Sunteți pe pagina 1din 110

UNIVERSITATEA SPIRU HARET- BRASOV

DREPTUL MEDIULUI

- Suport curs –

BRAŞOV
2009

1
I. NOłIUNI GENERALE

1. NoŃiunea de mediu înconjurător şi noŃiunea de resurse


naturale. NoŃiunea de mediu înconjurător este una din noŃiunile
fundamentale care stau la baza ecologiei ca ştiinŃă, fiind susceptibilă în
raport cu necesitatea punerii în valoare sau a ocrotirii elementelor sale
componente, de reglementare juridică. Mediul reprezintă totalitatea
condiŃiilor energetice, fizice, chimice şi biologice care înconjoară o fiinŃă
sau grupurile de fiinŃe şi cu care acestea se găsesc în relaŃii permanente de
schimb. În limbajul curent, potrivit definiŃiei de dicŃionar, termenul de mediu
are o dublă accepŃie, „cadru de viaŃă al individului şi ansamblul condiŃiilor
susceptibile să acŃioneze asupra organismelor vii şi activităŃilor umane”.
Directiva Consiliului ComunităŃii Europene din 27 iunie 1967 defineşte
mediul prin „apa, aerul, solul şi relaŃiile dintre ele, precum şi relaŃiile dintre
acestea şi organismele vii”.
În raport de cele menŃionate mai sus trebuie arătat că definiŃia
mediului ca obiect de protecŃie juridică trebuie subordonată acestui scop,
respectiv protecŃia juridică prin mijloace de dreptul mediului. Desigur că
termenul trebuie analizat aşa cum diferite acte normative îl definesc (legi
naŃionale privind protecŃia mediului, reglementări internaŃionale,
reglementări naŃionale, comunitare etc.). Aceste elemente le-a avut în vedere
şi legiuitorul român care, referindu-se la mediul înconjurător a considerat în
art. 1 din Legea nr. 9/1973 că el este constituit din „totalitatea factorilor
naturali şi ai celor creaŃi prin activitate umană care, în strânsă interacŃiune
influenŃează echilibrul ecologic, determinând condiŃiile de viaŃă pentru om,
de dezvoltare a societăŃii”.
Legea protecŃiei mediului nr. 137/1997 defineşte (în anexă),
mediul ca fiind „ansamblul de condiŃii şi elemente naturale ale Terrei: aerul,
apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile
atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinŃele vii,
sistemele naturale în interacŃiune, cuprinzând elementele enumerate anterior,
inclusiv valorile materiale şi spirituale, calitatea vieŃii şi condiŃiile care pot
influenŃa bunăstarea şi sănătatea omului”.
Elementele acestei definiŃii sunt preluate într-o mai bună
sistematizare şi claritate de OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 202 din
18.12.2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere (Monitorul oficial
nr. 965 din 28.12.2002). Anexa I pct. 13 defineşte mediul ca fiind constituit
din:
a) resurse naturale, biotice şi abiotice cum sunt aerul, apele subterane şi
de suprafaŃă, solul, clima, fauna şi flora şi habitatul acestora;

2
b) bunurile care fac parte din domeniul construit şi din patrimoniul
cultural;
c) aspectele caracteristice ale peisajului;
d) calitatea vieŃii şi a mediului de viaŃă în măsura în care au sau pot avea
influenŃă, asupra bunăstării şi sănătăŃii omului;
e) interacŃiunea dintre factorii menŃionaŃi mai sus”.
Ca tendinŃă generală se include în compunerea mediului
înconjurător, alături de elementele naturale şi cele create de om. Ca urmare
şi termenul de „legislaŃie ecologică” este mai larg decât cel de „legislaŃie
pentru ocrotirea naturii”, incluzând în sfera sa, întreaga ambianŃă ecologică
în cadrul căreia se desfăşoară cvasi-totalitatea activităŃii socio-umane.
Prin resurse naturale, Legea nr. 137/1995 înŃelege „totalitatea
elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană:
resurse neregenerabile – minerale, combustibili fosili; regenerabile – apă,
aer, sol, floră, faună sălbatică şi permanente – energia solară, eoliană, geo-
termală şi energia valurilor”.

2. DefiniŃia dreptului mediului. Dreptul mediului este constituit


din ansamblul complex al normelor juridice care reglementează relaŃiile ce
se stabilesc între oameni privind atitudinea lor faŃă de mediu, ca element
vital şi suport al vieŃii, în procesul folosirii în scopuri economice, sociale şi
culturale a componentelor sale – naturale şi artificiale – precum şi relaŃiile
legate de protecŃia, conservarea şi dezvoltarea lor durabilă.

3. Obiectul dreptului mediului. Potrivit art. 1 din Legea nr.


137/1995 obiectul legii îl constituie reglementarea protecŃiei mediului,
obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor
strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societăŃii. Legea-cadru
stabileşte principiile şi elementele strategice ale protecŃiei mediului, obiectul
dreptului mediului este detaliat în reglementările specifice mai vechi sau mai
noi privind protecŃia diferitelor componente ale mediului natural şi atropic.
În sfera obiectului dreptului mediului trebuie incluse pe lângă
relaŃiile sociale în legătură directă cu protecŃia mediului şi alte relaŃii sociale
aflate în strânsă legătură cu primele. Literatura juridică menŃionează relaŃiile
sociale care iau naştere în legătură cu structura organizatorică a protecŃiei
mediului; cu activităŃile economice şi sociale cu impact asupra mediului care
trebuie să obŃină acorduri şi / sau autorizaŃii din partea organelor de stat
competente, în îndeplinirea de către autorităŃile centrale şi locale a unor
atribuŃii specifice ce le revin în acest domeniu etc.

3
4. Metoda de reglementare. Potrivit art. 1 din Legea nr.
137/1995, protecŃia şi conservarea şi dezvoltarea mediului reprezintă o
problemă de interes naŃional, un obiectiv de interes public major, motiv
pentru care statul intervine în mod direct conferind un caracter imperativ
reglementării juridice a raporturilor sociale din acest domeniul. Normele
imperative ale dreptului mediului stabilesc pentru subiectele raporturilor
juridice drepturi şi obligaŃii care se nasc numai prin efectul legii. O
caracteristică a normelor dreptului mediului constă în faptul că acestea, în
marea lor majoritate sunt norme tehnice sancŃionate pe cale juridică. Ele
stabilesc termene şi modalităŃi stricte de realizare a unor obiective precis
definite, prescriind conduite şi atitudini de la care nu se poate deroga. Astfel
de norme privesc: clasificarea produselor şi substanŃelor toxice în funcŃie de
gradul lor de varietate şi / sau inflamabilitate, ambalarea, transportul,
depozitarea, manipularea şi folosirea produselor şi în atmosferă, apă şi sol
etc.
Reglementările tehnice operează prin excelentă prin edictarea de
norme de mediu. Acestea pot fi:
- norme de calitate a mediului care stabilesc nivelurile maxime
admisibile de poluări în mediile receptoare: apă, aer, sol;
- norme de emisie care stabilesc cantitatea de poluanŃi ori
concentraŃiile de poluanŃi ce pot fi emişi de o anumită sursă. Aceste
norme stabilesc obligaŃii de rezultat: cantitatea ori concentraŃia de
poluant fixe;
- norme de procedeu care enunŃă un anumit număr de specificaŃii
(tipuri de dispozitive de epurare impuse). Ele stabilesc obligaŃii de
mijloc: alegerea unui anumit procedeu pentru a face mai curentă
exploatarea acestuia;
- norme de produs care definesc fie proprietăŃi fizice şi chimice pentru
un anumit produs, fie stabilesc reguli privind condiŃiile, ambalajul ori
prezentarea produsului, mai ales pentru produsele toxice.

5. Izvoarele dreptului mediului. ParticularităŃi şi categorii


a) ParticularităŃi. Toate normele de drept al mediului au caracter
imperativ. O parte însemnată din normele dreptului mediului au caracter
tehnic, fiind sancŃionate pe cale juridică, constituind o adevărată „ordine
publică tehnologică”.
b) Categorii de izvoare:
- ConstituŃia în titlul IV „Economia şi finanŃele publice” stabileşte în
sarcina statului trei categorii de obligaŃii de mediu şi anume:

4
➬ exploatarea raŃională „în concordanŃă cu interesul naŃional a
resurselor naturale” (art. 134 lit. d);
➬ refacerea şi ocrotirea mediului şi menŃinerea echilibrului
ecologic (art. 134 alin. 2 lit. e);
➬ crearea condiŃiilor necesare pentru creşterea calităŃii vieŃii
(art. 134 alin. 2 lit. f).
Articolul 41 alin. 6 din ConstituŃie stipulează că „dreptul de
proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecŃia mediului şi
asigurarea bune vecinătăŃi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care,
potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului”. Se creează astfel o
adevărată servitute legală de mediu.
- Codul. Până în prezent nu s-a elaborat un Cod al mediului ca o
reglementare de ansamblu a domeniului, cum este cazul în unele Ńări
(FranŃa). Există însă coduri care privesc anumite domenii. LegislaŃia
română are Codul silvic aprobat prin Legea nr. 26/1996.
- Legea este un izvor frecvent al dreptului mediului. De exemplu,
Legea protecŃia mediului nr. 137/1995; Legea apelor nr. 107/1996;
Legea privind desfăşurarea activităŃilor nucleare nr. 111/1966; Legea
fondului cinegetic şi a protecŃiei vânatului nr. 103/1966, Legea
privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura 192/2001 etc.
- Decretele-legi au un caracter excepŃional şi sunt, în general, foarte
rare.
- Tratatele şi convenŃiile internaŃionale. Potrivit art. 11 alin. 2
„Tratatele ratificate de Parlament potrivit legii fac parte din dreptul
intern”. Tratatele şi convenŃiile internaŃionale în materie de mediu pe
care România le-a ratificat sau a aderat fac parte din dreptul intern şi
constituie izvoare ale dreptului mediului. De exemplu, ConvenŃia
UNESCO privind patrimoniul mondial, cultural şi natural, Paris 1972
(Decretul nr. 187/1990); ConvenŃia asupra zonelor umede de
importanŃă internaŃională, în special ca habitat al păsărilor acvatice;
Ramsar, 1971 (Legea nr. 5/1991); ConvenŃia de la Bazel privind
controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi
eliminarea acestora (Legea nr. 6/1990); ConvenŃia privind accesul la
informaŃie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesului la
justiŃie în probleme de mediu – Aarhus, 1998 (Legea nr. 86/2000).
- Hotărârile şi OrdonanŃele Guvernului – care privesc protecŃia,
ocrotirea şi conservarea mediului, de exemplu, Hotărârea Guvernului
nr. 168/1997 privind regimul produselor şi serviciilor care pun în
pericol viaŃa, sănătatea, securitatea muncii şi protecŃia mediului
înconjurător; OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 78/2000,

5
privind regimul deşeurilor; OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr.
243/2000 privind protecŃia atmosferei etc.
- Actele autorităŃilor publice locale. În principal se au în vedere
hotărârile adoptate de consiliile locale în exercitarea atribuŃiilor ce le
revin în domeniul protecŃiei mediului, în scopul creşterii calităŃii
vieŃii, protecŃiei şi conservării monumentelor istorice şi de arhitectură,
a parcurilor şi rezervaŃiilor naturale (art. 21 alin. 2 lit. r din Legea nr.
215/2001 privind administraŃia publică locală), precum şi cele ale
consiliilor judeŃene, respectiv ale Consiliului General al Municipiului
Bucureşti referitoare la organizarea şi dezvoltarea urbanistică a
teritoriului şi amenajarea acestuia (art. 59 lit. f Legea nr. 215/2001)
etc.
- Cutuma (obiceiul), constituind o regula impusa intr-o colectivitate si
considerata de aceasta ca avand putere obligatorie, nu este un izvor
distinct in sistemul nostru de drept.

6
I. PRINCIPIILE DREPTULUI MEDIULUI

Principiile dreptului mediului au un rol important în interpretarea


normelor tehnice care uneori ridică dificultăŃi pentru practicienii dreptului.
Dezvoltarea principiilor dreptului mediului în acte normative (interne şi
internaŃionale) şi mai ale în doctrină este criticabilă deoarece sunt prea
generale şi au un conŃinut prea complex, ceea ce a determinat dificultăŃi în
aplicarea lor practică. De asemenea, în multe situaŃii ele sunt numai enunŃate
în cuprinsul actelor normative fără a li se determina conŃinutul ca de
exemplu în Legea română de protecŃie a mediului nr. 137/1995.
De multe ori, mai ales în dreptul internaŃional al mediului, statele
fac doar trimitere la acestea fără ca să adopte reguli concrete de protecŃie. În
fine, conŃinutul principiilor dreptului mediului este determinat în mod diferit
în doctrină de diverşi autori trecându-se obstacole în calea aplicării lor.
1. Clasificare. Pot fi clasificate după mai multe criterii, cele mai
importante fiind următoarele:
a) Principii interne şi principii internaŃionale. Unele principii
au deopotrivă caracter intern şi internaŃional.
b) Principii de bază şi principii decizionale (care au un rol
esenŃial în decizia de mediu) existând intre aceste două categorii strânse
legături. De exemplu, principiul „poluatorul plăteşte” este şi principiu de
bază, influenŃând domeniul răspunderii juridice civile pentru mediu şi
decizional.
c) Principii tradiŃionale considerate deja clasice în materie, ca de
exemplu „poluatorul plăteşte” şi principii noi afirmate în general după anul
1980 şi consolidate în DeclaraŃia de la Rio cum sunt: principiul precauŃiei,
principiul dezvoltării durabile şi principiul participării publicului.
d) Principii afirmate în mod expres în Legea protecŃiei
mediului.
e) Principii de maximă generalitate în dreptul mediului şi
principii speciale care se aplică numai într-un anumit domeniu, de exemplu
principiul proximităŃii care este specific regimului juridic deşeurilor.
Legea cadru în materie, Legea nr. 137/1995 a consacrat protecŃia
mediului drept „obiectiv de interes public major”, iar la baza reglementării
sale a pus „principiile şi elementele strategice care duc la dezvoltarea
durabilă a societăŃii”. În spiritul legii cea mai adecvată formulare ar fi aceea
de „principiu de bază”. Legea-cadru enumeră principiile de bază: principiul
precauŃiei în luarea deciziilor (art. 3 lit. a); principiul prevenirii riscurilor

7
ecologice şi a producerii daunelor (art. 3 lit. b); principiul conservării
biodiversităŃii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural (art.
3 lit. c), principiul „poluatorul plăteşte”.

2. Principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici


sectoriale;
3. Principiul precautiei in luarea deciziei;

4. Principiul potrivit căruia protecŃia mediului înconjurător constituie


un obiectiv de interes public major. Această proclamare legislativă a
importanŃei deosebite a protecŃiei mediului a fost făcută în vechea lege
generală a protecŃiei mediului nr. 9/1973. Înaintea apariŃiei Legii nr.
137/1995 ConstituŃia României stabileşte unele reguli fundamentale în
materie, mai ales sub forma unor obligaŃii ale statului. Astfel, art. 33 alin. 2
stabileşte că „Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a
sănătăŃii publice”, în art. 41 alin. 6 stabileşte că „dreptul de proprietate
obligă la respectarea sarcinilor privind protecŃia mediului şi asigurarea bunei
vecinătăŃi”, în art. 134 alin. 2 lit. d se stabileşte că statul trebuie să asigure
„exploatarea resurselor naturale în concordanŃă cu interesul naŃional”, iar la
lit. e din acelaşi alineat se prevede că statul trebuie să asigure „refacerea şi
ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menŃinerea echilibrului ecologic”.
ProtecŃia mediului înconjurător are efecte directe şi indirecte pe
termen lung în toate compartimentele sistemului social, uman. Această
activitate deosebit de complexă se desfăşoară după o concepŃie unitară la
nivel local şi naŃional şi constituie o prioritate în cadrul activităŃii de
restructurare şi redimensionare a economiei după principiile economiei de
piaŃă şi coloana vertebrală a strategiei de dezvoltare durabilă a societăŃii în
viitor.
În acest scop ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale
administraŃiei publice, societăŃile comerciale şi celelalte persoane juridice
precum şi persoanele fizice prin a căror activitate se pot aduce daune
mediului ambiant au în afară de atribuŃiile specifice ce revin fiecăruia în
domeniul său de activitate, următoarele obligaŃii şi răspunderi:
- să elaboreze programe proprii de protecŃie a mediului şi să integreze
obiectivele şi cerinŃele de mediu în pregătirea, elaborarea planurilor de
protecŃie şi intervenŃie în caz de poluări şi accidente ecologice şi în
adoptarea de programe de profil;
- să asigure integrarea politicilor de mediu în politicile specifice;

8
- să asigure pregătirea şi transmiterea către autorităŃile competente
pentru protecŃia mediului a informaŃiilor şi documentaŃiei necesare
obŃinerii avizului de mediu pentru planurile şi programele pentru care
este necesară evaluarea de mediu;
- să creeze sistemul de informare propriu şi să stabilească condiŃiile şi
termenii care să permită accesul liber la informaŃii şi participarea
publicului la deciziile referitoare la mediu etc.
Pentru coordonarea şi îndrumarea unitară a activităŃilor de
protecŃie a mediului înconjurător funcŃiona ca autoritate publică centrală
Ministerul Apelor şi ProtecŃiei Mediului, actualmente fiind înfiinŃat un
Minister al Mediului.

5. Principiul prevenirii riscurilor ecologice şi al producerii


daunelor (principiul actiunii preventive) este consacrat în art. 3 lit. c din
Legea nr. 137/1995. El mai este formulat direct sau indirect în toate actele
normative (naŃionale şi internaŃionale) referitoare la protecŃia mediului.
Prevenirea riscurilor constituie scopul principal, esenŃa protecŃiei mediului,
dând raŃiune acestei activităŃi. Prevenirea poate fi privită sub două aspecte:
prevenirea producerii consecinŃelor dăunătoare ale poluării; limitarea sau
eliminarea efectelor dăunătoare care s-ar putea produce după ce poluarea a
avut loc.
Principiul examinat exprimă în esenŃă protecŃia profilactică a
mediului şi operează practic în două trepte. Într-o primă treaptă, el priveşte
întreaga activitate de legiferare în acest domeniu, raŃiunea normelor
dreptului mediului constând tocmai în activitatea preventivă. În cea de-a
doua treaptă când se traduce în practică acest principiu, un accent deosebit se
pune pe rolul autorităŃilor pentru protecŃia mediului privind emiterea
acordurilor şi / sau autorizaŃiilor de mediu. În această privinŃă, în art. 9 alin.
ultim din Legea protecŃiei mediului 139/1995 se prevede: Acordul sau
autorizaŃia de mediu nu se emite în cazul în care nici o variantă de proiect
sau program pentru confirmare nu prevede eliminarea efectelor negative
asupra mediului, raportate la standardele şi la reglementările în vigoare.
6. Principiul retinerii poluantilor la sursa;
7. Principiul precauŃiei în luarea deciziilor de către autorităŃile
pentru protecŃia mediului şi alte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale
şi locale care desfăşoară activitate în legătură cu protecŃia mediului este
formulat în art. 3 lit. a din Legea nr. 137/1995. Respectarea acestui principiu
se cere şi de către alte persoane juridice şi de către persoane fizice care
desfăşoară activitate economico-socială cu impact asupra mediului,
indiferent de stadiul elaborării acordului sau autorizaŃiei de mediu.

9
PrecauŃia, ca măsură de prudenŃă, include prevenirea unui pericol
posibil în legătură cu mediul şi îndeamnă la acŃiune cu băgare de seamă
pentru a preveni, poluarea fiind astfel înrudită cu principiul prevenirii
poluării. PrudenŃa ce trebuie să caracterizeze luarea oricăror decizii în
domeniul protecŃiei mediului pate duce la adoptarea de măsuri cu excluderea
oricărui risc de poluare.
Normele de comportare care reflectă principiul precauŃiei exprimă,
ca idee călăuzitoare de aplicare generală în domeniul protecŃiei mediului, fie
obligaŃia de a însoŃi orice operaŃie întreprinsă cu garanŃii suficiente, fie de a
se abŃine de la măsurile ce pot avea consecinŃe imprevizibile.

8. Principiul „poluatorul plăteşte” exprimă ideea că agentul


poluant - „poluatorul” – adică persoana care cauzează mediului un
prejudiciu va răspunde indiferent dacă fapta sa este culpabilă sau nu.
Acest principiu ridică probleme economice şi juridice complicate
prin care se consacră nu simpla obligaŃie a poluatorului mediului de a
recupera prejudiciul cauza ci să se impute acestuia costul social al poluării
pe care el o generează, adică toate efectele unei poluări nu numai asupra
bunurilor persoanelor ci şi asupra naturii înseşi şi toate acestea independent
de culpă (conform art. 81 din Legea protecŃiei mediului nr. 137/1995).
Acest principiu exprimă deci răspunderea în sens larg cuprinzând
orice obligaŃie de a face, de la respectarea prevederilor legi până la
suportarea sancŃiunilor contravenŃionale penale sau civile. Acest caracter
complex al principiului examinat exprimă cerinŃa de a valida o sferă cât mai
largă a necesităŃilor şi posibilităŃilor privind protecŃia mediului, deoarece o
singură faptă poate afecta în acest domeniu numeroase interese majore care
includ şi cerinŃa ca agentul poluant să plătească fără întârziere.
9. Principiul conservării biodiversităŃii şi a ecosistemelor
specifice cadrului biogeografic natural apare formulat în diverse norme ale
dreptului mediului în conformitate cu cerinŃa formulată la lit. c a art. 3 di
Legea nr. 137/1995.
Biodiversitatea exprimă diversitatea dintre organismele vii
provenite din ecosistemele acvatice şi terestre, precum şi dintre complexele
ecologice din care acestea fac parte şi cuprinde diversitatea din interiorul
speciilor, dintre specii şi între diversitatea din interiorul speciilor, dintre
specii şi între ecosisteme.

10
Ecosistemul este un complex dinamic de comunităŃi de plante,
animale şi microorganisme şi mediul lor lipsit de viaŃă care interacŃionează
într-o unitate funcŃională.
Biodiversitatea şi ecosistemele sunt specifice unui anumit cadru
biogeografic natural care trebuie conservată prin toate mijloacele ştiinŃifice
şi tehnice existente la dispoziŃie, inclusiv prin mijloacele juridice prevăzute
de normele dreptului mediului.
10. Utilizarea durabila a resurselor naturale;
11. Informarea si participarea publicului la luarea deciziilor,
precum si accesul la justitie in probleme de mediu;
12. Principiul priorităŃii sănătăŃii şi vieŃii oamenilor rezultă direct
din prevederile art. 22 alin. 1 din ConstituŃia României în care se consacră
dreptul la viaŃă şi la integritatea fizică şi psihică ale persoanei şi din art. 33
alin. 1 al Legii fundamentale care prevede dreptul la ocrotirea sănătăŃii
oamenilor. Aceeaşi constituŃie obligă statul prin art. 33 alin. 2 să ia măsuri
pentru asigurarea igienei şi a sănătăŃii publice, iar prin art. 134 alin. 2 lit. c să
asigure refacerea şi ocrotirea mediului, precum şi menŃinerea echilibrului
ecologic.
O prevedere specială cuprinsă în art. 35 alin. 1 din Legea nr-
137/1995 stabileşte că autoritatea centrală pentru protecŃia mediului cu
consultarea autorităŃilor centrale de specialitate care gestionează resursele
naŃionale, elaborează reglementări tehnice privind măsurile de protecŃie a
ecosistemelor de conservare a biodiversităŃii, de gospădărire durabilă a
resurselor naturale pentru asigurarea sănătăŃii umane.

13. Principiul realizării şi coordonării activităŃii de protecŃie a


mediului de către stat, exprimă ideea că statul, pe de o parte organizează şi
realizează întreaga activitate de protecŃie a mediului şi, pe de altă parte,
desfăşoară o activitate complexă pentru coordonarea activităŃii de protecŃie a
mediului cu organismele neguvernamentale, cu agenŃii economici şi cu
cetăŃenii. Principiul este consacrat în mai multe acte normative, în
ConstituŃia României care prevede că statul trebuie să asigure, printre altele,
„refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menŃinerea
echilibrului ecologic” (art. 134 alin. 2 lit. e), că statul trebuie să asigure
crearea condiŃiilor necesare pentru creşterea calităŃii vieŃii (art. 134, alin. 2
lit. f), tot statul trebuie să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecŃie
socială, de natură să asigure cetăŃenilor un nivel de trai decent (art. 43 alin.
1), să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi sănătăŃii publice (art. 33 alin. 2)
etc.

11
Legea nr. 137/1995 formulează precizări şi mai explicite când
prevede că „ProtecŃia mediului constituie o obligaŃie a autorităŃilor publice
centrale şi locale” (art. 6) şi că „responsabilitatea privind protecŃia mediului
revine autorităŃii centrale pentru protecŃia mediului şi agenŃiilor sale
teritoriale” (art. 7). Aceste reglementări sunt susŃinute printr-o serie de alte
reguli din lege referitoare la atribuŃiile şi răspunderile autorităŃilor pentru
protecŃia mediului şi ale altor autorităŃi centrale şi locale (Capitolul IV
secŃiunea a 2-a din Legea nr. 137/1995).
Legea protecŃiei mediului nr. 137/1995 stabileşte printre
elementele strategice în art. 3 lit. i crearea unui cadru de participare a
organizaŃiilor neguvernamentale şi a populaŃiei la elaborarea şi aplicarea
deciziilor, care apare ca un element al rolului statului în antrenarea acestor
organisme şi a populaŃiei în protecŃia mediului.

14. Principiul prevenirii, reducerii şi controlului integrat al


poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru
activităŃile care produc poluări semnificative. Este vorba în fapt de un
principiu de bază – cel al prevenirii, reducerii şi controlului poluării, cu
privire la mediu în ansamblul său – care se realizează prin aplicarea
sectorială a altui principiu, cel referitor la utilizarea celor mai bune tehnici
disponibile pentru activităŃile care produc poluări semnificative.
Autoritatea competentă pentru protecŃia mediului coordonează
elaborarea şi actualizarea reglementărilor privind prevenirea, reducerea şi
controlul poluării, asigură luarea măsurilor pentru informarea permanentă
privind evoluŃia celor mai bune tehnici disponibile în structurile sale, făcând
publice aceste informaŃii (art. 3 alin. 1 lit. c şi e din OrdonanŃa de UrgenŃă a
Guvernului nr. 34/2002), verifică respectarea dispoziŃiilor legale pentru ca
activităŃile vizate de lege să se desfăşoare astfel încât să fie luate toate
măsurile adecvate pentru prevenirea poluării şi pentru promovarea celor mai
bune tehnici disponibile cu respectarea prevederilor privind valorile limită
de emisie pentru poluanŃii aerului şi apei etc.
Cele mai bune tehnici disponibile se referă la stadiul de
dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat în dezvoltarea unei activităŃi
şi a modurilor de exploatare care demonstrează posibilitatea practică de a
constitui referinŃa pentru stabilirea valorilor limită de emisie în scopul
prevenirii, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru reducerea
globală a emisiilor şi a impactului asupra mediului în întregul său (anexa 1 a
OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 34/2002). Prin folosirea celor mai
bune tehnici disponibile se pune accentul pe folosirea tehnologiilor
nepoluante dacă acest lucru este posibil.

12
În determinarea celor mai bune tehnici disponibile trebuie luate în
considerare, în special, o serie de elemente cum sunt: producerea de mai
puŃine deşeuri, utilizarea substanŃelor mai puŃin periculoase, natura, efectele
şi ordinul emisiilor, consumul şi natura materiilor prime (inclusiv apa)
utilizare în proces şi eficienŃa energetică, necesitatea prevenirii accidentelor
şi minimizarea efectelor lor asupra mediului etc.
Termenul tehnici se referă atât la tehnologia utilizată cât şi la
modul în care instalaŃia este proiectată, construită, întreŃinută, exploatată şi
scoasă din funcŃiune.
Disponibile au în vedere acele tehnici care au înregistrat un stadiu
de dezvoltare ce permite aplicarea lor în sectorul industrial, respectiv în
condiŃii economice şi tehnice viabile, luându-se în considerare costurile şi
beneficiile, indiferent dacă instalaŃia este sau nu utilizară ori produsă în
România astfel încât titularul activităŃii să poată avea acces în condiŃii
rezonabile şi în conformitate cu prevederile referitoare la determinare celor
mai bune tehnici disponibile.
Autoritatea competentă pentru protecŃia mediului emite acordul
şi/sau autorizaŃia integrată de mediu, cu respectarea abordării integrate a
elementelor şi factorilor de mediu.
Atunci când siguranŃa exploatării şi a desfăşurării activităŃii face
necesară recurgerea la alte tehnici, valorile limită de emisie, parametrii şi
măsurile tehnice se vor baza pe cele mai bune tehnici disponibile, fără a fi
prescrisă utilizarea unei tehnici sau tehnologii speciale, doar luându-se în
considerare caracteristicile tehnice ale instalaŃiei respective, amplasarea sa
geografică şi condiŃiile locale de mediu. CondiŃiile de autorizare trebuie să
prevadă dispoziŃii referitoare la reducerea poluării la lungă distanŃă sau
tranfrontieră şi să garanteze un nivel ridicat de protecŃie a mediului.
În afară de prevederea de autorizare, unde respectarea acestuia este
avută în vedere la emiterea documentelor specifice, principiul se aplică în
toate domeniile care produc sau pot produce poluări semnificative ale
mediului, condiŃionând uneori desfăşurarea acestora. Astfel, principiul
utilizării celor mai bune tehnici disponibile, fără antrenarea unor costuri
excesive, este unul din principiile generale care stă la baza gestionării
deşeurilor (art. 3 lit. d din OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 78/2000
privind regimul deşeurilor, modificată şi aprobată prin Legea nr.
426/18.07.2001, Monitorul Oficial nr. 411/25.07.2001).

15. Principiul participării publicului la elaborarea şi aplicarea


deciziilor de mediu. DeclaraŃia de la Stockholm din 1972 a consacrat pentru
prima dată, ca un prim principiu, dreptul omului la un mediu „a cărui calitate

13
să-i permită să trăiască în demnitate şi bunăstare”, având în vedere, totodată
şi obligaŃia societăŃii de a conserva, apăra şi îmbunătăŃi mediul pentru
generaŃiile prezente şi viitoare.
Acest drept este consacrat în textele constituŃionale sau legislative
din numeroase state, fie ca un drept subiectiv al omului, fie ca obligaŃie a
statului, fie ambele în acelaşi timp.
Acest drept la mediu are un caracter procedural, ca de altfel şi alte
drepturi umane fundamentale. El este sancŃionat atât cu o acŃiune generală
cât şi cu o acŃiune civilă, după caz, ceea ce îl face un drept jurisdicŃional.
Documentele ConferinŃei NaŃiunilor Unite pentru Mediu şi
Dezvoltare de la Rio, 1992 (DeclaraŃia de la Rio şi Agenda 21), precum şi
majoritatea convenŃiilor şi tratatelor internaŃionale, mai vechi sau mai noi,
referitoare la protecŃia mărilor şi oceanelor, a atmosferei, a solului, a
monumentelor şi a rezervaŃiilor naturale, a faunei terestre şi acvatice, prevăd
necesitatea participării publice.
ConvenŃia de la Aarhus. Cea de-a IV-a ConferinŃă a miniştrilor
„un mediu pentru Europa” – Aarhus, 1998, a adoptat ConvenŃia pentru
accesul la informaŃie, participarea publicului la luarea deciziilor şi acordul la
protecŃie în probleme de mediu, denunŃă şi ConvenŃia de la Aarhus (M. Of.
224 din 22.05.2000, România este printre cele 39 de state semnatare ale
ConvenŃiei).
ConvenŃia garantează dreptul de a avea acces la informaŃie fără ca
solicitantul să declare un anumit interes, precum şi dreptul publicului de a fi
informat de activităŃile publice asupra problemelor de mediu. InformaŃia de
mediu este definită generic de ConvenŃie (art. 3 pct. 2), astfel încât orice
persoană să poată constata în ce măsură sunt afectate drepturile sale la un
mediu sănătos, drept recunoscut de legislaŃia naŃională şi internaŃională.
Participarea efectivă este posibilă şi eficace numai dacă informaŃia
necesară este accesibilă. Tipurile de informaŃii ce pot fi solicitate pot privi:
emisiile în atmosferă, deversarea reziduurilor în apele de suprafaŃă sau
subterane, poluarea sonoră, deşeurile de tot felul, consumarea apei potabilă,
folosirea apei nepotabile, sursele de energie folosite, recuperarea energiei
termice, studiul de impact, sistemul de autorizaŃii, transportul substanŃelor şi
deşeurilor periculoase, accidentale şi incidente urmate de depuneri de
substanŃe nocive, lacuri contaminate, emisii de radiaŃii sau substanŃe
radioactive, folosirea îngrăşămintelor chimice şi pesticidelor etc.
Fiecare stat parte pa ConvenŃia de la Aarhus se obligă să asigure
ca autorităŃile publice să pună informaŃiile cerute la dispoziŃia publicului,
respectând prevederile legislaŃiei naŃionale în următoarele condiŃii:
a) fără să fie necesare declararea interesului;

14
b) sub forma cerută în afara situaŃiilor în care este mai rezonabil pentru
autoritatea publică să ofere informaŃia cerută sub altă formă sau când
informaŃia este disponibilă publicului sub altă formă.
O solicitare de informaŃie de mediu poate fi refuzată dacă:
a) autoritatea publică căreia i se adresează solicitantul nu deŃine
informaŃia respectivă;
b) cererea este vizibil nerezonabilă sau este formulată într-o manieră
prea generală;
c) cererea se referă la documente în curs de elaborare sau priveşte
sistemul de comunicaŃii interne ale autorităŃii publice, în cazul în care
o astfel de excepŃie este prevăzută în legea naŃională sau în practica
obişnuită, luându-se în considerare interesul public în cazul unei
asemenea dezvăluiri.
De asemenea, o informaŃie de mediu mai poate fi refuzată dacă
dezvăluirea acestuia ar afecta în mod negativ:
- confidenŃialitatea procedurilor autorităŃilor publice dacă aceasta este
prevăzută în legea naŃională;
- relaŃiile internaŃionale, siguranŃa naŃională sau securitatea publică;
- cursul forestier, dreptul mai multor persoane de a beneficia de o
judecată dreaptă sau dreptul unei autorităŃi publice de a conduce o
anchetă penală sau disciplinară;
- confidenŃialitatea informaŃiilor comerciale şi industriale, dacă este
prevăzută de legea naŃională pentru a proteja un interes economic
legitim;
- dreptul de proprietate intelectuală;
- confidenŃialitatea unor date personale şi/sau a unor dosare aparŃinând
unor persoane fizice, atunci când aceste persoane nu au consimŃit la
publicarea informaŃiilor;
- interesele unei terŃe părŃi care a oferit informaŃia cerută fără ca acea
parte să fie pusă şi/sau să existe posibilitatea punerii sub o obligaŃie
legală de a face altfel, în cazul în care această parte nu a consimŃit la
publicarea materialului;
- mediul la care se referă informaŃia cum ar fi locurile de cuibărit a
speciilor rare.
Pentru furnizarea informaŃiei statul parte la ConvenŃie are dreptul
de a permite autorităŃilor sale publice să instituie un tarif care nu trebuie să
depăşească o sumă rezonabilă.
Fiecare parte va încuraja agenŃii economici ale căror activităŃi au
un impact semnificativ asupra mediului, să informeze în mod regulat
publicul despre impactul activităŃilor şi produselor lor asupra mediului,

15
acolo unde este posibil în cadrul unor acŃiuni voluntare de ecotichetare, prin
realizarea de scheme de audit de mediu, bilanŃuri de mediu sau prin alte
mijloace.
Pentru garantarea participării publicului la activităŃile specifice,
ConvenŃia prevede că acesta va fi informat prin anunŃ public în mod
individual când este cazul despre demararea unei proceduri de luare a
deciziei de mediu şi într-o manieră adecvată, în timp util şi efectiv, printre
altele despre:
a) activitatea propusă şi despre o solicitare asupra căreia se va lua o
decizie;
b) natura deciziei posibile sau despre proiectul de decizie;
c) autoritatea publică responsabilă de luare a deciziei;
d) procedura unilaterală, incluzând modul şi momentul în care o
asemenea informaŃie poate fi furnizată;
e) faptul că activitatea face obiectul unei proceduri naŃionale sau
tranfrontieră de evaluare a impactului asupra mediului.
Participarea publicului trebuie să aibă loc la începutul procedurii,
atunci când toate opŃiunile sunt deschise şi poate avea loc de participare
efectivă. Decizia luată trebuie să Ńină seama de rezultatul participării
publicului.
Conform ConvenŃiei de la Aarhus, fiecare stat trebuie să
promoveze educaŃia ecologică şi conştientizarea publicului în probleme de
mediu, în special modalităŃile de acces la informaŃie, participarea la luarea
deciziei şi accesul la justiŃie în acest domeniu.
În cadrul legislaŃiei naŃionale fiecare parte la ConvenŃia se obligă
să asigure posibilitate pentru orice persoană care consideră că solicitarea
informaŃională a fost ignorată, în mod greşit refuzată ori care consideră că a
primit un răspuns inadecvat sau că cererea sa nu a fost considerată conform
prevederilor ConvenŃiei de a avea acces la o procedură de recurs în faŃa
instanŃei de judecată sau a altui organism independent şi imparŃial prevăzut
de lege. Nu este exclusă nici o procedură prealabilă de recurs în faŃa unei
autorităŃi administrative.
16. principiul dezvoltarii colaborarii internationale pentru
protectia mediului

Modalitatile de implementare a principiilor si a elementelor strategice


sunt:

a) prevenirea si controlul integrat al poluarii prin

16
III. CADRUL INSTITUłIONAL

După decembrie 1989, dezvoltarea instituŃiilor mediului a


cunoscut mai multe formule organizatorice care reflectă într-o anumită
măsură semnificativă, prioritatea acordată de către noile autorităŃi
problematicii ecologice.
Cât priveşte ministerul de resort prin Decretul nr. 11/28.12.1989 al
Consiliului Frontului Salvării NaŃionale s-a înfiinŃat Ministerul Apelor,
Pădurilor şi Mediului înconjurător prin reorganizarea Consiliului NaŃional al
Apelor, Ministerului Agriculturii şi Consiliului NaŃional pentru ProtecŃia
Mediului Înconjurător. Am fost însă şi partizani ai creării unui minister al
mediului, separat de sectorul apelor şi al pădurilor. Cele două formule au
alternat în cele din urmă impunându-se prin Legea protecŃiei mediului
137/1995 cea a Ministerului Apelor, Pădurilor şi ProtecŃiei mediului,
desfiinŃată în 2004. Crearea şi precizarea competenŃei unui minister al
mediului asemănător cu structurile existenŃe în unele Ńări membre ale
Uniunii Europene este în curs de realizare.

1. CircumscripŃiile ecologice
Se remarcă în ultimii ani tendinŃa de afirmare a unor structuri
administrative cu caracter specific, inclusiv în plan teritorial reprezentând
adevărate circumscripŃii ecologice. Acestea urmăresc gestionarea şi protecŃia
anumitor factori de mediu în mod unitar şi se organizează teritorial şi
structural independent de diviziunile administraŃiei teritoriale ale Ńării.
Asemenea circumscripŃii ecologice sunt în prezent bazinele hidrografice
(definite de lege drept unităŃi fizico-geografice ce înglobează reŃeaua
hidrografică, până la cumpăna apelor), fondurile forestiere, inspectoratele
silvice, fondurile de vânătoare sau AdministraŃia RezervaŃiei Biosferei
„Delta Dunării”.
Unele zone ale Deltei Dunării au fost declarate rezervaŃii ale
biosferei încă din anul 1976 fără însă să se instituie şi organisme speciale de
aplicare a regimului de conservare şi protecŃie. După aderarea României la
ConvenŃia UNESCO privind patrimoniul mondial, cultural şi naŃional, 1972
(Decretul 187/1990) prin Hotărârea Guvernului nr. 983/1990 privind
organizarea şi funcŃionarea Ministerului Mediului, s-a înfiinŃat AdministraŃia
RezervaŃiei Biosferei Delta Dunării având ca obiectiv gestionarea activităŃii
ştiinŃifice de turism şi de agrement din Deltă şi care era organizată ca
instituŃie publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului

17
mediului. Ulterior Hotărârea Guvernului nr. 264/1991 a precizat următoarele
obiecte de activitate:
- redresarea ecologică a Deltei Dunării şi conservarea genofondului
(biodiversităŃii) şi acofondului;
- cunoaşterea orientării productive şi dimensionarea exploatării
resurselor din Delta Dunării în limitele ecologice admisibile;
- coordonarea lucrărilor hidrotehnice atât pentru asigurarea unei mai
bune circulaŃii a apei pe canale, ghioluri şi lacuri, cât şi pentru
împiedicarea fenomenelor de eroziune a platformei marine;
- corelarea fenomenelor deltoice;
- stabilirea locurilor de vânătoare şi de pescuit, precum şi a condiŃiilor
de desfăşurare a acestor activităŃi;
- stabilirea modului de circulaŃie şi acces în Delta Dunării al bărcilor,
şalupelor, navelor fluviale şi maritime, persoanelor şi grupurilor de
cercetaşi;
- stabilirea criteriilor de dezvoltare a aşezărilor umane şi turismului;
- prezentarea de propuneri privind stabilirea de penalităŃi pentru
sancŃionarea abaterilor de la regulile de desfăşurare a activităŃii în
Delta Dunării.
Formula definitivă a acestei structuri administrative a fost fixată
prin Legea nr. 82/1993 privind constituirea RezervaŃiei Biosferei „Delta
Dunării” şi prin care s-a înfiinŃat AdministraŃia RezervaŃiei instituŃie publică
în subordinea Ministerului de resort, organele acesteia fiind consiliul
ştiinŃific (cu rol deliberativ adoptând hotărâri în problemele fundamentale
ale rezervaŃiei) şi colegiul executiv (ca organ de aplicare a hotărârilor
consiliului ştiinŃific), ambele având ca preşedinte pe guvernator.
În componenŃa AdministraŃiei RezervaŃiei funcŃionează corpul de
inspecŃie şi pază care realizează supravegherea întregului teritoriu al
rezervaŃie şi sancŃionează nerespectarea măsurilor de protecŃie stabilite în
statutul rezervaŃiei.
Problemă: cum se conciliază normele statutului juridico-
administrativ al RezervaŃiei şi obligaŃiile rezultate pentru România din
ConvenŃia de la Ramsar cu „măsurile” de privatizare a „luciului apelor”?

2. Garda de mediu. A fost înfiinŃată prin Hotărârea Guvernului


nr. 1167/2001, ca un corp de control ecologic cu statut specific, organizat şi
care funcŃionează în cadrul autorităŃii centrale pentru protecŃia mediului al
inspectoratelor judeŃene de protecŃia mediului respectiv al municipiului
Bucureşti şi în cadrul AdministraŃiei RezervaŃiei Biosferei Delta Dunării.

18
Structura organizatorică. Comisariatul general al Gărzii de
Mediu şi al unităŃii teritoriale, comisariatele judeŃene şi al municipiului
Bucureşti şi comisariatul AdministraŃiei Biosferei Delta Dunării. AtribuŃii.
Controlul operativ inopinat al instalaŃiilor cu impact major asupra mediului
al modurilor de realizare a investiŃiilor în domenii, participă la intervenŃiile
pentru eliminare şi denumirea efectelor poluării asupra factorilor de mediu,
precum şi la prevenirea poluării accidentale controlează şi constată
încălcările legislaŃiei în materie, colaborează cu unităŃile de poliŃie şi/sau
jandarmerie la constatarea faptelor care constituie infracŃiuni, în vederea
sesizării organelor de urmărire penală. Personalul gărzii are calitatea de
funcŃionar public, încadrat pe funcŃia de comisar poartă uniformă şi semne
distinctive şi este dotat cu armament de serviciu.

3. AdministraŃia Fondului pentru Mediu. ÎnfiinŃată prin Legea


nr. 73/2000 (Regulamentul de organizare şi funcŃionare aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 1174/2001). Este o instituŃie de utilitate publică cu
personalitate juridică sub autoritatea Ministerului Apelor şi ProtecŃiei
Mediului având ca obiect de activitate gestionarea generală a fondului pentru
mediu.
Structuri de decizie. Comitetul de avizare, alcătuit din
reprezentaŃii ministerelor, ori organizaŃiilor neguvernamentale de mediu şi
directoratul general al AdministraŃiei Fondului, cu atribuŃii de avizare a
proiectelor ce urmează a fi finanŃate şi de comitetul director, constituit din
preşedinte – directorul general al administraŃiei şi directorii direcŃiilor de
specialitate ale acesteia care aprobă bilanŃul contabil şi executare bugetară.

4. Organisme consultative. Pe lângă autoritatea centrală pentru


mediu funcŃionează o serie de organisme consultative:
- Comisia Centrală pentru Apărare împotriva InundaŃiilor, Fenomenelor
Meteorologice Periculoase şi Accidentelor la ConstrucŃiile
Hidrotehnice;
- Comisia NaŃională pentru SiguranŃa Barajelor şi altor lucrări
hidrotehnice;
- Comitetul NaŃional Român pentru Programul Hidrologic
InternaŃional;
- Consiliul NaŃional de Vânătoare (organism de avizare şi consultare în
domeniul cinegetic);
- Comisia naŃională pentru Evaluarea Trofeelor de Vânătoare.

19
5. Comitetul Consultativ NaŃional pentru Sectorul Pescăresc
(CCNSP). ÎnfiinŃat prin Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol,
pescuitul şi acvacultura, ca organ consultativ al autorităŃii publice centrale
care răspunde de pescuit şi acvacultură, asupra tuturor problemelor
referitoare la reglementările privind accesul la zonele şi rezervele piscicole
precum şi de stabilirea modului de exercitare a activităŃilor de exploatare.
Comitetul este compus din minim 17 membri. Autoritatea publică centrală
care răspunde de pescuit şi agricultură asigură secretariatul tehnic şi
cheltuielile de funcŃionare ale CCNSP, ceea ce ridică unele semne de
întrebare referitoare la „independenŃa consultaŃiei” furnizate de acest
organism.

6. Organisme interministerialele. Mai rar întâlnite dar în ultimii


ani s-au creat şi funcŃionează asemenea organisme constituite din
reprezentanŃi ai mai multor ministere cu atribuŃii într-un anumit domeniu,
organisme menite să gestioneze o serie de probleme ecologice cu caracter
transversal. De regulă, în cadrul acestor structuri rolul de conducător îl
îndeplineşte Ministerul Mediului.
În această ordine de idei menŃionăm: Comisia Interministerială de
Omologare a Produselor de Uz Fitosanitar (OrdonanŃa Guvernului nr.
4/1995), Comisia Guvernamentală de Apărare împotriva Dezastrelor
(OrdonanŃa Guvernului nr. 47/1994).
Au fost constituite, de asemenea, structuri (organisme)
interministeriale pentru urmărirea exploatării raŃionale şi a protecŃiei
resurselor naŃionale, precum şi a refacerii echilibrului ecologic în unele zone
natural-ecologice sensibile cum ar fi pentru zona lacului Amara (Hotărârea
Guvernului nr. 106/1998), zona lacului Techirghiol (Hotărârea Guvernului
nr. 107/1999) şi zona litoralului românesc (Hotărârea Guvernului nr.
108/1999). Ca organisme internaŃionale, acestea sunt formate din
reprezentanŃi ai administraŃiei publice centrale de specialitate, ori ai
administraŃiei publice locale şi ai unor agenŃii, organe şi instituŃii şi au un rol
de supraveghere şi control.

7. Structuri de gestiune. Deşi prevăzute iniŃial în subordinea


Ministerului Apelor, Pădurilor şi ProtecŃiei Mediului (actualmente
Ministerul Mediului), structurile de gestiune din domeniul apelor şi
pădurilor nu fac parte din sistemul administrativ specializat în domeniul
protecŃiei mediului. IniŃial acestea au fost organizate ca regii autonome,
persoane juridice ce funcŃionează pe bază de gestiune economică şi
autonomie financiară, înfiinŃate în principal în domeniile strategice ale

20
economiei: Regia Autonomă „Apele Române” şi Regia NaŃională a
Pădurilor.
R.A. „Apele Române”, înfiinŃată prin Hotărârea Guvernului nr.
19/1991, cu filialele sale bazinale, realizează gestionarea cantitativă şi
calitativă a apelor, exploatarea lucrărilor de gospodărire a apelor, precum şi
aplicarea strategiei şi protecŃiei naŃionale în domeniu (art. 6 (2) Legea apelor
nr. 107/1996). Potrivit documentelor constitutive, Legea avea ca scop
aplicarea strategiei naŃionale în domeniul gestionării cantitative şi calitative
a apelor, folosirea raŃională a acestora, avizarea exploatării resurselor de apă,
precum şi protecŃia împotriva epuizării şi degradării apelor. Tot în sarcina
regiei sunt şi asigurarea supravegherii meteorologice şi hidrologice precum
şi satisfacerea cerinŃelor publice şi sociale în domeniul apelor.
Erau totuşi menŃionate unele atribuŃii în sarcina regiei care nu
reprezintă activitate de administrare ci mai degrabă exercitarea unor funcŃii
publice. De exemplu, sarcina de apărare împotriva inundaŃiilor, domeniu în
care acesta organizează şi coordonează pe bazine hidrologice ceilalŃi factori
sau celelalte instituŃii interesate sau obligate a acŃiona. La fel apare obligaŃia
regiei de a satisface cerinŃele variate, publice şi de altă natură ale statului,
sarcină complexă de coordonator al unor activităŃi publice ce depăşesc
stricta administrare a apelor. Aceste activităŃi sunt corelate cu lucrările de
îmbunătăŃiri funciare, de amenajare silvică şi de amenajare teritorială. Mai
mult decât atât, regia îndeplinea şi funcŃii de autoritate cum ar fi avizarea
tuturor lucrărilor care se execută pe ape sau au legătură cu apele sau
asigurarea aplicării legislaŃiei pentru folosirea şi protecŃia resurselor de apă.
În contextul derulării reformei economice şi a procesului de
privatizare s-a optat pentru renunŃarea la formula juridică a regiei pentru cea
de „companie naŃională”, prin Hotărârea Guvernului nr. 981/1998 s-a
înfiinŃat Compania NaŃională „Apele Române” ca societate comercială pe
acŃiuni cu capital integral de stat care desfăşoară în principal activităŃi de
interes public naŃional se organizează şi funcŃionează pe bază de gestiune
economică şi autonomie financiară. Prin OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului
nr. 107/2002 s-a înfiinŃat AdministraŃia NaŃională „Apele Române” S.A.
prin reorganizarea Companiei NaŃionale Apele Române SA, în scopul
administrări, păstrării integrităŃii şi conservării patrimoniului public de
interes naŃional care constituie infrastructura sistemului naŃional de
gospodărire a apelor şi pentru gospodărirea durabilă a resurselor de apă,
monopol naŃional de interes strategic. AdministraŃia are statut de regie
autonomă de interes naŃional şi funcŃionează pe bază de gestiune economică
şi autonomie financiară sub autoritatea ministerului de resort (mediu). Are în
structura sa direcŃii de ape, organizate pe bazine şi grupuri de bazine şi

21
grupuri de bazine hidrografie şi în subordine unităŃi fără personalitate
juridică. Noua formulă instituŃională semnifică revenirea la soluŃia unei
structuri cu atribuŃii de administrare şi mai puŃin de gestiune a unui
patrimoniu natural de interes public şi strategic.
Regia NaŃională a Pădurilor a fost înfiinŃată iniŃial prin
Hotărârea Guvernului nr. 495/1992 cu acelaşi statut juridic ca şi R.A. „Apele
Române”; avea ca obiect de activitate aplicarea strategiei naŃionale în
domeniile silviculturii, apărarea, conservarea şi dezvoltarea fondului
forestier din domeniul public de interes naŃional, gestionarea şi valorificarea
produselor pădurii şi a vânatului în condiŃii de eficienŃă economică. Cât
priveşte terenurile din fondul forestier proprietate privată, regia are abilitatea
de a adopta măsuri în vederea respectării regimului silvic.
Statutul juridic al Regiei s-a definitivat prin prevederile Codului
silvic (Legea nr. 26/1996) care stabileşte că administrarea fondului forestier
proprietate publică a statului se realizează prin Regia NaŃională a Pădurilor
care funcŃionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară.
Caracterul mixt al regiei rezultă din faptul că aceasta exercită, potrivit legii
şi atribuŃii de serviciu public cu specific silvic. În virtutea acestui regim
dublu de unitate economică şi de serviciu public, regia îndeplineşte două
atribuŃii fundamentale:
a) aplică regimul silvic la fondul forestier pe care îl administrează (art.
14, Legea nr. 26/1996);
b) prestează la cerere, contra cost, servicii de specialitate în pădurile
proprietate privată, ale altor deŃinători, precum şi în vegetaŃia
forestieră din afara fondului forestier (art. 15).
Constituirea, administrarea şi gospodărirea parcurilor naŃionale şi
a celorlalte arii protejate din fondul forestier se fac de către Regia NaŃională
a Pădurilor (art. 112). La Regie s-a constituit un fond de conservare şi de
regenerare a pădurilor (art. 63).
Regia NaŃională a Pădurilor a fost restructurată prin Hotărârea
Guvernului nr. 982/1998, păstrându-şi natura juridică de regie naŃională.
Măsurile de restructurare s-au limitat la reducerea numărului unităŃilor din
structura regiei, precum şi la restrângerea teritorială a activităŃii din
perspectiva reconstituirii dreptului de proprietate privată.

8. Institute de cercetare şi inginerie tehnologică


1) Institutul de Cercetare şi Inginerie pentru ProtecŃia Mediului
(ICIM), cu sediul în Bucureşti, care este finanŃat în proporŃie de circa
80% din buget prin Ministerul Cercetării şi Tehnologiei (MCT) şi
parŃial prin autofinanŃare din contracte economice. Programele de

22
cercetare finanŃate de la buget sunt dirijate şi urmărite de către
Autoritatea de Mediu prin personalul de specialitate care este obligat
să implementeze rezultatele cercetării în activităŃile ministerului.
2) Institutul Român de Cercetări Marine (IRCM) cu sediul la
ConstanŃa, finanŃat de la buget, cu sarcini legate de studii şi cercetări
asupra apelor marine, ale Mării Negre şi evoluŃiei litoralului
românesc.
3) Institutul de Cercetări şi Proiectări pentru Delta Dunării
(ICPDD) cu sediul la Tulcea, a cărui răspundere constă în efectuarea
de studii, activităŃi de cercetare şi proiectare pentru proiectele şi
programele care privesc conservarea Deltei Dunării şi restaurarea
ecologică a acesteia. Institutul se află sub autoritatea directă a
guvernatorului AdministraŃiei RezervaŃiei Biosferei Delta Dunării.
4) Institutul NaŃional de Meteorologie, Hidrologie şi Gospodărire a
Apelor SA cu sediul în Bucureşti, organizat prin Hotărârea
Guvernului nr. 980/1998 ca o companie naŃională, cu sucursale
teritoriale ce prestează servicii de interes public naŃional în domeniul
meteorologiei, hidrologiei, hidrogeologiei şi gospodăririi apelor. Este
în curs de reorganizare.
5) Institutul de Cercetări pentru Amenajări Silvice (ICAS) este
finanŃat de Romsilva în proporŃie de peste 70%, restul fondurilor fiind
asigurate de la buget sau prin contracte economice.

9. Structuri naŃionale de cooperare internaŃională. Pentru a


îndeplini mai multe obligaŃii internaŃionale asumate de România în vederea
aplicării la nivel naŃional a prevederilor unor tratate internaŃionale s-au
instituit mai multe organisme cu caracter de coordonare, specializată pe
anumit probleme cum ar fi: Comitetul naŃional pentru ProtecŃia Stratului de
Ozon şi Comisia naŃională pentru Schimbări Climatice.
1) Comitetul naŃional pentru ProtecŃia Stratului de Ozon (Hotărârea
Guvernului nr. 243/1995) funcŃionează ca un organism internaŃional
fără personalitate juridică, promovând măsurile şi acŃiunile necesare
aplicării pe teritoriul României a prevederilor ConvenŃiei de la Viena
privind protecŃia stratului de ozon, adoptată în 1985 a protocoalelor şi
amendamentelor ulterioare la această convenŃie ratificată de România.
Ca atribuŃii are, printre altele: formularea de propuneri în vederea de noi
ratificări şi aderări la documente internaŃionale pertinente, elaborarea de
măsuri vizând reducerea, înlocuirea, interzicerea producŃiei şi
consumului de substanŃe aflate sub incidenŃa Protocolului de la
Montreal, propunerea Programului NaŃional de cercetare ştiinŃifică şi

23
tehnologică privind protecŃia stratului de ozon şi a Programului NaŃional
de înlocuire a substanŃelor care epuizează stratul de ozon etc. Ca
organism permanent are Secretariatul tehnic pentru protecŃia stratului de
ozon şi grupul de experŃi tehnici, ştiinŃifici, economici, financiari şi
jurişti.
2) Comisia NaŃională pentru Schimbări Climatice (CNSC) (Hotărârea
Guvernului nr. 1275/1996) este un organism internaŃional, fără
personalitate juridică a cărui activitate coordonată de autoritatea centrală
pentru mediu. Are ca obiectiv promovarea măsurilor şi acŃiunilor
necesare aplicării unitare pe teritoriul României a obiectivelor şi
prevederilor ConvenŃiei-cadru a NaŃiunilor Unite asupra Schimbărilor
Climatice (ratificată prin Legea nr. 24/1994). Atributele generale ale
comisiei sunt:
a) analiza obiectivelor şi prevederilor convenŃiei-cadru, ale
protocoalelor şi amendamentelor la acestea şi elaborarea,
conform documentelor ratificate de România, a planului de
acŃiuni pentru programul naŃional de dezvoltare;
b) elaborarea comunicărilor şi studiilor naŃionale ce se realizează
periodic în conformitate cu dispoziŃiile convenŃiei-cadru;
c) analiza periodică a stadiului realizării planului de acŃiuni;
d) promovarea acŃiunilor de asistenŃă tehnică şi financiară externă.
Pentru rezolvarea unor probleme tehnice specifice CNSC poate
constitui grupe de lucru, cu activitate permanentă sau temporară, alcătuite
din specialişti şi experŃi.

24
IV. TEHNICI DE PROTECłIE A MEDIULUI

I. Regimul general al tehnicilor de protecŃie

1. Norme tehnice de conduită


Una dintre tehnicile devenite tradiŃionale ale reglementării vizând
protecŃia mediului este reprezentată de instituirea de norme ori standarde
ecologice.
De altfel, ceea ce caracterizează normele dreptului mediului este
faptul că, în majoritatea lor covârşitoare, acestea sunt norme tehnice
sancŃionate pe cale juridică, prescriind conduite şi atitudini bine conturate,
capabile să permită o acŃiune de valorificare raŃională, corespunzătoare a
naturii.
Într-adevăr, numeroase norme juridice privind mediul ambiant sunt
la origine norme tehnice care urmăresc optimizarea acŃiunii umane (sociale)
în raport cu natura, în sensul obŃinerii unui maximum de rezultat tehnico-
economic în condiŃiile conservării şi dezvoltării calităŃilor naturale ale
mediului.
Astfel, în funcŃie de natura şi influenŃa negativă a unor factori
asupra mediului, reglementările legale în materie prevăd, norme tehnice de
încadrare a produselor şi substanŃelor în raport cu gradul de nocivitate,
toxicitate şi/ori inflamabilitate, norme tehnice privind ambalarea,
transportul, depozitarea, manipularea şi folosirea produselor şi substanŃelor
chimice, norme tehnice privind distrugerea sau neutralizarea produselor, ori,
după caz, decontaminarea după efectuarea de operaŃii cu produse ori
substanŃe chimice etc.
Reglementările tehnice operează de altfel prin excelenŃă prin
edictarea de norme de mediu. Acesta pot fi de patru tipuri:
- norme de calitate a mediului, care fixează niveluri maxime admisibile
de poluare în mediile receptoare: aer, apă, sol. Normele de calitate pot
varia după utilizarea mediului dat. Ele pot acoperi zone geografice
determinate (naŃionale, regionale ori locale), după cum o normă de
calitate a apei poate să se aplice unui întreg curs de apă ori numai unei
părŃi a acestuia;
- norme de emisie, care stabilesc cantitatea de poluanŃi ori concentraŃiile
de poluanŃi care pot fi degajaŃi de o sursă dată (o uzina, de pildă).
Aceste norme stabilesc obligaŃii de rezultat, lăsând poluatorului
libertatea de alegere a mijloacelor pentru a se conforma exigenŃelor
date; emisiile de substanŃe poluante pot fi măsurate pe unitatea de
timp ori în cursul unei operaŃiuni date; ca regulă, normele de emisie se

25
aplică instalaŃiilor fixe şi surselor mobile de poluare plasate în
categoria vizată de normele de produs;
- norme de procedeu, care enunŃă un anumit număr de specificaŃii
cărora trebuie să le corespundă instalaŃiile fixe; acestea stabilesc
obligaŃii de mijloc şi nu lasă poluatorului libera alegere a tehnicilor
prin care înŃelege să reducă emisiile;
- norme de produs, care tind să fixeze proprietăŃi fizice şi chimice
pentru un anumit produs, fie reguli privind condiŃiile, ambalajul ori
prezentarea produsului, în special pentru produsele toxice sau limitele
la emisiile poluante pe care acest produs poate să le degajeze în cursul
utilizării sale.
Ca atare, dreptul mediului este marcat în substanŃa sa de o strânsă
interdependenŃă cu ştiinŃele naturii şi tehnologia. Norme tehnice pot să fie
prevăzute şi de codurile de bună conduită stabilite de către organismele
profesionale ori altele în afară chiar a normelor obligatorii impuse de către
autorităŃi. Aşa de pildă, la nivel internaŃional ISO (International Standard
Organisation), organizaŃie neguvernamentală, a elaborat şi standarde de
mediu. În special seria de norme ISO-14000 priveşte gestiunea mediului şi
prevede auditul de mediu, urmărirea produselor în cadrul strategiilor
existente şi acordarea unei mărci ecologice.
ÎnŃelegerea semnificaŃiilor normelor sale – condiŃie prealabilă şi
indispensabilă a realizării lor – reclamă un minimum de cunoştinŃe ecologice
şi impune o abordare pluridisciplinară.
Aşa de exemplu, regulile „de poliŃie” în materie de poluare sunt
exprimate sub formă de prescripŃii tehnice, fizice, chimice şi acustice,
formând o adevărată „ordine publică tehnologică”; în consecinŃă, judecătorul
nu poate declanşa de unul singur reacŃia socială; pentru aprecierea corectă a
situaŃiei de fapt şi aplicarea corecŃiei se impune recurgerea la un expert care
participă la determinarea semnificaŃiilor normei de drept.
De altfel, se vorbeşte pe bună dreptate despre faptul că dreptul
mediului nu poate fi disociat de studiul biologiei, fizicii, chimiei, geografiei,
sociologiei etc.

2. InterdicŃii şi limitări de ordin ecologic


Tehnică juridică tradiŃională, aparŃinând preponderent măsurilor de
„poliŃie administrativă”, instituirea de interdicŃii şi limitări din perspectiva
exigenŃelor de protecŃie a mediului este larg uzitată. CerinŃele sale sunt
variate şi pot merge de la interzicerea generării unui produs poluant în
diverse medii (apă, aer, sol) până la cea de deteriorare şi distrugere a unei
arii sau specii protejate, de a construi într-un anumit spaŃiu, iar caracteristica

26
comună a acestor reglementări este aceea de a consacra o formulă care lasă
autorităŃilor administrative competente o semnificativă marjă de manevră
(aşa-numita „putere administrativă discreŃionară”) la nivelul sensului măsurii
şi al conŃinutului său exact. Este, mai ales, cazul autorizaŃiilor administrative
prealabile (de defrişare, de demolare a anumitor construcŃii etc.). Importantă
este şi metoda implantării activităŃilor în sensul amplasării acestora astfel
încât să se evite pe cât posibil impactul negativ şi în orice caz să se asigure
încadrarea în limitele prevăzute de lege a zonelor locuite şi/sau a ariilor
protejate. Această tehnică se exprimă la nivel corect sub forma regulilor de
urbanism şi amenajare a teritoriului, cerinŃelor de sănătate publică, regulilor
de amplasament în materia protecŃiei împotriva poluării aerului şi apei ş.a.
De asemenea, tot mai utilizată este tehnica omologării produselor şi
aparatelor efectuate de către ori sub controlul autorităŃilor publice, în
vederea autorizării producerii, funcŃionării, comercializării etc. acestora, din
cauza periculozităŃii pe care o prezintă pentru om şi mediu. Pentru a fi
omologate, produsele, serviciile şi aparatele respective trebuie să fie
conforme cu o serie de cerinŃe tehnico-juridice bine precizate prin
documente specifice: caiete de sarcini, norme şi standarde tehnice naŃional,
comunitare etc.

2.1. InterdicŃii
Un instrument mai energic decât normele tehnice îl constituie
stabilirea de interdicŃii şi limitări atunci când o activitate, un produs ori un
procedeu prezintă riscul de a cauza un prejudiciu mediului. Dacă
probabilitatea realizării riscului este prea ridicată, se poate merge până la
interzicerea produsului sau a procedeului. Din această perspectivă se
instituie numeroase şi diverse restricŃii, variabile după numeroase criterii.
Unul dintre tipurile cel mai larg utilizate constă în desemnarea produselor,
procedeelor ori activităŃilor supuse restricŃiilor ori interzise prin înscrierea
lor pe o listă. Această tehnică, pe de o parte, permite să se reglementeze
situaŃiile individuale, iar pe de altă parte, dă reglementării o anumită
flexibilitate, facilitând modificarea şi adoptarea sa. Se evită totodată
introducerea a numeroase detalii tehnice în textele legislative fundamentale.
De remarcat că metoda listei este curent utilizată deopotrivă în privinŃa
luptei contra poluării (prin precizarea substanŃelor care nu trebuie introduse
ori a căror introducere în mediu trebuie să fie controlată) şi în cea a
acŃiunilor de conservare a materiei (prin indicarea speciilor de plante şi
animale ameninŃate şi care trebuie special protejate).

2.2. Instituirea de zone de protecŃie

27
Instituirea de zone de protecŃie în diverse scopuri (iniŃial sanitare,
iar apoi de diversificare) permite repartizarea activităŃilor periculoase pentru
mediu în vederea limitării potenŃialelor daune. La origine, zonarea urmărea
protejarea zonelor şi cartierelor rezidenŃiale private prin interzicerea
construirii aici a instalaŃiilor industriale. În prezent, această operaŃiune,
efectuată mai ales prin intermediul planurilor de ocupare a solului, urmăreşte
atingerea unor obiective de protecŃie bine determinate. În raport cu destinaŃia
conferită, fiecărei zone îi este aplicabil un regim juridic particular. Astfel, o
dată un plan de zonare pentru zone terestre şi acvatice stabilit şi aprobat de
către autorităŃile competente, el devine obligatoriu, eventualele derogări
fiind posibile numai pe calea procedurilor speciale. De altfel, clasificarea
utilizării solului prescrise în acest mod este prezumată ca aplicabilă până la
expirarea planului. Datorită acestei tehnici, zone importante din punct de
vedere ecologic pot fi afectate unor folosinŃe care să Ńină seama de cerinŃele
protecŃiei mediului.
De remarcat faptul că reglementările vizând zonarea şi planurile de
ocupare a solului implică, înainte de toate, interdicŃia ori limitarea
utilizărilor sau modificarea celor necorespunzătoare.
Un alt domeniu de utilizare a acestei tehnici îl constituie protecŃia
florei şi faunei sălbatice, prin stabilirea de interdicŃii şi limitări ale
capturării şi comerŃului, cu caracter temporar (suspendări) sau permanent.
Aşa de pildă, ConvenŃia din 1973 privind comerŃul internaŃional cu specii de
faună şi floră sălbatică ameninŃate cu dispariŃia (CITES) prevede limitări şi
interdicŃii comerciale ca mijloace de protecŃie a speciilor aflate în pericol.
De asemenea, restricŃiile comerciale sunt folosite pentru
interzicerea ori reglementarea transportului şi eliminării deşeurilor
periculoase. De exemplu, ConvenŃia de la Basel din 1989 reglementează
transferul unor asemenea deşeuri, condiŃionându-l de acordul scris al Ńărilor
vizate înainte de fiecare transfer, iar directivele comunitare pertinente
cuprind norme similare în domeniu.
În sfârşit, alte măsuri de reglementare au un conŃinut pozitiv,
putând prevedea norme de etichetare pentru a indica ingredientele şi
utilizările autorizate ale produsului, inclusiv „marca verde”.
În acest context mai larg pot fi incluse şi servituŃile de mediu, care
cunosc o largă recunoaştere şi garantare naŃională şi internaŃională. Această
tehnică, aparŃinătoare mai ales dreptului civil, este operaŃională în raport cu
dreptul de proprietate şi în privinŃa factorilor de mediu care pot forma
obiectul apropierii (în sens juridic, material).
Dincolo de particularităŃile desprinse din diverse motive, în urma
unor evoluŃii relativ îndelungate, servituŃile de mediu cunosc o largă

28
recunoaştere şi garantare naŃională şi internaŃională. Caracteristicile acestora
sunt în principal următoarele:
- modificarea importantă şi durabilă a valorilor funciare prin
introducerea unei inegalităŃi între cetăŃeni în faŃa serviciului public;
- caracterul, prin natura sa, activ al servituŃii, în măsura în care aceasta
se aplică la spaŃii înainte de a fi gerate;
- justificarea, cel mai frecvent arbitrară, în măsura în care raŃionalitatea
este larg subiectivă (estetică, peisaj, mediu aşa-zis „natural”);
- caracter spoliator, întrucât aceste servituŃi permit impunerea fără
indemnizare a unor vătămări riveranilor la mari echipamente publice
(staŃii de epurare, aeroporturi, zone industriale ş.a.);
- absenŃa unei „gestiuni active”; dacă proprietarul poate fi privat de
esenŃialul ori o parte dintre bunurile sale, autoritatea publică este în
imposibilitatea de a-l obliga să gestioneze în funcŃie de constrângerile
de mediu;
- alegerea localizării ori amplasării echipamentului riscă să se realizeze
de fapt în funcŃie de interesele politice şi particulare.
Delimitarea şi redefinirea limitelor dintre interesul public şi
interesul privat, precum şi eficacitatea politicilor privind protecŃia mediului
vor depinde în mare măsură de modul în care se va reuşi să se realizeze un
echilibru între cele două categorii fundamentale de interese. Dreptul de
proprietate şi atributele sale, însoŃit de îndatoririle corespunzătoare, trebuie
să fie clar definite, astfel încât proprietarii să continue să joace rolul lor
tradiŃional în condiŃiile în care să-şi ştie protejat patrimoniul pe termen lung.
În acest sens, o justă şi prealabilă indemnizare ar putea înlătura eventualele
abuzuri şi manipulări efectuate în spatele şi în numele promovării interesului
public ecologic.
InterdicŃiile şi limitările sunt prezente ca tehnici de reglementare a
protecŃiei mediului şi in dreptul internaŃional şi în dreptul comunitar.

3. Studiul de impact ecologic


Una dintre tehnicile moderne folosite în mod curent pentru a
preveni sau a limita vătămările aduse mediului constă în obligaŃia de a
obŃine o autorizaŃie specială prealabilă pentru desfăşurarea anumitor
activităŃi sau pentru utilizarea produselor şi serviciilor care prezintă un risc
din punct de vedere ecologic. Pe această cale, autorităŃile publice, ca
purtătoare ale interesului general de protecŃie a mediului, verifică
îndeplinirea prealabilă a anumitor condiŃii de amplasare, stabilesc o serie de
parametri tehnico-ecologici de funcŃionare, instituie un control asupra
activităŃii şi respectării normelor vizând protecŃia mediului.

29
Din punct de vedere istoric, în privinŃa continentului european,
principiul autorizării prealabile îşi găseşte originea într-un decret
napoleonian din 1810, al cărui scop era acela de a proteja vecinătatea
imediată a unui stabiliment. Ulterior, sistemul autorizării administrative a
activităŃilor economice şi sociale cu impact negativ asupra calităŃii mediului
s-a extins treptat, generalizându-se după 1970.
Obligativitatea şi regimul general al procedurii de autorizare sunt
stipulate cel mai adesea prin legea-cadrul privind protecŃia mediului (Marea
Britanie, Danemarca, Olanda). În alte cazuri s-a optat pentru varianta unei
legi speciale care să instituie un sistem de permise sau autorizaŃii pentru
instalaŃiile producătoare de poluare, fără a aborda într-o manieră mai largă
problematica protecŃiei mediului (FranŃa, Belgia, Luxemburg, Republica
Moldova). În sfârşit, într-o a treia situaŃie, texte legale variate conŃin reguli
detaliate datând din diferite perioade şi reflectând astfel diverse metode
(precum în Irlanda şi Italia). Indiferent de modul (formula) de expresie
reglementară, orice activitate socială sau economică cu un posibil impact
ecologic important este supusă autorizării din punctul de vedere al protecŃiei
mediului în majoritatea statelor lumii.
CerinŃa autorizării şi sisteme speciale de autorizare sunt prevăzute
şi unele documente internaŃionale.
Cu titlu de exemplu menŃionăm: RezoluŃia nr. 68 a Comitetului
Miniştrilor Consiliului Europei privind lupta împotriva poluării atmosferice,
ConvenŃia de la Londra din 29 decembrie 1972 pentru prevenirea poluării
marine prin imersia deşeurilor, ConvenŃia de la Paris din 4 iunie 1974
privind prevenirea poluării de origine telurică ori ConvenŃia de la Bonn din 3
decembrie 1976 referitoare la protecŃia Rinului contra poluării chimice.
Sub raportul obiectivelor supuse autorizării, tendinŃa este aceea ca
ele să fie cât mai largi, mergându-se până la exigenŃa autorizării prealabile a
tuturor instalaŃiilor construite şi exploatate astfel încât să se evite
prejudicierea serioasă a mediului sau orice risc major, inconvenient ori
perturbare a vecinătăŃii sau a colectivităŃii. Scopul urmărit este acela de a
proteja fiinŃele umane, bunurile, fauna şi flora contra oricărei daune
ecologice, în măsura în care aceasta poate să fie cauzată de activităŃi supuse
autorizării, şi de a asigura protecŃia împotriva oricărui risc, inconvenient ori
perturbare importantă. În acelaşi timp, este vizată şi prevenirea posibilităŃilor
oricărei vătămări a mediului.
Sunt supuse autorizării toate activităŃile potenŃial periculoase
pentru mediu, indiferent de titularul lor (persoane fizice, persoane juridice cu
sau fără scop lucrativ); sunt de regulă exceptate proiectele organismelor
publice şi în special instalaŃiile militare. De pildă, Directiva CE 85/337

30
privind evaluarea impactului asupra mediului se aplică proiectelor publice şi
private, în afară de cele relative la apărarea naŃională.
O problemă care a apărut a fost aceea a raportului dintre noul
sistem de autorizare instituit şi activităŃile poluante existente; legislaŃiile
naŃionale au optat pentru o excepŃie specială de la regula neretroactivităŃii, în
sensul obligativităŃii supunerii acestora la cerinŃele de autorizare într-un
anumit termen, aşa cum este şi cazul Legii nr. 137/1995.
Marea majoritate a sistemelor de autorizare nu sunt concepute
pentru a elimina orice poluare sau orice risc (lucru practic imposibil!), ci mai
degrabă pentru a acŃiona împotriva poluărilor serioase şi a reduce pe cât
posibil nivelurile lor. Ele sunt considerate o cale intermediară între practicile
industriale nereglementate şi interdicŃiile absolute.
În sfârşit, prescripŃiile autorizaŃiilor administrative sunt bazate pe
evaluarea prealabilă a impactului ecologic al proiectelor preconizate sau
activităŃilor vizate. Solicitarea din punct de vedere formal şi mai ales
exigenŃele autorizării pe conŃinut se bazează pe evaluarea impactului
ecologic al activităŃilor vizate, fapt pentru care studiul de impact este
integrat procesului de autorizare, şi prin concluziile sale face parte din
decizia de acordare ori refuz al autorizării.

3.1. NoŃiune şi sisteme de realizare


InstituŃia studiului de impact exprimă în principiu cerinŃa ca
persoana (fizică sau juridică) aflată în situaŃia de a solicita eliberarea unei
autorizaŃii administrative să asigure efectuarea unei evaluări a efectelor
proiectului sau asupra mediului şi a soluŃiilor posibile pentru a reduce ori
elimina eventualele inconveniente. Consacrată juridic, în sens modern,
pentru prima dată în S.U.A. (prin „National Environmental Policy Act” din
1969), urmate imediat de stat precum Canada, FranŃa, Irlanda, procedura
este răspândită în prezent în toate Ńările lumii, fiind reglementată
corespunzător de legislaŃiile naŃionale şi făcând obiectul unei practici
administrative semnificative. Astăzi, aproape toate statele care au o lege a
mediului integrează cvasiautomat şi dispoziŃiile asupra studiului de impact
(Brazilia, chiar în ConstituŃia din 1988).
Se poate spune că studiul de impact reprezintă astăzi principalul
instrument juridico-ştiinŃific al politicilor de mediu.
De altfel, în plan internaŃional, DeclaraŃia ConferinŃei de la Rio de
Janeiro privind mediul şi dezvoltarea (iunie 1992) a consacrat studiul de
impact ca un instrument esenŃial al politicilor mediului (principiul 17).
De asemenea, la 25 februarie 1991, la Espoo (Finlanda) a fost
adoptată, sub auspiciile O.N.U., ConvenŃia referitoare la evaluarea

31
impactului asupra mediului în context transfrontalier. La nivelul U.E. (CEE),
la 27 iunie 1985 s-a adoptat Directiva nr. 337 privind evaluarea
consecinŃelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului
(modificată prin Directiva 97/11/CE din 3 martie 1977).
ExperienŃele legislaŃiilor naŃionale indică afirmarea a trei mari
sisteme fundamentale în privinŃa necesităŃii şi modului de realizare a
studiului de impact.
Astfel, un prim sistem, cel american, se caracterizează printr-o
mare supleŃe în alegerea activităŃilor supuse studiului de impact. Sunt supuse
evaluării numai lucrările cu un evident şi semnificativ impact asupra
mediului, şi pentru aceasta este necesar un studiu preliminar. Aşa cum arată
şi numele, este sistemul practicat în S.U.A. Sistemul listei produce o
oarecare stabilitate juridică, întrucât situaŃiile în care este cerut un asemenea
studiu sunt determinate. Listele pot constitui o parte a legii (de obicei o
anexă a acesteia), cum este cazul în Danemarca, Irlada, Marea Britanie,
România ş.a., ori sunt cuprinse într-un instrument juridic subsecvent (decret
de aplicare, reglementare subsidiară), precum în Germania şi FranŃa.
În cazul listei pozitive, activităŃile ori lucrările supuse evaluării
sunt expres prevăzute de lege, restul fiind scutite de această cerinŃă. Lista
negativă stabileşte activităŃile care nu necesită studiul de impact, toate
celelalte fiind supuse acestei proceduri. În sfârşit, sistemul mixt (existent în
FranŃa) este foarte complicat, dispensând, pe de o parte, a priori un număr de
lucrări de la această cerinŃă, pe altele numai de la o anumită valoare (sub 2
milioane FF), iar pe de altă parte, utilizând un amestec de listă negativă şi
listă pozitivă. În privinŃa criteriilor utilizate pentru stabilirea categoriilor de
obiective (activităŃi, lucrări, amenajări) supuse ori exceptate de la procedura
studiului de impact, sunt folosite frecvent două: natura acestora şi, respectiv,
anumite praguri tehnice şi financiare sau tipuri de lucrări (acestea putând să
opereze şi cumulativ). Unele legislaŃii naŃionale (FranŃa de exemplu), în
funcŃie de criteriul gravităŃii impactului ecologic, disting între obiectivele
supuse studiului de impact şi lucrările, operaŃiile şi amenajările cărora li se
aplică procedura simplificată a notei de impact (în ambele cazuri fiind
întocmite liste adecvate).
În FranŃa, în fiecare an se întocmesc circa 6000 de studii de
impact: două treimi pentru proiecte private, restul pentru proiecte publice.
Dispensele de efectuare a acestuia sunt justificate de caracterul
nesemnificativ fie al dimensiunilor lucrării, fie al incidenŃelor asupra
mediului. Documentele de urbanism nu sunt supuse efectuării studiului de
impact, dar această exceptare este compensată prin obligaŃia ca respectivele
acte să ia în calcul preocupările privind protecŃia mediului. De asemenea, s-a

32
introdus o notiŃă de impact pentru lucrările care nu depăşesc anumite praguri
de preŃ ori de calitate; în practica judiciară, Consiliul de Stat a anulat o
autorizaŃie însoŃită de o notiŃă de impact prea sumară (C.E., 11 februarie
1993, cauza „Contras”).
A fost criticat faptul că studiul de impact a fost încredinŃat spre
efectuare antreprenorului, care a devenit astfel deopotrivă judecător şi parte,
fiind tentat să redacteze un document superficial, asimilabil unui pachet
judiciar care supralicitează meritele proiectului. De-a lungul anilor,
jurisprudenŃa a dat o interpretarea riguroasă la cinci puncte (rubrici) pe care
trebuie să le cuprindă studiul de impact: analiza stării iniŃiale a sitului şi a
mediului său, analiza efectelor directe ori indirecte asupra mediului, raŃiunile
pentru care, pentru părŃile implicate, proiectul a fost reŃinut, demonstraŃia
care nu cere prezentarea de „variante”, ci mai degrabă de alternative bazate
pe o reflecŃie aprofundată atunci când alegerea s-a efectuat, dispoziŃii
preconizate pentru reducerea, dacă nu suprimarea consecinŃelor păguboase
asupra mediului, analiza metodelor utilizate pentru a evalua efectele
proiectului.
Judecătorul administrativ a anulat proiectele însoŃite de un studiu
de impact insuficient din punctul de vedere al conŃinutului. Un studiu de
impact sumar, dacă nu derizoriu este asimilat unei absenŃe, şi nu unei
insuficienŃe; această calificare are importante consecinŃe practice, întrucât
absenŃa studiului obligă judecătorul să acorde automat suspendarea
executării lucrărilor, după o procedură de urgenŃă. LegislaŃia franceză a fost
modificată în 1993 pentru a transpune directiva comunitară din 26 iunie
1985; conŃinutul studiului de impact a fost precizat şi extins. Un rezumat
tehnic este obligatoriu; atunci când realizarea este eşalonată în timp, studiul
trebuie să cuprinsă o apreciere a impactului asupra ansamblului programului.
Pragul financiar care impune un studiu are o deschidere de la 6 la 12
milioane FF (echivalent în euro).

3.2. Natura şi conŃinutul studiului de impact


Prin natura sa, studiul de impact nu este în primul rând o regulă de
fond, ci una de formă, special protejată. Este mai degrabă, cum se susŃine în
literatura franceză, o simplă regulă ordinară de procedură administrativă,
necontencioasă, dar cu un conŃinut obligatoriu. Sub aspectul conŃinutului
minimal, sunt avute în vedere patru elemente principale:
- analiza stării iniŃiale a locului şi mediului (sau inventarul a ceea ce
există);
- evaluarea efectelor posibile ale proiectului asupra mediului;
- justificarea economico-socială şi a oportunităŃii acestuia pentru părŃi;

33
- măsuri menite să compenseze şi să limiteze vătămările, care pot fi
completate cu unele cerinŃe suplimentare stabilite prin dispoziŃiile
speciale ale unor acte normative. Pe această din urmă cale, se pot
amplifica şi diversifica ori, eventual, preciza exigenŃele studiului de
impact. Ca atare, evaluarea impactului ecologic este un mecanism
care oferă autorităŃilor competente posibilitatea să adopte un
mecanism care oferă autorităŃilor competente posibilitatea să adopte o
decizie determinantă de informaŃii asupra repercusiunilor ecologice
ale activităŃii în cauză; pe această cale are loc o evidentă îmbunătăŃire
a rezoluŃiei finale.

3.3. Cine efectuează studiul de impact?


Introducerea procedurii a născut o nouă piaŃă, din ce în ce mai
bogată. În privinŃa celui care efectuează studiul pot fi întâlnite trei situaŃii:
- efectuarea studiului de impact de către un organism public, oficial
recunoscut;
- monopolul autorităŃilor publice;
- efectuarea de către organisme ori specialişti independenŃi, abilitaŃi de
stat să realizeze asemenea studii.
În orice caz, examinarea lui presupune o dezbatere publică şi
consemnarea cu această ocazie a punctelor de vedere formulate care să fie
luate în considerare la decizia finală.
„Juridicitatea” studiului de impact decurge din faptul că acesta
poate fi contestat şi deci poate genera un contencios. Astfel, poate fi
contestat:
- mai întâi de către administraŃie în urma controlului efectuat, fie prin
elaborarea unui ghid al instrumentării, fie prin instituirea
obligativităŃii unui aviz asupra studiului;
- de către public (în virtutea solidarităŃii ecologice: teritoriale şi
intergeneraŃii), ceea ce presupune accesul la document şi consultarea
cu cetăŃenii;
- de către judecător, pe calea controlului jurisdicŃional.
În Ńările în care s-a dezvoltat, procedura studiului de impact
ecologic este însoŃită de un contencios din ce în ce mai bogat. InstanŃa poate
dispune anularea studiului, de exemplu pentru lipsa publicităŃii ori pentru
insuficienŃa acestuia. Se constată totuşi o anumită rezervă a judecătorului în
evaluarea aspectelor ştiinŃifice, aceasta reducându-se de obicei la
identificarea existenŃei celor patru elemente ale conŃinutului minimal
obligatoriu.

34
3.4. CerinŃele de legalitate a studiului de impact
O primă cerinŃă de acest gen o constituie publicitatea sa. După cum
se ştie, în mod tradiŃional, aspectele privind publicitatea actului administrativ
sunt indiferente legalităŃii şi validităŃii acestuia, interesând numai
opozabilitatea sa. Totuşi, publicitatea constituie o garanŃie mai ales în
privinŃa conŃinutului şi necesităŃii studiului de impact. De aceea, în unele
Ńări, pe cale legislativă ori pe cea a practicii judiciare, publicitatea a fost
considerată un element esenŃial al legalităŃii actului administrativ. O altă
problemă de acest gen o constituie cea a controlului studiului de impact de
către o administraŃie. SoluŃia optimă în acest sens ar fi aceea ca studiul să fie
realizat de către o autoritate imparŃială, un expert ori un organism public.
Totuşi, în condiŃiile în care acest lucru rămâne un deziderat, de regulă
ministerului de resort i se acordă un drept de aviz obligatoriu în condiŃii
date.

3.5. ConsecinŃele absenŃei studiului de impact


Conform directivei CEE din 27 iunie 1985, controlul realizării
studiului de impact este asigurat prin procedura de transmitere obligatorie a
acestuia către administraŃia publică. Această măsură s-a dovedit insuficientă
în practică, şi legislaŃiile europene naŃionale a trebuit să prevadă sancŃiuni
riguroase pentru absenŃa studiului de impact la baza autorizaŃiei
administrative, mergând până la suspendarea din oficiu a executării acesteia.
În dreptul românesc, absenŃa studiului de impact, în cazul obligativităŃii
acestuia, duce la anularea autorizaŃiei şi/sau acordului de mediu.

3.6. Evaluarea impactului asupra mediului în legislaŃia


românească
Legea nr. 137/1995 consacră printre „modalităŃile de implementare
a principiilor şi elementelor strategice” şi două aplicări concrete ale
obligaŃiei generale a integrării problematicii mediului în toate deciziile şi
strategiile publice şi private: obligativitatea proceduri de evaluare a
impactului asupra mediului în faza iniŃială a proiectelor, propunerilor sau
activităŃilor (art. 4 lit. b) şi obligativitatea efectuării unei evaluări de mediu
înaintea aprobării anumitor planuri şi programe (art. 4, lit. b’).

3.6.1. Evaluarea de mediu pentru anumite planuri şi programe


Potrivit legii, evaluarea de mediu are ca scop integrarea
obiectivelor şi cerinŃelor de protecŃie a mediului în pregătirea şi adoptarea
anumitor planuri şi programe care pot avea efecte semnificative asupra
mediului (art. 7 din Legea nr. 137/1995). Evaluarea de mediu reprezintă

35
în înŃelesul legii o activitate relativ complexă, care constă în elaborarea
raportului de mediu, consultarea publicului şi a autorităŃilor competente
implicate în implementarea anumitor planuri şi programe, luarea în
considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în
procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate, conform
legislaŃiei de mediu.
Fac obiectul evaluării de mediu anumite planuri şi programe,
respectiv planurile şi programele, inclusiv cele cofinanŃate de către Uniunea
Europeană, precum şi modificările acestora care se supun adoptării de către
autorităŃile publice la nivel naŃional, regional sau local ori care sunt pregătite
de către aceste autorităŃi în vederea adoptării de către parlament sau guvern
printr-o procedură legislativă şi care sunt impuse prin prevederi legislative,
de reglementare sau administrative.
Domeniile specifice avute în vedere pentru evaluarea de mediu a
anumitor planuri şi programe sunt: amenajarea teritoriului şi urbanism,
utilizarea terenurilor, agricultura, silvicultura, piscicultura, transportul,
energia, industria, inclusiv activitatea de extracŃie a substanŃelor minerale
utile, gospodărirea deşeurilor, gospodărirea apelor, telecomunicaŃiile,
turismul. Sunt exceptate de la evaluare planurile şi programele financiare sau
bugetare, precum şi cele al căror scop unic este apărarea naŃională sau
protecŃia civilă (art. 7 din legea nr. 137/1995).
Rezultatul evaluării de mediu se exprimă în raportul de mediu,
parte a documentaŃiei acestor planuri şi programe, care identifică, descrie şi
evaluează efectele posibile asupra mediului ale aplicării acestora şi
alternativele sale raŃionale, luând în considerare obiectivele şi aria
geografică aferentă. Documentul se ataşează planurilor şi programelor
respective, iar, în urma analizelor, autorităŃile competente emit avizul de
mediu pentru acestea, având aceeaşi valoare de valabilitate.

3.6.2. Procedura de autorizare de mediu a activităŃilor economice şi


sociale
LegislaŃia în vigoare stabileşte că autoritatea de mediu se face
conform unei anumite proceduri şi prin emiterea, după caz, de avize,
acorduri şi autorizaŃii de mediu; sunt prevăzute proceduri diferenŃiate, după
caz, de emitere a avizului, acordului sau autorizaŃiei de mediu, în funcŃie de
impactul asupra mediului al proiectelor şi activităŃilor supuse autorizării. În
cadrul acestora se află şi procedura de participare a publicului la emiterea
respectivelor acte administrative de mediu. Pentru proiectele propuse pe
teritoriul României care pot avea efecte semnificative pe teritoriul altor Ńări
se aplică prevederile ConvenŃiei privind evaluarea impactului asupra

36
mediului în context transfrontalier, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991 şi
ratificată de România prin Legea nr. 22/2001. Prima etapă o reprezintă
evaluarea impactului asupra mediului, definită de lege ca un proces menit să
identifice, să descrie şi să stabilească, în funcŃie de fiecare caz şi în
conformitate cu legislaŃia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice,
cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăŃii
oamenilor şi mediului. Impactul asupra mediului este reprezentat în înŃelesul
legii de efectele asupra mediului ca urmare a desfăşurării unei activităŃi
antropice, iar impactul semnificativ asupra mediului, de efectele asupra
mediului determinate ca fiind importante prin aplicarea criteriilor referitoare
la dimensiunea, amplasarea şi caracteristicile proiectului sau referitoare la
caracteristicile anumitor planuri şi programe, avându-se în vedere calitatea
preconizată a factorilor de mediu. Documentul care exprimă rezultatele
acestei proceduri este studiul de evaluare a impactului asupra mediului,
lucrare elaborată de către persoane fizice sau juridice atestate conform legii,
prin care se identifică cauzele şi efectele negative asupra mediului ale unor
proiecte cu impact semnificativ în cadrul procesului de evaluare a impactului
asupra mediului. O variantă a sa o reprezintă bilanŃul de mediu, care conŃine
elementele analizei tehnice prin care se obŃin informaŃii asupra cauzelor şi
consecinŃelor efectelor negative cumulate anterioare, prezente şi anticipate,
în scopul cuantificării impactului de mediu efectiv de pe un amplasament. În
cazul în care bilanŃul de mediu identifică un impact semnificativ, acesta va fi
completat cu un studiu de evaluare a riscului.
ObligaŃia mediatizării proiectelor şi activităŃilor pentru care se
solicită aviz, acord, respectiv autorizaŃie de mediu pe baza evaluării
impactului asupra mediului revine titularului, sub îndrumarea autorităŃilor
pentru protecŃia mediului. Consultarea publicului este obligatorie în cazul
eliberării acordurilor şi autorizaŃiilor de mediu.
Sunt exceptate de la aceste cerinŃe de publicitate activităŃile din
domeniul apărării, ordinii publice şi siguranŃei naŃionale, precum şi
activităŃile comerciale sau industriale a căror mediatizare se face potrivit
reglementărilor specifice referitoare la respectarea caracterului de
confidenŃialitate.
Evaluarea impactului asupra mediului şi bilanŃul de mediu se
realizează prin unităŃi specializate, persoane fizice sau juridice independente
de titularul proiectului sau al activităŃii atestate de către autoritatea publică
centrală pentru protecŃia mediului, pe baza unei proceduri aprobate prin
ordin al conducătorului acesteia; cheltuielile pentru elaborarea lucrărilor din
cadrul evaluării sau bilanŃului de mediu sunt suportate de către titularul
proiectului sau al activităŃii.

37
Răspunderea pentru realizarea informaŃiilor furnizate prin acŃiunea
propusă revine titularului proiectului sau al activităŃii, iar răspunderea pentru
corectitudinea lucrărilor realizate revine autorului acestora.

3.6.2.1. Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului


Stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 918/2002, este aplicată în
scopul emiterii acordului de mediu, pentru anumite proiecte publice sau
private care pot avea efecte semnificative asupra mediului prin natura,
dimensiunea sau localizarea lor.
Proiectul reprezintă execuŃia lucrărilor de construcŃii sau alte
instalaŃii ori amenajări, alte intervenŃii asupra cadrului natural şi peisajului
inclusiv cele care implică extragerea resurselor minerale. Titularul
proiectului este definit ca fiind solicitantul acordului de mediu pentru un
anumit proiect sau o autoritate publică ce iniŃiază un proiect; titularul poate
fi atât persoană fizică, cât şi persoană juridică.
În concret, evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie
şi evaluează în mod corespunzător şi pentru fiecare caz efectele direct şi
indirecte ale proiectului asupra următorilor factori:
a) fiinŃe umane, faună şi floră;
b) sol, apă, aer, climă şi peisaj;
c) bunuri materiale şi patrimoniu cultural;
d) interacŃiunea dintre factorii arătaŃi mai sus.
Ea urmăreşte stabilirea măsurilor de reducere sau de evitare a
impactului negativ al proiectului asupra factorilor de mediu şi determină
decizia de realizare sau de nerealizare a proiectului pe amplasamentul ales.
Evaluarea impactului asupra mediului se efectuează în faza de
pregătire a documentaŃiei care fundamentează fezabilitatea proiectului,
cunoscând următoarele etape:
a) etapa de încadrare a proiectului în procedura de evaluare a impactului
asupra mediului;
b) etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului
privind studiul de evaluare a impactului asupra mediului;
c) etapa de analiză a calităŃii raportului la studiul de evaluare a
impactului asupra mediului.
Procedura de emitere a acordului de mediu pe baza evaluării
impactului asupra mediului este condusă de către autorităŃile competente de
mediu, cu participarea autorităŃilor publice centrale sau locale, după caz,
care au atribuŃii în domeniu.
Raportul la studiul de evaluare este supus comentariilor publicului,
ale cărui observaŃii pertinente sunt luate în considerare pe tot parcursul

38
evaluării impactului asupra mediului. ModalităŃile detaliate de informare şi
de participare a publicului se stabilesc în funcŃie de caracteristicile
particulare ale proiectelor sau amplasamentelor respective.
Pentru determinarea proiectelor care urmează a fi supuse
procedurii de evaluare a impactului ecologic în vederea obŃinerii acordului
de mediu se folosesc două liste: cea a proiectelor supuse evaluări impactului
asupra mediului, care prin natura şi/sau dimensiunile lor prezintă un pericol
notabil pentru natura înconjurătoare (aparŃinând unui număr de nouă
domenii: agricultura, industria extractivă a petrolului, gazelor naturale,
cărbunelui şi turbei, industria energetică, producerea şi prelucrarea
metalelor, industria materialelor minerale de construcŃii, industria chimică şi
petrochimică, industria lemnului şi a hârtiei, proiectele de infrastructură, alte
tipuri de structură), şi, respectiv, cea a proiectelor pentru care trebuie
stabilită necesitatea efectuării impactului asupra mediului (grupate în 12
domenii: agricultura, silvicultura şi piscicultura, industria extractivă,
industria energetică, producerea şi prelucrarea metalelor, industria
mineralelor, industria chimică, industria alimentară, textilă, a pielăriei, a
lemnului şi hârtiei, industria cauciucului, proiectele de infrastructură, alte
proiecte, turism şi recreere), pentru acestea prevăzându-se în anexa 3 a
hotărârii de guvern şi criterii de selecŃie pentru stabilirea necesităŃii
efectuării evaluării.

3.6.2.2. Procedura de evaluare a impactului asupra mediului în


context transfrontalier
În aplicarea ConvenŃiei de la Espoo (1991) şi a armonizării
legislaŃiei interne cu reglementările comunitare în materie, Hotărârea
Guvernului nr. 918/2002 a stabilit procedura de evaluare a impactului asupra
mediului în context transfrontalier.
Astfel, potrivit art. 13 din actul normativ, atunci când un proiect
este posibil să aibă un efect semnificativ asupra mediului altui stat, care este
posibil să fie afectat semnificativ, solicită informaŃii asupra proiectului,
autoritatea publică centrală pentru protecŃia mediului transmite autorităŃii
centrale de mediu din acel stat, în cadrul relaŃiilor bilaterale, pe bază de
reciprocitate şi în condiŃii de echivalenŃă, cât mai curând posibil şi nu mai
târziu de momentul când este informat publicul din Ńară, cel puŃin
următoarele informaŃii referitoare la proiect:
a) o descriere a proiectului împreună cu orice informaŃie disponibilă
asupra posibilului impact transfrontalier al acestuia;
b) informaŃii privind natura deciziei care urmează a fi luată, acordându-
se acelui sta un interval de timp suficient în care să indice dacă

39
doreşte să participe la procedura de evaluare a impactului asupra
mediului şi, eventual, modalitatea de participare la consultare.
Dacă statul care a primit informaŃiile prevăzute mai sus comunică
intenŃia de participare la procedura de evaluare a impactului asupra
mediului, autoritatea publică centrală pentru protecŃia mediului îi va
transmite de asemenea informaŃiile despre proiect prevăzute la art. 9 şi 10 şi
cele privind procedura, inclusiv solicitarea de acord de mediu.
Pe durata derulării procedurii de evaluare a impactului asupra
mediului, autoritatea publică centrală pentru protecŃia mediului trebuie, în
virtutea reglementărilor legale:
- să pună la dispoziŃia autorităŃilor implicate procedura de emitere a
acordului de mediu, şi, prin intermediul acestora, publicului interesat
din statul posibil să fie semnificativ afectat, informaŃiile pertinente;
- să asigure autorităŃilor din acel stat, şi, prin intermediul acestora,
publicului interesat, într-un interval rezonabil de timp, înainte de
emiterea acordului de mediu.
Autoritatea publică centrală pentru protecŃia mediului va iniŃia
consultări cu autoritatea competentă a statului posibil să fie semnificativ
afectat de proiect, printre altele şi asupra măsurilor avute în vedere pentru a
reduce sau a elimina astfel de efecte, înŃelegându-se asupra unui interval de
timp rezonabil privind durata consultărilor.

3.6.3. Actele administrative de autorizare


Avizele de mediu sunt acele acte administrative de mediu, cu
caracter tehnico-juridic, emise de către autorităŃile de mediu. În funcŃie de
destinaŃia lor, sunt:
a) avizul de mediu pentru planuri şi programe (prin care se confirmă
integrarea aspectelor de protecŃie a mediului în documentele
respective);
b) avizul pentru stabilirea obligaŃiilor de mediu (prin care sunt stabilite,
ca prevederi ale unui program pentru conformare, în vederea asumării
acestora de către părŃile implicate în program, în scopul cunoaşterii
impactului asupra mediului şi asumării de către autor a
responsabilităŃilor privind protecŃia mediului);
c) avizul de mediu pentru produse de uz fitosanitar (necesar în procedura
de omologare a produselor de uz fitosanitar).
Acordul de mediu. În înŃelesul legii, acordul de mediu reprezintă
decizia autorităŃii competente pentru protecŃia mediului care dă dreptul
titularului de proiect să realizeze proiectul; este un act administrativ, cu
caracter special de drept al mediului, cu un conŃinut tehnico-juridic, prin care

40
se stabilesc condiŃiile de realizare a proiectului, din punctul de vedere al
protecŃiei mediului. Un statut special îl are acordul integrat de mediu, act
tehnico-juridic emis de către autoritatea competentă pentru protecŃia
mediului, care acordă dreptul de a se stabili condiŃiile de realizare a unei
activităŃi încă din etapa de proiectare, care să asigure că instalaŃia
corespunde cerinŃelor legislaŃiei în vigoare; acordul poate fi eliberat pentru
una sau mai multe instalaŃii ori părŃi ale instalaŃiilor situate pe acelaşi
amplasament.
Solicitarea şi obŃinerea acordului de mediu sunt obligatorii în două
situaŃii:
a) în cazul în care titularii de activităŃi urmează să deruleze sau să fie
supuşi unei proceduri de: vânzare a pachetului majoritar de acŃiuni,
vânzare de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmată
de lichidare, lichidare;
b) în cazul proiectelor publice sau private de investiŃii noi ori de
modificare a celor existente, aferente activităŃilor cu impact asupra
mediului.
AutorizaŃia de mediu reprezintă actul administrativ, cu caracter
tehnico-juridic, eliberat în scris de către autorităŃile competente pentru
protecŃia mediului, prin care sunt stabilite condiŃiile şi/sau parametrii de
funcŃionare a unei activităŃi existente sau pentru punerea în funcŃiune a unei
activităŃi noi pentru care anterior a fost emis un acord de mediu.
Sunt trei categorii principale de autorizaŃii de mediu: autorizaŃia
curentă, cerută şi eliberată în condiŃiile generală arătate mai înainte,
autorizaŃia integrată de mediu (act tehnico-juridic care dă dreptul de a
exploata în totalitate sau în parte o instalaŃie în anumite condiŃii care să
asigure că instalaŃia corespunde cerinŃelor privind prevenirea şi controlul
integrat al poluării) şi autorizaŃia pentru activitatea nucleară (act tehnico-
juridic prin care autoritatea competentă de reglementare în domeniul nuclear
autorizează titularul activităŃii să amplaseze, să proiecteze, să achiziŃioneze,
să fabrice, să producă, să construiască, să transporte, să importe, să exporte,
să pună în funcŃiune, să posede, să folosească, să opereze, să transforme, să
adapteze şi să dispună de orice sursă de radiaŃii ionizante, instalaŃii nucleare
sau amenajări, pentru gospodărirea deşeurilor radioactive).
Pentru obŃinerea autorizaŃiei de mediu, activităŃile existente care nu
sunt conforme cu normele şi reglementările de mediu în vigoare sunt supuse,
conform deciziei autorităŃii competente pentru protecŃia mediului, unui
bilanŃ de mediu; bilanŃul de mediu se solicită, conform deciziei autorităŃii
competente pentru protecŃia mediului, inclusiv în cazul derulării procedurii

41
de vânzare de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmată de
lichidare, lichidare a societăŃilor comerciale.
InstalaŃiile noi şi cele existente folosite în anumite categorii de
activităŃi industriale se supun procedurii de autorizare în vederea obŃinerii
acordului / autorizaŃiei integrate de mediu, cu luarea în considerare a celor
mai bune tehnici disponibile, fără antrenarea unor costuri excesive. Lista
acestor activităŃi şi condiŃiile generale ale autorizării integrate de mediu se
stabilesc prin lege.
În cazul proiectelor şi activităŃilor desfăşurate în perimetrul ariilor
naturale protejate şi în vecinătatea acestora, autorizarea se face conform unor
reglementări specifice. Din punctul de vedere al emiterii, acordul de mediu
se eliberează în paralel cu celelalte acte de reglementare emise de către
autorităŃile competente, în timp ce autorizaŃia de mediu se eliberează, în
virtutea caracterului său sintetic, după obŃinerea celorlalte avize, acorduri,
autorizaŃii ş.a. cerute de lege.

3.6.4. Reguli ale regimului juridic al permiselor de mediu


Potrivit art. 9 din Legea nr. 137/1995, avizul, acordul şi/sau
autorizaŃia de mediu se eliberează numai dacă proiectele, respectiv
programele pentru conformare privind activităŃile existente prevăd
eliminarea consecinŃelor negative asupra mediului, în raport cu prevederile
aplicabile din normele tehnice şi reglementările în vigoare.
În privinŃa perioadei de valabilitate, cea a avizului de mediu este de
doi ani de la data emiterii, în cazul în care nu intervin modificări ale
condiŃiilor în care a fost emis sau folosit scopului pentru care a fost emis.
Acordul de mediu este valabil pe toată perioada punerii în aplicare a
proiectului, dar îşi pierde valabilitatea dacă lucrările de investiŃii pentru care
a fost eliberat nu încep în maximum doi ani de la data emiterii. În sfârşit,
validitatea autorizaŃiilor de mediu este de cel mult cinci ani.
Titularul activităŃii are obligaŃia de a informa autorităŃile publice
teritoriale pentru protecŃia mediului cu privire la rezultatele
automonitorizării emisiilor de poluanŃi reglementaŃi, precum şi cu privire la
accidentele sau pericolele de accident, ca urmare a emiterii autorizaŃiei de
mediu. InformaŃiile sunt luate în evidenŃă de către autoritatea competentă
pentru protecŃia mediului într-un registru public şi comunicate autorităŃii
publice centrale pentru protecŃia mediului în vederea întocmirii registrului
public naŃional.
Cele trei categorii de acte administrative de mediu se revizuiesc
dacă apar elemente noi, cu impact asupra mediului, necunoscute la data

42
emiterii; în acest caz se poate cere şi refacerea evaluării impactului asupra
mediului sau a bilanŃului de mediu.
Nerespectarea prevederilor acordului şi autorizaŃiei de mediu sau
ale programelor pentru conformare are ca sancŃiune suspendarea acestora,
care se dispune după o somaŃie prealabilă, cu termen. Măsura suspendării se
menŃine până la eliminarea cauzelor care au impus-o, dar nu mai mult de
şase luni. După expirarea termenului de suspendare, autoritatea competentă
pentru protecŃia mediului dispune oprirea executării proiectului sau încetarea
activităŃii atunci când nu s-au îndeplinit condiŃiile stabilite în somaŃie.
Ca orice act administrativ, dispoziŃiile de suspendare, precum şi
cele de încetare a proiectului sau activităŃii sunt executorii.
Pentru activităŃile existente care nu întrunesc condiŃiile de
autorizare, autoritatea competentă pentru protecŃia mediului dispune
efectuarea bilanŃului de mediu în termen de maximum un an de la data
constatării neîndeplinirii acestor condiŃii şi negociază cu titularul activităŃii
programul pentru conformare, pe baza concluziilor şi recomandărilor din
bilanŃul de mediu.
În sfârşit, din punct de vedere judiciar, litigiile generate de
eliberarea, revizuirea sau suspendarea avizului, acordului ori autorizaŃiei de
mediu se soluŃionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr.
29/1990. Pe această cale se asigură şi accesul la justiŃie al cetăŃenilor în
materia autorizării de mediu.

3.6.5. Procedura în caz de modificare/încetare sau de schimbare a


titularului activităŃilor cu impact asupra mediului
Legea a stabilit o procedură specială pentru situaŃia în care are loc
modificarea sau încetarea activităŃilor cu impact asupra mediului, precum şi
atunci când se produce schimbarea titularului unei activităŃi, inclusiv prin
proceduro de vânzări de acŃiuni, vânzări de active, fuziune, divizare,
concesionare, dizolvare urmată de lichidare. În toate aceste cazuri este
obligatorie efectuarea bilanŃului de mediu de către titularul activităŃii în
scopul stabilirii obligaŃiilor şi costurilor privind refacerea calităŃii mediului
în zona de impact a activităŃilor desfăşurate pe amplasament. Pe baza
bilanŃului de mediu şi a propunerii de program pentru conformare,
prezentate de către titularul activităŃii, autoritatea competentă pentru
protecŃia mediului emite avizul de mediu în vederea asumării
responsabilităŃilor privind protecŃia mediului. În termen de 60 de zile de la
data semnării/emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre
aceste proceduri (aferentă modificării, încetării sau schimbării titularului
activităŃii cu impact asupra mediului), părŃile implicate sunt Ńinute să

43
transmită în scris autorităŃii competente pentru protecŃia mediului
responsabilităŃile asumate în domeniu (art. 15 din Legea nr. 137/1995).

3.6.6. AutorizaŃia integrată de mediu


Reglementată prin OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 34 din
21 martie 2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării,
autorizaŃia integrată de mediu este definită ca fiind „actul tehnico-juridic
emis de către autorităŃile competente pentru protecŃia mediului conform
dispoziŃiilor legale în vigoare, care acordă dreptul de a exploata în totalitate
sau în parte o instalaŃie, în anumite condiŃii care să asigure că instalaŃia
corespunde cerinŃelor legale pertinente. AutorizaŃia poate fi eliberată pentru
una sau mai multe instalaŃii sau părŃi ale instalaŃiilor situate pe acelaşi
amplasament şi exploatate de către acelaşi titular”. La rândul său, acordul
integrat constituie actul tehnico-juridic emis de către autoritatea competentă
pentru protecŃia mediului, care acordă dreptul de a stabili condiŃiile de
realizare a unei activităŃi încă din etape de proiectare, care să asigure că
instalaŃia corespunde cerinŃelor impuse de lege.
ObŃinerea autorizaŃiei integrate este obligatorie pentru punerea în
funcŃiune a instalaŃiilor noi, pentru categorii de activităŃi industriale
prevăzute în anexa 1 a OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 34/2002; ea
trebuie să cuprindă toate măsurile necesare pentru îndeplinirea condiŃiilor,
pentru protecŃia asigurarea protecŃiei aerului, apei şi solului şi pentru
realizarea unui nivel ridicat de protecŃie a mediului în întregul său.
Autoritatea competentă pentru protecŃia mediului reexaminează
periodic şi actualizează, dacă este necesar, condiŃiile de autorizare; în
anumite situaŃii (prevăzute în art. 7 alin. 2 din ordonanŃă), reexaminarea este
obligatorie.
În situaŃiile în care normele de calitate a mediului solicită condiŃii
mai severe decât cele ce pot fi atinse prin introducerea celor mai bune
tehnici disponibile, se pot impune măsuri adiŃionale specificate în acord
şi/sau autorizaŃii, fără a afecta măsurile ce sunt solicitate pentru respectarea
standardelor de calitate.
În cazul instalaŃiilor existente, dacă după evaluarea condiŃiilor de
operare nu se întrunesc condiŃiile cerute de lege, titularul activităŃii este
obligat să întocmească şi să prezinte un proiect de program pentru
conformare, care, după aprobarea lui de către autoritatea de mediu, devine
obligatoriu. Termenul-limită pentru finalizarea aplicării programelor pentru
conformare stabilit prin ordonanŃă este anul 2015. După această dată,
instalaŃiile care nu îndeplinesc condiŃiile prevăzute de lege îşi vor înceta

44
activitatea. Autoritatea de mediu pentru instalaŃiile care funcŃionează în baza
unui program pentru conformare aprobat se emit cu termen de valabilitate pe
perioada realizării fiecărei măsuri cuprinse în acest program.

4. Instrumente economico-fiscale
4.1. Taxele
Sunt folosite frecvent pentru penalizarea produselor ori activităŃilor
care aduc atingere mediului. Adeseori, atunci când nu se vrea interzicerea
unui produs, ci numai limitarea utilizării sale, acest din urmă obiectiv se
poate realiza pe calea instituirii unor taxe suplimentare, care să-i amplifice
costul. Este o metodă preferată de regulă politicilor de cote ori contingentări,
considerate drept foarte birocratice.
În raport cu scopul direct urmărit, taxele pot să se prezinte în
următoarele ipostaze:
- taxe percepute după cantitatea ori calitatea substanŃelor poluante
eliberate în mediu;
- taxe percepute pe produsele care sunt poluante, fie în timpul fabricării
acestora, fie în timpul utilizării lor; de asemenea, pot fi taxate
produsele devenite învechite, pentru care a fost introdus un sistem de
eliminare;
- diferenŃierea taxelor pentru a favoriza un produs relativ curat prin
introducerea unei taxe pentru un produs echivalent, care este poluant;
diferenŃierea permite practicarea de preŃuri mai avantajoase pentru
produsele curate;
- redevenŃe utilizate pentru acoperirea cheltuielilor colectivităŃii, de
pildă pentru tratarea deşeurilor;
- taxe administrative plătite pentru diverse activitati administrative,
precum înregistrarea produselor chimice ori pentru aplicarea anumitor
reglementări.
Majoritatea statelor lumii aplică, sub o formă sau alta, taxe
ecologice sau un alt stimulent fiscal în realizarea semnificaŃiilor principiului
„poluatorul plăteşte”. Documentele ONU şi OCDE sunt favorabile unei
utilizări cât mai largi a taxelor şi sarcinilor fiscale de tip ecologic în general.

4.2. Politica preŃurilor


Un important instrument economic de acŃiune în favoarea
protecŃiei şi conservării mediului îl constituie şi politica în domeniul
preŃurilor. Frecvent, întrucât preŃurile produselor nu reflectă costul pentru
mediu al producŃiei ori al emisiilor rezultate în urma folosirii acestora, el
rămâne să fie suportat la nivelul întregii societăŃi. Ca atare, politicile în

45
materie, reflectând cerinŃele în principiul „poluatorul plăteşte”, pot să
garanteze luarea în calcul a costului pentru mediu pe care îl comportă
bunurile şi serviciile. Este de exemplu cazul care statul este proprietarul ori
controlează resursele naturale, precum pădurile ori rezervele de minereu.
Această formulă poate să se repercuteze mai ales asupra preŃurilor
produselor de bază care provin din Ńările în curs de dezvoltare, care ar trebui
astfel stabilite şi percepute încât să reflecte corespunzător costurile ascunse
legate de protecŃia mediului, atât la nivel local, cât şi la nivel mondial.

4.3. Împrumuturile (creditele) avantajoase


O altă formă de stimulare economică a acŃiunilor favorabile
mediului o constituie creditele (împrumuturile) cu dobândă redusă ori chiar
fără dobândă. Sunt practicate, mai ales cu ajutor guvernamental, pentru
construcŃia şi funcŃionarea instalaŃiilor ecologice şi sistemelor de reciclare
(FranŃa). Astfel, o taxă specială, calculată pe baza cantităŃii de dioxid de sulf
emise este aplicată echipamentelor de combustie cu o capacitate mai mare de
50 de megawaŃi ori a căror emisie depăşeşte 2500 de tone. Sumele primite
pe această cale permit susŃinerea financiară a achiziŃionării echipamentelor
antipoluare în asemenea instalaŃii. În acelaşi context, politicile băncilor de
acordare a creditelor pot să includă comportamentul ecologic ca un criteriu
tot mai important de evaluare a caracterului serios al unei întreprinderi.

4.4. Asigurările
Alături de instrumentele economice prezentate mai înainte,
asigurările joacă un rol din ce în ce mai important mai ales pe tărâmul
reparării pagubelor produse mediului prin activităŃi economice şi sociale cu
risc ecologic major. Reglementările legale şi practice vizând acoperirea prin
asigurare a sinistrelor cauzate prin poluare variază de la o Ńară la alta. În
acest timp, regula generală este aceea că asigurarea nu poate acoperi decât
evenimentele fortuite. Iată de ce, dacă paguba provine de la o poluare
cauzată prin acte deliberate sau printr-o omisiune de asigurare, ea nu se va
bucura de nici o reparare. De asemenea, poliŃele de asigurare nu acoperă de
obicei decât pagubele care decurg dintr-un eveniment definit ori dintr-un
accident; dacă dauna se produce gradual, de exemplu, printr-o poluare
cumulată, asigurarea nu poate acoperi prejudiciul astfel cauzat.
În ultima perioadă se înregistrează tendinŃa folosirii de către
companiile de asigurare de „pool”-uri specializate, care acceptă asigurarea
de noi riscuri de poluare relativ necunoscute, sub controlul legislaŃiei privind
protecŃia mediului. Totodată, pe această cale se admite din ce în ce mai
frecvent extinderea asigurării şi asupra riscului de poluare graduală.

46
4.5. Detaxările şi subvenŃiile
Suprimarea taxelor pentru unele produse datorită semnificaŃiilor
lor pentru ocrotirea naturii s-a dovedit o modalitate importantă de promovare
a unor obiective ecologice. Astfel, ridicarea taxelor în cazul benzinei fără
plumb a permis în multe Ńări stabilirea unor preŃuri ale acesteia inferioare
celor ale benzinei obişnuite, încurajând astfel utilizarea acestei combustibil
curat. În acelaşi mod s-a procedat şi în privinŃa biocarburanŃilor. De
asemenea, o diminuare a fiscalităŃii se practică şi pentru autovehiculele care
respectă norme de poluare mai stricte decât cele instituite pe cale legală.
În privinŃa subvenŃiilor, menŃionăm cu titlu de exemplu ajutoarele
financiare acordate la nivel naŃional pentru epurarea apei şi aerului ori cele
oferite la nivel comunitar pentru practicile agricole favorabile mediului.
Principala formă de realizare a subvenŃiilor este prezentată de fondurile
pentru mediu, create pentru a finanŃa direct protecŃia naturii. SubvenŃiile sunt
utilizate pentru acordarea de credite sau diminuarea dobânzilor aferente
acestora. O formă inedită de incitaŃie economică este experimentată în
Danemarca, respectiv un „bonus ecologic”. Pe această cale se
recompensează angajaŃii ale căror acŃiuni permit reducerea consumului de
resurse naturale şi a poluării aerului, apei sau solului.

4.6. Bursele de poluare


Destul de controversat până în prezent, acest sistem a fost
experimentat pentru început mai ales în SUA, în privinŃa apei şi aerului.
Chicago Board of Trade (cea mai mare bursă americană de materii
prime) a inventat o piaŃă a drepturilor de a polua; societăŃile americane pot,
pe această piaŃă, să cumpere asemenea drepturi, care le permit să satisfacă
exigenŃele de poluare fără a investi ele însele în procesele de depoluare.
Drepturile de a polua vor fi vândute de către producătorii care şi-au
ameliorat propria situaŃie, în sensul degajării de la „valoarea ecologică
adăugată”, pe care o pot ceda la alŃi exploatanŃi mai poluanŃi.
Principiul constă concret în următoarele: o uzină poate epura mai
mult decât i se cere şi permite astfel alteia de a epura mai puŃin, desigur
contra unei anumite plăŃi. Se vând astfel creanŃe de poluare. În SUA s-au
format chiar curtieri pentru a intermedia şi a facilita asemenea tranzacŃii.
Bine conceput şi corect aplicat, sistemul poate constitui o sursă importantă
de economii.
Ca atare unele uzine, pentru care costul epurării este scăzut, pot să-
şi permită o serie de economii transferate altor întreprinderi pentru care

47
costul ar fi, dimpotrivă, considerabil. În plan juridic, „Clean Air Act” din
SUA, din 1990, a consacrat acest sistem.
În plan internaŃional, singurul instrument de protecŃie a mediului a
fost prevăzut prin Protocolul de la Kyoto (1997) aferent ConvenŃiei-cadru
privind schimbările climatice şi este reprezentat de sistemul „permiselor
negociabile”, o aplicaŃie la un alt nivel a burselor de poluare. Conform
acestuia, fiecărui stat i se recunoaşte un drept de a polua prin gaze cu efect
de seră, dar în limitele unui plafon care este o cotă-parte din plafonul global.
Statul care este capabil să-şi reducă emisiile sub limitele maxime admise
este autorizat să vândă alocaŃiile de poluare neutilizate statelor care nu vor
(ca o alegere economică) ori nu o pot face (din cauza dificultăŃilor
ecologice) în scopul menŃinerii plafonului global.

4.7. Sistemele de consignaŃie


Este un mecanism de piaŃă tot mai frecvent utilizat şi urmăreşte
consignarea obligatorie a recipientelor pentru a încuraja returnarea ori
reciclarea lor.
Practicat de mai mult timp în privinŃa ambalajelor din sticlă,
sistemul de consignaŃie, prin reutilizarea acestora şi rambursarea
cheltuielilor, a fost extins în unele state şi pentru sticlele din plastic, şi în
Germania este preconizat pentru un larg evantai de ambalaje (pentru băuturi,
detergenŃi, vopsele şi lacuri etc.). Un sistem de depozitare a autovehiculelor
scoase din uz este utilizat în Norvegia încă din anul 1978, în scopul de a
evita răspândirea necontrolată a deşeurilor. Tot un fel de consignaŃie este şi
procedeul conform căruia taxa plătită pentru uleiuri ori refrigeratoare la
momentul cumpărării este returnată în momentul reciclării lor. În sfârşit, este
de remarcat şi ideea constituirii unei cauŃiuni de către exploatanŃii carierelor
de nisip sau de piatră, cauŃiune rambursată după repunerea în starea iniŃială a
locului.
O situaŃie specială s-a înregistrat în Danemarca, unde un decret
promulgat în anul 1984 limita importul şi vânzarea băuturilor al căror
ambalaj nu era aprobat şi instaura un sistem de consignaŃie. Printr-o hotărâre
din 20 septembrie 1988, Curtea Europeană de JustiŃie a estimat totuşi că
reglementarea daneză era disproporŃionată în raport cu obiectivul stabilit.
Preocupările de protecŃie a mediului trebuie să fie echilibrate în raport cu
principiul liberei concurenŃe şi al liberei circulaŃii a bunurilor în interiorul
PieŃei Comune. În prezent, dintr-o asemenea perspectivă, statele membre ale
Uniunii Europene trebuie să obŃină, în virtutea art. 92 şi 93 ale Tratatului de
la Roma, autorizaŃia Comisiei Europene pentru diferite forme de ajutorare şi
încurajare a investiŃilor tehnologice vizând protejarea mediului.

48
4.8. Marca verde („eco-label”)
În Ńările occidentale, ca expresie a viziunii în lină afirmare conform
căreia important este a descoperi şi preveni problemele ecologice înainte ca
acestea să se manifeste, în loc de a reacŃiona prin mijloace care ar putea fi
costisitoare, se acordă o însemnătate crescândă etichetei (mărcii) ecologice.
Eticheta ecologică reprezintă un instrument ecologic de promovare a
produselor favorabile mediului, făcând apel la preocupările publicului şi la
prudenŃa producătorilor. O atare metodă cere producătorilor să examineze
întreg ciclu al vieŃii produsului (producere, distribuire, utilizare, eliminare)
în scopul de a preveni degradarea mediului în toate stadiile şi cu privire la
toate sectoarele: aer, apă, sol. Principalul rol al mărcii ecologice este acela
de a informa consumatorii asupra produselor considerate ca fiind mai puŃin
distructive pentru mediu decât altele similare. Criteriul de calificare îl
constituie o apreciere globală asupra calităŃii ecologice a produsului; sunt
excluse etichetarea negativă care atrage atenŃia asupra pericolelor
particulare, dar şi informaŃiile specifice, precum cele referitoare la utilizarea
materialelor reciclate.
Sistemul a fost practicat pentru prima dată în Germania (prin
apariŃia mărcii „îngerul albastru” în 1978), s-a extins apoi în Norvegia,
Suedia şi Finlanda în cadrul Consiliului Nordic, în Austria, Portugalia,
FranŃa ş.a. Se estimează că în prezent există circa 4000 de produse etichetate
în aproximativ 70 de categorii.
În cadrul Uniunii Europene a fost adoptat la 20 martie 1992
Regulamentul 880/92 pentru a crea un sistem comunitar de „eco-label” bazat
pe participarea voluntară a fabricilor. Aplicarea sistemului de ecomarcă
necesită existenŃa unui organism care să propună autorităŃii publice
competente categoriile de produse susceptibile de etichetare, pe baza
principiului că ecomarca trebuie să producă o reducere importantă a
vătămărilor aduse mediului. O dată categoria de produse selecŃionată, se
trece la examinarea tipurilor şi gradelor de daune potenŃiale pentru mediu pe
care acestea le prezintă, criteriile de evaluare fiind fixate în colaborare cu
grupurile de experŃi. FabricanŃii sunt ŃinuŃi să prezinte în mod voluntar
produsele pentru examinare, să se angajeze să respecte condiŃiile
contractuale şi să plătească o sumă determinată pentru utilizarea mărcii pe o
anumită perioadă. Punctul slab constă în faptul că aceste sisteme sunt foarte
dificil de administrat, în principal din cauza nevoii de evaluare globală a
ciclului de viaŃă între al produsului.
În cadrul revizuirii sistemului de atribuire a mărcii ecologice
comunitare se au în vedere: extinderea sa la sfera serviciilor, instituirea unui

49
comitet al Uniunii Europene precum marca ecologică şi adoptarea de măsuri
specifice de aplicare şi finanŃare a noilor obiective.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 335 din 4 aprilie 2002 s-au adoptate
măsuri pentru implementarea în România a programului „Steagul Albastru –
Blue Flag”.
În România, în urma modificării Legii nr. 137/1999 prin
OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 91/2002, s-a introdus o modalitate de
implementare a principiilor elementare şi „recunoaşterea produselor cu
impact redus asupra mediului prin acordarea etichetei ecologice” (art. 4 lit.
b).

4.9. Concluzii
Instrumentele economico-fiscale joacă un rol din ce în ce mai
important în promovarea obiectivelor protecŃiei mediului. Utilizarea acestora
presupune însă evaluarea permanentă a eficienŃei lor în raport cu scopurile
propuse şi adoptarea corectivelor necesare în vederea unei eficacităŃi cât mai
mari. Aceasta din urmă reclamă în primul rând analiza schimbărilor de
comportament la nivelul producătorilor şi/sau consumatorilor şi a costurilor
măsurilor luate. ExperienŃa arată că unele proceduri nu au decât un efect
limitat, deşi presupun sarcini administrative considerabile, ceea ce le
diminuează semnificativ eficacitatea. În sfârşit, se poate ajunge şi la situaŃia
în care eforturile pentru protecŃia mediului să genereze chiar o anumită
creştere economică.

50
V. RĂSPUNDEREA CIVILĂ

1. Repararea prejudiciului
ParticularităŃile prejudiciului ecologic au dus la considerarea şi
afirmarea de noi tipuri de pagube şi la recunoaşterea unor moduri de
reparare originale. Referitor la primul aspect, apar ca noi tipuri de prejudicii:
prejudiciul nefinanciar, măsurile de salvgardare, prejudiciul de dezvoltare şi
prejudiciul cauzat mediului natural.
Prejudiciul nefinanciar se referă mai ales la indemnizarea unei
pierderi de agrement, o pagubă neidentificabilă material şi care nu aduce
atingere unui patrimoniu economic, cu alte cuvinte, un prejudiciu moral
pentru daune ecologice.
Măsurile de salvare constituie o noŃiune lansată prin ConvenŃia de
la Bruxelles din 29 noiembrie 1969 privind responsabilitatea civilă pentru
pagube datorate poluării prin hidrocarburi şi se referă la obligaŃia de
indemnizare a colaboratorilor ocazionali şi spontani ai unei operaŃiuni de
luptă contra poluării, dacă aceştia au intervenit în mod util. Cheltuielile
legate direct de operaŃiunile de luptă contra poluării, de spălare ori de
restaurare sunt indemnizabile de către autorul pagubei. Un serviciu public
poate beneficia de rambursarea cheltuielilor vizând măsurile luate în scopul
prevenirii unei poluări.
Principiul de dezvoltare apare ca o aplicare a principiului
precauŃiei, răspunde obligaŃiei de securitate subsecventă răspunderii
obiective şi justifică răspunderea civilă bazată pe risc. Este vorba despre o
pagubă încă indecelabilă, dar apreciabilă de către tribunale sub unghiul
dreptului contractual şi al răspunderii delictuale. Referitor la modurile de
reparare, acestea se referă în special la încetarea poluării, repararea în natură
şi repararea pecuniară.
Prejudiciul cauzat mediului natural rezidă în vătămări aduse
naturii, biodiversităŃii sau peisajului, cum ar fi, de exemplu, dispariŃia unei
specii de plante sau animale. Este greu, dacă nu imposibil de evaluat în bani
şi se rezumă, în privinŃa reparării, la măsuri de aducere în starea anterioară
ori de „reparare în natură”.

2. Fundamentul şi regulile regimului specific răspunderii


pentru prejudiciul ecologic
În privinŃa fundamentului răspunderii civile pentru pagube
ecologice, acesta diferă de la un sistem juridic la altul. Astfel, în Ńările de
drept continental, fondat pe Codul civil napoleonian (FranŃa, Belgia,
Germania, Olanda, România), acŃiunile sunt intentate cel mai adesea ca

51
urmare a încălcării unor reguli precise, indiferent că actul prejudiciabil este
considerat un delict sau un „cavsidelict”. În Ńările cu „common law”,
conceptul de bază este „tort”, adică o conduită incorectă sau nerezonabilă a
autorului prezumat al actului al cărui rezultat este o pagubă sau o vătămare.
Răspunderea pate fi fondată de asemenea pe concepte specifice, precum
violarea proprietăŃii, activităŃi periculoase ori neglijenŃă.
De asemenea, regimul juridic al răspunderii civile pentru
prejudiciul ecologic este caracterizat, în contextul unei tendinŃe de
uniformizare, printr-o serie de reguli novatoare, derogatorii de la regimul
clasic al răspunderii civile delictuale.
Prima se referă la caracterul obiectiv, independent de culpă al
răspunderii în materie de mediu, recunoscută la nivelul legislaŃiilor
naŃionale, dar şi al convenŃiilor internaŃionale; o atare regulă are meritul de a
stimula comportamentul preventiv al titularilor activităŃilor economice şi
sociale cu risc ecologic, în sensul adoptării tuturor măsurilor necesare,
specifice pentru evitarea producerii pagubelor de mediu. Să mai remarcăm
faptul că excepŃiile admise de la acest principiu (forŃa majoră, culpa
victimei, fapta unui terŃ şi prescripŃia) sunt limitate şi strict reglementate, iar
conformitatea cu reglementările în vigoare ori posedarea unei autorizaŃiile
administrative nu exonerează de răspundere. Ea este însoŃită şi completează
cu regula canalizării răspunderii către exploatantul activităŃii periculoase, în
contextul aceleiaşi preocupări de a asigura o reparare cât mai rapidă şi mai
completă a prejudiciului ecologic.
Urmează regula răspunderii solidare, în situaŃiile în care sunt ŃinuŃi
răspunzători pentru acelaşi prejudiciu mai mulŃi autori.
În privinŃa întinderii reparaŃiei, aceasta are un caracter integral, în
sensul că se referă atât la pagubele suferite de către victimă, cât şi la
degradările produse mediului, precum şi la costul măsurilor de depoluare, de
readucere în starea anterioară.
La aceste reguli specifice răspunderii se adaugă o altă, care
evidenŃiază caracterul preponderent de reparaŃie al răspunderii pentru
prejudiciul ecologic, respectiv obligaŃia asigurării în cazul activităŃilor cu
risc major de poluare. SituaŃiile practic-legislative sunt diverse, mergând de
la asigurarea obligatorie la un fond mutual organizat pe tipuri de activităŃi
până la autoasigurarea financiară din partea statului.
Un rol important în uniformizarea regulilor speciale ale răspunderii
civile pentru prejudiciul ecologic l-au avut o serie de documente
internaŃionale, precum: ConvenŃia asupra responsabilităŃii civile în domeniul
energiei nucleare (Paris, 29 iulie 1960), ConvenŃia privind răspunderea civilă
în materie de pagube nucleare (Viena, 21 mai 1963) şi mai ale ConvenŃia

52
privind răspunderea civilă pentru daune rezultând din activităŃi periculoase
pentru mediu (Lugano, 21 iunie 1993).

3. Determinarea responsabilului pentru producerea pagubei


ecologice
3.1. Legătura de cauzalitate
Oricare ar fi regimul juridic sub care se plasează pentru a fi
despăgubită, victima trebuie să probeze că daunele rezultă dintr-un act al
părŃii chemate în justiŃie. Din acest punct de vedere, pagubele ecologice
ridică o serie de probleme specifice. O dată prejudiciul individualizat, două
sunt atitudinile posibile: fie socializarea indemnizării daunei, fie căutarea
unei legături de cauzalitate pentru a identifica autorul.
Scutirea prezintă un avantaj şi două inconveniente. Avantajul
constă, în mod evident, în faptul că permite indemnizarea automată a
victimelor prin simpla justificare a prejudiciului. Inconvenientele se referă,
pe de o parte, la modul de reparare, care se limitează la indemnizare fără să
se preocupe de dispariŃia sursei pagubei, şi pe de altă parte, la reparaŃia pe
seama colectivităŃii a unei pagube ce ar trebui să fie suportată numai de către
autorul său, ceea ce evită integrarea costului în preŃul produsului ori
serviciului. Este nevoie deci să nu se socializeze indemnizarea decât atunci
când s-au epuizat celelalte căi de reparare. Aceasta presupune însă stabilirea
unei legături de cauzalitate între act şi pagubă. DificultăŃile apar în acest sens
la trei niveluri: stabilirea unei legături de cauzalitate, prezumŃia probabilităŃii
legăturii de cauzalitate şi pluralitatea cauzelor pagubei.

a) Stabilirea unei legături de cauzalitate


Sarcina probei acesteia incumbă victimei, lucru greu de îndeplinit
întrucât vătămarea se produce adesea după un anumit timp, fie că acŃiunea s-
a declanşat atunci când o expertiză tehnică a devenit imposibilă. Totodată, la
ora actuală, cunoştinŃele ştiinŃifice nu permit să se distingă legătura de
cauzalitate dintr-o expunere la o poluare şi o pagubă. Această absenŃă de
certitudine permite să se opună victimei alte explicaŃii ştiinŃifice ale pagubei,
a cărei reparare se cere celui desemnat ca fiind autorul. De aici, problema
prezumŃiei probabilităŃii legăturii de cauzalitate.

b) PrezumŃia probabilităŃii legăturii de cauzalitate


Fără a merge până la răsturnarea sarcinii probei, se poate să se
ajungă însă la suplinirea condiŃiilor privind stabilirea legăturii de cauzalitate.
În timp ce, în virtutea concepŃiei clasice a codului civil, s-a respins

53
sistematic orice acŃiune fondată pe existenŃa unui prejudiciu indirect, în
cazul daunelor ecologice s-a făcut o excepŃie, care a devenit apoi regulă.

c) Pluralitatea cauzelor pagubei


DificultăŃile stabilirii legăturii de cauzalitate sunt amplificate
adesea de pluralitatea surselor potenŃiale ale pagubei. Factorii care sunt,
frecvent, totodată victimele şi vectorii pagubei se adiŃionează pentru a se
dizolva în elemente precum apa, solul, atmosfera.
AdiŃionarea lor poate crea o sinergie care sporeşte paguba; există
de asemenea ipoteze în care fiecare factor luat izolat nu este vătămător, în
timp ce conjugarea mai multora este de natură a antrena consecinŃe grave şi
prejudiciabile.
La nivelul actual al reglementărilor legale şi practicii judiciare,
faptul că o pagubă ecologică ar putea fi imputabilă şi altor cauze nu-i nici o
exonerare, nici un factor de atenuare pentru autorul sursei de pagubă.
Fiecare este responsabil pentru întreaga pagubă, în măsura în care
nu se face proba unei culpe a victimei ori a unui fapt exterior. Totodată,
pluralitatea unei pagube nu împiedică de a cere reparaŃia integrală unuia
singur dintre ei.
În sfârşit, numai culpa victimei poate constitui o cauză de
exonerare, care să permită poluatorului să scape de obligaŃia de indemnizare.
În caz de concurs parŃial al victimei, regula cauzalităŃii integrale nu trebuie
să facă obstacol la indemnizarea totală.
Aceste principii au dus la plasarea regimului juridic al acŃiunii în
repararea pagubei ecologice în afara „imperiului Dreptului”, după expresia
lui M. Desprax. Este vorba deci despre un regim derogator de la cel al
răspunderii civile, fără baze corespunzătoare la nivelul reglementărilor
legale.

3.2. ModalităŃi de desemnarea a responsabilului pentru daunele


ecologice
În domeniul mediului, stabilirea unei legături de cauzalitate este
mai dificilă mai ales din cauza caracterului difuz al daunelor. Ca urmare a
acestui lucru, într-un mare număr de cazuri, reglementările juridice au
construit un responsabil, determinabil în mod prealabil realizării pagubei.
S-au remarcat în acest sens trei sisteme:
- prima ipostază constă în canalizarea responsabilităŃii. Aplicarea
acestui mecanism presupune desemnarea, înainte de survenirea
prejudiciului, a persoanei care va suporta povara răspunderii şi care,
pentru aceasta va trebui să subscrie o garanŃie. Ca exemplu tipic în

54
acest sens este citată responsabilitatea pentru prejudiciile consecutive
deversării hidrocarburilor în mare.
Unele sisteme de drept au cunoscut principiul canalizării
răspunderii în materia accidentelor de sănătate determinate de poluare.
Astfel, o lege japoneză din octombrie 1973 stabilea un fel de prezumŃie de
cauzalitate pentru unele maladii zise specifice, determinate de poluanŃi
precum mercurul, cadmiul, arsenicul. Indemnizarea acestor pagube este
suportată în mod direct de către poluatori, proporŃional cu contribuŃia la
poluare în zona determinată în prealabil.
- o altă tehnică de desemnare a responsabililor rezidă în constituirea
unui fond de indemnizare alimentat prin cotizaŃiile poluatorilor;
- la rezultate asemănătoare se poate ajunge şi prin intermediul
reglementărilor fiscale. În acest sens, redevenŃa percepută de către
agenŃiile financiare de bazin din FranŃa constituie un exemplu
edificator.

3.3. Desemnarea victimei


Victima abilitată să acŃioneze rămâne însă, de cele mai multe ori,
titularul unui drept ori interes – în înŃelesul strict – care a fost atins, ceea ce
plasează în planul nondreptului pagubele cauzate elementelor naturii care nu
au reprezentanŃi abilitaŃi, ori interesele în cauză sunt prea difuze sau
eventuale. Examenul reglementărilor în materie arată că cei îndreptăŃiŃi pot fi
grupaŃi în trei categorii:
- unii care invocă o vătămare a integrităŃii lor fizice;
- alŃii care reclamă repararea unei vătămări a unui interes de natură
patrimonială;
- în sfârşit, cei care acŃionează în virtutea stării de gestiune ori de
apărare a anumitor elemente de mediu.
În ce priveşte această ultimă situaŃie, este de remarcat că, în mod
frecvent, cei abilitaŃi să acŃioneze în baza funcŃiilor pe care le ocupă ori
sarcinilor care le revin, sunt cei care produc prejudiciul care se impune a fi
reparat. Unele progrese notabile s-au înregistrat în cazul în care legiuitorul a
recunoscut asociaŃiilor neguvernamentale dreptul de a acŃiona pentru
obŃinerea reparării vătămărilor cauzate intereselor colective.
Dar şi aici există o serie de dificultăŃi legate mai ales de
legitimitatea apărării intereselor de această natură de către persoane private
ori de concurenŃa dintre diferiŃi intervenienŃi care reclamă repararea aceleiaşi
pagube.
Importante contribuŃii are în acest sens dreptul comparat. Astfel, în
dreptul brazilian, de exemplu, s-a recunoscut asociaŃiilor de apărare a

55
mediului posibilitatea de a reclama Ministerului Public punerea în mişcare a
acŃiunii civile publice (Legea nr. 7347 din 24 iulie 1985). Interesul unei
asemenea reglementări rezidă, înainte de toate, în aceea că asociaŃiilor li se
conferă rolul de iniŃiatori ai acŃiunii şi auxiliari ai Ministerului Public, fără a
le recunoaşte dreptul de a privi, într-o manieră privată, produsul rezultatului
acestora.

4. Regimul răspunderii pentru prejudiciul ecologic instituit


prin Legea nr. 137/1995
În condiŃiile lipsei unei reglementări speciale privind răspundere
civilă pentru prejudiciul ecologic, art. 46 (1) din ConstituŃie (1991) a
introdus (indirect) două posibile fundamente ale răspunderii în materie:
nerespectarea de către proprietar a sarcinilor privind protecŃia mediului şi,
respectiv, nerespectarea obligaŃiei de asigurare a bunei vecinătăŃi. Acestea
operează cu predilecŃie în materia pagubelor produse prin poluare. De altfel,
din punct de vedere istoric în absenŃa unei reglementări legale exprese,
fundamentul curent a fost şi este încă în unele Ńări (FranŃa, de exemplu),
pentru răspunderea civilă (obiectivă) a întreprinderilor poluatoare,
tulburările anormale de vecinătate.
Legea nr. 137/1995 privind protecŃia mediului a rezolvat această
dilemă şi aduce importante noutăŃi în domeniul răspunderii pentru
prejudiciul ecologic. Astfel, abandonând regimul clasic al răspunderii civile
delictuale stabilit prin art. 998 şi urm. din Codul civil, actul normativ
consacră în art. 81 două principii generale (speciale) şi complementare în
materie de răspundere pentru prejudiciu: răspundere obiectivă, independent
de culpă şi, respectiv, răspundere solidară, în cazul pluralităŃii autorilor.
Este vorba în primul rând despre o adaptare a instituŃiei răspunderii
civile delictuale la specificul domeniului protecŃiei mediului, în sensul
satisfacerii cerinŃelor principiilor fundamentale ale precauŃiei şi „poluatorul
plăteşte”, consacrate expres, pentru prima dată în dreptul românesc, prin art.
3 lit. a şi d din Legea nr. 137/1995.
Apoi se asigură în acelaşi timp o protecŃie sporită a victimei
prejudiciilor ecologice, prin absolvirea acesteia de la sarcina probei culpei
făptuitorului şi creşterea posibilităŃii de reparare a pagubei prin consacrarea
răspunderii solidare în cazul pluralităŃii autorilor prejudiciului.
Reglementările legale în materie consacră pe deplin teza că „răspunderea
pentru prejudiciul ecologic” reprezintă mai degrabă o repararea în sens
modern decât o responsabilitate în sens clasic.

4.1. Câmpul de aplicare a regimului special de răspundere

56
Criteriul principal, determinant, îl reprezintă în acest sens natura
prejudiciului. Astfel, în art. 81, alin. 1 din Legea nr. 137/1995 se arată că
răspunderea pentru prejudiciul ecologic are caracter obiectiv, independent de
culpă, în cazul pluralităŃii autorilor, aceasta fiind solidară, iar în anexa
actului normativ se arată că prejudiciul reprezintă „efectul cuantificabil în
cost al daunelor asupra sănătăŃii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat
de poluanŃi, activităŃi dăunătoare, accidente ecologice sau fenomene naturale
periculoase”.
Ca atare, de câte ori va fi vorba despre un asemenea „prejudiciu
ecologic”, se vor aplica principiile specifice (al răspunderii obiective şi al
răspunderii solidare, după caz), derogatoare de la dreptul comun, urmând ca
în completarea lor să se aplice regulile compatibile ale legislaŃiei civile
ordinare.
În această perspectivă, se poate observa că sunt supuse regimului
special de răspundere trei categorii de daune. Prima este reprezentată de
daunele provocate sănătăŃii umane, cea de-a doua, de pagubele produse
bunurilor (materiale, corporale sau necorporale ş.a.), iar cea de-a treia, de
prejudiciile cauzate mediului, în toate cazurile provocate de poluanŃi,
activităŃi dăunătoare, accidente ecologice sau fenomene naturale periculoase.
În înŃelesul aceleiaşi legi-cadru, poluantul constituie orice substanŃă solidă,
lichidă, termică, fonică sau vibraŃii) care, introdusă în mediu, modifică
echilibrul constituenŃilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune
bunurilor materiale. În privinŃa efectului, este de observat că exigenŃa
întrunirii cumulative a celor două cerinŃe (de afectare deopotrivă a
echilibrului constituenŃilor mediului, al organismelor vii şi de a aduce daune
bunurilor materiale) este excesivă, contravine primului element al definiŃiei
şi anulează multe semnificaŃii definitorii ale noŃiunii. Referitor la bunuri, în
absenŃa unor reglementări speciale, accepŃiunea legală rămâne cea stipulată
în Codul civil.
Termenul de „activităŃi dăunătoare” nu este definit, dar din
coroborarea sa cu cel de „deteriorare a mediului” (precizat de lege) ar fi
vorba despre alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale
componentelor naturale ale mediului, reducerea diversităŃii şi productivităŃii
biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea echilibrului
ecologic şi a calităŃii vieŃii prin supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi
valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea teritoriului.
A doua categorie o constituie prejudiciile cauzate mediului,
independent de lezarea directă a unui interes uman. În această situaŃie,
mediul natural nu mai este numai „vectorul” daunelor, ci chiar obiectul
acestora.

57
4.2. Răspunderea obiectivă, independentă de culpă
łinând seama de riscurile tot mai mari pe care le prezintă
activităŃile umane pentru mediu, legea instituie pentru prejudiciu o
răspundere „cu caracter obiectiv, independent de culpă”. Faptul că este
vorba despre o răspundere specială bazată pe risc rezultă şi din alineatul 2,
art. 81, care stabileşte obligativitatea asigurării numai pentru cazul
„activităŃilor generatoare de risc major”, restul, cu un risc mai redus, nefiind
supuse acestei cerinŃe legale, dar angajând o atare răspundere obiectivă.
În consecinŃă, victima va trebui să dovedească numai existenŃa
prejudiciului şi raportul de cauzalitate dintre faptă şi pagubă. Se elimină
astfel obstacolul probei culpei, deosebit de dificilă în materie ecologică,
datorită investigaŃiilor pe care le presupun descoperirea şi identificarea
sursei precise a daunelor, inclusiv o anumită cooperare a poluatorului.
În altă ordine de idei, întrucât dovada existenŃei culpei devine
inutilă, pentru a se angaja răspunderea, de acum înainte, asigurarea calităŃii
mediului nu mai aparŃine categoriei obligaŃiilor de mijloc, ci devine una de
rezultat. Va interesa deci rezultatul final, protecŃia şi calitatea mediului, nu
numai diligenŃele depuse pentru evitarea poluării sau degradării mediului.

4.3. Răspunderea solidară în caz de pluralitate a autorilor


Prin art. 81, alin. 1, teza II din Legea nr. 137/1995 se introduce în
sistemul legislativ românesc cel de-al cincilea caz de solidaritate pasivă
legală în materie de obligaŃii şi în situaŃiile prevăzute de art. 1003 din Codul
civil, când „delictul sau cvasidelictul” trebuie să fie imputabil mai multor
persoane; în cazul prejudiciului ecologic, coautorii săi răspund solidar,
independent de culpă, obiectiv, în raport cu victima.

4.4. Obligativitatea asigurării pentru daune în cazul activităŃilor


generatoare de risc major
O altă particularitate a noului sistem de răspundere pentru
prejudiciul instituit prin Legea nr. 137/1995 o reprezintă stipularea unui caz
special de asigurare obligatorie, care permite ca sarcina plăŃii despăgubirilor
să fie strămutată de la autor la societatea de asigurare. În acest sens, art. 81,
ultimul alineat din actul normativ stabileşte asigurarea obligatorie pentru
daune în „cazul activităŃilor generatoare de risc major”.
Prima problemă care se ridică este deci cea a definirii şi
identificării „activităŃilor generatoare de risc major”. Legea nr. 137/1995 nu
cuprinde o definiŃie în acest sens şi nici alte elemente lămuritoare. Doar în
art. 30, alin. 2 se vorbeşte despre „instalaŃii cu risc major – centrale

58
nuclearo-electrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a
combustibilului nuclear şi depozite finale de combustibile nuclear ars” –
care sunt supuse însă unui regim special de răspundere şi asigurare, stabilit
prin ConvenŃia de la Viena din 1963 privind răspunderea civilă pentru daune
nucleare şi Legea nr. 703/2001. La rândul său, OrdonanŃa Guvernului nr.
47/1994 privind apărarea împotriva dezastrelor include în categoria
dezastrelor şi unele categorii de „accidente majore”: pe căile de comunicaŃii,
la utilaje şi instalaŃii tehnologice periculoase, la reŃelele de instalaŃii şi
telecomunicaŃii, fără însă a defini sau a oferi elemente de identificare a
„activităŃilor generatoare de risc major”.
La nivel internaŃional, Directiva nr. 82/501 a CEE din 24 iunie
1982 privind riscurile de accidente majore ale anumitor activităŃi industriale
cuprinde prevederi semnificative în această privinŃă.
Astfel, în sensul directive, prin „activitate industrială” se înŃelege
orice operaŃiune efectuată în instalaŃii industriale vizate în anexa I, care pune
ori ar putea pune în joc una sau mai multe substanŃe periculoase şi poate
prezenta riscuri de accidente majore, precum şi transportul efectuat în
interiorul stabilimentului pentru raŃiuni interne şi stocajul asociat acestei
operaŃii în interiorul stabilimentului; orice alt stocaj efectuat în condiŃiile
vizate în anexa II”.
În plus, cea mai completă definiŃie în materie este cea a „instalaŃiei
cu risc de accident major”, aprobată de consiliul de administraŃie al Biroului
InternaŃional al Muncii, în cadrul cele de-a 28-a sesiuni a sa din noiembrie
1990.
Potrivit documentului mai sus citat, expresia „instalaŃie cu risc de
accident major” desemnează fie o instalaŃie industrială servind stocarea,
transformarea ori producŃia produselor periculoase sub o formă şi într-o
cantitate care sunt susceptibile de a provoca un accident major, fie o
instalaŃie în incinta căreia se află permanent sau provizoriu o cantitate de
produse periculoase care depăşeşte cantitatea, zisă cantitate-prag, fixată de
legislaŃia ori reglementarea naŃională privind riscurile de accident major.
Sunt elemente care pot fi avute în vedere de către cel chemat să
aplice legea, insuficiente însă pentru a oferi o definiŃie clară a „activităŃii
generatoare de risc major”.
Această incertitudine va trebui înlăturată prin reglementări precise
şi pentru acest domeniu, pe care să le cuprindă reglementarea subsecventă
privind răspunderea pentru prejudiciile aduse mediului.

4.5. Principiul precauŃiei şi răspunderea obiectivă

59
Rezolvarea acestei complicate probleme trebuie să plece de la
faptul că principiul precauŃiei nu a fost construit ca un principiu de
responsabilitate. El vizează orientarea procesului de luare a deciziei,
constituind un principiul de procedură, care impune respectarea cerinŃelor
precauŃiei în prezenŃa unui risc incert, a unei îndoieli legitime asupra unui
risc potenŃial. Aceste măsuri de precauŃie impun, de exemplu, adoptarea de
proceduri de confruntare a intereselor concurente sau producerea de
cunoştinŃe asupra riscului în paralel cu dezvoltarea activităŃii susceptibile de
a fi creatoare de asemenea riscuri. De aici, riscul alunecării spre răspundere
este evident. Ca atare, chiar dacă principiul precauŃiei nu este un principiu de
responsabilitate, judecătorul va fi înclinat în mod natural să aprecieze
răspunderea operatorului prin referinŃă la măsurile de precauŃie pe care le-a
întreprins ori a renunŃat să le adopte. În acest context s-ar putea observa
acceptarea tezei răspunderii pentru culpă, întrucât judecătorul nu va putea
ignora în aprecierea responsabilităŃii prescripŃiile pozitive ale măsurilor de
prevenire. Numai că o atare poziŃie ar contrazice reguli deja statuate de
jurisprudenŃă şi chiar de dreptul pozitiv. Astfel, în mod tradiŃional, s-a
considerat că autorizaŃiile administrative şi prescripŃiile care le însoŃesc sunt
date sub rezerva dreptului terŃilor; respectarea acestora nu constituie o cauză
de exonerare de răspundere. Aşadar operatorul acŃionează sub o dublă
constrângere: pe de o parte, cea a interesului general pe care îl exprimă
decizia administrativă şi prescripŃiile pe care aceasta le impune şi care sunt
sancŃionate de dreptul penal sau cel administrativ; pe de altă parte, cea a
intereselor private, care, la rândul lor, sunt apărate prin angajarea
răspunderii, al cărei regim poate să se supună unei logici independente de
cea aferentă măsurilor preventive. Această construcŃie tradiŃională prezintă o
serie de avantaje, în frunte cu neobligarea victimei, pentru obŃinerea
reparaŃiei, de a proba culpa celui pe care îl urmăreşte. Concluzia care se
impune este aceea că principiul precauŃiei trebuie să se aplice exclusiv în
materia procesului de adoptare a deciziei şi, în consecinŃă, să nu aibă
implicaŃii asupra regimului de răspundere.

4.6. Principiul „poluatorul plăteşte” şi problema răspunderii


pentru daune ecologice
În esenŃa sa, principiul presupune ca poluarea să fie imputabilă
unui agent economic care, pe această cale, trebuie să fie desemnat ca
plătitor. Astfel, stabilirea unei legături de cauzalitate devine una dintre
condiŃiile punerii în practică a principiului „poluatorul plăteşte”. După cum
este cunoscut, la originea sa, acest principiu s-a bazat pe o idee negativă,
respectiv că bugetul naŃional nu trebuie să suporte costul pagubelor cauzate

60
mediului prin activităŃi private, şi, în consecinŃă, povara dezdăunării trebuie
deplasată şi imputată unui poluator pentru a-l putea obliga la internalizarea
costurilor externe, ceea ce implică desemnarea unuia sau mai multor
poluatori identificabili, ceea ce ne trimite la stabilirea unei legături de
cauzalitate. Având în vedere particularităŃile domeniului, nu poate fi vorba
despre o cauzalitate a certitudinii şi se cuvine să se accepte existenŃa unei
eminamente probabile. Se pune apoi problema măsurii, care trebuie să ia în
calcul toate elementele în prezenŃă, astfel încât să nu se ajungă la negarea
necesităŃii acestuia, dar nici la o certitudine maximă!

61
VI. RĂSPUNDEREA CONTRAVENłIONALĂ
ÎN MATERIE DE MEDIU

Potrivit noii reglementări-cadru, prin legi sau prin hotărâri de


guvern se pot stabili şi sancŃiona contravenŃii în toate domeniile de
activitate, iar prin hotărâri ale autorităŃilor administraŃiei publice locale sau
judeŃene se stabilesc şi se sancŃionează contravenŃii în toate domeniile de
activitate în care acestora li s-au stabilit atribuŃii prin lege, în măsura în care
în domeniile respective nu sunt stabilite contravenŃii prin legi sau prin
hotărâri ale guvernului. Consiliile locale ale sectoarelor municipiului
Bucureşti pot stabili contravenŃii în domenii precum: întreŃinerea parcurilor
şi a spaŃiilor verzi, depozitarea şi colectarea gunoaielor şi a resturilor
menajere ş.a.

Categorii de contravenŃii
Legea nr. 9/1973 privind protecŃia mediului înconjurător stabilea
categorii de contravenŃii la reglementările vizând protecŃia diferiŃilor factori
de mediu: aer, sol, apă, vegetaŃie forestieră, faună, aşezări omeneşti,
ocrotirea şi conservarea peisajului şi menŃinerea echilibrului ecologic.
În vederea actualizării şi perfecŃionării sistemului contravenŃional,
prin Hotărârea Guvernului nr. 127/1994 privind stabilirea şi sancŃionarea
mediului înconjurător s-au instituit, în funcŃie de cuantumul amenzii aplicate
ca sancŃiune (diferenŃiat pentru persoanele fizice şi, respectiv, persoanele
juridice), trei categorii de contravenŃii.
În privinŃa conŃinutului acestora este vorba în principal despre:
neîndeplinirea obligaŃiilor prin diverse acte normative pentru protecŃia
mediului (neluarea de către deŃinătorii de terenuri a măsurilor de salubrizare
şi amenajare a terenurilor neocupate productiv sau funcŃional din intravilan,
nerealizarea de către agenŃii economici şi serviciile publice de specialitate a
atribuŃiilor specifice privind asigurarea protecŃiei mediului în sectoarele de
care răspund – art. 1 (1), lit. b şi (2), lit. a din Hotărârea Guvernului nr.
127/1994) ori săvârşirea unor acte care prejudiciază calitatea factorilor
naturali (de pildă aruncarea sau depozitarea de deşeuri menajere în afara
amplasamentelor autorizate, depăşirea normelor de emisie de poluanŃi etc.).
Legea protecŃiei mediului nr. 137/1995 consacră o serie de
categorii de contravenŃii sancŃionate cu amendă, al cărei cuantum se
actualizează anual prin hotărâre a guvernului.

62
Legea prevede în mod expres dispoziŃiile legale încălcate şi,
corelativ, cuantumul amenzii.
Astfel, o primă categorie de contravenŃii (art. 82, pct. 1 din Legea
nr. 137/1995) sancŃionate cu amenzi cu cuantum mai redus se referă la
încălcările legale privind obligaŃia persoanelor fizice şi juridice de solicitare
şi obŃinere a avizului, acordului şi autorizaŃiei de mediu, obligaŃia efectuării
evaluării impactului asupra mediului, obligaŃia efectuării bilanŃului de
mediu, obligaŃia persoanelor fizice şi juridice referitoare la mediatizarea
proiectelor şi activităŃilor pentru care se solicită aviz, acord sau autorizaŃie.
A doua categorie de fapte considerate contravenŃii ce se
sancŃionează cu amendă mai substanŃială priveşte nerespectarea obligaŃiilor
autorităŃilor administraŃiei publice locale privind supravegherea aplicării
prevederilor din planurile de urbanism şi amenajare a teritoriului,
supravegherea agenŃilor economici din subordine pentru prevenirea
eliminării accidentale de poluanŃi sau a depozitării necontrolate de deşeuri şi
dezvoltarea sistemelor de colectare a deşeurilor refolosibile, asigurarea
serviciilor cu specialişti în ecologie urbană şi protecŃia mediului, încălcarea
de către agenŃii economici care desfăşoară activităŃi generatoare de risc
major a obligaŃiei prevăzute de art. 81, alin. 2, nerespectarea de către
persoanele juridice a obligaŃiei de a asigura măsuri şi dotări speciale pentru
izolarea şi protecŃia fonică a surselor de zgomot şi vibraŃii ş.a.
A treia categorie de contravenŃii vizează încălcarea persoanelor
fizice şi juridice de a se conforma dispoziŃiilor autorităŃilor pentru protecŃia
mediului prevăzute de lege, de respectarea normelor şi parametrilor
tehnologici ecologici, de refacere a cadrului natural şi/sau conservarea
naturii etc.

Subiectele răspunderii contravenŃionale în materia protecŃiei


mediului
Caracterul de interes general al protecŃiei mediului şi conservării
naturii face ca subiectul pasiv al răspunderii contravenŃionale în materie să
fie, incontestabil, întreaga comunitate reprezentată formal-juridic de către
stat. Ca atare, este pasibilă de aplicarea sancŃiunii contravenŃionale, în
condiŃiile legii, orice persoană fizică, indiferent de cetăŃenie ori rezidenŃă.
Persoana juridică răspunde contravenŃional în cazurile şi în condiŃiile
prevăzute de actele normative prin care se stabilesc şi se sancŃionează
contravenŃii (art. 3 (2)).

63
Cauze care înlătură răspunderea contravenŃională
Caracterul contravenŃional al faptei este înlătura în cazul legitimei
apărări, stării de necesitate constrângerii fizice sau morale, cazul fortuit, în
cazul iresponsabilităŃii, beŃiei involuntare complete, erorii de fapt, precum şi
infirmităŃii, dacă are legătură cu fapta săvârşită, în starea de minoritate
(copilul sub 14 ani).

Procedura contravenŃională
Indiferent de natura conferită (civilă, administrativă, specific
contravenŃională presupune ca etape constatarea contravenŃiei, aplicarea
sancŃiunii şi căile de atac împotriva actelor de sancŃionare a contravenŃiilor.
Constatarea contravenŃiilor şi aplicarea sancŃiunii (amenzii) se fac
de regulă de către personalul împuternicit al ministerului de resort (după
circumstanŃe, denumit Ministerul Mediului ori, în prezent, Ministerul Apelor
şi ProtecŃiei Mediului), al ministerelor cu atribuŃii apropiate (Ministerul
SănătăŃii şi Familiei, de exemplu), de către persoanele împuternicite de către
primari şi prefecŃi, precum şi de către ofiŃerii şi subofiŃerii Ministerului de
Interne şi personalul PoliŃiei Sanitar Veterinare.
Împotriva procesului verbal de constatare a contravenŃiei şi de
aplicare a sancŃiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data
înmânării sau comunicării acesteia; plângerea însoŃită de copia de pe
procesul-verbal se depune la organul din care face parte agentul constatator,
acesta fiind obligat s-o primească şi să înmâneze depunătorului o dovadă în
acest sens.

Executarea sancŃiunilor contravenŃionale


Punerea în executare a sancŃiunii amenzii contravenŃionale se face
astfel:
a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori
nu se exercită calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare
a contravenŃiei în termenul prevăzut de lege;
b) de către instanŃa judecătorească, în celelalte cazuri.

64
VII. SANCłIUNI PRIVIND AUTORIZAREA ACTIVITĂłILOR
ECONOMICE ŞI SOCIALE

În dreptul nostru, măsura suspendării ori încetării pe diferite


perioade a activităŃii unor persoane juridice este considerată de regulă o
sancŃiune complementară, aplicabilă mai ales în caz de recidivă.
Spre deosebire de aceasta, în domeniul mediului, refuzul acordării
autorizaŃiei, anularea ori suspendarea acesteia sau dispunerea încetării
definitive sau temporare a funcŃionării activităŃii unei persoane juridice are
un caracter principal şi special.
Legea nr. 137/1995 a impus autorizarea prin emiterea de avize,
acorduri şi/sau autorizaŃii de mediu pentru proiectele publice sau private cu
impact asupra mediului (art. 8). În acest sens, persoanelor fizice şi juridice le
revin obligaŃia de a solicita autorităŃilor pentru protecŃia mediului, în
condiŃiile legii, acord sau autorizaŃie de mediu (art. 79, lit. a) şi, respectiv,
aceea de a supune ordinului de încetare temporară sau definitivă a activităŃii
(art. 79, lit. c).
În contextul Legii-cadrul în materie, nr. 137/1995, se observă că
sancŃiunile constând în refuzul de emitere a avizului, acordului sau
autorizaŃiei de mediu, dispunerea încetării temporare sau definitive a
activităŃii ori opririi executării proiectului sunt plasate în capitole speciale,
respectiv capitolul al doilea, referitor la reglementarea activităŃilor
economice şi sociale cu impact asupra mediului, şi capitolul al patrulea,
privind atribuŃiile şi răspunderile ce revin persoanelor fizice şi juridice, în
timp ce răspunderii civile, contravenŃionale sau penale, după caz, pentru
„încălcarea prevederilor prezentei legi” îi este consacrat capitolul V,
„SancŃiuni”.
De asemenea, şi alte acte normative (de exemplu, OrdonanŃa
Guvernului nr. 4/1995) prevăd, separat de răspunderea tradiŃională (civilă,
contravenŃională sau penală, după caz), sancŃiunile specifice de drept al
mediului.
Astfel, în virtutea statutului său de „obiectiv de interes public
major”, protecŃia mediului constituie obligaŃia şi responsabilitatea
autorităŃilor administraŃiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor
persoanelor fizice şi juridice.

Anularea sau suspendarea autorizaŃiei de comercializare,


utilizare sau de prestări de servicii cu produse de uz fitosanitar
Prevăzute ca sancŃiuni distincte de cele contravenŃionale şi penale
în art. 33 din OrdonanŃa Guvernului nr. 4/1995 privind fabricarea,

65
comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea
bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură, anularea şi
suspendarea (pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 6 luni) a autorizaŃiei de
comercializare, a autorizaŃiei de utilizare şi a autorizaŃiei de prestări de
servicii cu produse de uz fitosanitar sunt specifice dreptului mediului.

SancŃiunea încetării activităŃii utilizatorilor de apă


O sancŃiune specifică de drept al mediului o reprezintă şi măsura
de încetare a activităŃii utilizatorilor de apă, care poate fi dispusă în
condiŃiile art. 107 (5) şi (6) şi, respectiv, art. 108 (3) din Legea apelor nr.
107/1996. Astfel, în primul caz este vorba despre obligaŃia utilizatorilor de
apă care nu sunt dotaŃi cu staŃii sau instalaŃii de epurare ori ale căror
instalaŃii existente necesită completări, extinderi, retehnologizări sau
optimizări funcŃionale de a realiza şi pune în funcŃiune staŃii şi instalaŃii de
epurare la capacitatea şi cu eficienŃa corespunzătoare, pe baza unui program
etapizat, întocmit în raport cu mărimea impactului evacuării asupra surselor
de apă şi care „are putere juridică”. Nerespectarea acestei obligaŃii şi a
exigenŃelor asumate prin programe „poate determina luarea măsurilor de
încetare a activităŃii utilizatorilor de apă” (art. 107 (6)). În a doua situaŃie se
sancŃionează neaducerea la îndeplinire de către utilizator a programului
etapizat, menit să ducă la reconfirmarea autorizaŃiei de gospodărire a apelor.

SancŃiuni prevăzute de OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului


nr. 34/2000
OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele
agroalimentare ecologice a instituit în art. 10 două sancŃiuni specifice,
aplicate de către organismele de inspecŃie şi certificare acreditate
operatorilor: retragerea dreptului de a aplica etichete pe produs, pentru
nerespectarea regulilor de etichetare, şi, respectiv, retragerea dreptului de a
utiliza menŃiunea „Agricultură ecologică Ecorom – Sistem de control RO”,
pentru nerespectarea repetată a interdicŃiei de aplicare a etichetelor.

SancŃiuni prevăzute de OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului


nr. 200/2000
În OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 200/2000 privind
clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanŃelor şi preparatelor chimice
periculoase sunt prevăzute o serie de sancŃiuni alăturate celor de natură
contravenŃionale, dar diferite de acestea. În privinŃa contravenŃiei de
declarare de date nereale, incomplete sau greşite despre substanŃele şi
preparatele chimice periculoase care pot cauza vătămări grave ale sănătăŃii

66
sau mediului (art. 25, lit. a), pe lângă amenda contravenŃională, se aplică şi
retragerea autorizaŃiei de desfăşurare a activităŃii comerciale (art. 26 (1)).
De asemenea, articolul stipulează în mod distinct sancŃiunile
contravenŃionale (în economia legii, după stabilirea regimului acestora,
inclusiv procedura de contestare) sancŃiunea interzicerii temporare sau
definitive a desfăşurării activităŃii, în caz de „încălcare repetată sau
nerespectarea prevederilor prezentei ordonanŃe de urgenŃă”, şi face trimitere
la Legea nr. 137/1995.

SancŃiunea stabilită prin art. 54 din Legea nr. 18/1991


Legea nr. 18/1991 a fondului funciar a stabilit în art. 53, cu titlu de
servitute legală de mediu, obligaŃia generală ce revine tuturor deŃinătorilor
de terenuri agricole de a asigura cultivarea acestora şi protecŃia solului. În
precizarea semnificaŃiile acestei obligaŃii, în art. 58 al legii s-au prevăzut
mijloacele de realizare a protecŃiei şi ameliorării solului, respectiv lucrările
de prevenire şi combatere a proceselor de degradare şi poluare a solului
provocate de fenomene naturale sau cauzate de activităŃi economice şi
sociale, modalitatea de stabilire şi condiŃiile de executare a acestora.
Proprietarii care nu-şi îndeplinesc aceste obligaŃii vor fi avertizaŃi în scris de
către primarul sau consiliile locale comunale, orăşeneşti sau municipale,
după caz, să execute aceste obligaŃii. Cei care nu dau curs somaŃiei şi nu
execută obligaŃiile în termenul stabilit de către autorităŃile publice locale, din
motive imputabile lor, vor fi sancŃionaŃi anual cu plata unei sume de bani (de
la 5000 la 10000 lei pe ha, în raport cu categoria de folosinŃă a terenului).
Obligarea la plata sumei de bani se face prin decizia motivată a primarului
ori prin hotărâre a consiliului local (în redactarea iniŃială a legii era vorba
despre primărie, înlocuită, în mod corespunzător, cu organele instituite prin
Legea nr. 69/1991). În plus, pentru toŃi deŃinătorii de terenuri atribuite în
folosinŃă, în condiŃiile Legii nr. 18/1991, care nu dau curs somaŃiei şi nu
îndeplinesc obligaŃiile, se stabileşte şi o sancŃiune agravantă, în sensul că,
după o perioadă de doi ani de la aplicarea sancŃiunii pecuniare, se pierde
dreptul de folosinŃă (prin efectul legii).

Măsura de suportare a despăgubirilor stabilită prin art. 16 (2)


din OrdonanŃa Guvernului nr. 81/1998
În unele cazuri, sancŃiunea de drept al mediului însoŃeşte
sancŃiunea contravenŃională sau de altă natură, urmărind repararea
prejudiciului ecologic aferent faptei incriminate. Este situaŃia măsurii luate
faŃă de proprietarii de terenuri degradate, care beneficiază de material
biologic destinat împăduririi al cărui cost nu l-au suportat, care refuză

67
utilizarea sa sau îl utilizează în alte scopuri şi care, pe lângă aplicarea
amenzii contravenŃionale, sunt obligaŃi să suporte şi despăgubirea
corespunzătoare costului materialului biologic destinat împăduririi (art. 15
(2) din OrdonanŃa Guvernului nr. 81/1998 privind unele măsuri pentru
ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate).

Concluzii
Analiza legislaŃiei româneşti în materie, a reglementărilor celor
două tipuri de sancŃiuni, cele prevăzute de Legea nr. 137/1995 în privinŃa
autorizării activităŃii economico-sociale cu impact asupra mediului, art. 33
din OrdonanŃa Guvernului nr. 4/1995, art. 107-108 din Legea nr. 107/1996,
art. 54-55 din Legea nr. 18/1991 şi art. 15 (2) din OrdonanŃa Guvernului nr.
81/1998 ş.a., permite desprinderea anumitor trăsături definitorii ale
sancŃiunilor de drept al mediului.
În primul rând, este vorba despre sancŃiuni care privesc fapte de
încălcare a unor obligaŃii legale dintr-un raport de drept al mediului, având la
bază dreptul şi obligaŃia statului de a asigura protecŃia mediului şi
menŃinerea echilibrului ecologic (art. 134 (2) lit. e din ConstituŃie) şi
caracterul obiectiv de interes public major (cum prevede Legea protecŃiei
mediului). De asemenea, suntem în prezenŃa încălcării obligaŃiei generale de
protecŃie a mediului ce revine tuturor persoanelor fizice şi juridice conform
art. 6 din Legea nr. 137/1995. În privinŃa dreptului de proprietate, art. 41,
alin. 6 din ConstituŃie, stabilind că dreptul de proprietate obligă la
respectarea sarcinilor privind protecŃia mediului, instituie servituŃi legale
pentru mediu asupra acestuia, iar încălcarea lor atrage, în mod necesar, şi o
sancŃiune specifică. Cea consacrată prin art. 54 din Legea nr. 18/1991 şi
celelalte reglementări sectoriale reprezintă astfel o aplicare concretă.
Datorită caracterului şi rolului lor specific, principal, aplicarea sancŃiunilor
de drept al mediului nu exclude posibilitatea altor sancŃiuni prevăzute de
lege, care pot fi mai ales cele de drept administrativ (în sens larg), dar şi de
drept penal (cu rol de garantare a respectării normelor).
În privinŃa organelor abilitate să constate şi să aplice sancŃiunile de
drept al mediului, acestea sunt în principiu cele ale administraŃiei publice
(centrale de specialitate ori ale administraŃiei publice locale).
Sub raportul soluŃionării litigiilor, în calitate lor de acte
administrative, actele de constatare şi aplicare a sancŃiunilor de drept al
mediului pot fi atacate prin contencios administrativ, în condiŃiile stabilite
prin Legea nr. 29/1990.

68
În sfârşit, este de remarcat că dreptul administrativ rămâne, şi în
domeniul dreptului mediului, drept comun, şi ca atare, în măsura în care
reglementările speciale nu dispun, se aplică regulile regimului administrativ.
Desigur, este vorba despre un proces în curs de desfăşurare, pe
măsură ce dreptul mediului îşi afirmă valenŃele de nouă ramură de drept şi
disciplină ştiinŃifică.

I Notiuni generale privind dreptul mediului

1. Conceptul de mediu inconjurator.


2. Conceptul de poluarea mediului.
3. Conceptul de resurse materiale.
4. Clasificare.
5. Definitia Dreptului mediului.
6. Obiectul Dreptului mediului.
7. Functiile Dreptului mediului.
8. Caracterele raportului juridic de Dreptul mediului.
9. Structura raportului juridic de Dreptul mediului.
10.Izvoarele Dreptului mediului inconjurator.

II Principiile dreptului mediului

1. Clasificarea principiilor.
2. Principiile dreptului mediului in plan international.
3. Principiul – Protectia mediului constituie obiectiv de interes public
major.
4. Principiul – precautiei in luarea deciziei.
5. Principiul – actiunii preventive.
6. Principiul – conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor cadrului
biogeografic natural.
7. Principiul – “polutorul plateste”.
8. Principiul – dezvoltarii colaborarii internationale pentru protectia
mediului.
9. Principiul – informarii si participarii publicului la luarea deciziilor si
accesul la justitie.

69
III Modalitati de implementare a principiilor si elementelor strategice
1. Prevenirea si controlul integrat al poluarii prin utilizarea celor mai
bune tehnici disponibile pt. activitatile cu impact semnificativ asupra
mediului .
2.Mentinerea si ameliorarea calitatii mediului.
3. Rezolvarea pe nivelul de competenta a problemelor de mediu in
functie de amploarea lor.
4. Stabilirea si urmarirea realizarii programelor pentru conformare.
5. Evaluarea impactului asupra mediului in faza initiala a proiectelor.
6. Introducerea si utuilizarea parghiilor economice stimulative sau
coercitive.
7. Corelarea planificarii de amenajare a teritoriului si urbanism cu
cea de mediu.
8. Promovarea de acte normative armonizate cu reglementarile
europene si internationale in domeniu.
9. Inlaturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteaza nemijlocit si
grav sanatatea oamenilor.
10. Crearea sistemului national de monitorizare integrat a calitati
aerului.

IV Cadrul institutional al mediului inconjurator

1. Autoritati nationale cu atributii in domeniul protectiei mediului.


2. Autoritati interministeriale in domeniul protectiei mediului.
3. Autoritati internationale in domeniul protectiei mediului.
4. Institutii aflate in subordinea Ministerului Mediului.
5. Institutii de cercetare si proiectare aflate in subordinea Ministerului
Mediului.
6. Organisme consultative.
7. Autoritati publice cu atributii in domeniul protectiei mediului.
8. Institutii sub autoritatea Ministerului Mediului.
9. Atributiile Garzii de mediu.
10.Atributiile Inspectoratelor teritoriale de mediu.

V Proceduri si acte de reglementare in domeniul protectiei mediului

1. Procedura studiului de impact.


2. Realizarea studiului de impact.
3. Acordul de mediu.

70
4. Autorizatia (integrala) de mediu.
5. Reguli comune de eliberare a ambelor acte.
6. Revizuirea.
7. Procedura susdendarii.
8. Procedura bilantului de mediu.
9. Programul de conformare.
10.Cerintele documentelor de urbanism si amenajare a teritoriului.

VI Raspunderea juridica in dreptul mediului

1. Sistemul raspunderii juridice in domeniul protectiei mediului.


2. Principiile raspunderii civila in dreptul mediului.
3. Conditiile raspunderii civile in domeniul protectiei mediului.
4. Conceptul de “fapta” in dreptul mediului.
5. Conceptul de “prejudiciu” in dreptul mediului.
6. Actiunea civila in domeniul protectiei mediului.
7. Efectele raspunderii civile in domeniul protectiei mediului.
8. Formele evaluarii daunelor ecologice.
9. Particularitatile raspunderii penale in domeniul protectiei mediului.
10.Particularitatile raspunderii contraventionale in domeniul protectiei
mediului.

VII Protectia atmosferei

1. Conceptul de poluare.
2. Conceptul de poluanti.
3. Politica nationala de protectie a atmosferei.
4. Normele tehnice, standardele elaborate de M.M.G.A.
5. Conceptul de emisie de poluanti, emisii excesive.
6. Conceptul de surse stationare.
7. Modalitati de combatere a poluarii industriale.
8. Combaterea poluarii aerului produsa de autovehicule.
9. Protectia stratului de ozon.
10.Protectia spatiului extraatmosferic.

VIII Protectia apelor

1. Clasificarea apelor dupa regimul de ocrotire.


2. Clasificarea apelor dupa destinatie.
3. Clasificarea apelor dupa calitati.

71
4. Categorii de ape – domenii publice.
5. Categorii de ape – proprietate private.
6. Conceptul de poluarea apei.
7. Protectia cantitativa a apei.
8. Protectia calitativa a apei.
9. Protectia sanitara a apei.
10.Protectia mediului marin in dreptul international.

IX Protectia solului, subsolului, florei si faunei

1. Protectia cantitativa a solului – terenuri degradate.


2. Protectia calitativa a solului.
3. Obligatiile de mediu privind protectia resurselor naturale.
4. Obligatiile de mediu privind exploatarea petrolului.
5. Fondul forestier national.
6. Protectia fondului forestier national.
7. Obligatiile proprietarilor fondului forestier national.
8. Fondul de conservare si regenerare a padurilor.
9. Fondul cinegetic al Romaniei – principii generale.
10.Cerintele protectiei vanatului.

X Protectia ariilor protejate

1. Clasificarea ariilor protejate.


2. Conceptul de parc national.
3. Conceptul de monumente ale naturii.
4. Conceptul de rezervatie stiintifica.
5. Conceptul de rezervatie a biosferei.
6. Procedura instituirii ariilor protejate.
7. Regimul juridic general al ariilor protejate.
8. Functiile rezervatiei biosferei.
9. Zonele de protectie a Rezervatiei Biosferei “Delta Dunarii”.
10.Regimul de administrare a rezervatiei.

XI Protectia asezarilor umane

1. Obiectivele protectiei asezarilor umane.


2. Obligatiile persoanelor juridice si fizice.
3. Protectia mediului in activitatea de constructii.

72
4. Actele de reglementare a activitatilor economice si sociale cu impact
asupra mediului.
5. Fazele procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.
6. Realizarea studiului de impact.
7. Efectele studiului de impact.
8. Cerintele de calitate in constructii.
9. Procedura executarii constructiilor de calitate.
10.Clasificarea poluarii sonore.

XII Regimul substantelor si deseurilor

1. Conceptul de substante periculoase.


2. Conceptul de deseuri periculoase.
3. Obiectivele regimului juridic al substantelor si deseurilor periculoase.
4. Obligatiile persoanelor fizice si juridice.
5. Conditiile pentru obtinerea autorizatiei de mediu.
6. Documentatia pentru autorizatie.
7. Obligatiile generale ale agentilor economici.
8. Obiectivele regimului de import a deseurilor periculoase.
9. Obiectivele regimului de import a marfurilor periculoase pentru
sanatate si mediu.
10.Obiectivele regimului juridic al materiilor explosive.

XIII Regimul juridic al ingrasamintelor chimice si a produselor de uz


fitosanitar

1. Clasificarea produselor fitosanitare.


2. Necesitatea reglementarilor privind ingrasamintele chimice si
produsele fitosanitare.
3. Obiectivele regimului juridic al acestor produse.
4. Procedura omologarii produselor fitosanitare.
5. Scopurile folosirii produselor fitosanitare.
6. Regimul de import a produselor fitosanitare.
7. Competenta de comercializare a produselor fitosanitare.
8. Regulile utilizarii produselor fitosanitare.
9. Reguli pentru efectuarea tratamentelor de combatere a bolilor,
daunatorilor, buruienilor.
10.Modalitati de reducere a riscului de impact asupra mediului a
produselor fitosanitare.

73
XIV Regimul privind asigurarea impotriva radiatiilor ionizante si
securitatea surselor de radiatii

1. Conceptul de sursa de radiatii.


2. Instrumentele juridice administrative de realizare a activitatilor
nucleare.
3. Procedura autorizarii activitatilor nucleare.
4. Autorizatia pentru realizarea activitatilor nucleare.
5. personalului ce desfasoara activitati nucleare.
6. Amplasarea unitatilor nucleare.
7. Protectia sanitara a obiectivelor nucleare.
8. Controlul activitatii nucleare.
9. Categorii de persoane expuse professional activitatii nucleare.
10.Masuri de protectie a personalului.

+I Notiuni generale privind dreptul mediului

1.Conceptul de mediu inconjurator.


1.Care din elemente nu fac parte din conceptul de mediu?
a). ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei;
b). aerul, apa, solul, subsolul, peisajul, toate straturile atmosferice;
c). factorii fizici si cosmotelurici;
d). materiile organice si anorganice;
e). unele valori materiale si spirituale, calitatea vietii.

2. Conceptul de poluarea mediului.


1. Care din actiuni nu fac parte din conceptul de poluare?
a). introducerea directa sau indirecta a unui poluant care dauneaza calitatii
mediului;
b). actiunea poluantului care dauneaza sanatatii umane;
c). pagubele produse de inundatii;
d). actiunea poluantului care dauneaza bunurilor materiale ;
e). deteriorarea mediului in scop recreativ.

74
3.Clasificarea poluarii.
1. Clasificarea poluarii in raport de factorul poluant:
a) chimica
b) fizica
c) biologica
d) estetica
e) artificiala

4. Conceptul de resurse naturale.


a. Care din elemente nu fac parte din resursele naturale ale
mediului?
a) resursele neregenerabile
b) resursele regenerabile
c) resursele inepuizabile
d) resursele umane
e) totalitatea elementelor naturale ce pot fi folosite de om

5. Definitia Dreptului mediului.


1. Dreptul mediului este ramura de drept:
a). privat;
b). public;
c). mixt;
d). international;
e). ecologic.

6. Obiectul Dreptului mediului.


1. Dreptul mediului nu reglementeaza relatiile sociale :
a). din perioada anterioara intrarii in actiune a normelor de mediu
(prevenirea)
b). perioada de pericol iminent;
c). dupa producerea prejudiciului;
d). cele care au ca scop inbunatatirea generala a conditiilor de mediu;
e). de natura comerciala.

7. Functiile Dreptului mediului.


1. Care din urmatoarele activitati nu reprezinta functii ale mediului?

75
a). organizare si institutionalizare al actiunii sociale in scopul protectiei si
ameliorarii mediului;
b). managementul administratiei publice;
c). promovarea obiectivelor dezvoltarii durabile;
d). protectie, conservare si ameliorarea mediului;
e). promovarea cooperarii internationale in domeniul protectiei mediului.

8. Caracterele raportului juridic de Dreptul mediului.


a. Care din situatii nu reprezinta caractere ale raportului juridic?
a) caracterul social
b) caracterul volutional
c) pozitia de subordonare a partilor
d) pozitia de egalitate a partilor

9. Structura raportului juridic de Dreptul mediului.


a. Care din urmatoarele elemente nu fac parte din structura
raportului juridic de drept al mediului?
a) legislatia in vigoare
b) obiectul raportului juridic
c) subiectele raportului juridic
d) continutul raportului juridic

10.Izvoarele Dreptului mediului inconjurator.


1. Nu constituie izvoare ale dreptului mediului:
a). constitutia;
b). codul silvic;
c). tratatele internationale;
d). legile familiei si protectiei copilului;
e). actele guvernamentale.

II Principiile dreptului mediului

1.Clasificarea principiilor.
1. Principiile dreptului mediului nu se clasifica:
a) in plan intern(national)
b) in plan regional
c) in plan international

76
2. Principiile dreptului mediului in plan national.
1. Care din reguli nu reprezinta principii ale dreptului mediului in
plan national?
a) principiul egalitatii in fata legii
b) principiul precautiei in luarea deciziei
c) principiul “poluatorul plateste”
d) principiul prezumtiei de nevinovatie
e) principiul separarii puterilor in stat

3. Principiile dreptului mediului in plan international.


1. Care din reguli nu fac parte principiile dreptului mediului in
plan international?
a) principiul cooperarii internationale
b) principiul prevenirii poluarii
c) principiul dreptului la aparare
d) principiul “poluatorul plateste’
e) principiul nediscriminarii

4. Principiul – Protectia mediului constituie obiectiv de interes public


major.
1. Principiul – Protectia mediului constituie obiectiv de interes
public major deoarece:
a) nu pune in valoare dezvoltarea durabila a resurselor de apa
b) protectia mediului nu constituie o obligatie a statului
c) normele dreptului mediului sunt de ordine publica (imperative)
d) calitatea mediului nu este de o importanta exceptionala pentru
viata

5. Principiul – precautiei in luarea deciziei.


1. Principiul – precautiei in luarea deciziilor implica:
a) neluarea masurilor de protectie a mediului pt. a elimina riscurile
probabile
b) manifestarea unei diligente maxime in adoptarea hotararilor ce
implica risc in degradarea mediului
c) neaplicarea reglementarilor internationale de mediu

6. Principiul – actiunii preventive.


1. Principiul – actiunii preventive implica:
a) costuri mai mari pt. repararea pagubelor

77
b) nereglementarea unor obligatii pt. persoanele fizice sau juridice
cu caracter preventive
c) nepromovarea activitatilor care sa limiteze efectele nocive
asupra mediului
d) promovarea unor actiuni care sa conduca la evitarea producerii
daunelor
e) uneori repararea pagubelor ireversibile

7. Principiul – conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor cadrului


biogeografic natural implica:
a) inlaturarea diversitatii dintre organismele vii din ecosisteme
b) mentinerea nivelurilor cantitative si calitative durabile ale
resurselor biologice printr-un management adecvat
c) inlaturarea diversitatii din interiorul speciilor
d) promovarea unor specii clonate
e) promovarea cercetarilor genetice

8.Principiul – “poluatorul plateste”implica:


a) obligatia poluatorului de a suporta costurile masurilor de
preventie si a celor de reparare a prejudiciului
b) dreptul partii vatamate de a efectua investitii privind prevenirea
accidentelor ecologice
c) obligatia partii vatamate de a repara prejudiciul produs prin
poluare
d) obligatia tertelor persoane de a preveni poluarile accidentale
e) dreptul vecinilor de a despagubi partile vatamate prin poluare

9.Principiul – dezvoltarii colaborarii internationale pentru protectia


mediului reprezinta:
a) nu respecta principiul suveranitatii statelor
b) nu este cuprins in conventii si tratate internationale
c) nu urmareste prevenirea, reducerea si limitarea eficienta a
prejudicierii mediului
d) un principiu fundamental al dreptului international aplicabil si in
protectia mediului
e) nu tine cont de principiile dreptului national

78
10.Principiul – informarii si participarii publicului la luarea deciziilor si
accesul la justitie presupune:
a) participarea administratiei publice la promovarea protectiei
mediului
b) participarea cetatenilor la actiuni ecologice
c) obligarea partilor de a participa in rezolvarea proceselor juridice
d) promovarea prin toate mijloacele a actiunilor ecologice
e) obligatia statelor de a asigura accesul si informarea publicului
in privinta oricarei actiuni cu implicatii asupra mediului

III Modalitati de implementare a principiilor si elementelor stategice

1. Prevenirea si controlul integrat al poluarii prin utilizarea celor mai


bune tehnici disponibile pt. activitatile cu impact semnificativ asupra
mediului presupune:
a) aplicarea tehnicilor disponibile de valoare si eficienta medie in
productie
b) folosirea celor mai eficiente tehnici pt. realizarea unui nivel
ridicat de protectia mediului in intregul sau
c) utilizarea unor tehnici inaccesibile operatorului
d) scoaterea din functiune a instalatiilor indiferent de situatie
e) inlocuirea tehnologiilor pt. a mari emisiile si impactul asupra
mediului

2.Mentinerea si ameliorarea calitatii mediului presupune:


a)stabilrea unor norme de calitate a mediului.
b)asigurarea unui mediu ambiant, curat si sanatos.
c)protectia si dezvoltarea durabila a societatii.
d)promovarea cooperarii internationale.
e)monitorizarea starii mediului si a resurselor naturale.
3. Rezolvarea pe nivelul de competenta a problemelor de mediu in
functie de am ploarea lor.
Care atributii nu sunt corespunzatoare in funstie de competente
autoritatii de mediu?
a)la nivel regional autorizarile de mediu sunt emise de Garda de
Mediu.
b)la nivel judetean autorizatiile de mediu sunt emise de Agentia
Judeteana de Mediu.
c)in cazul activitatilor de interes national autorizatiile de mediu
sunt emise d Ministerul Mediului.

79
d)in cazul activitatilor economice periculoase trebuie si avizul
guvernului.
e)activitatile cu impact interenational sunt avizate si de Academia
Romana
4. Stabilirea si urmarirea realizari programelor pentru conformare.
Care din actiuni nu fac parte din programele de conformare?
a)programul de conformare stabileste etapele realizari investitiei.
b)programul de conformare este un act de reglementare.
c)masurile stabilite prin programul de conformare au termen.
d)nerealizarea masurilor stabilite conduce la anularea autorizatiei
de mediu.
e)nerealizarea masurilor stabilite conduce la incetarea
activitatilor economice.
5. Evaluarea impactului asupra mediului in faza initiala a proiectelor.
Care actiuni nu fac parte din evaluarea impactului asupra mediului?
a)studiul de impact este un act de reglementare.
b)evaluarea impactului de mediu face parte din procedura
autorizarii de mediu
c)raportul evaluatorului este mijloc de proba in procesul juditiar.
d)evaluatorul raspunde de exactitatea raportului.
e)titularul solicitarii raspundere de corectitudini informatiilor.
6. Introducerea si utuilizarea parghiilor economice stimulative sau
coercitive.
Care din masurile prezentate fac parte din parghiile economice
stimulative sau coercitive ?
a)aplicarea sanctiounilor civile.
b)aplicarea sanctiunilor contraventionale.
c)aplicarea sanctiunilor penale.
d)aplicarea taxelor si impozitelor de mediu legale.
e)nu sunt recomandabile folosirea parghiilor stimulative.
7. Corelarea planificarii de amenajare a teritoriului si urbanism cu cea
de mediu.
Care din actiuni conduc la corelarea planificarii de amenajare a
teritoriului si urbanism cu cea de mediu?
a)aplicarea principiului limitarii urbanizarii pentru realizarea
unui echilibru intre protectia mediului si dezvoltare durabila.
b)respectarea masurilor de intetres general, inclusiv cele de
protectie a mediului.
c)regulamentele de urbanism si planurile urbanistice u cuprind
cerinte ale protectiei mediului.

80
d)armonizarea dezvoltarii asezarilor umane.
e)sigurantza constructiilor in raport cu riscurile naturale si
tehnologice.
8. Promovarea de acte normative armonizate cu reglementarile europene
si internationale in domeniu.
Care initiative normative nu se armonizeaza cu reglementarile
europene si internationale in domeniu?
a)legislatia de mediu interna se armonizeaza permanent cu
directivele europene in baza capitolului 22 din tratatul de aderare al
Romaniaei la UE.
b)exista acte normative armonizate in domeniul deseurilor
periculoase.
c)indeplinirea termenilor prevazute in tratatul de aderare
conduce la aplicarea clauzei de salvgardare privind integrarea pentru
probleme de mediu.
d)exista legislatie armonizata in domeniul ariilor protejate.
e)exista legislatie armonizata in domeniul carburantior.
9. Inlaturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteaza nemijlocit si
grav sanatatea oamenilor.
Care din actiuni nu conduc la inlaturarea poluantilor care pericliteaza
nemijlocit si grav sanatatea oamenilor?
a)elaborarea de acte normative pentru aceasta categorie de
poluanti.
b)identificarea pruducatorilor, comerciantilor si detinatorilor
acestor categotii de poluanti.
c)stabilirea programelor de conformare pentru producatori in
vederea uincadrari in standardele europene privind poluanti.
d)sursele de poluare a arerului nu sunt prioritare deoarece
atmosfera este infinita.
e)in privinta marilor poluatori au fost stabilite masuri de gratie
esalonate pana in in anul 2023.
10. Crearea sistemului national de monitorizare integrat a calitati aerului.
Care din masuri nu fac parte din sistemul national de monitorizare
integrate a calitati aerului?
a)monitorizarea se efectueaza numai de institutiile statului
competente.
b)monitorizarea se realizeaza la nivel judetean, regional si
national.
c)sistemul national de monitorizare este racordat la sistemul
European si cel international.

81
d)monitorizarea este obligatorie si pentru agenti economici.
e)exista organisme guvernamentale si interguvernamentale
pentru realizarea monitorizarii.

IV Cadrul institutional al mediului inconjurator

1.Autoritati nationale cu atributii in domeniul protectiei mediului sunt:


a) Consiliile judetene
b) Prefecturile
c) Ministerul economiei si comertului
d) Ministerul mediului si gospodaririi apelor, Inspectoratele de
protectia mediului
e) Consiliile comunale

2. Autoritati interministeriale in domeniul protectiei mediului:


a) Ministerul sanatatii
b) Ministerul transporturilor
c) Comisia centrala pt. aparare impotriva inundatiilor, fenomenelor
meteorologice periculoase si accidentelor hidrotehnice
d) Ministerul invatamantului
e) Ministerul apararii nationale

3. Care din organizatii nu sunt autoritati internationale in domeniul


protectiei mediului?
a) Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S )
b) Organizatia pt. Alimentatie si Agricultura ( F.A.O )
c) Agentia Internationala pt. Energia Atomica (A.I.E.A )
d) Organizatia Mondiala a Comertului ( O.M.C )
e) U.N.E.S.C.O

4. Care din institutiile urmatoare nu se afla in subordinea Ministerului


Mediului.
a) Comisia Nationala pt. Controlul Activitatilor Nucleare
b) Administratia Rezervatiei Biosferei “Delta Dunarii”
c) Autoritatea privind Turismul si Tineretul

82
5. Institutii de cercetare si proiectare aflate in subordinea Ministerului
Mediului.
a. Care unitati de cercetare stiintifica si proiectare nu se afla in
subordinea Ministerului Mediului?
a) Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pt. Protectia
Mediului
b) Institutul de Criminalistica
c) Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Maritima “Grigore
Antipa”
d) Institutul National de Cercetare-Dezvoltare “Delta Dunarii”
e) Institutul de Cercetare in Ingineria Mediului

6. Care din urmatoarele nu fac parte din organismele consultative ale


Ministerului Mediului?
a) Comisia centrala de aparare impotriva inundatiilor si
fenomenelor meteo periculoase
b) Comisia nationala pt. siguranta barajelor
c) Comitetul national roman pt. programul hidrologic international
d) Comisia nationala a drepturilor omului

7. Care din autoritatile publice nu au atributii in domeniul protectiei


mediului?
a) Regia Nationala a Padurilor
b) Garda Financiara si Garda de Mediu
c) Comitetul National pt. Protectia Stratului de Ozon
d) Politia
e) Avocatul Poporului

8. Care din institutii sunt sub autoritatea Ministerului Mediului.


a) Compania Nationala “Apele Romane SA”
b) Consiliile Judetene
c) Prefecturile
d) Primariile
e) Consiliile Municipale
9. Care din atributiile urmatoare sunt ale Garzii de mediu?
a) coordoneaza activitatea de instruire privind protectia mediului
b) aplica sanctiuni contraventionale si intocmeste dosare penale in
cazul incalcarii regulilor de protectia mediului
c) implementeaza politicile, strategiile si reglementarile de mediu
d) elaboreaza normele de protectia mediului

83
e) promoveaza managementul mediului

10.Care din urmatoarele nu constituie atributii ale Inspectoratelor


teritoriale de mediu?
a) coordoneaza activitatea de instruire privind protectia mediului
b)implementeaza politicile, strategiile si reglementarile de mediu
c)elibereaza acorduri, avize, autorizatii integrale de mediu
d) aplica sanctiuni contraventionale si intocmeste dosare penale in
cazul incalcarii regulilor de protectia mediului
e)promoveaza managementul mediului

V Proceduri si acte de reglementare in domeniul protectiei mediului

1. Precizati care activitate nu face parte din procedura studiului de


impact?
a)intocmirea cererii in forma scrisa de catre titularul proiectului
b)analiza scopului actiunii propuse cu participarea autoritatii de
mediu, a titularului, a unor experti si reprezentanti ai autoritatilor
publice
c)intocmirea de catre autoritatea de mediu a indrumarului cu probleme
si a listei avizelor ce trebuie obtinute
d)luarea deciziei finale motivate si publica de catre autoritatea
competent
e)trimiterea deciziei la instant competenta

2.Care reguli nu fac parte din realizarea studiului de impact?


a)studiul de impact este efectuat de catre Garda de Mediu
b)studiul de impact se realizeaza prin unitati specializate
c)cheltuielile acestuia sunt suportate de titularul proiectului
d)titularul proiectului raspunde pentru realitatea informatiilor
e)executantul studiului raspunde pentru corectitudinea raportului

3. Acordul de mediu este valabil:


a)daca lucrarile de investitie nu incep in termen de 2 ani
b)pentru o perioada de 5 ani
c)pentru o perioada de 10 ani
d)pe toata perioada punerii in aplicare a proiectului
e)pe toata perioada programului de conformare

84
4. Autorizatia (integrata) de mediu se solicita si obtine pentru:
a)desfasurarea activitatilor existente si inceperea activitatilor noi cu
posibil impact semnificativ asupra mediului;
b)proiecte publice;
c)modificarea sau extinderea activitatilor existente;
d)cand titularul activitatii abandoneaza proiectul;
e)in situatii de fuziune, divizare, concesionare.

5.Care din urmatoarele actiuni nu constituie reguli comune de eliberare a


acordului si autorizatiei de mediu?
a)aceste acte sunt eliberate de autoritatea de mediu centrala sau
teritoriala competent;
b)ambele se elibereaza dupa obtinerea celorlalte avize cerute de lege;
c)uneori aceste acte sunt emise de garda de mediu;
d)ambele nu se elibereaza daca nici o varianta de proiect nu prevede
inlaturarea efectelor negative asupra mediului;
e)valabilitatea acestora este de maximum 5 ani.

6. In care din situatii, acordul si autorizatia de mediu nu pot fii revizuite:


a)daca apar elemente noi,necunoscute la data emiterii;
b)in cazul reinnoirii acestora,cu posibilitatea refacerii studiului de
impact;
c )nerespectarea programului de conformare;
d)expirarea valabilitatii acestora;
e)schimbarea titularului acivitatii.
7.Procedura suspendarii acordului si autorizatiei de mediu presupune:
a)nerespectarea prevederilor acestora;
b)o somatie prealabila fara termen;
c)neeliminarea cauzelor care au determinat-o;
d)sa treaca mai mult de 6 luni de la expirarea termenului din somatie;

e)inceperea executiei proiectului dupa expirarea termenului de


suspendare.
8.Procedura bilantului de mediu presupune:
a)neobtinerea avizului pentru stabilirea obligatiilor de mediu sau a
autorizatiei de mediu;

85
b)obtinerea informatiilor asupra cauzelor si consecintelor efectelor
negative cumulate,anterioare,prezente si anticipate ale activitatii.
c)nu face parte din actiunea de evaluare a impactului asupra
mediului;
d)este facultativa cu ocazia schimbarii destinatiei sau a
proprietarului investitiei;
e)efectuarea lui de catre noul proprietar.

9.Programul de conformare presupune:


a)etape care sa conduca la nerespectarea prevederilor
autorizatiei/avizului de mediu;
b)control din partea politiei;
c)respectarea obligatiilor de mediu de catre vecinii titularului
activitatii;
d)un plan de masuri care face parte integranta din autorizatia sau
avizul pentru stabilirea obligatiilor de mediu;
e)este un act de reglementare.

10.Care din urmatoarele actiuni nu constituie cerinte ale documentelor de


urbanism si amenajare a teritoriului:
a)realizarea unui echilibru intre protectia mediului si dezvoltarea
durabila a localitatilor;
b)respectarea masurilor de interes general,deci si a celor de mediu;
c)valorificarea resurselor naturale ale solului si sub solului;

d)pastrarea integritatii mediului si protejarea patrimoniului natural


si construit;
e)garantarea constructiilor pentru toate riscurile.

VI. Raspunderea juridica in dreptul mediului

1. Care din urmatoarele componente nu fac parte din sistemul


raspunderii juridice in domeniul protectiei mediului?
a)raspunderea civila pentru prejudiciul ecologic;
b)raspunderea partii vatamate pentru nerespectarea regulilor de
protectie a mediului;
c)raspunderea contraventionala;
d)raspunderea de mediu;

86
e)raspunderea penala.
2. Care din urmatoarele reguli constituie principia ale raspunderii civile
in dreptul mediului:
a)principiul prezumtiei de nevinovatie;
b)principiul raspunderii obiective, independenta de culpa;
c)principiul raspunderii divizibile in cazul pluralitatii autorilor;
d)principiul prezumtiei de vinovatie;
e)principiul subordonarii administrative.

3. Care din urmatoarele cerinte nu constituie conditii ale raspunderii


civile in domeniul protectiei mediului:
a)autorii sa fi implinit varsta de 18 ani;
b) savarsirea unei fapte ilicite;
c)producerea unui prjudiciu ecologic;
d)existenta legaturii cauzale dintre fapta si prejudiciu;
e)inexistenta cauzelor care inlatura sau exonereaza de raspundere
juridica.
4. Care din urmatoareale situatii nu formeaza continutul conceptului de”
fapta” in dreptul mediului:
a)manifestarea umana perceptibila care conduce la modificarea unor
raporturi juridice existente;
b)actiunea ilicita care contravene prescriptiilor normelor de dreptul
mediului;
c)faptele ilicite generatoare de prejudicii ecologice;
d)promovarea pe orice cale a responsabilitatilor civice privind
respectarea legislatiei de mediu;
e)activitatile licite care uneori produc prejudicii ecologice.

5. Care din urmatoarele efecte nu fac parte din prejudiciul ecologic:


a)fenomenele naturale distructive de origine geologica sau
meteorologice;
b)evenimente cu urmari deosebit de grave asupra mediului, provocate
de accidente;
c)poluari accidentale de natura chimica;
d)activitati daunatoare sau dezastre ce produc daune asupra sanatatii
oamenilor, bunurilor sau mediului;
e)vatamarile corporale produse ca urmare a comportamentelor
agresive a unor persoane.

87
6. Care din urmatoarele personae fizice sau juridice nu au dreptul la
actiune in justitie pentru repararea prejudiciului ecologic:
a)Ministerul Public;
b)orice persoana fizica lezata sau nu prin fapta ecologica ;
c)proprietarii de pensiuni care nu respecta legislatia de mediu;
d)organizatiile neguvernamentale pentru daunele ecologice suferite de
membrii sai;
e)organizatiile neguvernamentale pentru persoanele nemembre care au
suferit prejudiciu.

7. Care din situatii nu fac parte din efectele raspunderii civile in


domeniul protectiei mediului:
a)obligarea faptuitorului la repararea integrala a prejudiciului;
b)obligarea faptuitorului la repararea partiala a prejudiciului in functie
de culpa;
c)restabilirea situatiei anterioare cu suportarea cheltuielilor;
d)repararea in natura cand este posibila;
e)repararea prin echivalent.

8. Care din urmatoarele forme nu se aplica in evaluarea daunelor


ecologice:
a)evaluarea cantitativa si calitativa prin aproximare;
b)evaluarea monetara in cazul bunurilor;
c)evaluarea forfetara prin stabilirea unor baremuri in mecanismul
distrugerilor;
d)evaluarea negociata in cazul mai multor faptuitori;
e)evaluarea pecuniara in cazul activitatiilor comerciale.

9. Care din urmatoarele situatii nu atrag raspunderea penala in domeniul


protectiei mediului:
a)cand s-a savarsit o infractiune;
b)cand infractiunea ecologica aduce atingeri mai mult unor interese
colective;
c)cand faptele sunt prevazute in legi speciale;
d)cand exista o cauza care inlatura caracterul penal al faptei;
e)cand prin interpretarea normelor penale se poate achita faptuitorul.

10. Care din urmatoarele situatii nu atrag raspunderea contraventionala in


domeniul protectiei mediului:

88
a)cand s-a savarsit o contraventie;
b)cand contraventia ecologica aduce atingeri mai mult unor interese
colective;
c)cand faptele sunt prevazute in legi speciale;
d)cand prin interpretarea normelor contraventionale se poate achita
faptuitorul;
e)cand exista o cauza care inlatura caracterul contraventional al
faptei.

VII Protectia atmosferei

1.Care din actiuni nu fac parte din conceptul de poluare a mediului:


. a)introducerea directa a unui poluant in mediul inconjurator;
b)introducerea indirecta a unui poluant in mediul inconjurator;
c)poluantul sa nu aiba o actiune nociva asupra mediului;
d)poluantul sa aduca prejudicii sanatatii umane/calitatii mediului;
e)impiedicarea utilizarii mediului in scop recreativ.

2.Care materiale nu fac parte din categoria poluantilor:


a).substanta lichida,gazoasa care modifica negativ mediul;
b)substantele,materialele care produc jocurile de artificii;
c)preparatele solide care modifica negative echilibrul din mediu;
d)energiile si vibratiile care dauneaza vietii si mediului;
e)radiatiile electromagnetice,ionizante,atomice care produc daune
ecologice.

3 Care masuri nu fac parte din politica nationala de protectie a


atmosferei:
a)diversificarea asigurarilor de viata si de bunuri;
b)introducerea de tehnici/tehnologii pt.retinerea poluantilor la sursa;
c)gestionarea resurselor de aer pt.asigurarea calitatii vietii;
d)reducerea emisiilor de poluanti pt.regenerarea atmosferei;
e)modernizarea monitorizarii integrate a calitatii aerului.

89
4 Care sunt situatiile pt.care autoritatile de mediu competente nu
elaboreaza norme tehnice,standarde si regulamente de aplicare:
a )calitatea aerului;
b)emisiile de poluanti atmosferici pt.surse fixe si mobile;
c)calitatea si circulatia combustibililor si carburantilor;
d)in domeniul poluarii fonice;
e)pt.activitatile de recreere si de agreement.

5 Conceptele de emisie de poluanti, emisii excessive presupune:


a)eliminarea in atmosfera a poluantilor solizi;
b) lichizi;
c)transferul poluantilor in atmosfera catre oameni,bunuri;
d)depasirea de 7 ori una sau mai multe maxime stabilite prin lege;
e)ameninta calitatea vietii,apei si bunurile.

6. Conceptul de surse stationare reprezinta:


a)constructii care produc sau evacueaza poluanti in atmosfera;
b)utilaje
c)tehnologii care nu
d)instalatii care produc sau
e)aparate de ventilatie

7. Prin care din modalitati prezentate nu se realizeaza combaterea


poluarii industriale:
a)stabilirea concentratiilor maxime admisibile(C.M.A.);
b)afectarea dreptului de proprietate prin fixarea unor zone de
protectie sanitara;
c)reglementarea amplasamentelor de zone industriale pt. a nu
influienta mediul;
d)stabilirea distantelor minime fata de locuinte pt.activitati cu
impact;
e)stabilirea zonelor de protectie sanitara.

8 Prin care din masurile enumerate nu se combate poluarea aerului


produsa de autovehicule:
a)necertificarea/neomologarea echipamentelor,pieselor de schimb;
b)omologarea de tip a autoturismelor pina la 3,5 tone cu EURO 4;
c)omologarea de tip a autovehiculelor de transport ,peste 3,5
tone,cu EURO 4;

90
d)omologarea individuala,la prima inmatriculare,a autv. De
transport,cu masa totala peste 3’5 tone,cu EURO 3;
e)vehiculele fabricate in Romania,aceleasi reguli, dar cu date
diferite.

9 Protectia stratului de ozon presupune :


a)necesitatea aplicarii la nivel national a documentelor
internationale in domeniu;
b)constituirea Comitetului National pt.protectia strtului de ozon;
c)existenta in comitet a unui grup de experti
tehnici,stiintifici,juridici;
d)stabilirea de sanctiuni pt. nerespectarea prevederilor legale;
e)producerea,importul,exportul de substante prevazute in Protocol
in mod liber.

10.Protectia spatiului extraatmosferic presupune:


a)interzicerea amplasarii in spatiu a armelor de distrugere in masa;
b)interzicerea amplasarii de baze si instalatii militare sau
experimentarea armelor;
c)angajarea raspunderii statului pt. incalcarea legislatiei in
domeniu;
d)posibile contaminari periculoase cu ocazia cercetarilor stiintifice;
e)initieri de consultari internationale.

VIII Protectia apelor

1.Clasificarea apelor dupa regimul de ocrotire:


Dupa care criterii nu sunt clasificate apele ?
a)dupa locul situarii lor
b)dupa destinatia lor
c)in raport de calitatea stabilita prin standarde
d)dupa regimul de ocrotire
e)dupa criteriul solului pe care curg
2.Clasificarea apelor dupa destinatie.
Ce categorii de ape nu fac parte din apele clasificate dupa criteriul
destinatiei
a)ape pentru populatie
b)apele pluviale provenite dn inundatii
c)apa potabila
d)apele uzate industriale

91
e)apele uzate menajere
Clasificarea apelor dupa calitati.
3. Categorii de ape – domenii publice.
Ce categorii de ape nu apartin domeniului public?
a)apele cu potential energetic valorificabil
b)apele de suprafata cu alibi minore mai lungi de 5 km si bazine
hidrografice mai mari de 10 km²
c)albiile raurilor si fluviilor
d)apele pluviale din zona de campie
e)tarmurile Mari Negre si porturile
4.Categorii de ape – proprietate private.
Ce categoori de ape nu fac parte din forme ale proprietetii private?
a)albiile minore mai lungi de 5 km si cu bazine hidrografice ce nu
depasesc 10 km²
b)insulele ce n-au legatura cu malurile la nivelul mediu al apei
c)malurile fluviilor si raurilor
d)izvoarele care se formeaza pe terenuri proprietate private
e)apele care curg permanent avand limitele de la litera a.
5. Conceptul de poluarea apei.
Care din urmatoarele regurili nu reprezinta caracteristici ale dreptului
de proprietate aupra apelor?
a)apele apartinand proprietetii private sunt inalienabile.
b)apele apartinand domeniului public sunt inprescriptibile,
insesizabile si inalienabile
c)proprietarul izvorului poate dispune de el in mod liber cu
exceptia cazurilor prevazute de lege.
d)indiferent de titularu dreptului de proprietate apele sunt supuse
regimului legal de protectie
e)apele apartinand domeniului public sunt administrate de “Apele
Romane”
6.Protectia cantitativa a apei.
Care obligatii nu fac parte din regimul de protectie cantitativa a
apelor?
a)dreptul de folosinta a apei se stabileste prin autorizatia de
gospodarie a apei
b)dreptul de proprietate asupra apei se stabileste prin autorizatia
de mediu
c)respertarea de catre utilizatori de apa a normelor de consum de
apa pe unitatea de produs sau pe activitate

92
d)administratrea apelor tine cont de masurile legislative
economice .
e)gospodarirea apelor reprezinta activitati care
urmarescvalorificarea rationala si mentinerea calitatiia pelor.
7.Protectia calitativa a apei.
Care din reguli nu fac parte din regimul de protectie calitativa a apei?
a)interzicerea poluarii in orice mod al apei
b)stabilirea normelor de calitate a resurselor de ape pe categorii si
grupe.
c)stabilirea de restrictii ori interdictii de sigurantapentru
obiectivele economice noi sau dezvoltarea celor existente
d)utilizatorii de apa n-au obligatii pentru folosirea rationala si
protejarea calitatiia apei
e)elaborarea de planuri de prevenire apoluarii accientalesi
pedepsirea poluari intentionate.
8.Protectia sanitara a apei.
Prin care masuri nu se realizeaza protectia sanitara a apelor?
a)aplicarea masurilor legale de protectie a calitati apei
b)instituirea in jurul surselor de apa si a altor lucrari hidrotehnice
de zone de protectie sanitara
c)in zonele de protectie sanitara nu se impun restrictii pentru
evitarea alterarii calitatii apei
d)in zonele cu regim sever de proctectie sanitara sunt nterzise
orice activitati care ar contamina apa.
e)in perimetru de protectie hidrogeologica se interzicefolosirea
oricarei substante greu degradabila sau nedegradabila
9.Protectia mediului marin in dreptul international
Care din masuri nu fac parte din regimul de protectie a apelor
transfrontiere si a lacurilor internationale?
a)folosirea libera fara restrictii a acestor ape pentru transporturi si
activitati de agrement
b)prevenirea si reducerea poluarilor apelor cu impact transfrotier
c)garantia ca apele transfrontiere se gospodaresc rational, ca sunt
sigure sub aspect ecologic.
d)utilizarea acestor ape in mod rezonabil si echitabil
e)conservarea si restauarea ecosistemelor
10. Clasificarea apelor in functie de calitatea stabilita prin STAS
Ce ape nu fac parte din clasificarea reglementata prin stas in functie
de calitate?

93
a)cursurile de apa care pot fi utilizate in toate sectoatele de
activitate-cat I
b)apele nu pot fi folosite in scopuri uranistice si de agreement.
c)cursurile de apa care pot fi utilizate in industrie si irigatii-cat II
d)cursurile de apa utilizate in hidrocentrale si in statiile de spalare
cat III
e)cursurile de apa degradate ce nu pot fi folosite in nici un
domeniu de activitate.

IX Protectia solului, subsolului, florei si faunei

1.Protectia cantitativa a solului – terenuri degradate.


Care terenuri nu sunt considerate degradate prin eroziune sau
poluare?
a)terenuri cu eroziune de suprafata sau in adancime
b)terenuri afectate de alunecari sau prabusiri
c)terenuri ci exces permanent de umiditate si mlastini
d)terenurile productive
e)terenurile acide sau poluate

2.Protectia calitativa a solului.


Care din reguli nu faca parte din protectia calitativa a solului ?
a)obligatia titularilor de investitii sau productie ca solul fertil
decopertat sa-l depoziteze si niveleze pe terenuri agricole neproductive .
b)obligatia titularilor de obiective de a reda in folosinta agricola,
silvica sau piscicola, terenurile neutilizate.
c)dreptul vecinilor acestor terenuri de a lucra terenurile nefolosite
de catre proprietari lor.
d)amplasare aliniilor de distribuire a energiei electrice si a
conductelor de apa-canalizare astfel incat sa nu stanjeneasca lucrarile
agricole.
e)amenajarile de imbunatatiri funciare trebuie executate in
conditiile legii.
3.Obligatiile de mediu privind protectia resurselor naturale?
Care din reguli nu fac parte din regimul de protectie a resurselor
naturale?
a)titularul dreptului sa ceara accord sau autorizatie de mediu.

94
b)titularul dreptului sa reface terenurile afectate prin mijloace
financiare propri.
c)titularul dreptului sa respecte prevederile acordului sau
autorizatiile de mediu.
d)sa anunte autoritatile competente despre situatiile accidentale.
e)titularul dreptului nu trebuie sa intervinapentru indepartarea
pericolelor in situatii accidentale.
4.Obligatiile de mediu privind exploatarea petrolului.
Precizati care nu sunt considerate abligatii de mediu privind
exploatarea petrolului?
a)titularii activitatilor au un drept de servitude legala asupra
terenurilor fara a plati renta anuala prorietarilor
b) titularii activitatilor au un drept de servitude legala asupra
terenurilor cu plata rentei anuale prorietarilor.
c)terenurile afectate de aceste activitati se determina in conditiile
legii
d)activitatile petroliere se realizeaza cu respectarea conditiile din
acordurile petroliere.
e)in jurul activitatilor petroliere se stabilesc zone de protectie si
sigurantza.

5.Fondul forestier national.


Care din terenurile impadurite sau destinate impaduriri nu fac parte
din fondu forestier national?
a)terenurile in curs de regenerare
b)terenurle degradate si poieneile destinate impaduriri.
c)terenurile date in folosinta temporara personalului silvic.
d)terenurile forestiere pe care exista perdele forestiere de protectie
agricola.
e)pepinierele, plantatiile cu arbusti orbamentali si fructiferi.
6.Protectia fondului forestier national.
Care din actiuni nu fac parte din regimul protectiei fondului forestier
national, indiferent de forma de proprietate?
a)protectia impotriva taierilor ilegale
b)asupra fondul de vanatoare si celui de pescuit nu trebuie sa se
intervina de nimeni in nici un fel.
c)reconstructia ecologica , regenerarea si ingrijirea padurilor.
d) protectia impotriva poluarilor.
e)protectia impotriva bolilor si daunatorilor
7.Obligatiile proprietarilor fondului forestier national.

95
Care din regulile prezentate nu constitue obligatii ale proprietarilor
fondului forestier national ?
a)sa-l gospodareasca in conformitate cu regimul silvic si cu
regulile privind protectia munci
b)sa mentina padurile in stare buna de sanatate
c)sa sigure paza taierilor legale sau altor actiuni de regenerare a
padurilor.
d)sa sigure paza impotriva taierilor ilegale si oricaror altor fapte
pagubitoare.
e)interzicerea defrisarii vegetatiei in zonele in care indeplineste
functii speciale de protectie pe terenurile cu inclinatie mai mare de 30 º .
8.Fondul de conservare si regenerare a padurilor.
Care din resursele prezentate nu fac parte din Fondul de conservare si
regenerare a padurilor ?
a)contravaloarea terenurilor scoase definitive din fonduri
forestiere.
b)20-25% din incasarile rezultate prin valorificarea masei
lemnoase in conditiile legii.
c)alocatii de la bugetul de stat. si prin accesarea fondurilor
structurale ale UE.
d)tarifele stabilite pentru functiile de protectie a padurilor.
e)pierderile de crestere si regenerare si compensarea pabubelor
produse Fondului Forestier.
9.Fondul cinegetic al Romaniei – principii generale.
Care din urmatoarele reguli nu constitue principi generale ale fondul
cinegetic al Romaniei ?
a)gestionarea fondului cinegetic respecta numai reglemantarile
interne, nu si pe cele internatioanale in materie.
b)fondu cinegetic este o resursa naturala de interes national si
international.
c)vanatul face parte din domeniul publis de interes national.
d)fondu cinegetic trebuie administrat si gospodarit in mod
durabil.
e)exercitarea vanatorii in scopul ameliorari calitatii vanatului.
10. Cerintele protectiei vanatului.
Care din actiunile urmatoare nu reprezinta cerinte ale protectiei
vanatului?
a)interzicerea pasunatului in padurile statului.
b)tinerea in captivitate a animalelor salbatice in scop de
agrement.

96
c)popularea cu noi specii de vanat a fondurilor de vanatoare.
d)vanarea animalelor de interes cinegetic numai in limitele cotei
de recolta stabilit.
e)vanatoarea se executa numai in conditiile legii in vigoare.

X Protectia ariilor protejate

1.Clasificarea ariilor protejate.


Care din ari protejate nu fac parte din categoriile legale de arii
protejate?
a)ariile stabilite la nivel national ca rezervatie stiintifice, parcuri
nationale etc.
b)arii stabilite prin reglemntari internationale ca situri naturale
ale patrimoniului universal, zone umede internationale,rezervatie ale
biosferei.
c)arii stabilite legal ca fiind pentru conservare sau de protectie
faunistica.
d)rezervatiile si parcurile naturale nu fac parte din ariile protejate
legal.
e)monumentele naturii.
2.Conceptul de parc national
Precizati care din elemente nu fac parte din parcurile nationale?
a)ariile al carui scop este protectia unor specii representative.
b)ariile al carui scop este cionservarea unor esantioane
semnificative.
c)ariile care nu prezinta interes stiintific sau turistic.
d)ariile care au valoare deosebita sub aspect floristic, hidrologic.
e)ariile care au valoare sub aspect fizico-gegrafic si faunistic.
3.Conceptul de monumente ale naturii.
Precizati care din elemente nu fac parte din monumentele naturii ?
a)ariile care au ca scop protectia elementelor naurale cu
semnificatie ecologica
b)ariile care au ca scop conservarea elementelor naturale cu
semnificatie stiintifica.
c)ariile unde exista specii de plante sau animale salbatice rare sau
amenintate cu dosparitia.

97
d)ariile unde exista arbori seculari, pesteri, chei, depozite
fosilifere.
e)arii care nu sunt unice sau rare continand martori de eroziune.
4.Conceptul de rezervatie stiintifica.
Precizati care din elemente nu fac parte din rezervatiile stiintifice ?
a)ariile care cuprind elemente floristice fara interes stiintific
b)ariile care au ca scop protectia unor habitate terestre cu
elemente geologice de interes stiitific.
c)arii care au ca scop canservarea unor habitate acvatice cu
elemente de interes tiintific
d)arii care cuprind elemente floristice de interes tiintific.
e)arii care cuprind habitate terestre cu elemente faunistice
deosebite.
5.Conceptul de rezervatie a biosferei.
Precizati care din elemente nu fac parte din Rezervatia Biosferei ?
a)suprafetele mari care cuprind un complex de ecosisteme terestre
cu peisaje naturale armonioase.
b)arii ce cuprind lacuri si cursuri de apa cu specii acvatice fara
interes stiintific.
c)terenuri ce cuprind ecosisteme acvatice modificate de om ce
prezinta interes stiintific
d)zone umede cu specii floristice si faunistice unice.
e)comunitati umane ce se ocupa cu valorificarea resurselor
naturale conform dezvoltarii durabile.
6.Procedura instituirii ariilor protejate.
Care din urmatoarele reguli nu fac parte procedura instituirii ariilor
protejate ?
a)in cazul siturilor naturale si a rezervatiilor biosferei, se instituie
prin lege prin lege.
b)pentru parcurile natioanale si naturale, zone umede, se instituie
prin HG.
c)pentru arii de conservare si arii de protectie avil faunistica prin-
HG.
d)in cazul ariilor protejate situate in plan judetean sau local, cat si
pentru ariile proprietate private-prin hotarari ale consiliile judetene sau
locale.
e)initiativa de instituire a regimului de protectie nu apartine
academiei romane si autoritatilor publice .
7.Regimul juridic general al ariilor protejate.

98
Care din reguli nu fac parte din regimul juridic general al ariilor
protejate ?
a)obligatia vecinilor ariilor protejate de arespecta statutul
acestora.
b)obligatia autoritatilor publice locale de a informa populatia
despre existenta, semnificatia si regimul juridic al ariilor protejate.
c)interzicerea recoltarii si comercializarii plantelor, animalelor
declarate monumente ale naturii.
d)dreptul oricarei persoane de a introduce in tara plante si animale
vii fara acordul organelor competente.
e)interzicerea introducerii in tara, cu exceptia cazurilor legale de
microrganisme, plante, animale vii fara acordul autoritatilor de mediu.
8.Functiile rezervatiei biosferei.
Care din actiunile prezentate nu constituie functii complementare ale
rezervatiei biosferei ?
a)conservarea resurselor genetici.
b)dezvoltarea economica si umana durabila.
c)alimentarea cu apa potabila a localiatilor din zona.
d)suport logistic pentru cercetare, educatie si supraveghere
continua.
e)conservarea speciilor, ecosistemelor si peisajelor.
9.Zonele de protectie a Rezervatiei Biosferei “Delta Dunarii”.
Care din urmatoarele zone nu sunt protejate in ecosistemul Zervatiei
Biosferei “Delta Dunarii ?
a)zonele care nu au in totalitate un regim de protectie.
b)zonele cu regim de protetie integrala.
c)zonele care inconjoara pe cele de la litara b-zone tampon.
d)zonele economice unde activitatile trebuie autoritaze de
administratia rezervatiei.
e)habitatele speciior amenintate stabilite prin HG.
10.Regimul de administrare a rezervatiei.
Care din actiuni nu fac parte din Regimul de administrare a
rezervatiei ?
a)exista atributii de administrare.
b)exista un consiliu stiintific cu rol deliberativ.
c)exista atributii de protectie si conservare a mediului.
d)exista un corp de inspectie si paza.
e)nu se desfasoara actiuni de reconstructie ecologica.

99
XI Protectia asezarilor umane

1.Obiectivele protectiei asezarilor umane.


Care din actiunile precizate nu fac parte din Obiectivele protectiei
asezarilor umane ?
a)asezariele umane sunt sisteme ecologice complexe create de
om, populatia umana fiind componenta principala.
b)urbanizarea localitatilor pentru a se deosebi de asezarile rurale.
c)protectia factorilor naturali de mediu.
d)reglementarea activitatilor umane desfasurate pe raza
localitatii.
e)cresterea si repartitia populatiei.

2.Obligatiile persoanelor juridice si fizice.


Care din regulile prezentate nu constituie obligatii ale persoanelor
juridice se fizice privind protectia asezarilor umane ?
a)inbunatitirea microclimatului urban.
b)amplasarea obiectivelor industriale fara a prejudicia
salubrizara si confortul populatiei.
c)respectarea regimului de protectie al localitatilor de interes
turistic si de agreement, ariilor protejate.
d)adaptarea elementelor arhitecturale adecvate.
e)intretinerea si infrumusetarea cladirilor si a curtilor nu sunt
obligatorii.
3.Protectia mediului in activitatea de constructii.
Care actiuni prezentate nu fac parte din protectia mediului in
constructii ?
a)pastrarea integritatii mediului , protejarea patrimoniului
natural si constructii.
b)sigutanta costructiilor pt ricscuri naturale si tehnologice.
c)armonizarea dezvoltarii asezarilor umane.
d)nelimitarea urbanizarii.
e)valorificarea resurselor naturale ale solului si subsolului.
4.Actele de reglementare a activitatilor economice si sociale cu impact
asupra mediului.
Care din urmatoarele acte nu reglementeaza activitatile umane cu
impact asupra mediului ?
a)autorizatia de constructie.
b)avizul de mediu.
c)acordul de mediu.

100
d)autorozatia de mediu
e)avizul obligatiilor de mediu.
5.Fazele procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.
Care din actiunile prezentate nu fac parte din procedura de evaluare a
impactului asupra mediului ?
a)intocmirea cereri in forma scrisa si descrierea proiectului de
catre titular.
b)eliberarea sau respingerea nemotivata a actului de
reglementare.
c)analiza scopului actiunicu participarea tuturor celor interesati
d)intocmirea indrumarului cu problemele ce trebuie rezolvate si
a listei avizelor ce trebuie abtinute de titular.
e)dezbaterea publica si luarea deciziei finale de autoritatea
competenta.
6.Realizarea studiului de impact.
Care din actiuni nu conduc la realizarea studiului de impact ?
a)se realizeaza prin unitati specializate-persoane fizice sau
juridice atestate.
b)cheltuielile sunt suportate de titularul proiectului sau
activitati.
c)titularul proiectului-activitati raspunde pentru realitatea
informatiilor.
d)axecutantul studiului raspunde pentru corectitudinea intocmirii
raportului.
e)studiul de impact este controlat numai administrative nu si
jurisdictional.
7.Efectele studiului de impact.
Care din actiuni nun intra in categoria efectele studiului de impact ?
a)nefectuarea studiului cu ocazia initierii unor proiecte atrage
nulitatea absoluta a actului de reglementare.
b) nefectuarea studiului cu ocazia initierii unor proiecte atrage
nulitatea absoluta a acordului de mediu.
c)cand studiu nu este obligatoriu, efectuarea lui nu inlatura
raspunderea titularului pentru prejudiciile create.
d)cand studiu este obligatoriu raspunderea titularului pentru
prejudicii este inlaturata.
e)neefectuarea studiului in cazurile obligatorii atrage nulitatea
autorizatiei de mediu.
8.Cerintele de calitate in constructii.

101
Care din urmatoarele nu reprezinta cerintele de calitate in constructii
?
a)nu se tine cont de sigurantza in exploatare.
b)sanatatea oamenilor, refacerea si protectia mediului.
c)siguranta la foc.
d)izolare termica, hodrofuga si economie de energie.
e)protectia impotriva zgomotului.
9.Procedura executarii constructiilor de calitate.
Care din actiuni nu fac parte din procedura executarii constructiilor
de calitate ?
a)constructiile se pot realize numai cu respectarea prevederilor
din autorizatia de constructii.
b)constructiile din zonele protezate nu se fac in baza unui aviz
special.
c)in cazul siturilor istorice e necesar avizul special din partea
comisiei nationale a monumentelor si siturilor istorice.
d)avizul special este necesar pentru modificarea destinatiei
monumentelor sau siturilor istorice.
e)in aceste cazuri speciale trebuie si avizul Ministerul Mediului
si Gospodariri Apelor.
10.Clasificarea poluarii sonore.
Care din grupele de zgomote nu produc efecte asupra calitatii vietii
omului ?
a)intre 55-61 decibeli-deranjeaza somnul.
b)60-65 decibeli-produc vatamari considerabile.
c)peste 65 decibeli-pot produce tulburari de comportament.
d)exista cazuri cand produc boli psihice si pierderea auzului.
e)mijloacele de transport nu constituie surse de zgomot care
afecteaza sanatatea omului.

XII Regimul substantelor si deseurilor

1.Conceptul de substante periculoase.


Care din substante prezentate nu intra in categoria celor periculoase ?
a)toxice.
b)substantele persistente cu risc mare pentru om.
c)substantele explosive si iritante.
d)chimicalele care nu sunt clasificate periculoase de lege.
e)substantele corozive si radioactive.
2. Conceptul de deseuri periculoase.

102
Care din deseurile prezentate nu intra in categoria celor prezentate?
a)cele care conform legii contin cel putin trei element sau
proprietati periculoase pentru om.
b)deseurile toxice.
c)deseurile imflamabile si explosive.
d)deseurile infectioase .
e)deseurile radioactiove.
3. Obiectivele regimului juridic al substantelor si deseurilor periculoase.
Care din actiunile prezentate nu constituie obiectivele regimului
juridic al substantelor si deseurilor periculoase ?
a)amplasarea si supravegherea depozitelor.
b)incinerarea deseurilor periculoase cat si epurarea apelor
uzatenu prezinta interes pentru administratia publica.
c)corectarea, neutralizarea si reciclarea celor refolosibile.
d)transportul deseului.
e)importul, exportul si tranzitul acestora.
4.Obligatiile persoanelor fizice si juridice.
Care din actiunile prezentate nu constituie obligatii ale persoanelor
fizice si juridice in cazul deseurilor periculoase ?
a)tinerea evidentelor stricte ale acestora.
b)solicitarea actelor de reglementare in cazul lor.
c)informarea zilnica autoritatilor competente privind dinamica
deseurilor.
d)supravegherea mediului prin sisteme propri pentru
identificarea si prevenirea riscurilor.
e)anuntarea autoritatilor competente in cazul produceri unor
poluari accidentale.
5.Conditiile pentru obtinerea autorizatiei de mediu.
Care din regulile prezentate nu constituie conditii obligatorii pentru
obtinerea autorizatiei de mediu ?
a)sa dispuna de spatial de depozitare pentru asemenea
activitate.
b)sa dispunade dotarea corespunzatoare.
c)sa dispuna de tehnologiile de prelucrare.
d)sa dispuna de instalatiile de colectare.
e)nu este necesara autorizatia eliberata de ministerul economiei
si comertului.
6.Documentatia pentru autorizatie.
Care din inscrisuri nu fac parte din documentatia pentru autorizare ?
a)cererea de autorizare.

103
b)extrasul statutului societatii comerciale autentificata.
c)dovada titlului asupra spatiului destinat activitatii.
d)certificate de calitate este necesar umai in anumite cazuri
e) lista mijloacelor fixe din dotare.
7.Obligatiile generale ale agentilor economic
8.Care din actiuni nu fac parte din obligatiile generale ale agentilor
economic ?
a)sortarea pe calitati.
b)organizarea evidentelor.
c)informatiile privind provenienta deseurilor predate sunt
secret.
d)informarea autoritatilor competente privind gestionarea lor.
e)consemnarea in documentele legale de predare primire a
provenientei lor
9.Obiectivele regimului de import a deseurilor periculoase.
Care din reguli nu sunt incluse in regimului de import a deseurilor
periculoase ?
a)este interzis in general importul in Romania de deseuri de
orice natura, in stare bruta sau prelucrata.
b)emiterea certificatelor de calitate in tara de origine in cazul
marfurilor periculoase
c)prin exceptie se admit importurile deseurilor de minereuri
care u prezinta risc toxicologist sau ecologic.
d)importul deseurilor admise legal se face in baza licentei de
import.
e)importatorul acestor deseuri trebuie sa solicite declaratia de
conformitate din tara de origine.
10.Obiectivele regimului juridic al materiilor explosive.
Care din actiuni nu constituie obiectivele regimului juridic al
materiilor explosive
a)repararea, producerea si experimentarea materialelor
explosive.
b)detinerea tranzitarea si comercializarea materialelor
explosive.
c)existenta restrictiilor si a controlului in cazul acestor
materiale.
d)existenta autorizatiei pentru producerea si efectuarea
operatiunilor de import export.
e)protectia munci si politia nu trebuie sa uatorizeze producerea
si prepararea materialului explozibil.

104
XIII Regimul juridic al ingrasamintelor chimice si a produselor de uz
fitosanitar

1. Clasificarea produselor fitosanitare.


Care din produse nu fac parte din categoria celor fitosanitare ?
a)pesticidele, erbicidele, insecticidele.
b)produsele de crestere si fructificare a plantelor.
c)produsele pentru tratarea fructelor pentru a rezista la
transport.
d)produsele folosite la desinsectie si deratizarea spatiilor de
depozitare a produselor agricolenmu prezinta interes.
e)tratamentele fitosanitare dupa prevenirea bolilor si
daunatorilor.
2.Necesitatea reglementarilor privind ingrasamintele chimice si produsele
fitosanitare.
Care din motive nu sunt necesare in cazul reglementarilor privind
ingrasamintele chimice si produsele fitosanitate?
a)pentru inlaturarea efectelor negative asupra mediului.
b)producerea lor se face numai prin tehnologie autorizata.
c)se folosesc numai produse de uz fitosanitar omologate.
d)omologarea se face la cerere.
e)certificatul de omologare este valabil trei ani.
3.Obiectivele regimului juridic al acestor produse.
Care din actiuni nu fac parte din regimul juridic al acestor produse ?
a)produsele de uz fitosanitar pot fi folosite numai in scopurile
omologate.
b)fabricarea acestora se efectueaza numai de persoane
autorizate.
c)ambalarea si reambalarea se face si de persoane neautorizate.
d)comrcializarea, importul si distribuirea se executa de
persoane autorizate
e)importul acestora se face pe baza de licenta.
4.Procedura omologarii produselor fitosanitare.
Care din reguli nu fac parte din procedura omologarii produselor
fitosanitare?
a)omologarea se face conform unor standarde stricte/
b)competenta de omologare revine unei comisii
interministeriale.

105
c)omologarea se face numai la cererea agentilor economi
romani.
d)certificatul de omologare cuprinde elemente de identificare a
produsului.
e)certificate poate fi anulat cand produsele numai corespund.
5.Scopurile folosirii produselor fitosanitare.
Care din actiuni nu constituie scopurile folosirii produselor
fitosanitare?
a)incinerarea acestor produsese face numai pe baza de licenta.
b)produsele fitosanitare se folosesc numai in scopurile
omologate.
c)produsele fitosanitare se folosesc numai in conformitate cu
instructiunile de utilizare.
d)se utilizeaza in conformitate cu recomandarile din tehnologii
aprobate.
e)aceste produse sunt cuprinse in codexul national probat de
comisia de omologare.
6.Regimul de import a produselor fitosanitare.
Care reguli nu sunt valabile pentru importul fitosanitare ?
a)activitatea de import este permisa numai agentilor economici
constituiti
b)aceasta activitate poate fi efectuata si de catra agenti
economici neautorizati.
c)importul acestor produse se realizeaza de agenti economici
constituiti si autorizati conform legi.
d)importul se face pe baza de licenta.
e)licenta este asemanatoarecu licenta de import a deseurilor
periculoase.
7. Competenta de comercializare a produselor fitosanitare.
Care din actiuni nu intra in competenta de comercializare a produselor
fitosanitare
a)actiunile producatorilor interni.
b)actiunile importatorilor autorizati ce actiunile comerciantilor
autorizati.
c)actiunile agricultorilor pentru tratarea culturilor.
d)actiunile comerciantilor autorizati constituiti si inregistrati.
e)actiunile persoanelor fizice autorizate.
8. Regulile utilizarii produselor fitosanitare.
Care din reguli nu sunt valabiile in utilizarea produselor fitosanitare ?

106
a)folosirea lor numai in scopurile omologate si conform
instructiunilor de utilizare.
b)in utilizare sa se tina cont dingrupa din care fac parte.
c)tratamentele fitosanitare se fac numai de prestatori autorizati.
d)acesti prestatori nu sunt inregistrati la politie.
e)producatorii agricoli folosesc aceste produse in baza
autorizatiei de utilizare.
9. Reguli pentru efectuarea tratamentelor de combatere a bolilor,
daunatorilor, buruienilor.
Care din reguli nu sunt valabile pentru tratamentele fitosanitare ?
a)activitatea se face numai cu avertizare.
b)avertizarea este cuprinsa in buletinele emise de serviciile de
prognoza si avertizare.
c)avertizarea se face si prin instiintarea specialistilor
fitosanitari.
d)prestatorii de servicii fitosanitare trebuie sa respecte reguli de
depozitare si efectuarea tratamentelor.
e)acesti prestatori nu raspund de calitatea si eficienta
tratamentelor.
10.Modalitati de reducere a riscului de impact asupra mediului a
produselor fitosanitare.
Care actiuni nu fac parte din modalitatile de reducere a riscului de
impact asupra mediului a produselor fitosanitare?
a)aplicarea cu mijloace avioa produselor fitosanitare.
b)tratamentele a caror persistenta depaseste timpul pana la
consumul produselor recoltate.
c)vanzarea catre consumatori a produselor agricole tratate fara
respectarea timpului de pauza stabilit de autoritati.
d)folosirea in tratamente a produselor fitosanitare premise
pentru zonele de protectie sanitara si ecologica a apelor si ariilor
protejate.
e)efectuarea de tratamentecare se adauga limitelor maxime in
soluri, ape si in produse agricole.

XIV Regimul privind asigurarea impotriva radiatiilor ionizante si


securitatea surselor de radiatii

107
1. Conceptul de sursa de radiatii.
Care element nu constituie sursa de radiatie ionizanta.
a)o entitate fizica naturala care genereaza expuneri la radiatii.
b)o entitate fizica fabricata care emite radiatii ionizante.
c)o entitate fizica care nu elimina substante radioactive
d)o entitate naturala care elimina substante radioactive.
e)o entitate fizica folosita pentru a genera expuneri la radiatii.
2. Instrumentele juridice administrative de realizare a activitatilor
nucleare.
Care acte nu constituie instrumente juridice de realizare a activitatilor
nucleare ?
a)autorizatia si acordul de mediu sunt principalele acte de
reglementare a acestei activitati.
b)autorizatia permite amplasarea, producerea, transportarea
sursei de radiatii ionizante.
c)autorizatia permite importul, exportul de instalatii nucleare.
d)autorizatia permite amenajari pentru gospodarirea deseurilor
menajere.
e)acordul de mediu permite inceperea functionary sursei de
radiatii.
3. Procedura autorizarii activitatilor nucleare.
Care din reguli nu fac parte din procedura autorizarii activitatilor
nucleare ?
a)solicitarea autorizarii este insotita de o documentatie conform
legii.
b)autarizatia se elibereaza de organele de politie.
c)in cazul instalatiilor cu risc nuclear major autorizatia se emite
de govern.
d)activitatile cu materiale radioactive se fac pe baza de permise
pentru personalul de serviciu.
e)autorizatiile si permisele se elibereaza de comisia nationala
pentru controlul activitatii nucleare.
1. Autorizatia pentru realizarea activitatilor nucleare.
Care din actiuni nu sunt conforme pentru autorizatia in cazul
activitatilor nucleare
a)autorizatia este unact de reglementare.
b)autorizatia permite inceperea functionari sursei de radiatii.
c)autorizatia permite inceperea investitiei privind amplasarea
sursei.

108
d)autorizatia este emisa de guvernin cazul centralelor nucleare
si a fabricarii cambustibilului nuclear.
e)nu se autorizeaza activitati nucleare nu zonele de agreement si
odihna sau in arii protejate.
2. Autorizarea personalului ce desfasoara activitati nucleare.
Care din reguli nu sunt valabile pentru autorizarea personalului ce
desfasoara activitati nucleare?
a)permisul se acorda persoanelor care indeplinesc conditiile
legi.
b)personalul trebuie sa fie profesionist si sanatos.
c)permisul are periada determinate.
d)permisul poate fi transmis fara acordul organului emitent.
e)permisul poate fi suspendat sau retras in caz de nerespectarea
prevederilor sau cand apar situatii noi.
3. Amplasarea unitatilor nucleare.
Care din situatiinu corespund legii in privinta amplasarea unitatilor
nucleare?
a)amplasarea se face in conditii speciale geografice.
b)amplasarea se face in conditii speciale meteorologice.
c)amplasarea se face in conditii speciale hidrologice.
d)amplasarea nu se face in zone e agrement si odihna.
e)amplasarea e posibila in zona activitatilor de productei
alimentara.
4. Protectia sanitara a obiectivelor nucleare.
Care reguli nu fac parte din regimul de protectie sanitaraal surselor de
radiatie?
a)stabilirea unei zone controlate in care sunt premise domiciliile
cetatenilor.
b)in zona controlata sunt interzise activitatile sociale economice
fara legatura cu procesul tehnologic.
c)in zona controlata sunt interzise resedintele permanente
pentru populatie.
d)in zona controlata nu sunt permise activitati de agreement.
e)in zona supravegheata activitatile social economice se
desfasoara normal.
5. Controlul activitatii nucleare.
Care actiuni nu fac parte din controlul activitatilor nucleare?
a)controlul este efectuat de autoritatea centrala de protectia
mediului.
b)controlul nu poate fi preventiv.

109
c)controlul poate fi operativ-curent.
d)controlul poate fi ulterior.
e)controlul poate fi efectuat si de comisia nationala pentru
controlul activitatilor nucleare.

6. Categorii de persoane expuse profesional activitatii nucleare.


Care din persoane nu sunt expuse profesional activitati nucleare?
a)comercianti autorizati in colectarea deseurilor periculoase.
b)persoanele care desfasoara o activitate permanenta sau in
unitati nucleare.
c)persoane care lucreaze cu surse de radiatii nucleare.
d)persoane care lucreaza la instalatii nucleare.
e) )persoanele care desfasoara o activitate temporara sau in
unitati nucleare

7. Masuri de protectie a personalului.


Care din actiuni nu reprezinte masuri de protectie a personalului ?
a)protectia individuala.
b)protectia in zona de lucru.
c)norme tehnice de reducere la minimum a radiatiilor ionizante.
d)norme organizatorice care sa asigure cel putin doaza maxima
admisa corespunzator.
e)norme administrative de reducere la minimum a producerii
unor accidente nucleare si limitarea defectelor acestora.

110