Principalul rol al mărcii ecologice este acela de a informa consumatorii asupra produselor considerate ca fiind mai puŃin distructive pentru mediu decât altele similare. Criteriul de calificare îl constituie o apreciere globală asupra calităŃii ecologice a produsului; sunt excluse etichetarea negativă care atrage atenŃia asupra pericolelor particulare, dar şi informaŃiile specifice, precum cele referitoare la utilizarea materialelor reciclate. Sistemul a fost practicat pentru prima dată în Germania (prin apariŃia mărcii „îngerul albastru” în 1978), s-a extins apoi în Norvegia, Suedia şi Finlanda în cadrul Consiliului Nordic, în Austria, Portugalia, FranŃa ş.a. Se estimează că în prezent există circa 4000 de produse etichetate în aproximativ 70 de categorii. În cadrul Uniunii Europene a fost adoptat la 20 martie 1992 Regulamentul 880/92 pentru a crea un sistem comunitar de „eco-label” bazat pe participarea voluntară a fabricilor. Aplicarea sistemului de ecomarcă necesită existenŃa unui organism care să propună autorităŃii publice competente categoriile de produse susceptibile de etichetare, pe baza principiului că ecomarca trebuie să producă o reducere importantă a vătămărilor aduse mediului. O dată categoria de produse selecŃionată, se trece la examinarea tipurilor şi gradelor de daune potenŃiale pentru mediu pe care acestea le prezintă, criteriile de evaluare fiind fixate în colaborare cu grupurile de experŃi. FabricanŃii sunt ŃinuŃi să prezinte în mod voluntar produsele pentru examinare, să se angajeze să respecte condiŃiile contractuale şi să plătească o sumă determinată pentru utilizarea mărcii pe o anumită perioadă. Punctul slab constă în faptul că aceste sisteme sunt foarte dificil de administrat, în principal din cauza nevoii de evaluare globală a ciclului de viaŃă între al produsului. În cadrul revizuirii sistemului de atribuire a mărcii ecologice comunitare se au în vedere: extinderea sa la sfera serviciilor, instituirea unui

comitet al Uniunii Europene precum marca ecologică şi adoptarea de măsuri specifice de aplicare şi finanŃare a noilor obiective. Prin Hotărârea Guvernului nr. 335 din 4 aprilie 2002 s-au adoptate măsuri pentru implementarea în România a programului „Steagul Albastru – Blue Flag”. În România, în urma modificării Legii nr. 137/1999 prin OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 91/2002, s-a introdus o modalitate de implementare a principiilor elementare şi „recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului prin acordarea etichetei ecologice” (art. 4 lit. b).

4.9. Concluzii Instrumentele economico-fiscale joacă un rol din ce în ce mai important în promovarea obiectivelor protecŃiei mediului. Utilizarea acestora presupune însă evaluarea permanentă a eficienŃei lor în raport cu scopurile propuse şi adoptarea corectivelor necesare în vederea unei eficacităŃi cât mai mari. Aceasta din urmă reclamă în primul rând analiza schimbărilor de comportament la nivelul producătorilor şi/sau consumatorilor şi a costurilor măsurilor luate. ExperienŃa arată că unele proceduri nu au decât un efect limitat, deşi presupun sarcini administrative considerabile, ceea ce le diminuează semnificativ eficacitatea. În sfârşit, se poate ajunge şi la situaŃia în care eforturile pentru protecŃia mediului să genereze chiar o anumită creştere economică.

V. RĂSPUNDEREA CIVILĂ

1. Repararea prejudiciului ParticularităŃile prejudiciului ecologic au dus la considerarea şi afirmarea de noi tipuri de pagube şi la recunoaşterea unor moduri de reparare originale. Referitor la primul aspect, apar ca noi tipuri de prejudicii:

prejudiciul nefinanciar, măsurile de salvgardare, prejudiciul de dezvoltare şi prejudiciul cauzat mediului natural. Prejudiciul nefinanciar se referă mai ales la indemnizarea unei pierderi de agrement, o pagubă neidentificabilă material şi care nu aduce atingere unui patrimoniu economic, cu alte cuvinte, un prejudiciu moral pentru daune ecologice. Măsurile de salvare constituie o noŃiune lansată prin ConvenŃia de la Bruxelles din 29 noiembrie 1969 privind responsabilitatea civilă pentru pagube datorate poluării prin hidrocarburi şi se referă la obligaŃia de indemnizare a colaboratorilor ocazionali şi spontani ai unei operaŃiuni de luptă contra poluării, dacă aceştia au intervenit în mod util. Cheltuielile legate direct de operaŃiunile de luptă contra poluării, de spălare ori de restaurare sunt indemnizabile de către autorul pagubei. Un serviciu public poate beneficia de rambursarea cheltuielilor vizând măsurile luate în scopul prevenirii unei poluări. Principiul de dezvoltare apare ca o aplicare a principiului precauŃiei, răspunde obligaŃiei de securitate subsecventă răspunderii obiective şi justifică răspunderea civilă bazată pe risc. Este vorba despre o pagubă încă indecelabilă, dar apreciabilă de către tribunale sub unghiul dreptului contractual şi al răspunderii delictuale. Referitor la modurile de reparare, acestea se referă în special la încetarea poluării, repararea în natură şi repararea pecuniară. Prejudiciul cauzat mediului natural rezidă în vătămări aduse naturii, biodiversităŃii sau peisajului, cum ar fi, de exemplu, dispariŃia unei specii de plante sau animale. Este greu, dacă nu imposibil de evaluat în bani şi se rezumă, în privinŃa reparării, la măsuri de aducere în starea anterioară ori de „reparare în natură”.

2. Fundamentul şi regulile regimului specific răspunderii pentru prejudiciul ecologic În privinŃa fundamentului răspunderii civile pentru pagube ecologice, acesta diferă de la un sistem juridic la altul. Astfel, în Ńările de drept continental, fondat pe Codul civil napoleonian (FranŃa, Belgia, Germania, Olanda, România), acŃiunile sunt intentate cel mai adesea ca

urmare a încălcării unor reguli precise, indiferent că actul prejudiciabil este considerat un delict sau un „cavsidelict”. În Ńările cu „common law”, conceptul de bază este „tort”, adică o conduită incorectă sau nerezonabilă a autorului prezumat al actului al cărui rezultat este o pagubă sau o vătămare. Răspunderea pate fi fondată de asemenea pe concepte specifice, precum violarea proprietăŃii, activităŃi periculoase ori neglijenŃă. De asemenea, regimul juridic al răspunderii civile pentru prejudiciul ecologic este caracterizat, în contextul unei tendinŃe de uniformizare, printr-o serie de reguli novatoare, derogatorii de la regimul clasic al răspunderii civile delictuale. Prima se referă la caracterul obiectiv, independent de culpă al răspunderii în materie de mediu, recunoscută la nivelul legislaŃiilor naŃionale, dar şi al convenŃiilor internaŃionale; o atare regulă are meritul de a stimula comportamentul preventiv al titularilor activităŃilor economice şi sociale cu risc ecologic, în sensul adoptării tuturor măsurilor necesare, specifice pentru evitarea producerii pagubelor de mediu. Să mai remarcăm faptul că excepŃiile admise de la acest principiu (forŃa majoră, culpa victimei, fapta unui terŃ şi prescripŃia) sunt limitate şi strict reglementate, iar conformitatea cu reglementările în vigoare ori posedarea unei autorizaŃiile administrative nu exonerează de răspundere. Ea este însoŃită şi completează cu regula canalizării răspunderii către exploatantul activităŃii periculoase, în contextul aceleiaşi preocupări de a asigura o reparare cât mai rapidă şi mai completă a prejudiciului ecologic. Urmează regula răspunderii solidare, în situaŃiile în care sunt ŃinuŃi răspunzători pentru acelaşi prejudiciu mai mulŃi autori. În privinŃa întinderii reparaŃiei, aceasta are un caracter integral, în sensul că se referă atât la pagubele suferite de către victimă, cât şi la degradările produse mediului, precum şi la costul măsurilor de depoluare, de readucere în starea anterioară. La aceste reguli specifice răspunderii se adaugă o altă, care evidenŃiază caracterul preponderent de reparaŃie al răspunderii pentru prejudiciul ecologic, respectiv obligaŃia asigurării în cazul activităŃilor cu risc major de poluare. SituaŃiile practic-legislative sunt diverse, mergând de la asigurarea obligatorie la un fond mutual organizat pe tipuri de activităŃi până la autoasigurarea financiară din partea statului. Un rol important în uniformizarea regulilor speciale ale răspunderii civile pentru prejudiciul ecologic l-au avut o serie de documente internaŃionale, precum: ConvenŃia asupra responsabilităŃii civile în domeniul energiei nucleare (Paris, 29 iulie 1960), ConvenŃia privind răspunderea civilă în materie de pagube nucleare (Viena, 21 mai 1963) şi mai ale ConvenŃia

privind răspunderea civilă pentru daune rezultând din activităŃi periculoase pentru mediu (Lugano, 21 iunie 1993).

3. Determinarea responsabilului pentru producerea pagubei

ecologice

3.1. Legătura de cauzalitate Oricare ar fi regimul juridic sub care se plasează pentru a fi despăgubită, victima trebuie să probeze că daunele rezultă dintr-un act al părŃii chemate în justiŃie. Din acest punct de vedere, pagubele ecologice ridică o serie de probleme specifice. O dată prejudiciul individualizat, două sunt atitudinile posibile: fie socializarea indemnizării daunei, fie căutarea unei legături de cauzalitate pentru a identifica autorul. Scutirea prezintă un avantaj şi două inconveniente. Avantajul constă, în mod evident, în faptul că permite indemnizarea automată a victimelor prin simpla justificare a prejudiciului. Inconvenientele se referă, pe de o parte, la modul de reparare, care se limitează la indemnizare fără să se preocupe de dispariŃia sursei pagubei, şi pe de altă parte, la reparaŃia pe seama colectivităŃii a unei pagube ce ar trebui să fie suportată numai de către autorul său, ceea ce evită integrarea costului în preŃul produsului ori serviciului. Este nevoie deci să nu se socializeze indemnizarea decât atunci când s-au epuizat celelalte căi de reparare. Aceasta presupune însă stabilirea unei legături de cauzalitate între act şi pagubă. DificultăŃile apar în acest sens la trei niveluri: stabilirea unei legături de cauzalitate, prezumŃia probabilităŃii legăturii de cauzalitate şi pluralitatea cauzelor pagubei.

a) Stabilirea unei legături de cauzalitate

Sarcina probei acesteia incumbă victimei, lucru greu de îndeplinit întrucât vătămarea se produce adesea după un anumit timp, fie că acŃiunea s-

a declanşat atunci când o expertiză tehnică a devenit imposibilă. Totodată, la

ora actuală, cunoştinŃele ştiinŃifice nu permit să se distingă legătura de cauzalitate dintr-o expunere la o poluare şi o pagubă. Această absenŃă de

certitudine permite să se opună victimei alte explicaŃii ştiinŃifice ale pagubei,

a cărei reparare se cere celui desemnat ca fiind autorul. De aici, problema prezumŃiei probabilităŃii legăturii de cauzalitate.

b) PrezumŃia probabilităŃii legăturii de cauzalitate

Fără a merge până la răsturnarea sarcinii probei, se poate să se ajungă însă la suplinirea condiŃiilor privind stabilirea legăturii de cauzalitate.

În timp ce, în virtutea concepŃiei clasice a codului civil, s-a respins

sistematic orice acŃiune fondată pe existenŃa unui prejudiciu indirect, în cazul daunelor ecologice s-a făcut o excepŃie, care a devenit apoi regulă.

c) Pluralitatea cauzelor pagubei

DificultăŃile stabilirii legăturii de cauzalitate sunt amplificate adesea de pluralitatea surselor potenŃiale ale pagubei. Factorii care sunt, frecvent, totodată victimele şi vectorii pagubei se adiŃionează pentru a se dizolva în elemente precum apa, solul, atmosfera. AdiŃionarea lor poate crea o sinergie care sporeşte paguba; există de asemenea ipoteze în care fiecare factor luat izolat nu este vătămător, în timp ce conjugarea mai multora este de natură a antrena consecinŃe grave şi prejudiciabile. La nivelul actual al reglementărilor legale şi practicii judiciare, faptul că o pagubă ecologică ar putea fi imputabilă şi altor cauze nu-i nici o exonerare, nici un factor de atenuare pentru autorul sursei de pagubă. Fiecare este responsabil pentru întreaga pagubă, în măsura în care nu se face proba unei culpe a victimei ori a unui fapt exterior. Totodată, pluralitatea unei pagube nu împiedică de a cere reparaŃia integrală unuia singur dintre ei. În sfârşit, numai culpa victimei poate constitui o cauză de exonerare, care să permită poluatorului să scape de obligaŃia de indemnizare. În caz de concurs parŃial al victimei, regula cauzalităŃii integrale nu trebuie să facă obstacol la indemnizarea totală. Aceste principii au dus la plasarea regimului juridic al acŃiunii în repararea pagubei ecologice în afara „imperiului Dreptului”, după expresia lui M. Desprax. Este vorba deci despre un regim derogator de la cel al răspunderii civile, fără baze corespunzătoare la nivelul reglementărilor legale.

3.2. ModalităŃi de desemnarea a responsabilului pentru daunele

ecologice În domeniul mediului, stabilirea unei legături de cauzalitate este mai dificilă mai ales din cauza caracterului difuz al daunelor. Ca urmare a acestui lucru, într-un mare număr de cazuri, reglementările juridice au construit un responsabil, determinabil în mod prealabil realizării pagubei. S-au remarcat în acest sens trei sisteme:

- prima ipostază constă în canalizarea responsabilităŃii. Aplicarea acestui mecanism presupune desemnarea, înainte de survenirea prejudiciului, a persoanei care va suporta povara răspunderii şi care, pentru aceasta va trebui să subscrie o garanŃie. Ca exemplu tipic în

acest sens este citată responsabilitatea pentru prejudiciile consecutive deversării hidrocarburilor în mare. Unele sisteme de drept au cunoscut principiul canalizării răspunderii în materia accidentelor de sănătate determinate de poluare. Astfel, o lege japoneză din octombrie 1973 stabilea un fel de prezumŃie de cauzalitate pentru unele maladii zise specifice, determinate de poluanŃi precum mercurul, cadmiul, arsenicul. Indemnizarea acestor pagube este

suportată în mod direct de către poluatori, proporŃional cu contribuŃia la poluare în zona determinată în prealabil.

- o altă tehnică de desemnare a responsabililor rezidă în constituirea unui fond de indemnizare alimentat prin cotizaŃiile poluatorilor;

- la rezultate asemănătoare se poate ajunge şi prin intermediul reglementărilor fiscale. În acest sens, redevenŃa percepută de către agenŃiile financiare de bazin din FranŃa constituie un exemplu edificator.

3.3. Desemnarea victimei

Victima abilitată să acŃioneze rămâne însă, de cele mai multe ori, titularul unui drept ori interes – în înŃelesul strict – care a fost atins, ceea ce plasează în planul nondreptului pagubele cauzate elementelor naturii care nu au reprezentanŃi abilitaŃi, ori interesele în cauză sunt prea difuze sau eventuale. Examenul reglementărilor în materie arată că cei îndreptăŃiŃi pot fi grupaŃi în trei categorii:

- unii care invocă o vătămare a integrităŃii lor fizice;

- alŃii care reclamă repararea unei vătămări a unui interes de natură patrimonială;

- în sfârşit, cei care acŃionează în virtutea stării de gestiune ori de apărare a anumitor elemente de mediu. În ce priveşte această ultimă situaŃie, este de remarcat că, în mod frecvent, cei abilitaŃi să acŃioneze în baza funcŃiilor pe care le ocupă ori sarcinilor care le revin, sunt cei care produc prejudiciul care se impune a fi reparat. Unele progrese notabile s-au înregistrat în cazul în care legiuitorul a recunoscut asociaŃiilor neguvernamentale dreptul de a acŃiona pentru obŃinerea reparării vătămărilor cauzate intereselor colective. Dar şi aici există o serie de dificultăŃi legate mai ales de legitimitatea apărării intereselor de această natură de către persoane private ori de concurenŃa dintre diferiŃi intervenienŃi care reclamă repararea aceleiaşi pagube.

Importante contribuŃii are în acest sens dreptul comparat. Astfel, în dreptul brazilian, de exemplu, s-a recunoscut asociaŃiilor de apărare a

mediului posibilitatea de a reclama Ministerului Public punerea în mişcare a acŃiunii civile publice (Legea nr. 7347 din 24 iulie 1985). Interesul unei asemenea reglementări rezidă, înainte de toate, în aceea că asociaŃiilor li se conferă rolul de iniŃiatori ai acŃiunii şi auxiliari ai Ministerului Public, fără a le recunoaşte dreptul de a privi, într-o manieră privată, produsul rezultatului acestora.

4. Regimul răspunderii pentru prejudiciul ecologic instituit prin Legea nr. 137/1995 În condiŃiile lipsei unei reglementări speciale privind răspundere civilă pentru prejudiciul ecologic, art. 46 (1) din ConstituŃie (1991) a introdus (indirect) două posibile fundamente ale răspunderii în materie:

nerespectarea de către proprietar a sarcinilor privind protecŃia mediului şi, respectiv, nerespectarea obligaŃiei de asigurare a bunei vecinătăŃi. Acestea operează cu predilecŃie în materia pagubelor produse prin poluare. De altfel, din punct de vedere istoric în absenŃa unei reglementări legale exprese, fundamentul curent a fost şi este încă în unele Ńări (FranŃa, de exemplu), pentru răspunderea civilă (obiectivă) a întreprinderilor poluatoare, tulburările anormale de vecinătate. Legea nr. 137/1995 privind protecŃia mediului a rezolvat această dilemă şi aduce importante noutăŃi în domeniul răspunderii pentru prejudiciul ecologic. Astfel, abandonând regimul clasic al răspunderii civile delictuale stabilit prin art. 998 şi urm. din Codul civil, actul normativ consacră în art. 81 două principii generale (speciale) şi complementare în materie de răspundere pentru prejudiciu: răspundere obiectivă, independent de culpă şi, respectiv, răspundere solidară, în cazul pluralităŃii autorilor. Este vorba în primul rând despre o adaptare a instituŃiei răspunderii civile delictuale la specificul domeniului protecŃiei mediului, în sensul satisfacerii cerinŃelor principiilor fundamentale ale precauŃiei şi „poluatorul plăteşte”, consacrate expres, pentru prima dată în dreptul românesc, prin art. 3 lit. a şi d din Legea nr. 137/1995. Apoi se asigură în acelaşi timp o protecŃie sporită a victimei prejudiciilor ecologice, prin absolvirea acesteia de la sarcina probei culpei făptuitorului şi creşterea posibilităŃii de reparare a pagubei prin consacrarea răspunderii solidare în cazul pluralităŃii autorilor prejudiciului. Reglementările legale în materie consacră pe deplin teza că „răspunderea pentru prejudiciul ecologic” reprezintă mai degrabă o repararea în sens modern decât o responsabilitate în sens clasic.

4.1. Câmpul de aplicare a regimului special de răspundere

Criteriul principal, determinant, îl reprezintă în acest sens natura prejudiciului. Astfel, în art. 81, alin. 1 din Legea nr. 137/1995 se arată că răspunderea pentru prejudiciul ecologic are caracter obiectiv, independent de culpă, în cazul pluralităŃii autorilor, aceasta fiind solidară, iar în anexa actului normativ se arată că prejudiciul reprezintă „efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăŃii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat de poluanŃi, activităŃi dăunătoare, accidente ecologice sau fenomene naturale periculoase”. Ca atare, de câte ori va fi vorba despre un asemenea „prejudiciu ecologic”, se vor aplica principiile specifice (al răspunderii obiective şi al răspunderii solidare, după caz), derogatoare de la dreptul comun, urmând ca în completarea lor să se aplice regulile compatibile ale legislaŃiei civile ordinare.

În această perspectivă, se poate observa că sunt supuse regimului special de răspundere trei categorii de daune. Prima este reprezentată de daunele provocate sănătăŃii umane, cea de-a doua, de pagubele produse bunurilor (materiale, corporale sau necorporale ş.a.), iar cea de-a treia, de prejudiciile cauzate mediului, în toate cazurile provocate de poluanŃi, activităŃi dăunătoare, accidente ecologice sau fenomene naturale periculoase. În înŃelesul aceleiaşi legi-cadru, poluantul constituie orice substanŃă solidă, lichidă, termică, fonică sau vibraŃii) care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenŃilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale. În privinŃa efectului, este de observat că exigenŃa întrunirii cumulative a celor două cerinŃe (de afectare deopotrivă a echilibrului constituenŃilor mediului, al organismelor vii şi de a aduce daune bunurilor materiale) este excesivă, contravine primului element al definiŃiei şi anulează multe semnificaŃii definitorii ale noŃiunii. Referitor la bunuri, în absenŃa unor reglementări speciale, accepŃiunea legală rămâne cea stipulată în Codul civil. Termenul de „activităŃi dăunătoare” nu este definit, dar din coroborarea sa cu cel de „deteriorare a mediului” (precizat de lege) ar fi vorba despre alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversităŃii şi productivităŃii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea echilibrului ecologic şi a calităŃii vieŃii prin supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea teritoriului. A doua categorie o constituie prejudiciile cauzate mediului, independent de lezarea directă a unui interes uman. În această situaŃie, mediul natural nu mai este numai „vectorul” daunelor, ci chiar obiectul acestora.

4.2. Răspunderea obiectivă, independentă de culpă łinând seama de riscurile tot mai mari pe care le prezintă activităŃile umane pentru mediu, legea instituie pentru prejudiciu o răspundere „cu caracter obiectiv, independent de culpă”. Faptul că este vorba despre o răspundere specială bazată pe risc rezultă şi din alineatul 2, art. 81, care stabileşte obligativitatea asigurării numai pentru cazul

„activităŃilor generatoare de risc major”, restul, cu un risc mai redus, nefiind supuse acestei cerinŃe legale, dar angajând o atare răspundere obiectivă.

În consecinŃă, victima va trebui să dovedească numai existenŃa

prejudiciului şi raportul de cauzalitate dintre faptă şi pagubă. Se elimină astfel obstacolul probei culpei, deosebit de dificilă în materie ecologică, datorită investigaŃiilor pe care le presupun descoperirea şi identificarea sursei precise a daunelor, inclusiv o anumită cooperare a poluatorului.

În altă ordine de idei, întrucât dovada existenŃei culpei devine

inutilă, pentru a se angaja răspunderea, de acum înainte, asigurarea calităŃii mediului nu mai aparŃine categoriei obligaŃiilor de mijloc, ci devine una de rezultat. Va interesa deci rezultatul final, protecŃia şi calitatea mediului, nu numai diligenŃele depuse pentru evitarea poluării sau degradării mediului.

4.3. Răspunderea solidară în caz de pluralitate a autorilor Prin art. 81, alin. 1, teza II din Legea nr. 137/1995 se introduce în sistemul legislativ românesc cel de-al cincilea caz de solidaritate pasivă legală în materie de obligaŃii şi în situaŃiile prevăzute de art. 1003 din Codul civil, când „delictul sau cvasidelictul” trebuie să fie imputabil mai multor persoane; în cazul prejudiciului ecologic, coautorii săi răspund solidar, independent de culpă, obiectiv, în raport cu victima.

4.4. Obligativitatea asigurării pentru daune în cazul activităŃilor generatoare de risc major

O altă particularitate a noului sistem de răspundere pentru

prejudiciul instituit prin Legea nr. 137/1995 o reprezintă stipularea unui caz special de asigurare obligatorie, care permite ca sarcina plăŃii despăgubirilor să fie strămutată de la autor la societatea de asigurare. În acest sens, art. 81, ultimul alineat din actul normativ stabileşte asigurarea obligatorie pentru daune în „cazul activităŃilor generatoare de risc major”.

Prima problemă care se ridică este deci cea a definirii şi identificării „activităŃilor generatoare de risc major”. Legea nr. 137/1995 nu cuprinde o definiŃie în acest sens şi nici alte elemente lămuritoare. Doar în art. 30, alin. 2 se vorbeşte despre „instalaŃii cu risc major – centrale

nuclearo-electrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear şi depozite finale de combustibile nuclear ars” – care sunt supuse însă unui regim special de răspundere şi asigurare, stabilit prin ConvenŃia de la Viena din 1963 privind răspunderea civilă pentru daune

nucleare şi Legea nr. 703/2001. La rândul său, OrdonanŃa Guvernului nr. 47/1994 privind apărarea împotriva dezastrelor include în categoria dezastrelor şi unele categorii de „accidente majore”: pe căile de comunicaŃii, la utilaje şi instalaŃii tehnologice periculoase, la reŃelele de instalaŃii şi telecomunicaŃii, fără însă a defini sau a oferi elemente de identificare a „activităŃilor generatoare de risc major”. La nivel internaŃional, Directiva nr. 82/501 a CEE din 24 iunie 1982 privind riscurile de accidente majore ale anumitor activităŃi industriale cuprinde prevederi semnificative în această privinŃă. Astfel, în sensul directive, prin „activitate industrială” se înŃelege orice operaŃiune efectuată în instalaŃii industriale vizate în anexa I, care pune ori ar putea pune în joc una sau mai multe substanŃe periculoase şi poate prezenta riscuri de accidente majore, precum şi transportul efectuat în interiorul stabilimentului pentru raŃiuni interne şi stocajul asociat acestei operaŃii în interiorul stabilimentului; orice alt stocaj efectuat în condiŃiile vizate în anexa II”. În plus, cea mai completă definiŃie în materie este cea a „instalaŃiei cu risc de accident major”, aprobată de consiliul de administraŃie al Biroului InternaŃional al Muncii, în cadrul cele de-a 28-a sesiuni a sa din noiembrie

1990.

Potrivit documentului mai sus citat, expresia „instalaŃie cu risc de accident major” desemnează fie o instalaŃie industrială servind stocarea, transformarea ori producŃia produselor periculoase sub o formă şi într-o cantitate care sunt susceptibile de a provoca un accident major, fie o instalaŃie în incinta căreia se află permanent sau provizoriu o cantitate de produse periculoase care depăşeşte cantitatea, zisă cantitate-prag, fixată de legislaŃia ori reglementarea naŃională privind riscurile de accident major. Sunt elemente care pot fi avute în vedere de către cel chemat să aplice legea, insuficiente însă pentru a oferi o definiŃie clară a „activităŃii generatoare de risc major”. Această incertitudine va trebui înlăturată prin reglementări precise şi pentru acest domeniu, pe care să le cuprindă reglementarea subsecventă privind răspunderea pentru prejudiciile aduse mediului.

4.5. Principiul precauŃiei şi răspunderea obiectivă

Rezolvarea acestei complicate probleme trebuie să plece de la faptul că principiul precauŃiei nu a fost construit ca un principiu de responsabilitate. El vizează orientarea procesului de luare a deciziei, constituind un principiul de procedură, care impune respectarea cerinŃelor precauŃiei în prezenŃa unui risc incert, a unei îndoieli legitime asupra unui risc potenŃial. Aceste măsuri de precauŃie impun, de exemplu, adoptarea de proceduri de confruntare a intereselor concurente sau producerea de cunoştinŃe asupra riscului în paralel cu dezvoltarea activităŃii susceptibile de a fi creatoare de asemenea riscuri. De aici, riscul alunecării spre răspundere este evident. Ca atare, chiar dacă principiul precauŃiei nu este un principiu de responsabilitate, judecătorul va fi înclinat în mod natural să aprecieze răspunderea operatorului prin referinŃă la măsurile de precauŃie pe care le-a întreprins ori a renunŃat să le adopte. În acest context s-ar putea observa acceptarea tezei răspunderii pentru culpă, întrucât judecătorul nu va putea ignora în aprecierea responsabilităŃii prescripŃiile pozitive ale măsurilor de prevenire. Numai că o atare poziŃie ar contrazice reguli deja statuate de jurisprudenŃă şi chiar de dreptul pozitiv. Astfel, în mod tradiŃional, s-a considerat că autorizaŃiile administrative şi prescripŃiile care le însoŃesc sunt date sub rezerva dreptului terŃilor; respectarea acestora nu constituie o cauză de exonerare de răspundere. Aşadar operatorul acŃionează sub o dublă constrângere: pe de o parte, cea a interesului general pe care îl exprimă decizia administrativă şi prescripŃiile pe care aceasta le impune şi care sunt sancŃionate de dreptul penal sau cel administrativ; pe de altă parte, cea a intereselor private, care, la rândul lor, sunt apărate prin angajarea răspunderii, al cărei regim poate să se supună unei logici independente de cea aferentă măsurilor preventive. Această construcŃie tradiŃională prezintă o serie de avantaje, în frunte cu neobligarea victimei, pentru obŃinerea reparaŃiei, de a proba culpa celui pe care îl urmăreşte. Concluzia care se impune este aceea că principiul precauŃiei trebuie să se aplice exclusiv în materia procesului de adoptare a deciziei şi, în consecinŃă, să nu aibă implicaŃii asupra regimului de răspundere.

4.6. Principiul „poluatorul plăteşte” şi problema răspunderii pentru daune ecologice În esenŃa sa, principiul presupune ca poluarea să fie imputabilă unui agent economic care, pe această cale, trebuie să fie desemnat ca plătitor. Astfel, stabilirea unei legături de cauzalitate devine una dintre condiŃiile punerii în practică a principiului „poluatorul plăteşte”. După cum este cunoscut, la originea sa, acest principiu s-a bazat pe o idee negativă, respectiv că bugetul naŃional nu trebuie să suporte costul pagubelor cauzate

mediului prin activităŃi private, şi, în consecinŃă, povara dezdăunării trebuie deplasată şi imputată unui poluator pentru a-l putea obliga la internalizarea costurilor externe, ceea ce implică desemnarea unuia sau mai multor poluatori identificabili, ceea ce ne trimite la stabilirea unei legături de cauzalitate. Având în vedere particularităŃile domeniului, nu poate fi vorba despre o cauzalitate a certitudinii şi se cuvine să se accepte existenŃa unei eminamente probabile. Se pune apoi problema măsurii, care trebuie să ia în calcul toate elementele în prezenŃă, astfel încât să nu se ajungă la negarea necesităŃii acestuia, dar nici la o certitudine maximă!

VI. RĂSPUNDEREA CONTRAVENłIONALĂ ÎN MATERIE DE MEDIU

Potrivit noii reglementări-cadru, prin legi sau prin hotărâri de guvern se pot stabili şi sancŃiona contravenŃii în toate domeniile de activitate, iar prin hotărâri ale autorităŃilor administraŃiei publice locale sau judeŃene se stabilesc şi se sancŃionează contravenŃii în toate domeniile de activitate în care acestora li s-au stabilit atribuŃii prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenŃii prin legi sau prin hotărâri ale guvernului. Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot stabili contravenŃii în domenii precum: întreŃinerea parcurilor şi a spaŃiilor verzi, depozitarea şi colectarea gunoaielor şi a resturilor menajere ş.a.

Categorii de contravenŃii Legea nr. 9/1973 privind protecŃia mediului înconjurător stabilea categorii de contravenŃii la reglementările vizând protecŃia diferiŃilor factori de mediu: aer, sol, apă, vegetaŃie forestieră, faună, aşezări omeneşti, ocrotirea şi conservarea peisajului şi menŃinerea echilibrului ecologic. În vederea actualizării şi perfecŃionării sistemului contravenŃional, prin Hotărârea Guvernului nr. 127/1994 privind stabilirea şi sancŃionarea mediului înconjurător s-au instituit, în funcŃie de cuantumul amenzii aplicate ca sancŃiune (diferenŃiat pentru persoanele fizice şi, respectiv, persoanele juridice), trei categorii de contravenŃii. În privinŃa conŃinutului acestora este vorba în principal despre:

neîndeplinirea obligaŃiilor prin diverse acte normative pentru protecŃia mediului (neluarea de către deŃinătorii de terenuri a măsurilor de salubrizare şi amenajare a terenurilor neocupate productiv sau funcŃional din intravilan, nerealizarea de către agenŃii economici şi serviciile publice de specialitate a atribuŃiilor specifice privind asigurarea protecŃiei mediului în sectoarele de care răspund – art. 1 (1), lit. b şi (2), lit. a din Hotărârea Guvernului nr. 127/1994) ori săvârşirea unor acte care prejudiciază calitatea factorilor naturali (de pildă aruncarea sau depozitarea de deşeuri menajere în afara amplasamentelor autorizate, depăşirea normelor de emisie de poluanŃi etc.). Legea protecŃiei mediului nr. 137/1995 consacră o serie de categorii de contravenŃii sancŃionate cu amendă, al cărei cuantum se actualizează anual prin hotărâre a guvernului.

Legea prevede în mod expres dispoziŃiile legale încălcate şi, corelativ, cuantumul amenzii. Astfel, o primă categorie de contravenŃii (art. 82, pct. 1 din Legea nr. 137/1995) sancŃionate cu amenzi cu cuantum mai redus se referă la încălcările legale privind obligaŃia persoanelor fizice şi juridice de solicitare şi obŃinere a avizului, acordului şi autorizaŃiei de mediu, obligaŃia efectuării evaluării impactului asupra mediului, obligaŃia efectuării bilanŃului de mediu, obligaŃia persoanelor fizice şi juridice referitoare la mediatizarea proiectelor şi activităŃilor pentru care se solicită aviz, acord sau autorizaŃie. A doua categorie de fapte considerate contravenŃii ce se sancŃionează cu amendă mai substanŃială priveşte nerespectarea obligaŃiilor autorităŃilor administraŃiei publice locale privind supravegherea aplicării prevederilor din planurile de urbanism şi amenajare a teritoriului, supravegherea agenŃilor economici din subordine pentru prevenirea eliminării accidentale de poluanŃi sau a depozitării necontrolate de deşeuri şi dezvoltarea sistemelor de colectare a deşeurilor refolosibile, asigurarea serviciilor cu specialişti în ecologie urbană şi protecŃia mediului, încălcarea de către agenŃii economici care desfăşoară activităŃi generatoare de risc major a obligaŃiei prevăzute de art. 81, alin. 2, nerespectarea de către persoanele juridice a obligaŃiei de a asigura măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecŃia fonică a surselor de zgomot şi vibraŃii ş.a. A treia categorie de contravenŃii vizează încălcarea persoanelor fizice şi juridice de a se conforma dispoziŃiilor autorităŃilor pentru protecŃia mediului prevăzute de lege, de respectarea normelor şi parametrilor tehnologici ecologici, de refacere a cadrului natural şi/sau conservarea naturii etc.

Subiectele răspunderii contravenŃionale în materia protecŃiei

mediului

Caracterul de interes general al protecŃiei mediului şi conservării naturii face ca subiectul pasiv al răspunderii contravenŃionale în materie să fie, incontestabil, întreaga comunitate reprezentată formal-juridic de către stat. Ca atare, este pasibilă de aplicarea sancŃiunii contravenŃionale, în condiŃiile legii, orice persoană fizică, indiferent de cetăŃenie ori rezidenŃă. Persoana juridică răspunde contravenŃional în cazurile şi în condiŃiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc şi se sancŃionează contravenŃii (art. 3 (2)).

Cauze care înlătură răspunderea contravenŃională Caracterul contravenŃional al faptei este înlătura în cazul legitimei apărări, stării de necesitate constrângerii fizice sau morale, cazul fortuit, în cazul iresponsabilităŃii, beŃiei involuntare complete, erorii de fapt, precum şi infirmităŃii, dacă are legătură cu fapta săvârşită, în starea de minoritate (copilul sub 14 ani).

Procedura contravenŃională Indiferent de natura conferită (civilă, administrativă, specific contravenŃională presupune ca etape constatarea contravenŃiei, aplicarea sancŃiunii şi căile de atac împotriva actelor de sancŃionare a contravenŃiilor. Constatarea contravenŃiilor şi aplicarea sancŃiunii (amenzii) se fac de regulă de către personalul împuternicit al ministerului de resort (după circumstanŃe, denumit Ministerul Mediului ori, în prezent, Ministerul Apelor şi ProtecŃiei Mediului), al ministerelor cu atribuŃii apropiate (Ministerul SănătăŃii şi Familiei, de exemplu), de către persoanele împuternicite de către primari şi prefecŃi, precum şi de către ofiŃerii şi subofiŃerii Ministerului de Interne şi personalul PoliŃiei Sanitar Veterinare. Împotriva procesului verbal de constatare a contravenŃiei şi de aplicare a sancŃiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia; plângerea însoŃită de copia de pe procesul-verbal se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat s-o primească şi să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens.

Executarea sancŃiunilor contravenŃionale Punerea în executare a sancŃiunii amenzii contravenŃionale se face

astfel:

a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercită calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenŃiei în termenul prevăzut de lege;

b) de către instanŃa judecătorească, în celelalte cazuri.

VII. SANCłIUNI PRIVIND AUTORIZAREA ACTIVITĂłILOR ECONOMICE ŞI SOCIALE

În dreptul nostru, măsura suspendării ori încetării pe diferite perioade a activităŃii unor persoane juridice este considerată de regulă o sancŃiune complementară, aplicabilă mai ales în caz de recidivă. Spre deosebire de aceasta, în domeniul mediului, refuzul acordării autorizaŃiei, anularea ori suspendarea acesteia sau dispunerea încetării definitive sau temporare a funcŃionării activităŃii unei persoane juridice are un caracter principal şi special. Legea nr. 137/1995 a impus autorizarea prin emiterea de avize, acorduri şi/sau autorizaŃii de mediu pentru proiectele publice sau private cu impact asupra mediului (art. 8). În acest sens, persoanelor fizice şi juridice le revin obligaŃia de a solicita autorităŃilor pentru protecŃia mediului, în condiŃiile legii, acord sau autorizaŃie de mediu (art. 79, lit. a) şi, respectiv, aceea de a supune ordinului de încetare temporară sau definitivă a activităŃii (art. 79, lit. c). În contextul Legii-cadrul în materie, nr. 137/1995, se observă că sancŃiunile constând în refuzul de emitere a avizului, acordului sau autorizaŃiei de mediu, dispunerea încetării temporare sau definitive a activităŃii ori opririi executării proiectului sunt plasate în capitole speciale, respectiv capitolul al doilea, referitor la reglementarea activităŃilor economice şi sociale cu impact asupra mediului, şi capitolul al patrulea, privind atribuŃiile şi răspunderile ce revin persoanelor fizice şi juridice, în timp ce răspunderii civile, contravenŃionale sau penale, după caz, pentru „încălcarea prevederilor prezentei legi” îi este consacrat capitolul V, „SancŃiuni”. De asemenea, şi alte acte normative (de exemplu, OrdonanŃa Guvernului nr. 4/1995) prevăd, separat de răspunderea tradiŃională (civilă, contravenŃională sau penală, după caz), sancŃiunile specifice de drept al mediului.

Astfel, în virtutea statutului său de „obiectiv de interes public major”, protecŃia mediului constituie obligaŃia şi responsabilitatea autorităŃilor administraŃiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.

Anularea sau suspendarea autorizaŃiei de comercializare, utilizare sau de prestări de servicii cu produse de uz fitosanitar Prevăzute ca sancŃiuni distincte de cele contravenŃionale şi penale în art. 33 din OrdonanŃa Guvernului nr. 4/1995 privind fabricarea,

comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură, anularea şi suspendarea (pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 6 luni) a autorizaŃiei de comercializare, a autorizaŃiei de utilizare şi a autorizaŃiei de prestări de servicii cu produse de uz fitosanitar sunt specifice dreptului mediului.

SancŃiunea încetării activităŃii utilizatorilor de apă O sancŃiune specifică de drept al mediului o reprezintă şi măsura de încetare a activităŃii utilizatorilor de apă, care poate fi dispusă în condiŃiile art. 107 (5) şi (6) şi, respectiv, art. 108 (3) din Legea apelor nr. 107/1996. Astfel, în primul caz este vorba despre obligaŃia utilizatorilor de apă care nu sunt dotaŃi cu staŃii sau instalaŃii de epurare ori ale căror instalaŃii existente necesită completări, extinderi, retehnologizări sau optimizări funcŃionale de a realiza şi pune în funcŃiune staŃii şi instalaŃii de epurare la capacitatea şi cu eficienŃa corespunzătoare, pe baza unui program etapizat, întocmit în raport cu mărimea impactului evacuării asupra surselor de apă şi care „are putere juridică”. Nerespectarea acestei obligaŃii şi a exigenŃelor asumate prin programe „poate determina luarea măsurilor de încetare a activităŃii utilizatorilor de apă” (art. 107 (6)). În a doua situaŃie se sancŃionează neaducerea la îndeplinire de către utilizator a programului etapizat, menit să ducă la reconfirmarea autorizaŃiei de gospodărire a apelor.

SancŃiuni prevăzute de OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 34/2000 OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice a instituit în art. 10 două sancŃiuni specifice, aplicate de către organismele de inspecŃie şi certificare acreditate operatorilor: retragerea dreptului de a aplica etichete pe produs, pentru nerespectarea regulilor de etichetare, şi, respectiv, retragerea dreptului de a utiliza menŃiunea „Agricultură ecologică Ecorom – Sistem de control RO”, pentru nerespectarea repetată a interdicŃiei de aplicare a etichetelor.

SancŃiuni prevăzute de OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 200/2000 În OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanŃelor şi preparatelor chimice periculoase sunt prevăzute o serie de sancŃiuni alăturate celor de natură contravenŃionale, dar diferite de acestea. În privinŃa contravenŃiei de declarare de date nereale, incomplete sau greşite despre substanŃele şi preparatele chimice periculoase care pot cauza vătămări grave ale sănătăŃii

sau mediului (art. 25, lit. a), pe lângă amenda contravenŃională, se aplică şi retragerea autorizaŃiei de desfăşurare a activităŃii comerciale (art. 26 (1)). De asemenea, articolul stipulează în mod distinct sancŃiunile contravenŃionale (în economia legii, după stabilirea regimului acestora, inclusiv procedura de contestare) sancŃiunea interzicerii temporare sau definitive a desfăşurării activităŃii, în caz de „încălcare repetată sau nerespectarea prevederilor prezentei ordonanŃe de urgenŃă”, şi face trimitere la Legea nr. 137/1995.

SancŃiunea stabilită prin art. 54 din Legea nr. 18/1991 Legea nr. 18/1991 a fondului funciar a stabilit în art. 53, cu titlu de servitute legală de mediu, obligaŃia generală ce revine tuturor deŃinătorilor de terenuri agricole de a asigura cultivarea acestora şi protecŃia solului. În precizarea semnificaŃiile acestei obligaŃii, în art. 58 al legii s-au prevăzut mijloacele de realizare a protecŃiei şi ameliorării solului, respectiv lucrările de prevenire şi combatere a proceselor de degradare şi poluare a solului provocate de fenomene naturale sau cauzate de activităŃi economice şi sociale, modalitatea de stabilire şi condiŃiile de executare a acestora. Proprietarii care nu-şi îndeplinesc aceste obligaŃii vor fi avertizaŃi în scris de către primarul sau consiliile locale comunale, orăşeneşti sau municipale, după caz, să execute aceste obligaŃii. Cei care nu dau curs somaŃiei şi nu execută obligaŃiile în termenul stabilit de către autorităŃile publice locale, din motive imputabile lor, vor fi sancŃionaŃi anual cu plata unei sume de bani (de la 5000 la 10000 lei pe ha, în raport cu categoria de folosinŃă a terenului). Obligarea la plata sumei de bani se face prin decizia motivată a primarului ori prin hotărâre a consiliului local (în redactarea iniŃială a legii era vorba despre primărie, înlocuită, în mod corespunzător, cu organele instituite prin Legea nr. 69/1991). În plus, pentru toŃi deŃinătorii de terenuri atribuite în folosinŃă, în condiŃiile Legii nr. 18/1991, care nu dau curs somaŃiei şi nu îndeplinesc obligaŃiile, se stabileşte şi o sancŃiune agravantă, în sensul că, după o perioadă de doi ani de la aplicarea sancŃiunii pecuniare, se pierde dreptul de folosinŃă (prin efectul legii).

Măsura de suportare a despăgubirilor stabilită prin art. 16 (2) din OrdonanŃa Guvernului nr. 81/1998 În unele cazuri, sancŃiunea de drept al mediului însoŃeşte sancŃiunea contravenŃională sau de altă natură, urmărind repararea prejudiciului ecologic aferent faptei incriminate. Este situaŃia măsurii luate faŃă de proprietarii de terenuri degradate, care beneficiază de material biologic destinat împăduririi al cărui cost nu l-au suportat, care refuză

utilizarea sa sau îl utilizează în alte scopuri şi care, pe lângă aplicarea amenzii contravenŃionale, sunt obligaŃi să suporte şi despăgubirea corespunzătoare costului materialului biologic destinat împăduririi (art. 15 (2) din OrdonanŃa Guvernului nr. 81/1998 privind unele măsuri pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate).

Concluzii Analiza legislaŃiei româneşti în materie, a reglementărilor celor două tipuri de sancŃiuni, cele prevăzute de Legea nr. 137/1995 în privinŃa autorizării activităŃii economico-sociale cu impact asupra mediului, art. 33 din OrdonanŃa Guvernului nr. 4/1995, art. 107-108 din Legea nr. 107/1996, art. 54-55 din Legea nr. 18/1991 şi art. 15 (2) din OrdonanŃa Guvernului nr. 81/1998 ş.a., permite desprinderea anumitor trăsături definitorii ale sancŃiunilor de drept al mediului. În primul rând, este vorba despre sancŃiuni care privesc fapte de încălcare a unor obligaŃii legale dintr-un raport de drept al mediului, având la bază dreptul şi obligaŃia statului de a asigura protecŃia mediului şi menŃinerea echilibrului ecologic (art. 134 (2) lit. e din ConstituŃie) şi caracterul obiectiv de interes public major (cum prevede Legea protecŃiei mediului). De asemenea, suntem în prezenŃa încălcării obligaŃiei generale de protecŃie a mediului ce revine tuturor persoanelor fizice şi juridice conform art. 6 din Legea nr. 137/1995. În privinŃa dreptului de proprietate, art. 41, alin. 6 din ConstituŃie, stabilind că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecŃia mediului, instituie servituŃi legale pentru mediu asupra acestuia, iar încălcarea lor atrage, în mod necesar, şi o sancŃiune specifică. Cea consacrată prin art. 54 din Legea nr. 18/1991 şi celelalte reglementări sectoriale reprezintă astfel o aplicare concretă. Datorită caracterului şi rolului lor specific, principal, aplicarea sancŃiunilor de drept al mediului nu exclude posibilitatea altor sancŃiuni prevăzute de lege, care pot fi mai ales cele de drept administrativ (în sens larg), dar şi de drept penal (cu rol de garantare a respectării normelor). În privinŃa organelor abilitate să constate şi să aplice sancŃiunile de drept al mediului, acestea sunt în principiu cele ale administraŃiei publice (centrale de specialitate ori ale administraŃiei publice locale). Sub raportul soluŃionării litigiilor, în calitate lor de acte administrative, actele de constatare şi aplicare a sancŃiunilor de drept al mediului pot fi atacate prin contencios administrativ, în condiŃiile stabilite prin Legea nr. 29/1990.

În sfârşit, este de remarcat că dreptul administrativ rămâne, şi în domeniul dreptului mediului, drept comun, şi ca atare, în măsura în care reglementările speciale nu dispun, se aplică regulile regimului administrativ. Desigur, este vorba despre un proces în curs de desfăşurare, pe măsură ce dreptul mediului îşi afirmă valenŃele de nouă ramură de drept şi disciplină ştiinŃifică.

I Notiuni generale privind dreptul mediului

1. Conceptul de mediu inconjurator.

2. Conceptul de poluarea mediului.

3. Conceptul de resurse materiale.

4. Clasificare.

5. Definitia Dreptului mediului.

6. Obiectul Dreptului mediului.

7. Functiile Dreptului mediului.

8. Caracterele raportului juridic de Dreptul mediului.

9. Structura raportului juridic de Dreptul mediului.

10.Izvoarele Dreptului mediului inconjurator.

II Principiile dreptului mediului

1. Clasificarea principiilor.

2. Principiile dreptului mediului in plan international.

3. Principiul – Protectia mediului constituie obiectiv de interes public major.

4. Principiul – precautiei in luarea deciziei.

5. Principiul – actiunii preventive.

6. Principiul – conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor cadrului biogeografic natural.

7. Principiul – “polutorul plateste”.

8. Principiul – dezvoltarii colaborarii internationale pentru protectia mediului.

9. Principiul – informarii si participarii publicului la luarea deciziilor si accesul la justitie.

III Modalitati de implementare a principiilor si elementelor strategice 1. Prevenirea si controlul integrat al poluarii prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pt. activitatile cu impact semnificativ asupra mediului . 2.Mentinerea si ameliorarea calitatii mediului.

3. Rezolvarea pe nivelul de competenta a problemelor de mediu in

functie de amploarea lor.

4. Stabilirea si urmarirea realizarii programelor pentru conformare.

5. Evaluarea impactului asupra mediului in faza initiala a proiectelor.

6. Introducerea si utuilizarea parghiilor economice stimulative sau

coercitive.

7. Corelarea planificarii de amenajare a teritoriului si urbanism cu

cea de mediu.

8. Promovarea de acte normative armonizate cu reglementarile

europene si internationale in domeniu.

9. Inlaturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteaza nemijlocit si grav sanatatea oamenilor.

10. Crearea sistemului national de monitorizare integrat a calitati aerului.

IV Cadrul institutional al mediului inconjurator

1. Autoritati nationale cu atributii in domeniul protectiei mediului.

2. Autoritati interministeriale in domeniul protectiei mediului.

3. Autoritati internationale in domeniul protectiei mediului.

4. Institutii aflate in subordinea Ministerului Mediului.

5. Institutii de cercetare si proiectare aflate in subordinea Ministerului Mediului.

6. Organisme consultative.

7. Autoritati publice cu atributii in domeniul protectiei mediului.

8. Institutii sub autoritatea Ministerului Mediului.

9. Atributiile Garzii de mediu.

10.Atributiile Inspectoratelor teritoriale de mediu.

V Proceduri si acte de reglementare in domeniul protectiei mediului

1. Procedura studiului de impact.

2. Realizarea studiului de impact.

3. Acordul de mediu.

4.

Autorizatia (integrala) de mediu.

5. Reguli comune de eliberare a ambelor acte.

6. Revizuirea.

7. Procedura susdendarii.

8. Procedura bilantului de mediu.

9. Programul de conformare.

10.Cerintele documentelor de urbanism si amenajare a teritoriului.

VI Raspunderea juridica in dreptul mediului

1. Sistemul raspunderii juridice in domeniul protectiei mediului.

2. Principiile raspunderii civila in dreptul mediului.

3. Conditiile raspunderii civile in domeniul protectiei mediului.

4. Conceptul de “fapta” in dreptul mediului.

5. Conceptul de “prejudiciu” in dreptul mediului.

6. Actiunea civila in domeniul protectiei mediului.

7. Efectele raspunderii civile in domeniul protectiei mediului.

8. Formele evaluarii daunelor ecologice.

9. Particularitatile raspunderii penale in domeniul protectiei mediului.

10.Particularitatile raspunderii contraventionale in domeniul protectiei mediului.

VII Protectia atmosferei

1. Conceptul de poluare.

2. Conceptul de poluanti.

3. Politica nationala de protectie a atmosferei.

4. Normele tehnice, standardele elaborate de M.M.G.A.

5. Conceptul de emisie de poluanti, emisii excesive.

6. Conceptul de surse stationare.

7. Modalitati de combatere a poluarii industriale.

8. Combaterea poluarii aerului produsa de autovehicule.

9. Protectia stratului de ozon.

10.Protectia spatiului extraatmosferic.

VIII Protectia apelor

1. Clasificarea apelor dupa regimul de ocrotire.

2. Clasificarea apelor dupa destinatie.

3. Clasificarea apelor dupa calitati.

4.

Categorii de ape – domenii publice.

5. Categorii de ape – proprietate private.

6. Conceptul de poluarea apei.

7. Protectia cantitativa a apei.

8. Protectia calitativa a apei.

9. Protectia sanitara a apei.

10.Protectia mediului marin in dreptul international.

IX Protectia solului, subsolului, florei si faunei

1. Protectia cantitativa a solului – terenuri degradate.

2. Protectia calitativa a solului.

3. Obligatiile de mediu privind protectia resurselor naturale.

4. Obligatiile de mediu privind exploatarea petrolului.

5. Fondul forestier national.

6. Protectia fondului forestier national.

7. Obligatiile proprietarilor fondului forestier national.

8. Fondul de conservare si regenerare a padurilor.

9. Fondul cinegetic al Romaniei – principii generale.

10.Cerintele protectiei vanatului.

X Protectia ariilor protejate

1. Clasificarea ariilor protejate.

2. Conceptul de parc national.

3. Conceptul de monumente ale naturii.

4. Conceptul de rezervatie stiintifica.

5. Conceptul de rezervatie a biosferei.

6. Procedura instituirii ariilor protejate.

7. Regimul juridic general al ariilor protejate.

8. Functiile rezervatiei biosferei.

9. Zonele de protectie a Rezervatiei Biosferei “Delta Dunarii”.

10.Regimul de administrare a rezervatiei.

XI Protectia asezarilor umane

1. Obiectivele protectiei asezarilor umane.

2. Obligatiile persoanelor juridice si fizice.

3. Protectia mediului in activitatea de constructii.

4.

Actele de reglementare a activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediului.

5. Fazele procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.

6. Realizarea studiului de impact.

7. Efectele studiului de impact.

8. Cerintele de calitate in constructii.

9. Procedura executarii constructiilor de calitate.

10.Clasificarea poluarii sonore.

XII Regimul substantelor si deseurilor

1. Conceptul de substante periculoase.

2. Conceptul de deseuri periculoase.

3. Obiectivele regimului juridic al substantelor si deseurilor periculoase.

4. Obligatiile persoanelor fizice si juridice.

5. Conditiile pentru obtinerea autorizatiei de mediu.

6. Documentatia pentru autorizatie.

7. Obligatiile generale ale agentilor economici.

8. Obiectivele regimului de import a deseurilor periculoase.

9. Obiectivele regimului de import a marfurilor periculoase pentru sanatate si mediu.

10.Obiectivele regimului juridic al materiilor explosive.

XIII Regimul juridic al ingrasamintelor chimice si a produselor de uz fitosanitar

1. Clasificarea produselor fitosanitare.

2. Necesitatea reglementarilor privind ingrasamintele chimice si produsele fitosanitare.

3. Obiectivele regimului juridic al acestor produse.

4. Procedura omologarii produselor fitosanitare.

5. Scopurile folosirii produselor fitosanitare.

6. Regimul de import a produselor fitosanitare.

7. Competenta de comercializare a produselor fitosanitare.

8. Regulile utilizarii produselor fitosanitare.

9. Reguli pentru efectuarea tratamentelor de combatere a bolilor,

daunatorilor, buruienilor. 10.Modalitati de reducere a riscului de impact asupra mediului a produselor fitosanitare.

XIV Regimul privind asigurarea impotriva radiatiilor ionizante si securitatea surselor de radiatii

1. Conceptul de sursa de radiatii.

2. Instrumentele juridice administrative de realizare a activitatilor nucleare.

3. Procedura autorizarii activitatilor nucleare.

4. Autorizatia pentru realizarea activitatilor nucleare.

5. personalului ce desfasoara activitati nucleare.

6. Amplasarea unitatilor nucleare.

7. Protectia sanitara a obiectivelor nucleare.

8. Controlul activitatii nucleare.

9. Categorii de persoane expuse professional activitatii nucleare.

10.Masuri de protectie a personalului.

+I Notiuni generale privind dreptul mediului

1.Conceptul de mediu inconjurator. 1.Care din elemente nu fac parte din conceptul de mediu? a). ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei; b). aerul, apa, solul, subsolul, peisajul, toate straturile atmosferice; c). factorii fizici si cosmotelurici; d). materiile organice si anorganice; e). unele valori materiale si spirituale, calitatea vietii.

2. Conceptul de poluarea mediului. 1. Care din actiuni nu fac parte din conceptul de poluare? a). introducerea directa sau indirecta a unui poluant care dauneaza calitatii mediului; b). actiunea poluantului care dauneaza sanatatii umane; c). pagubele produse de inundatii; d). actiunea poluantului care dauneaza bunurilor materiale ; e). deteriorarea mediului in scop recreativ.

3.Clasificarea poluarii.

1. Clasificarea poluarii in raport de factorul poluant:

a) chimica

b) fizica

c) biologica

d) estetica

e) artificiala

4. Conceptul de resurse naturale.

a. Care din elemente nu fac parte din resursele naturale ale mediului?

a) resursele neregenerabile

b) resursele regenerabile

c) resursele inepuizabile

d) resursele umane

e) totalitatea elementelor naturale ce pot fi folosite de om

5. Definitia Dreptului mediului.

1. Dreptul mediului este ramura de drept:

a). privat; b). public; c). mixt; d). international; e). ecologic.

6. Obiectul Dreptului mediului.

1. Dreptul mediului nu reglementeaza relatiile sociale :

a). din perioada anterioara intrarii in actiune a normelor de mediu (prevenirea) b). perioada de pericol iminent; c). dupa producerea prejudiciului; d). cele care au ca scop inbunatatirea generala a conditiilor de mediu;

e). de natura comerciala.

7. Functiile Dreptului mediului.

1. Care din urmatoarele activitati nu reprezinta functii ale mediului?

a). organizare si institutionalizare al actiunii sociale in scopul protectiei si ameliorarii mediului; b). managementul administratiei publice; c). promovarea obiectivelor dezvoltarii durabile; d). protectie, conservare si ameliorarea mediului; e). promovarea cooperarii internationale in domeniul protectiei mediului.

8. Caracterele raportului juridic de Dreptul mediului.

a. Care din situatii nu reprezinta caractere ale raportului juridic?

a) caracterul social

b) caracterul volutional

c) pozitia de subordonare a partilor

d) pozitia de egalitate a partilor

9. Structura raportului juridic de Dreptul mediului.

a. Care din urmatoarele elemente nu fac parte din structura raportului juridic de drept al mediului?

a) legislatia in vigoare

b) obiectul raportului juridic

c) subiectele raportului juridic

d) continutul raportului juridic

10.Izvoarele Dreptului mediului inconjurator. 1. Nu constituie izvoare ale dreptului mediului:

a). constitutia; b). codul silvic; c). tratatele internationale; d). legile familiei si protectiei copilului; e). actele guvernamentale.

II Principiile dreptului mediului

1.Clasificarea principiilor. 1. Principiile dreptului mediului nu se clasifica:

a) in plan intern(national) b) in plan regional

c) in plan international

2.

Principiile dreptului mediului in plan national.

1. Care din reguli nu reprezinta principii ale dreptului mediului in

plan national?

a) principiul egalitatii in fata legii

b) principiul precautiei in luarea deciziei

c) principiul “poluatorul plateste”

d) principiul prezumtiei de nevinovatie

e) principiul separarii puterilor in stat

3. Principiile dreptului mediului in plan international.

1. Care din reguli nu fac parte principiile dreptului mediului in

plan international?

a) principiul cooperarii internationale

b) principiul prevenirii poluarii

c) principiul dreptului la aparare

d) principiul “poluatorul plateste’

e) principiul nediscriminarii

4. Principiul – Protectia mediului constituie obiectiv de interes public

major.

1. Principiul – Protectia mediului constituie obiectiv de interes

public major deoarece:

a) nu pune in valoare dezvoltarea durabila a resurselor de apa

b) protectia mediului nu constituie o obligatie a statului

c) normele dreptului mediului sunt de ordine publica (imperative)

d) calitatea mediului nu este de o importanta exceptionala pentru

viata

5. Principiul – precautiei in luarea deciziei.

1. Principiul – precautiei in luarea deciziilor implica:

a) neluarea masurilor de protectie a mediului pt. a elimina riscurile

probabile

b) manifestarea unei diligente maxime in adoptarea hotararilor ce

implica risc in degradarea mediului

c) neaplicarea reglementarilor internationale de mediu

6. Principiul – actiunii preventive.

1. Principiul – actiunii preventive implica:

a) costuri mai mari pt. repararea pagubelor

b) nereglementarea unor obligatii pt. persoanele fizice sau juridice

cu caracter preventive

c) nepromovarea activitatilor care sa limiteze efectele nocive

asupra mediului

d) promovarea unor actiuni care sa conduca la evitarea producerii

daunelor

e) uneori repararea pagubelor ireversibile

7. Principiul – conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor cadrului biogeografic natural implica:

a) inlaturarea diversitatii dintre organismele vii din ecosisteme

b) mentinerea nivelurilor cantitative si calitative durabile ale

resurselor biologice printr-un management adecvat

c) inlaturarea diversitatii din interiorul speciilor

d) promovarea unor specii clonate

e) promovarea cercetarilor genetice

8.Principiul – “poluatorul plateste”implica:

a) obligatia poluatorului de a suporta costurile masurilor de

preventie si a celor de reparare a prejudiciului

b) dreptul partii vatamate de a efectua investitii privind prevenirea

accidentelor ecologice

c) obligatia partii vatamate de a repara prejudiciul produs prin

poluare

d) obligatia tertelor persoane de a preveni poluarile accidentale

e) dreptul vecinilor de a despagubi partile vatamate prin poluare

9.Principiul – dezvoltarii colaborarii internationale pentru protectia mediului reprezinta:

a) nu respecta principiul suveranitatii statelor

b) nu este cuprins in conventii si tratate internationale

c) nu urmareste prevenirea, reducerea si limitarea eficienta a

prejudicierii mediului

d) un principiu fundamental al dreptului international aplicabil si in

protectia mediului

e) nu tine cont de principiile dreptului national

10.Principiul – informarii si participarii publicului la luarea deciziilor si accesul la justitie presupune:

a) participarea administratiei publice la promovarea protectiei

mediului

b) participarea cetatenilor la actiuni ecologice

c) obligarea partilor de a participa in rezolvarea proceselor juridice

d) promovarea prin toate mijloacele a actiunilor ecologice

e) obligatia statelor de a asigura accesul si informarea publicului

in privinta oricarei actiuni cu implicatii asupra mediului

III Modalitati de implementare a principiilor si elementelor stategice

1. Prevenirea si controlul integrat al poluarii prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pt. activitatile cu impact semnificativ asupra mediului presupune:

a) aplicarea tehnicilor disponibile de valoare si eficienta medie in

productie

b) folosirea celor mai eficiente tehnici pt. realizarea unui nivel

ridicat de protectia mediului in intregul sau

c) utilizarea unor tehnici inaccesibile operatorului

d) scoaterea din functiune a instalatiilor indiferent de situatie

e) inlocuirea tehnologiilor pt. a mari emisiile si impactul asupra

mediului

2.Mentinerea si ameliorarea calitatii mediului presupune:

a)stabilrea unor norme de calitate a mediului. b)asigurarea unui mediu ambiant, curat si sanatos. c)protectia si dezvoltarea durabila a societatii. d)promovarea cooperarii internationale. e)monitorizarea starii mediului si a resurselor naturale.

3. Rezolvarea pe nivelul de competenta a problemelor de mediu in

functie de am ploarea lor. Care atributii nu sunt corespunzatoare in funstie de competente autoritatii de mediu? a)la nivel regional autorizarile de mediu sunt emise de Garda de

Mediu.

b)la nivel judetean autorizatiile de mediu sunt emise de Agentia Judeteana de Mediu. c)in cazul activitatilor de interes national autorizatiile de mediu sunt emise d Ministerul Mediului.

d)in cazul activitatilor economice periculoase trebuie si avizul guvernului.

e)activitatile cu impact interenational sunt avizate si de Academia

Romana

4. Stabilirea si urmarirea realizari programelor pentru conformare. Care din actiuni nu fac parte din programele de conformare? a)programul de conformare stabileste etapele realizari investitiei. b)programul de conformare este un act de reglementare. c)masurile stabilite prin programul de conformare au termen. d)nerealizarea masurilor stabilite conduce la anularea autorizatiei

de mediu.

e)nerealizarea masurilor stabilite conduce la incetarea activitatilor economice.

5. Evaluarea impactului asupra mediului in faza initiala a proiectelor. Care actiuni nu fac parte din evaluarea impactului asupra mediului? a)studiul de impact este un act de reglementare. b)evaluarea impactului de mediu face parte din procedura

autorizarii de mediu c)raportul evaluatorului este mijloc de proba in procesul juditiar. d)evaluatorul raspunde de exactitatea raportului. e)titularul solicitarii raspundere de corectitudini informatiilor.

6. Introducerea si utuilizarea parghiilor economice stimulative sau

coercitive. Care din masurile prezentate fac parte din parghiile economice stimulative sau coercitive ? a)aplicarea sanctiounilor civile. b)aplicarea sanctiunilor contraventionale. c)aplicarea sanctiunilor penale. d)aplicarea taxelor si impozitelor de mediu legale.

e)nu sunt recomandabile folosirea parghiilor stimulative.

7. Corelarea planificarii de amenajare a teritoriului si urbanism cu cea

de mediu. Care din actiuni conduc la corelarea planificarii de amenajare a

teritoriului si urbanism cu cea de mediu? a)aplicarea principiului limitarii urbanizarii pentru realizarea unui echilibru intre protectia mediului si dezvoltare durabila. b)respectarea masurilor de intetres general, inclusiv cele de protectie a mediului. c)regulamentele de urbanism si planurile urbanistice u cuprind cerinte ale protectiei mediului.

d)armonizarea dezvoltarii asezarilor umane. e)sigurantza constructiilor in raport cu riscurile naturale si

tehnologice. 8. Promovarea de acte normative armonizate cu reglementarile europene si internationale in domeniu. Care initiative normative nu se armonizeaza cu reglementarile europene si internationale in domeniu? a)legislatia de mediu interna se armonizeaza permanent cu directivele europene in baza capitolului 22 din tratatul de aderare al Romaniaei la UE. b)exista acte normative armonizate in domeniul deseurilor

periculoase.

c)indeplinirea termenilor prevazute in tratatul de aderare conduce la aplicarea clauzei de salvgardare privind integrarea pentru probleme de mediu. d)exista legislatie armonizata in domeniul ariilor protejate. e)exista legislatie armonizata in domeniul carburantior.

9. Inlaturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteaza nemijlocit si

grav sanatatea oamenilor. Care din actiuni nu conduc la inlaturarea poluantilor care pericliteaza nemijlocit si grav sanatatea oamenilor?

a)elaborarea de acte normative pentru aceasta categorie de

poluanti.

b)identificarea pruducatorilor, comerciantilor si detinatorilor acestor categotii de poluanti. c)stabilirea programelor de conformare pentru producatori in vederea uincadrari in standardele europene privind poluanti. d)sursele de poluare a arerului nu sunt prioritare deoarece atmosfera este infinita. e)in privinta marilor poluatori au fost stabilite masuri de gratie esalonate pana in in anul 2023. 10. Crearea sistemului national de monitorizare integrat a calitati aerului. Care din masuri nu fac parte din sistemul national de monitorizare integrate a calitati aerului? a)monitorizarea se efectueaza numai de institutiile statului

competente.

b)monitorizarea se realizeaza la nivel judetean, regional si

national.

c)sistemul national de monitorizare este racordat la sistemul European si cel international.

d)monitorizarea este obligatorie si pentru agenti economici. e)exista organisme guvernamentale si interguvernamentale pentru realizarea monitorizarii.

IV Cadrul institutional al mediului inconjurator

1.Autoritati nationale cu atributii in domeniul protectiei mediului sunt:

a) Consiliile judetene

b) Prefecturile

c) Ministerul economiei si comertului

d) Ministerul mediului si gospodaririi apelor, Inspectoratele de

protectia mediului

e) Consiliile comunale

2. Autoritati interministeriale in domeniul protectiei mediului:

a) Ministerul sanatatii

b) Ministerul transporturilor

c) Comisia centrala pt. aparare impotriva inundatiilor, fenomenelor

meteorologice periculoase si accidentelor hidrotehnice

d) Ministerul invatamantului

e) Ministerul apararii nationale

3. Care din organizatii nu sunt autoritati internationale in domeniul protectiei mediului?

a) Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S )

b) Organizatia pt. Alimentatie si Agricultura ( F.A.O )

c) Agentia Internationala pt. Energia Atomica (A.I.E.A )

d) Organizatia Mondiala a Comertului ( O.M.C )

e) U.N.E.S.C.O

4. Care din institutiile urmatoare nu se afla in subordinea Ministerului Mediului.

a) Comisia Nationala pt. Controlul Activitatilor Nucleare

b) Administratia Rezervatiei Biosferei “Delta Dunarii”

c) Autoritatea privind Turismul si Tineretul

5.

Institutii de cercetare si proiectare aflate in subordinea Ministerului Mediului.

a. Care unitati de cercetare stiintifica si proiectare nu se afla in subordinea Ministerului Mediului?

a) Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pt. Protectia Mediului

b) Institutul de Criminalistica

c) Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Maritima “Grigore Antipa”

d) Institutul National de Cercetare-Dezvoltare “Delta Dunarii”

e) Institutul de Cercetare in Ingineria Mediului

6. Care din urmatoarele nu fac parte din organismele consultative ale Ministerului Mediului?

a) Comisia centrala de aparare impotriva inundatiilor si fenomenelor meteo periculoase

b) Comisia nationala pt. siguranta barajelor

c) Comitetul national roman pt. programul hidrologic international

d) Comisia nationala a drepturilor omului

7. Care din autoritatile publice nu au atributii in domeniul protectiei mediului?

a) Regia Nationala a Padurilor

b) Garda Financiara si Garda de Mediu

c) Comitetul National pt. Protectia Stratului de Ozon

d) Politia

e) Avocatul Poporului

8. Care din institutii sunt sub autoritatea Ministerului Mediului.

a) Compania Nationala “Apele Romane SA”

b) Consiliile Judetene

c) Prefecturile

d) Primariile

e) Consiliile Municipale

9. Care din atributiile urmatoare sunt ale Garzii de mediu?

a) coordoneaza activitatea de instruire privind protectia mediului

b) aplica sanctiuni contraventionale si intocmeste dosare penale in cazul incalcarii regulilor de protectia mediului

c) implementeaza politicile, strategiile si reglementarile de mediu

d) elaboreaza normele de protectia mediului

e) promoveaza managementul mediului

10.Care din urmatoarele nu constituie atributii ale Inspectoratelor teritoriale de mediu? a) coordoneaza activitatea de instruire privind protectia mediului b)implementeaza politicile, strategiile si reglementarile de mediu c)elibereaza acorduri, avize, autorizatii integrale de mediu d) aplica sanctiuni contraventionale si intocmeste dosare penale in cazul incalcarii regulilor de protectia mediului e)promoveaza managementul mediului

V Proceduri si acte de reglementare in domeniul protectiei mediului

1. Precizati care activitate nu face parte din procedura studiului de

impact? a)intocmirea cererii in forma scrisa de catre titularul proiectului b)analiza scopului actiunii propuse cu participarea autoritatii de mediu, a titularului, a unor experti si reprezentanti ai autoritatilor publice c)intocmirea de catre autoritatea de mediu a indrumarului cu probleme si a listei avizelor ce trebuie obtinute d)luarea deciziei finale motivate si publica de catre autoritatea competent e)trimiterea deciziei la instant competenta

2.Care reguli nu fac parte din realizarea studiului de impact? a)studiul de impact este efectuat de catre Garda de Mediu b)studiul de impact se realizeaza prin unitati specializate c)cheltuielile acestuia sunt suportate de titularul proiectului d)titularul proiectului raspunde pentru realitatea informatiilor e)executantul studiului raspunde pentru corectitudinea raportului

3. Acordul de mediu este valabil:

a)daca lucrarile de investitie nu incep in termen de 2 ani b)pentru o perioada de 5 ani c)pentru o perioada de 10 ani d)pe toata perioada punerii in aplicare a proiectului e)pe toata perioada programului de conformare

4. Autorizatia (integrata) de mediu se solicita si obtine pentru:

a)desfasurarea activitatilor existente si inceperea activitatilor noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului; b)proiecte publice; c)modificarea sau extinderea activitatilor existente; d)cand titularul activitatii abandoneaza proiectul; e)in situatii de fuziune, divizare, concesionare.

5.Care din urmatoarele actiuni nu constituie reguli comune de eliberare a acordului si autorizatiei de mediu? a)aceste acte sunt eliberate de autoritatea de mediu centrala sau teritoriala competent; b)ambele se elibereaza dupa obtinerea celorlalte avize cerute de lege; c)uneori aceste acte sunt emise de garda de mediu; d)ambele nu se elibereaza daca nici o varianta de proiect nu prevede inlaturarea efectelor negative asupra mediului; e)valabilitatea acestora este de maximum 5 ani.

6. In care din situatii, acordul si autorizatia de mediu nu pot fii revizuite:

a)daca apar elemente noi,necunoscute la data emiterii; b)in cazul reinnoirii acestora,cu posibilitatea refacerii studiului de

impact; c )nerespectarea programului de conformare; d)expirarea valabilitatii acestora; e)schimbarea titularului acivitatii. 7.Procedura suspendarii acordului si autorizatiei de mediu presupune:

a)nerespectarea prevederilor acestora; b)o somatie prealabila fara termen; c)neeliminarea cauzelor care au determinat-o; d)sa treaca mai mult de 6 luni de la expirarea termenului din somatie;

e)inceperea executiei proiectului dupa expirarea termenului de suspendare. 8.Procedura bilantului de mediu presupune:

a)neobtinerea avizului pentru stabilirea obligatiilor de mediu sau a autorizatiei de mediu;

b)obtinerea informatiilor asupra cauzelor si consecintelor efectelor negative cumulate,anterioare,prezente si anticipate ale activitatii. c)nu face parte din actiunea de evaluare a impactului asupra mediului; d)este facultativa cu ocazia schimbarii destinatiei sau a proprietarului investitiei; e)efectuarea lui de catre noul proprietar.

9.Programul de conformare presupune:

a)etape care sa conduca la nerespectarea prevederilor autorizatiei/avizului de mediu; b)control din partea politiei; c)respectarea obligatiilor de mediu de catre vecinii titularului activitatii; d)un plan de masuri care face parte integranta din autorizatia sau avizul pentru stabilirea obligatiilor de mediu; e)este un act de reglementare.

10.Care din urmatoarele actiuni nu constituie cerinte ale documentelor de urbanism si amenajare a teritoriului:

a)realizarea unui echilibru intre protectia mediului si dezvoltarea durabila a localitatilor; b)respectarea masurilor de interes general,deci si a celor de mediu;

c)valorificarea resurselor naturale ale solului si sub

solului;

d)pastrarea integritatii mediului si protejarea patrimoniului natural si construit; e)garantarea constructiilor pentru toate riscurile.

VI. Raspunderea juridica in dreptul mediului

1. Care din urmatoarele componente nu fac parte din sistemul raspunderii juridice in domeniul protectiei mediului? a)raspunderea civila pentru prejudiciul ecologic; b)raspunderea partii vatamate pentru nerespectarea regulilor de protectie a mediului; c)raspunderea contraventionala; d)raspunderea de mediu;

e)raspunderea penala.

2. Care din urmatoarele reguli constituie principia ale raspunderii civile in dreptul mediului:

a)principiul prezumtiei de nevinovatie; b)principiul raspunderii obiective, independenta de culpa; c)principiul raspunderii divizibile in cazul pluralitatii autorilor; d)principiul prezumtiei de vinovatie; e)principiul subordonarii administrative.

3. Care din urmatoarele cerinte nu constituie conditii ale raspunderii civile in domeniul protectiei mediului:

a)autorii sa fi implinit varsta de 18 ani; b) savarsirea unei fapte ilicite; c)producerea unui prjudiciu ecologic; d)existenta legaturii cauzale dintre fapta si prejudiciu; e)inexistenta cauzelor care inlatura sau exonereaza de raspundere juridica.

4. Care din urmatoareale situatii nu formeaza continutul conceptului de” fapta” in dreptul mediului:

a)manifestarea umana perceptibila care conduce la modificarea unor raporturi juridice existente; b)actiunea ilicita care contravene prescriptiilor normelor de dreptul mediului; c)faptele ilicite generatoare de prejudicii ecologice; d)promovarea pe orice cale a responsabilitatilor civice privind respectarea legislatiei de mediu; e)activitatile licite care uneori produc prejudicii ecologice.

5. Care din urmatoarele efecte nu fac parte din prejudiciul ecologic:

a)fenomenele naturale distructive de origine geologica sau meteorologice; b)evenimente cu urmari deosebit de grave asupra mediului, provocate de accidente; c)poluari accidentale de natura chimica; d)activitati daunatoare sau dezastre ce produc daune asupra sanatatii oamenilor, bunurilor sau mediului; e)vatamarile corporale produse ca urmare a comportamentelor agresive a unor persoane.

6.

Care din urmatoarele personae fizice sau juridice nu au dreptul la actiune in justitie pentru repararea prejudiciului ecologic:

a)Ministerul Public; b)orice persoana fizica lezata sau nu prin fapta ecologica ; c)proprietarii de pensiuni care nu respecta legislatia de mediu; d)organizatiile neguvernamentale pentru daunele ecologice suferite de membrii sai; e)organizatiile neguvernamentale pentru persoanele nemembre care au suferit prejudiciu.

7. Care din situatii nu fac parte din efectele raspunderii civile in domeniul protectiei mediului:

a)obligarea faptuitorului la repararea integrala a prejudiciului; b)obligarea faptuitorului la repararea partiala a prejudiciului in functie de culpa; c)restabilirea situatiei anterioare cu suportarea cheltuielilor; d)repararea in natura cand este posibila; e)repararea prin echivalent.

8. Care din urmatoarele forme nu se aplica in evaluarea daunelor ecologice:

a)evaluarea cantitativa si calitativa prin aproximare; b)evaluarea monetara in cazul bunurilor; c)evaluarea forfetara prin stabilirea unor baremuri in mecanismul distrugerilor; d)evaluarea negociata in cazul mai multor faptuitori; e)evaluarea pecuniara in cazul activitatiilor comerciale.

9. Care din urmatoarele situatii nu atrag raspunderea penala in domeniul protectiei mediului:

a)cand s-a savarsit o infractiune; b)cand infractiunea ecologica aduce atingeri mai mult unor interese colective; c)cand faptele sunt prevazute in legi speciale; d)cand exista o cauza care inlatura caracterul penal al faptei; e)cand prin interpretarea normelor penale se poate achita faptuitorul.

10. Care din urmatoarele situatii nu atrag raspunderea contraventionala in domeniul protectiei mediului:

a)cand s-a savarsit o contraventie; b)cand contraventia ecologica aduce atingeri mai mult unor interese colective; c)cand faptele sunt prevazute in legi speciale; d)cand prin interpretarea normelor contraventionale se poate achita faptuitorul; e)cand exista o cauza care inlatura caracterul contraventional al

faptei.

VII Protectia atmosferei

1.Care din actiuni nu fac parte din conceptul de poluare a mediului:

. a)introducerea directa a unui poluant in mediul inconjurator; b)introducerea indirecta a unui poluant in mediul inconjurator; c)poluantul sa nu aiba o actiune nociva asupra mediului; d)poluantul sa aduca prejudicii sanatatii umane/calitatii mediului; e)impiedicarea utilizarii mediului in scop recreativ.

2.Care materiale nu fac parte din categoria poluantilor:

a).substanta lichida,gazoasa care modifica negativ mediul; b)substantele,materialele care produc jocurile de artificii; c)preparatele solide care modifica negative echilibrul din mediu; d)energiile si vibratiile care dauneaza vietii si mediului; e)radiatiile electromagnetice,ionizante,atomice care produc daune ecologice.

3 Care masuri nu fac parte din politica nationala de protectie a atmosferei:

a)diversificarea asigurarilor de viata si de bunuri; b)introducerea de tehnici/tehnologii pt.retinerea poluantilor la sursa; c)gestionarea resurselor de aer pt.asigurarea calitatii vietii; d)reducerea emisiilor de poluanti pt.regenerarea atmosferei; e)modernizarea monitorizarii integrate a calitatii aerului.

4

Care sunt situatiile pt.care autoritatile de mediu competente nu elaboreaza norme tehnice,standarde si regulamente de aplicare:

a )calitatea aerului; b)emisiile de poluanti atmosferici pt.surse fixe si mobile; c)calitatea si circulatia combustibililor si carburantilor; d)in domeniul poluarii fonice; e)pt.activitatile de recreere si de agreement.

5

Conceptele de emisie de poluanti, emisii excessive presupune:

a)eliminarea in atmosfera a poluantilor solizi;

b)

lichizi;

c)transferul poluantilor in atmosfera catre oameni,bunuri; d)depasirea de 7 ori una sau mai multe maxime stabilite prin lege; e)ameninta calitatea vietii,apei si bunurile.

6.

Conceptul de surse stationare reprezinta:

a)constructii care produc sau evacueaza poluanti in atmosfera; b)utilaje c)tehnologii care nu d)instalatii care produc sau e)aparate de ventilatie

7.

Prin care din modalitati prezentate nu se realizeaza combaterea

poluarii industriale:

a)stabilirea concentratiilor maxime admisibile(C.M.A.); b)afectarea dreptului de proprietate prin fixarea unor zone de protectie sanitara; c)reglementarea amplasamentelor de zone industriale pt. a nu influienta mediul; d)stabilirea distantelor minime fata de locuinte pt.activitati cu impact; e)stabilirea zonelor de protectie sanitara.

8 Prin care din masurile enumerate nu se combate poluarea aerului

produsa de autovehicule:

a)necertificarea/neomologarea echipamentelor,pieselor de schimb; b)omologarea de tip a autoturismelor pina la 3,5 tone cu EURO 4; c)omologarea de tip a autovehiculelor de transport ,peste 3,5 tone,cu EURO 4;

d)omologarea individuala,la prima inmatriculare,a autv. De transport,cu masa totala peste 3’5 tone,cu EURO 3; e)vehiculele fabricate in Romania,aceleasi reguli, dar cu date diferite.

9 Protectia stratului de ozon presupune :

a)necesitatea aplicarii la nivel national a documentelor internationale in domeniu; b)constituirea Comitetului National pt.protectia strtului de ozon; c)existenta in comitet a unui grup de experti tehnici,stiintifici,juridici; d)stabilirea de sanctiuni pt. nerespectarea prevederilor legale; e)producerea,importul,exportul de substante prevazute in Protocol in mod liber.

10.Protectia spatiului extraatmosferic presupune:

a)interzicerea amplasarii in spatiu a armelor de distrugere in masa; b)interzicerea amplasarii de baze si instalatii militare sau experimentarea armelor; c)angajarea raspunderii statului pt. incalcarea legislatiei in domeniu; d)posibile contaminari periculoase cu ocazia cercetarilor stiintifice; e)initieri de consultari internationale.

VIII Protectia apelor

1.Clasificarea apelor dupa regimul de ocrotire:

Dupa care criterii nu sunt clasificate apele ? a)dupa locul situarii lor b)dupa destinatia lor c)in raport de calitatea stabilita prin standarde d)dupa regimul de ocrotire e)dupa criteriul solului pe care curg 2.Clasificarea apelor dupa destinatie. Ce categorii de ape nu fac parte din apele clasificate dupa criteriul destinatiei a)ape pentru populatie b)apele pluviale provenite dn inundatii c)apa potabila d)apele uzate industriale

e)apele uzate menajere

Clasificarea apelor dupa calitati.

3. Categorii de ape – domenii publice. Ce categorii de ape nu apartin domeniului public?

a)apele cu potential energetic valorificabil b)apele de suprafata cu alibi minore mai lungi de 5 km si bazine hidrografice mai mari de 10 km² c)albiile raurilor si fluviilor d)apele pluviale din zona de campie e)tarmurile Mari Negre si porturile 4.Categorii de ape – proprietate private. Ce categoori de ape nu fac parte din forme ale proprietetii private? a)albiile minore mai lungi de 5 km si cu bazine hidrografice ce nu depasesc 10 km² b)insulele ce n-au legatura cu malurile la nivelul mediu al apei c)malurile fluviilor si raurilor d)izvoarele care se formeaza pe terenuri proprietate private e)apele care curg permanent avand limitele de la litera a.

5. Conceptul de poluarea apei.

Care din urmatoarele regurili nu reprezinta caracteristici ale dreptului de proprietate aupra apelor?

a)apele apartinand proprietetii private sunt inalienabile. b)apele apartinand domeniului public sunt inprescriptibile, insesizabile si inalienabile c)proprietarul izvorului poate dispune de el in mod liber cu exceptia cazurilor prevazute de lege. d)indiferent de titularu dreptului de proprietate apele sunt supuse regimului legal de protectie e)apele apartinand domeniului public sunt administrate de “Apele Romane” 6.Protectia cantitativa a apei. Care obligatii nu fac parte din regimul de protectie cantitativa a apelor?

a)dreptul de folosinta a apei se stabileste prin autorizatia de gospodarie a apei b)dreptul de proprietate asupra apei se stabileste prin autorizatia de mediu c)respertarea de catre utilizatori de apa a normelor de consum de apa pe unitatea de produs sau pe activitate

d)administratrea apelor tine cont de masurile legislative economice . e)gospodarirea apelor reprezinta activitati care urmarescvalorificarea rationala si mentinerea calitatiia pelor. 7.Protectia calitativa a apei. Care din reguli nu fac parte din regimul de protectie calitativa a apei? a)interzicerea poluarii in orice mod al apei b)stabilirea normelor de calitate a resurselor de ape pe categorii si

grupe.

c)stabilirea de restrictii ori interdictii de sigurantapentru obiectivele economice noi sau dezvoltarea celor existente d)utilizatorii de apa n-au obligatii pentru folosirea rationala si protejarea calitatiia apei e)elaborarea de planuri de prevenire apoluarii accientalesi pedepsirea poluari intentionate. 8.Protectia sanitara a apei. Prin care masuri nu se realizeaza protectia sanitara a apelor? a)aplicarea masurilor legale de protectie a calitati apei b)instituirea in jurul surselor de apa si a altor lucrari hidrotehnice de zone de protectie sanitara c)in zonele de protectie sanitara nu se impun restrictii pentru evitarea alterarii calitatii apei d)in zonele cu regim sever de proctectie sanitara sunt nterzise orice activitati care ar contamina apa. e)in perimetru de protectie hidrogeologica se interzicefolosirea oricarei substante greu degradabila sau nedegradabila 9.Protectia mediului marin in dreptul international Care din masuri nu fac parte din regimul de protectie a apelor transfrontiere si a lacurilor internationale? a)folosirea libera fara restrictii a acestor ape pentru transporturi si activitati de agrement b)prevenirea si reducerea poluarilor apelor cu impact transfrotier c)garantia ca apele transfrontiere se gospodaresc rational, ca sunt sigure sub aspect ecologic. d)utilizarea acestor ape in mod rezonabil si echitabil e)conservarea si restauarea ecosistemelor 10. Clasificarea apelor in functie de calitatea stabilita prin STAS Ce ape nu fac parte din clasificarea reglementata prin stas in functie de calitate?

a)cursurile de apa care pot fi utilizate in toate sectoatele de activitate-cat I b)apele nu pot fi folosite in scopuri uranistice si de agreement. c)cursurile de apa care pot fi utilizate in industrie si irigatii-cat II d)cursurile de apa utilizate in hidrocentrale si in statiile de spalare

cat III

e)cursurile de apa degradate ce nu pot fi folosite in nici un domeniu de activitate.

IX Protectia solului, subsolului, florei si faunei

1.Protectia cantitativa a solului – terenuri degradate. Care terenuri nu sunt considerate degradate prin eroziune sau poluare? a)terenuri cu eroziune de suprafata sau in adancime b)terenuri afectate de alunecari sau prabusiri c)terenuri ci exces permanent de umiditate si mlastini d)terenurile productive e)terenurile acide sau poluate

2.Protectia calitativa a solului. Care din reguli nu faca parte din protectia calitativa a solului ? a)obligatia titularilor de investitii sau productie ca solul fertil decopertat sa-l depoziteze si niveleze pe terenuri agricole neproductive . b)obligatia titularilor de obiective de a reda in folosinta agricola, silvica sau piscicola, terenurile neutilizate. c)dreptul vecinilor acestor terenuri de a lucra terenurile nefolosite de catre proprietari lor. d)amplasare aliniilor de distribuire a energiei electrice si a conductelor de apa-canalizare astfel incat sa nu stanjeneasca lucrarile agricole. e)amenajarile de imbunatatiri funciare trebuie executate in conditiile legii. 3.Obligatiile de mediu privind protectia resurselor naturale? Care din reguli nu fac parte din regimul de protectie a resurselor naturale? a)titularul dreptului sa ceara accord sau autorizatie de mediu.

b)titularul dreptului sa reface terenurile afectate prin mijloace financiare propri. c)titularul dreptului sa respecte prevederile acordului sau autorizatiile de mediu. d)sa anunte autoritatile competente despre situatiile accidentale. e)titularul dreptului nu trebuie sa intervinapentru indepartarea pericolelor in situatii accidentale. 4.Obligatiile de mediu privind exploatarea petrolului. Precizati care nu sunt considerate abligatii de mediu privind exploatarea petrolului? a)titularii activitatilor au un drept de servitude legala asupra terenurilor fara a plati renta anuala prorietarilor b) titularii activitatilor au un drept de servitude legala asupra terenurilor cu plata rentei anuale prorietarilor. c)terenurile afectate de aceste activitati se determina in conditiile

legii

d)activitatile petroliere se realizeaza cu respectarea conditiile din acordurile petroliere. e)in jurul activitatilor petroliere se stabilesc zone de protectie si sigurantza.

5.Fondul forestier national. Care din terenurile impadurite sau destinate impaduriri nu fac parte din fondu forestier national? a)terenurile in curs de regenerare b)terenurle degradate si poieneile destinate impaduriri. c)terenurile date in folosinta temporara personalului silvic. d)terenurile forestiere pe care exista perdele forestiere de protectie agricola. e)pepinierele, plantatiile cu arbusti orbamentali si fructiferi. 6.Protectia fondului forestier national. Care din actiuni nu fac parte din regimul protectiei fondului forestier national, indiferent de forma de proprietate? a)protectia impotriva taierilor ilegale b)asupra fondul de vanatoare si celui de pescuit nu trebuie sa se intervina de nimeni in nici un fel. c)reconstructia ecologica , regenerarea si ingrijirea padurilor. d) protectia impotriva poluarilor. e)protectia impotriva bolilor si daunatorilor 7.Obligatiile proprietarilor fondului forestier national.

Care din regulile prezentate nu constitue obligatii ale proprietarilor fondului forestier national ? a)sa-l gospodareasca in conformitate cu regimul silvic si cu regulile privind protectia munci b)sa mentina padurile in stare buna de sanatate c)sa sigure paza taierilor legale sau altor actiuni de regenerare a padurilor. d)sa sigure paza impotriva taierilor ilegale si oricaror altor fapte pagubitoare. e)interzicerea defrisarii vegetatiei in zonele in care indeplineste functii speciale de protectie pe terenurile cu inclinatie mai mare de 30 º . 8.Fondul de conservare si regenerare a padurilor. Care din resursele prezentate nu fac parte din Fondul de conservare si regenerare a padurilor ? a)contravaloarea terenurilor scoase definitive din fonduri forestiere. b)20-25% din incasarile rezultate prin valorificarea masei lemnoase in conditiile legii. c)alocatii de la bugetul de stat. si prin accesarea fondurilor structurale ale UE. d)tarifele stabilite pentru functiile de protectie a padurilor. e)pierderile de crestere si regenerare si compensarea pabubelor produse Fondului Forestier. 9.Fondul cinegetic al Romaniei – principii generale. Care din urmatoarele reguli nu constitue principi generale ale fondul cinegetic al Romaniei ? a)gestionarea fondului cinegetic respecta numai reglemantarile interne, nu si pe cele internatioanale in materie. b)fondu cinegetic este o resursa naturala de interes national si international. c)vanatul face parte din domeniul publis de interes national. d)fondu cinegetic trebuie administrat si gospodarit in mod

durabil.

e)exercitarea vanatorii in scopul ameliorari calitatii vanatului. 10. Cerintele protectiei vanatului. Care din actiunile urmatoare nu reprezinta cerinte ale protectiei vanatului? a)interzicerea pasunatului in padurile statului. b)tinerea in captivitate a animalelor salbatice in scop de agrement.

c)popularea cu noi specii de vanat a fondurilor de vanatoare. d)vanarea animalelor de interes cinegetic numai in limitele cotei de recolta stabilit. e)vanatoarea se executa numai in conditiile legii in vigoare.

X Protectia ariilor protejate

1.Clasificarea ariilor protejate. Care din ari protejate nu fac parte din categoriile legale de arii protejate? a)ariile stabilite la nivel national ca rezervatie stiintifice, parcuri nationale etc. b)arii stabilite prin reglemntari internationale ca situri naturale ale patrimoniului universal, zone umede internationale,rezervatie ale biosferei. c)arii stabilite legal ca fiind pentru conservare sau de protectie faunistica. d)rezervatiile si parcurile naturale nu fac parte din ariile protejate

legal.

e)monumentele naturii. 2.Conceptul de parc national Precizati care din elemente nu fac parte din parcurile nationale? a)ariile al carui scop este protectia unor specii representative. b)ariile al carui scop este cionservarea unor esantioane semnificative. c)ariile care nu prezinta interes stiintific sau turistic. d)ariile care au valoare deosebita sub aspect floristic, hidrologic. e)ariile care au valoare sub aspect fizico-gegrafic si faunistic. 3.Conceptul de monumente ale naturii. Precizati care din elemente nu fac parte din monumentele naturii ? a)ariile care au ca scop protectia elementelor naurale cu semnificatie ecologica b)ariile care au ca scop conservarea elementelor naturale cu semnificatie stiintifica. c)ariile unde exista specii de plante sau animale salbatice rare sau amenintate cu dosparitia.

d)ariile unde exista arbori seculari, pesteri, chei, depozite fosilifere. e)arii care nu sunt unice sau rare continand martori de eroziune. 4.Conceptul de rezervatie stiintifica. Precizati care din elemente nu fac parte din rezervatiile stiintifice ? a)ariile care cuprind elemente floristice fara interes stiintific b)ariile care au ca scop protectia unor habitate terestre cu elemente geologice de interes stiitific. c)arii care au ca scop canservarea unor habitate acvatice cu elemente de interes tiintific d)arii care cuprind elemente floristice de interes tiintific. e)arii care cuprind habitate terestre cu elemente faunistice deosebite. 5.Conceptul de rezervatie a biosferei. Precizati care din elemente nu fac parte din Rezervatia Biosferei ? a)suprafetele mari care cuprind un complex de ecosisteme terestre cu peisaje naturale armonioase. b)arii ce cuprind lacuri si cursuri de apa cu specii acvatice fara interes stiintific. c)terenuri ce cuprind ecosisteme acvatice modificate de om ce prezinta interes stiintific d)zone umede cu specii floristice si faunistice unice. e)comunitati umane ce se ocupa cu valorificarea resurselor naturale conform dezvoltarii durabile. 6.Procedura instituirii ariilor protejate. Care din urmatoarele reguli nu fac parte procedura instituirii ariilor protejate ? a)in cazul siturilor naturale si a rezervatiilor biosferei, se instituie prin lege prin lege. b)pentru parcurile natioanale si naturale, zone umede, se instituie prin HG. c)pentru arii de conservare si arii de protectie avil faunistica prin-

HG.

d)in cazul ariilor protejate situate in plan judetean sau local, cat si pentru ariile proprietate private-prin hotarari ale consiliile judetene sau locale.

e)initiativa de instituire a regimului de protectie nu apartine academiei romane si autoritatilor publice . 7.Regimul juridic general al ariilor protejate.

Care din reguli nu fac parte din regimul juridic general al ariilor protejate ? a)obligatia vecinilor ariilor protejate de arespecta statutul acestora. b)obligatia autoritatilor publice locale de a informa populatia despre existenta, semnificatia si regimul juridic al ariilor protejate. c)interzicerea recoltarii si comercializarii plantelor, animalelor declarate monumente ale naturii. d)dreptul oricarei persoane de a introduce in tara plante si animale vii fara acordul organelor competente. e)interzicerea introducerii in tara, cu exceptia cazurilor legale de microrganisme, plante, animale vii fara acordul autoritatilor de mediu. 8.Functiile rezervatiei biosferei. Care din actiunile prezentate nu constituie functii complementare ale rezervatiei biosferei ? a)conservarea resurselor genetici. b)dezvoltarea economica si umana durabila. c)alimentarea cu apa potabila a localiatilor din zona. d)suport logistic pentru cercetare, educatie si supraveghere continua. e)conservarea speciilor, ecosistemelor si peisajelor. 9.Zonele de protectie a Rezervatiei Biosferei “Delta Dunarii”. Care din urmatoarele zone nu sunt protejate in ecosistemul Zervatiei Biosferei “Delta Dunarii ? a)zonele care nu au in totalitate un regim de protectie. b)zonele cu regim de protetie integrala. c)zonele care inconjoara pe cele de la litara b-zone tampon. d)zonele economice unde activitatile trebuie autoritaze de administratia rezervatiei. e)habitatele speciior amenintate stabilite prin HG. 10.Regimul de administrare a rezervatiei. Care din actiuni nu fac parte din Regimul de administrare a rezervatiei ? a)exista atributii de administrare. b)exista un consiliu stiintific cu rol deliberativ. c)exista atributii de protectie si conservare a mediului. d)exista un corp de inspectie si paza. e)nu se desfasoara actiuni de reconstructie ecologica.

XI Protectia asezarilor umane

1.Obiectivele protectiei asezarilor umane. Care din actiunile precizate nu fac parte din Obiectivele protectiei asezarilor umane ? a)asezariele umane sunt sisteme ecologice complexe create de om, populatia umana fiind componenta principala. b)urbanizarea localitatilor pentru a se deosebi de asezarile rurale. c)protectia factorilor naturali de mediu. d)reglementarea activitatilor umane desfasurate pe raza localitatii. e)cresterea si repartitia populatiei.

2.Obligatiile persoanelor juridice si fizice. Care din regulile prezentate nu constituie obligatii ale persoanelor juridice se fizice privind protectia asezarilor umane ? a)inbunatitirea microclimatului urban. b)amplasarea obiectivelor industriale fara a prejudicia salubrizara si confortul populatiei. c)respectarea regimului de protectie al localitatilor de interes turistic si de agreement, ariilor protejate. d)adaptarea elementelor arhitecturale adecvate. e)intretinerea si infrumusetarea cladirilor si a curtilor nu sunt obligatorii. 3.Protectia mediului in activitatea de constructii. Care actiuni prezentate nu fac parte din protectia mediului in constructii ? a)pastrarea integritatii mediului , protejarea patrimoniului natural si constructii. b)sigutanta costructiilor pt ricscuri naturale si tehnologice. c)armonizarea dezvoltarii asezarilor umane. d)nelimitarea urbanizarii. e)valorificarea resurselor naturale ale solului si subsolului. 4.Actele de reglementare a activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediului. Care din urmatoarele acte nu reglementeaza activitatile umane cu impact asupra mediului ? a)autorizatia de constructie. b)avizul de mediu. c)acordul de mediu.

d)autorozatia de mediu e)avizul obligatiilor de mediu. 5.Fazele procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Care din actiunile prezentate nu fac parte din procedura de evaluare a impactului asupra mediului ? a)intocmirea cereri in forma scrisa si descrierea proiectului de catre titular. b)eliberarea sau respingerea nemotivata a actului de reglementare. c)analiza scopului actiunicu participarea tuturor celor interesati d)intocmirea indrumarului cu problemele ce trebuie rezolvate si a listei avizelor ce trebuie abtinute de titular. e)dezbaterea publica si luarea deciziei finale de autoritatea competenta. 6.Realizarea studiului de impact. Care din actiuni nu conduc la realizarea studiului de impact ? a)se realizeaza prin unitati specializate-persoane fizice sau juridice atestate. b)cheltuielile sunt suportate de titularul proiectului sau

activitati.

c)titularul proiectului-activitati raspunde pentru realitatea informatiilor. d)axecutantul studiului raspunde pentru corectitudinea intocmirii raportului. e)studiul de impact este controlat numai administrative nu si jurisdictional. 7.Efectele studiului de impact. Care din actiuni nun intra in categoria efectele studiului de impact ? a)nefectuarea studiului cu ocazia initierii unor proiecte atrage nulitatea absoluta a actului de reglementare. b) nefectuarea studiului cu ocazia initierii unor proiecte atrage nulitatea absoluta a acordului de mediu. c)cand studiu nu este obligatoriu, efectuarea lui nu inlatura raspunderea titularului pentru prejudiciile create. d)cand studiu este obligatoriu raspunderea titularului pentru prejudicii este inlaturata. e)neefectuarea studiului in cazurile obligatorii atrage nulitatea autorizatiei de mediu. 8.Cerintele de calitate in constructii.

Care din urmatoarele nu reprezinta cerintele de calitate in constructii

?

a)nu se tine cont de sigurantza in exploatare. b)sanatatea oamenilor, refacerea si protectia mediului. c)siguranta la foc. d)izolare termica, hodrofuga si economie de energie. e)protectia impotriva zgomotului. 9.Procedura executarii constructiilor de calitate. Care din actiuni nu fac parte din procedura executarii constructiilor de calitate ? a)constructiile se pot realize numai cu respectarea prevederilor din autorizatia de constructii. b)constructiile din zonele protezate nu se fac in baza unui aviz

special.

c)in cazul siturilor istorice e necesar avizul special din partea comisiei nationale a monumentelor si siturilor istorice. d)avizul special este necesar pentru modificarea destinatiei monumentelor sau siturilor istorice. e)in aceste cazuri speciale trebuie si avizul Ministerul Mediului si Gospodariri Apelor. 10.Clasificarea poluarii sonore. Care din grupele de zgomote nu produc efecte asupra calitatii vietii omului ?

a)intre 55-61 decibeli-deranjeaza somnul. b)60-65 decibeli-produc vatamari considerabile. c)peste 65 decibeli-pot produce tulburari de comportament. d)exista cazuri cand produc boli psihice si pierderea auzului. e)mijloacele de transport nu constituie surse de zgomot care afecteaza sanatatea omului.

XII Regimul substantelor si deseurilor

1.Conceptul de substante periculoase. Care din substante prezentate nu intra in categoria celor periculoase ? a)toxice. b)substantele persistente cu risc mare pentru om. c)substantele explosive si iritante. d)chimicalele care nu sunt clasificate periculoase de lege. e)substantele corozive si radioactive. 2. Conceptul de deseuri periculoase.

Care din deseurile prezentate nu intra in categoria celor prezentate? a)cele care conform legii contin cel putin trei element sau proprietati periculoase pentru om. b)deseurile toxice. c)deseurile imflamabile si explosive. d)deseurile infectioase . e)deseurile radioactiove. 3. Obiectivele regimului juridic al substantelor si deseurilor periculoase. Care din actiunile prezentate nu constituie obiectivele regimului juridic al substantelor si deseurilor periculoase ? a)amplasarea si supravegherea depozitelor. b)incinerarea deseurilor periculoase cat si epurarea apelor uzatenu prezinta interes pentru administratia publica. c)corectarea, neutralizarea si reciclarea celor refolosibile. d)transportul deseului. e)importul, exportul si tranzitul acestora. 4.Obligatiile persoanelor fizice si juridice. Care din actiunile prezentate nu constituie obligatii ale persoanelor fizice si juridice in cazul deseurilor periculoase ? a)tinerea evidentelor stricte ale acestora. b)solicitarea actelor de reglementare in cazul lor. c)informarea zilnica autoritatilor competente privind dinamica deseurilor. d)supravegherea mediului prin sisteme propri pentru identificarea si prevenirea riscurilor. e)anuntarea autoritatilor competente in cazul produceri unor poluari accidentale. 5.Conditiile pentru obtinerea autorizatiei de mediu. Care din regulile prezentate nu constituie conditii obligatorii pentru obtinerea autorizatiei de mediu ? a)sa dispuna de spatial de depozitare pentru asemenea

activitate.

b)sa dispunade dotarea corespunzatoare. c)sa dispuna de tehnologiile de prelucrare. d)sa dispuna de instalatiile de colectare. e)nu este necesara autorizatia eliberata de ministerul economiei si comertului. 6.Documentatia pentru autorizatie. Care din inscrisuri nu fac parte din documentatia pentru autorizare ? a)cererea de autorizare.

b)extrasul statutului societatii comerciale autentificata. c)dovada titlului asupra spatiului destinat activitatii. d)certificate de calitate este necesar umai in anumite cazuri e) lista mijloacelor fixe din dotare. 7.Obligatiile generale ale agentilor economic 8.Care din actiuni nu fac parte din obligatiile generale ale agentilor economic ? a)sortarea pe calitati. b)organizarea evidentelor. c)informatiile privind provenienta deseurilor predate sunt

secret.

d)informarea autoritatilor competente privind gestionarea lor. e)consemnarea in documentele legale de predare primire a provenientei lor 9.Obiectivele regimului de import a deseurilor periculoase. Care din reguli nu sunt incluse in regimului de import a deseurilor periculoase ? a)este interzis in general importul in Romania de deseuri de orice natura, in stare bruta sau prelucrata. b)emiterea certificatelor de calitate in tara de origine in cazul marfurilor periculoase c)prin exceptie se admit importurile deseurilor de minereuri care u prezinta risc toxicologist sau ecologic. d)importul deseurilor admise legal se face in baza licentei de

import.

e)importatorul acestor deseuri trebuie sa solicite declaratia de conformitate din tara de origine. 10.Obiectivele regimului juridic al materiilor explosive. Care din actiuni nu constituie obiectivele regimului juridic al materiilor explosive a)repararea, producerea si experimentarea materialelor explosive. b)detinerea tranzitarea si comercializarea materialelor explosive. c)existenta restrictiilor si a controlului in cazul acestor materiale. d)existenta autorizatiei pentru producerea si efectuarea operatiunilor de import export. e)protectia munci si politia nu trebuie sa uatorizeze producerea si prepararea materialului explozibil.

XIII Regimul juridic al ingrasamintelor chimice si a produselor de uz fitosanitar

1. Clasificarea produselor fitosanitare. Care din produse nu fac parte din categoria celor fitosanitare ? a)pesticidele, erbicidele, insecticidele. b)produsele de crestere si fructificare a plantelor. c)produsele pentru tratarea fructelor pentru a rezista la

transport.

d)produsele folosite la desinsectie si deratizarea spatiilor de depozitare a produselor agricolenmu prezinta interes. e)tratamentele fitosanitare dupa prevenirea bolilor si daunatorilor. 2.Necesitatea reglementarilor privind ingrasamintele chimice si produsele fitosanitare. Care din motive nu sunt necesare in cazul reglementarilor privind ingrasamintele chimice si produsele fitosanitate? a)pentru inlaturarea efectelor negative asupra mediului. b)producerea lor se face numai prin tehnologie autorizata. c)se folosesc numai produse de uz fitosanitar omologate. d)omologarea se face la cerere. e)certificatul de omologare este valabil trei ani. 3.Obiectivele regimului juridic al acestor produse. Care din actiuni nu fac parte din regimul juridic al acestor produse ? a)produsele de uz fitosanitar pot fi folosite numai in scopurile omologate. b)fabricarea acestora se efectueaza numai de persoane autorizate. c)ambalarea si reambalarea se face si de persoane neautorizate. d)comrcializarea, importul si distribuirea se executa de persoane autorizate e)importul acestora se face pe baza de licenta. 4.Procedura omologarii produselor fitosanitare. Care din reguli nu fac parte din procedura omologarii produselor fitosanitare? a)omologarea se face conform unor standarde stricte/ b)competenta de omologare revine unei comisii interministeriale.

c)omologarea se face numai la cererea agentilor economi

romani.

d)certificatul de omologare cuprinde elemente de identificare a produsului. e)certificate poate fi anulat cand produsele numai corespund. 5.Scopurile folosirii produselor fitosanitare. Care din actiuni nu constituie scopurile folosirii produselor fitosanitare? a)incinerarea acestor produsese face numai pe baza de licenta. b)produsele fitosanitare se folosesc numai in scopurile omologate. c)produsele fitosanitare se folosesc numai in conformitate cu instructiunile de utilizare. d)se utilizeaza in conformitate cu recomandarile din tehnologii

aprobate.

e)aceste produse sunt cuprinse in codexul national probat de comisia de omologare.

6.Regimul de import a produselor fitosanitare. Care reguli nu sunt valabile pentru importul fitosanitare ? a)activitatea de import este permisa numai agentilor economici constituiti b)aceasta activitate poate fi efectuata si de catra agenti economici neautorizati. c)importul acestor produse se realizeaza de agenti economici constituiti si autorizati conform legi. d)importul se face pe baza de licenta. e)licenta este asemanatoarecu licenta de import a deseurilor periculoase.

7. Competenta de comercializare a produselor fitosanitare.

Care din actiuni nu intra in competenta de comercializare a produselor fitosanitare a)actiunile producatorilor interni. b)actiunile importatorilor autorizati ce actiunile comerciantilor autorizati.

c)actiunile agricultorilor pentru tratarea culturilor. d)actiunile comerciantilor autorizati constituiti si inregistrati. e)actiunile persoanelor fizice autorizate.

8. Regulile utilizarii produselor fitosanitare. Care din reguli nu sunt valabiile in utilizarea produselor fitosanitare ?

a)folosirea lor numai in scopurile omologate si conform instructiunilor de utilizare. b)in utilizare sa se tina cont dingrupa din care fac parte. c)tratamentele fitosanitare se fac numai de prestatori autorizati. d)acesti prestatori nu sunt inregistrati la politie. e)producatorii agricoli folosesc aceste produse in baza autorizatiei de utilizare.

9. Reguli pentru efectuarea tratamentelor de combatere a bolilor,

daunatorilor, buruienilor. Care din reguli nu sunt valabile pentru tratamentele fitosanitare ? a)activitatea se face numai cu avertizare. b)avertizarea este cuprinsa in buletinele emise de serviciile de prognoza si avertizare. c)avertizarea se face si prin instiintarea specialistilor fitosanitari. d)prestatorii de servicii fitosanitare trebuie sa respecte reguli de depozitare si efectuarea tratamentelor. e)acesti prestatori nu raspund de calitatea si eficienta tratamentelor. 10.Modalitati de reducere a riscului de impact asupra mediului a produselor fitosanitare. Care actiuni nu fac parte din modalitatile de reducere a riscului de impact asupra mediului a produselor fitosanitare? a)aplicarea cu mijloace avioa produselor fitosanitare. b)tratamentele a caror persistenta depaseste timpul pana la consumul produselor recoltate. c)vanzarea catre consumatori a produselor agricole tratate fara respectarea timpului de pauza stabilit de autoritati. d)folosirea in tratamente a produselor fitosanitare premise pentru zonele de protectie sanitara si ecologica a apelor si ariilor protejate.

e)efectuarea de tratamentecare se adauga limitelor maxime in soluri, ape si in produse agricole.

XIV Regimul privind asigurarea impotriva radiatiilor ionizante si securitatea surselor de radiatii

1. Conceptul de sursa de radiatii. Care element nu constituie sursa de radiatie ionizanta. a)o entitate fizica naturala care genereaza expuneri la radiatii. b)o entitate fizica fabricata care emite radiatii ionizante. c)o entitate fizica care nu elimina substante radioactive d)o entitate naturala care elimina substante radioactive. e)o entitate fizica folosita pentru a genera expuneri la radiatii.

2. Instrumentele juridice administrative de realizare a activitatilor

nucleare. Care acte nu constituie instrumente juridice de realizare a activitatilor

nucleare ? a)autorizatia si acordul de mediu sunt principalele acte de reglementare a acestei activitati. b)autorizatia permite amplasarea, producerea, transportarea sursei de radiatii ionizante. c)autorizatia permite importul, exportul de instalatii nucleare. d)autorizatia permite amenajari pentru gospodarirea deseurilor

menajere.

e)acordul de mediu permite inceperea functionary sursei de

radiatii.

3. Procedura autorizarii activitatilor nucleare.

Care din reguli nu fac parte din procedura autorizarii activitatilor nucleare ?

a)solicitarea autorizarii este insotita de o documentatie conform

legii.

b)autarizatia se elibereaza de organele de politie. c)in cazul instalatiilor cu risc nuclear major autorizatia se emite de govern. d)activitatile cu materiale radioactive se fac pe baza de permise pentru personalul de serviciu. e)autorizatiile si permisele se elibereaza de comisia nationala pentru controlul activitatii nucleare.

1. Autorizatia pentru realizarea activitatilor nucleare.

Care din actiuni nu sunt conforme pentru autorizatia in cazul activitatilor nucleare a)autorizatia este unact de reglementare. b)autorizatia permite inceperea functionari sursei de radiatii. c)autorizatia permite inceperea investitiei privind amplasarea

sursei.

d)autorizatia este emisa de guvernin cazul centralelor nucleare si a fabricarii cambustibilului nuclear. e)nu se autorizeaza activitati nucleare nu zonele de agreement si odihna sau in arii protejate.

2. Autorizarea personalului ce desfasoara activitati nucleare.

Care din reguli nu sunt valabile pentru autorizarea personalului ce desfasoara activitati nucleare? a)permisul se acorda persoanelor care indeplinesc conditiile

legi.

b)personalul trebuie sa fie profesionist si sanatos. c)permisul are periada determinate. d)permisul poate fi transmis fara acordul organului emitent.

e)permisul poate fi suspendat sau retras in caz de nerespectarea prevederilor sau cand apar situatii noi.

3. Amplasarea unitatilor nucleare.

Care din situatiinu corespund legii in privinta amplasarea unitatilor nucleare?

a)amplasarea se face in conditii speciale geografice. b)amplasarea se face in conditii speciale meteorologice. c)amplasarea se face in conditii speciale hidrologice. d)amplasarea nu se face in zone e agrement si odihna. e)amplasarea e posibila in zona activitatilor de productei alimentara.

4. Protectia sanitara a obiectivelor nucleare.

Care reguli nu fac parte din regimul de protectie sanitaraal surselor de radiatie?

a)stabilirea unei zone controlate in care sunt premise domiciliile cetatenilor. b)in zona controlata sunt interzise activitatile sociale economice fara legatura cu procesul tehnologic. c)in zona controlata sunt interzise resedintele permanente pentru populatie. d)in zona controlata nu sunt permise activitati de agreement. e)in zona supravegheata activitatile social economice se desfasoara normal.

5. Controlul activitatii nucleare. Care actiuni nu fac parte din controlul activitatilor nucleare? a)controlul este efectuat de autoritatea centrala de protectia

mediului.

b)controlul nu poate fi preventiv.

c)controlul poate fi operativ-curent. d)controlul poate fi ulterior. e)controlul poate fi efectuat si de comisia nationala pentru controlul activitatilor nucleare.

6. Categorii de persoane expuse profesional activitatii nucleare.

Care din persoane nu sunt expuse profesional activitati nucleare? a)comercianti autorizati in colectarea deseurilor periculoase. b)persoanele care desfasoara o activitate permanenta sau in unitati nucleare.

c)persoane care lucreaze cu surse de radiatii nucleare. d)persoane care lucreaza la instalatii nucleare. e) )persoanele care desfasoara o activitate temporara sau in unitati nucleare

7. Masuri de protectie a personalului. Care din actiuni nu reprezinte masuri de protectie a personalului ? a)protectia individuala. b)protectia in zona de lucru. c)norme tehnice de reducere la minimum a radiatiilor ionizante. d)norme organizatorice care sa asigure cel putin doaza maxima

admisa corespunzator. e)norme administrative de reducere la minimum a producerii unor accidente nucleare si limitarea defectelor acestora.