Consiliere educationala si vocationala –

abordare holistica in psihologie

1
 Consilierea este o tehnologie psiho-educationala daca elaboreaza reguli de creare,
transformare si control (M.Bunge, 1978) a unor procese specifice in scopuri pozitive si benefice
(de exemplu regula orientarii -invatarii).
Consilierea este arta deoarece actioneaza asupra unui domeniu sensibil (problematica
educationala - in cazul consilierii educationale) aplica metode, tehnici, si procedee de modelare a
personalitatii subiectului in mod diferentiat si creativ, adapteaza realitatea ideilor, trairilor,
vointei si comportamentului subiectului (educational) la realitatea mediului (educational).
Consilierea (educationala) nu actioneaza asupra realitatii obiective ca atare ci asupra
imaginii psihologice a acestei realitati reflectata in mintea, personalitatea si in comportamentul
subiectului (educational).
Consilierea si orientarea vocationala are rolul de a-i ajuta pe elevi sau pe cei care se afla
in cautarea unei directii profesionale sa faca primul pas in construirea unui plan de studii si
cariera.
In sens larg, consilierea reprezinta o actiune complexa prin care “se urmareste sugerarea
modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie sa fie adoptat intr-o situatie data
sau, in general, in viata si activitatea cotidiana” (Tomşa, 1996). Consilierea este o relatie
guvernata de principii, caracterizata de aplicarea uneia sau mai multor teorii psihologice si a unui
set recognoscibil de deprinderi de comunicare la preocuparile intime ale subiectului (clientului),
la problemele şi aspiratiile sale.
Asociatia Britanica pentru Consiliere (1985), subliniaza ca oamenii se angajeaza intr-o
situatie de consiliere atunci cand persoana ce ocupa, in mod obisnuit sau temporar rolul de
consilier, ofera sau este dispus explicit sa ofere timp, atentie, respect unei alte persoane ce
manifesta o nevoie de asistenta de specialitate. Sarcina consilierului este de a oferi clientului
posibilitatea sa exploreze, sa descopere si sa clarifice modalitati de a trai, dispunand de mai
multe resurse si indreptandu-se spre o cat mai buna existenta (Fetham si Dryden, 1993).

J.Wallis (1978) considera consilierea (sfatuirea) un dialog in care o persoana ajuta pe alta
care are dificultati semnificativ-importante.
F.Inskipp si H.John (1984) arata ca sfatuirea (consilierea) este o cale de a relationa si de a
raspunde unei alte persoane astfel incat sfatuitul este ajutat sa-si exploreze gandurile, emotiile si
comportamentul pentru a castiga o intelegere de sine mai clara si apoi a invata sa gaseasca si sa
utilizeze partile sale mai tari (resursele) incat sa se poata confrunta cu viata mai eficient luand
decizii adecvate sau actionand corespunzator.
Definitia Asociatiei Britanice de Sfatuire (1989) este – arata C.Oancea (2002) - cea mai
completa: „sfatuirea este utilizarea cu abilitate si principialitate a relatiei pentru a favoriza
cunoasterea de sine, autoacceptarea emotionala, maturizarea si dezvoltarea optimala a resurselor
profesionale. Scopul sau este de a oferi ocazia de a lucra cat mai satisfacator si cu utilizarea cat
mai completa a resurselor.

Caracteristica esentiala a fiintei umane si categorie pedagogica distincta, educabilitatea s-a

bucurat de atentia majoritatii cercetatorilor din domeniul stiintelor educatiei, fiind definita drept :
- „capacitatea omului de a fi receptiv la influente educative si de a realiza, pe aceasta cale,
- acumulari progresive concretizate in diferite structuri de personalitate” ;
- „ansamblul posibilitatilor de a influenta cu mijloace educative formarea personalitatii
fiecărui individ uman, in limitele psihogenetice ale speciei noastre si a particularitatilor
innascute care confera fiecaruia individualitatea sa genetica’’ ;

2
- „capacitatea insului uman de a fi educat, de a se lasa supus actiunii educationale, de a
beneficia de ea, in forma dezvoltarii sale fizice, psihice, comportamentale. Indiferent de
multitudinea modalitatilor de definire, educabilitatea reprezinta o insusire specifica fiintei
umane.
În acest sens Kant sustinea ca, singur omul este educabil, pentru ca poarta in el posibilitatea de a
fi altul decat este.
El este perfectibil si perfectibilitatea este conditia sine qua non a educatiei.
Progresele inregistrate in domeniul cercetarilor biologice si psihologice pe la jumatatea secolului
trecut au determinat majoritatea psihopedagogilor sa-si concentreze atentia asupra factorilor care
contribuie la formarea si dezvoltarea fiintei umane, la devenirea ei din stadiul de fiinta biologica,
in cel de fiinta sociala: ereditatea, mediul, educatia.
Deosebirea dintre specialisti a constat in acceptarea sau accentuarea unui anumit factor sau
al altuia.
Educatia este factorul hotarator al dezvoltarii psihoindividuale a persoanei. Ea
sistematizeaza si organizeaza influentele mediului. Are o functie sociala, fiind intermediarul intre
om si conditiile de mediu. Copilul dobandeste prin educatie norme, valori, modele care se
manifesta apoi ca optiuni personale, in comportamentul sau.

Problemele lumii contemporane au impus constituirea unor noi tipuri de educatie dintre care
mentionam:
-educatia permanenta sau educatia adultilor
-educatia pentru democratie si drepturile omului
-educatia pentru pace
-educatia ecologica sau educatia relativa la mediu
-educatia pentru sanatate
-educatia interculturala.
-educatia pentru timpul liber
-educatia pentru comunicare si mass-media
-educatia pentru schimbare si dezvoltare
-educatia pentru o noua ordine economica internaţionala
-educatia economica şi casnica moderna.

Continuturile, finalitatile si obiectivele noilor educatii propun un demers prin care educatia
incearca sa raspunda exigentelor lumii contemporane si sa produca o schimbare a actului
educativ in favoarea educatiei bazata pe invatare inovatoare, societala si adaptabila.
In activitatea de invatare individul este supus influentei unui sistem larg de stimuli materiali si
sociali (spirituali) care intervin in procesul motivarii acestor activitati.

Intre motivul si scopul invatarii elevilor se stabilesc relatii multiple si foarte complexe.
Astfel, in general, scopul este subordonat motivului si, odata fixat, intareste motivatia care l-a
determinat. De cele mai multe ori insa, in invatarea scolara scopurile sunt fixate din exterior, de
catre profesori, parinti (mai ales la varstele mai mici) sub forma unor cerinte care devin sarcini
pentru elevi. Problema care se pune este ca elevii sa-si asume aceste sarcini, sa si le
constientizeze (proces realizat cu ajutorul functiilor cognitive), acceptandu-le ca si cand ar fi
propriile lor scopuri. Aceasta inseamna ca ele trebuie sa corespunda unei motivatii ce tine de
natura interna a personalitatii. Daca scopurile fixate de altii din exterior, sarcinile nu indeplinesc

3
aceasta cerinta, activitatea pe care o pretind si rezultatul sau vor ramane mai mult sau mai putin
straine elevului; ele nu-i vor da o experienta de reusita sau de esec.

Prin conceptul de motivatia invatarii scolare desemnam ansamblul factorilor interni ai

personalitatii elevului care-i determina, orienteaza, organizeaza si sustin eforturile in invatare. In
categoria motivelor sociale intra cele care au scopuri un caracter social. In categoria motivelor
cognitive intra dorinta elevilor de a cunoaste (in sens general – curiozitatea) declarata ca factor
dinamic de baza al activitatilor de invatare. Motivele profesionale sunt aspiratiile elevilor spre un
ideal profesional (model de rol) mai mult sau mai putin clarificat, asa dupa cum reiese din insasi
modul in care ei se exprima: „invat ca sa devin ceva in viata”.
In alegerea unui loc de munca, a unei specializari trebuie sa tinem cont de lucrurile care ne atrag
si de care ne simtim capabili.
Chiar daca oricine se poate acomoda la aproape orice conditii de munca, aceasta acomodare cere
eforturi suplimentare. O persoana sociabila se va acomoda cu a munci singura intr-un birou, dar
nu isi va putea folosi abilitatile de comunicare in asa fel incat sa se simta multumita de sine; o
persoana creativa poate face cu succes si o munca repetitiva, dar se va simti subapreciata.

Consilierea si orientarea vocationala este metoda stiintifica de a descoperi drumul de la

afinitati la munca facuta cu placere si, prin entuziasm, la succes.
Ponderea influentei parintilor asupra copiilor in alegerea unei cariere este, de multe ori, decisiva.
Parintii transfera adesea copiilor nemultumirile lor profesionale, stereotipurile cu privire la
munca (grea, banoasa, sigura, de prestigiu, etc) sau propriile aspiratii nerealizate, faptul avand
efecte nefavorabile in alegerea si realizarea carierei acestora.

Exista o stransa legatura intre disciplinele scolare si profesia pe care un tanar o urmeaza.
Spre exemplu, daca un elev are rezultate bune la:
- limba romana/limbi straine, acesta ar putea deveni: profesor de limba romana sau de limbi
straine, cercetator in lingvistica, bibliotecar, lucrator in publicitate, invatator, educator, ghid,
translator, actor, diplomat, jurnalist, critic de arta, corector, editor etc.
- matematica: profesor de matematica, economist-contabil, informatician-programator,
inginer in diferite domenii, functionar bancar, tehnician in constructii, agent comercial, arhitect,
pilot, statician, astronom.
- fizica, chimie, biologie: profesor sau cercetator in unul din aceste domenii, fizician,
chimist, biolog, biochimist, biofizician, tehnician agricol, inginer, farmacist, medic, stomatolog,
agronom, geolog, horticultor, cosmetician.
- istorie: profesor sau cercetator in acest domeniu, ghid turistic, muzeograf, arheolog,
diplomat, scriitor.
- informatica: profesor, contabil, informatician-programator, astronom, statician, cartograf,
economist, inginer, lucrator in domeniul finaciar-bancar, specialist in telecomunicatii, arhitect,
controlor de trafic aerian.
- educatie fizica: profesor de sport, antrenor, fizioterapeut, ofiter în armata, politist,
pompier, comentator sportiv, atlet, fotbalist etc.
Acesta modalitate de punere in relatie a materiilor scolare cu ulterioarele dezvoltari
profesionale este posibila in masura in care tanarul alege sa continue pe domeniul ales. Desigur,
rezultatele bune la aceste domenii nu pot impiedica un elev sa aleaga un alt domeniu profesional.
Performantele scolare bune la anumite materii duc, cu o posibilitate mai mare, catre anumite

4
profesii si faciliteaza realizarile in cariera sau, altfel spus, exercitarea unor profesii presupune
anumite aptitudini.

Orientarea profesionala este acea activitate in cadrul careia o persoana este ajutata sa se
dezvolte si sa accepte o imagine completa despre sine, despre rolul sau in societate ; testarea
conceptiilor acesteia si transformarea lor in conformitate cu realitatea inconjuratoare, astfel incat
acea persoana sa obtina satisfactii si sa desfasoare o munca benefica societatii.

Sistemul de consiliere si orientare in cariera cu ajutorul metodelor psihologiei a inceput sa

fie dezvoltat inca din anii 1935-1940. In SUA si statele vest-europene sistemul de consiliere si
orientare vocationala a fost dezvoltat si consolidat timp de cateva zeci de ani, instrumentele
(chestionare, metode de evaluare, tipuri de teste) au fost perfectionate cu investitii insemnate in
cercetare.
In Romania deschiderea necesara a aparut abia odata cu necesitatea de a aplica acquis-ul
comunitar. Reteaua de cabinete de consiliere si orientare profesionala din Romania este inca in
cautari si constructii - dezvoltarea instrumentelor si specializarea personalului se realizeaza in
timp.

Modelele de consiliere au evoluat de la o teorie simpla a compatibilizarii dintre persoana si

profesie (Parsons, 1909), care se concentra in principal asupra orientarii individului spre o
cariera in cadrul unei singure profesii, considerand doar similaritatea dintre caracteristicile
personale si cele ale mediului muncii, la modele holiste, care urmaresc integrarea tuturor
rolurilor individului in luarea unei decizii de cariera si orientarea individului spre o cariera
profesionala realista, in care un rol important il detin tranzitiile (de la un loc de munca la altul, de
la o pozitie la alta in cadrul aceleeasi organizatii, dar si in organizatii diferite, mutarea dintr-o
localitate in alta pentru ocuparea unei pozitii profesionale superioare, etc.).

Modelele holiste pun accent pe viziunea individului asupra vietii, stilul de viata preferat si
dorinta de autorealizare a individului ca determinanti ai deciziilor sale educationale si
profesionale.
Continua schimbare a conceptiilor despre sine si viata, odata cu acumularea de experienta
si cunostinte despre propria persoana, determina necesitatea de continuitate si flexibilitate in
acordarea asistentei de orientare vocationala. In conditiile schimbarilor de pe piata muncii si a
modificarilor intraindividuale, indivizii vor avea nevoie de asistenta in mai multe momente ale
carierei.
La inceputul secolului simpla concordanta dintre persoana si mediul muncii a reprezentat
baza conceptuala pentru orientarea pe baze stiintifice a indivizilor spre o anumita cariera
profesionala. Modelul teoretic ce a stat la baza activitatii agentiilor de consiliere vocationala
(model elaborat de Parsons, 1909) consta in trei asumtii:
- oamenii sunt diferiti
- mediile muncii sunt diferite
- exista posibilitatea ca prin studiul acestora sa gasim similaritati care determina „potrivirea”
individ -; mediul muncii.
Ca urmare a acestor asumtii, accentul se punea pe oferirea de date cat mai valide despre individ
si mediul muncii, ceea ce a dus la dezvoltarea testelor psihometrice de aptitudini si interese.

5
 Modelul „potrivirii” dintre persoana si mediul muncii a fost dezvoltat ulterior si de alti
autori, cum ar fi Rodger (1952), in Anglia sau Holland (1959, 1973, 1985) in SUA. Modelul lui
Holland este insa unul mult mai complex. Acesta incearca sa explice comportamentul vocational
al indivizilor pornind de la aspecte legate de interesele profesionale, competentele si dispozitiile
individului, ceea ce, in contextul unei consilieri vocationale holiste, ofera informatii pertinente
pentru o persoana aflata in fata unei optiuni profesionale sau confruntata cu o schimbare in viata
profesionala.
Optiunea profesionala este privita prin urmare ca o expresie a personalitatii individului,
care optand pentru o anumita profesie opteaza in fond pentru un mod de viata, un rol si un status
social bine delimitate. Cu cat gradul de congruenta (suprapunere) intre individ si mediul
ocupational este mai mare cu atat creste sansa de satisfactie profesionala, stabilitate si succes
profesional.

Modelele personaliste au fost criticate datorita caracterului lor static in abordarea

problemelor legate de cariera si a insensibilitatii la impactul factorilor sociali si economici in
determinarea comportamentului vocational (Kidd, 1996). Aceste modele nu investigheaza modul
de evolutie al unei persoane intr-un mediu ocupational incongruent si nici rolul pe care il detine
socializarea din cadrul organizatiei in determinarea satisfactiei profesionale si al cresterii
congruentei.
Modelele developmentale sau dinamice au la baza ideea ca dezvoltarea unei cariere
presupune parcurgerea mai multor etape, pe parcursul desavarsirii identitatii vocationala. Un loc
important in cadrul acestor modele revine procesului actualizarii imaginii de sine,
conceptualizata ca o rezultanta a interactiunilor continue dintre factorii individuali si cei
situationali. Super (1957) considera ca preferintele si competentele vocationale ale indivizilor se
modifica in permanenta, la fel ca si situatiile in care traiesc si muncesc. Odata cu trecerea
timpului si acumularea de noi experiente, indivizii isi dezvolta noi interese.
Stadiile dezvoltarii vocationale impun cerinte diferite procesului de consiliere pentru
cariera, avand in vedere etapele diferite de actualizare a imaginii de sine a individului..
Obiectivul final al consilierii consta in sustinerea indivizilor in luarea unei decizii profesionale
constiente si informate.

Dupa John Holland, alegerea profesiei reprezinta o expresie a personalitatii; inventarele

de interes sunt inventare de personalitate; membrii aceluiasi domeniu de activitate au
personalitati similare, precum si istorii similare ale dezvoltarii personalitatii ; indivizii unui grup
vocational, avand personalitati similare, vor raspunde, in multe situatii si la multe probleme, in
mod similar, punandu-si amprenta asupra mediului de munca, dandu-i acestuia anumite
caracteristici ; satisfactia profesionala, stabilitatea si realizarea in profesie depind de congruenta
dintre propria personalitate si mediul in care lucreaza.
Oamenii cauta medii si vocatii care sa le permita sa-si exerciteze deprinderile si
aptitudinile, sa-si exprime si valorile, sa rezolve probleme sau sa joace roluri agreabile si sa le
ocoleasca pe cele dezagreabile.

Consilierea profesionala poate fi descrisa ca ansamblul activitatilor care ii ajuta pe

participanti (clienti) sa constientizeze calificarea si abilitatile de care dispun , astfel incat sa-si
imbogateasca resursele si optiunile in relatia cu sistemul educational, cu piata muncii si viata in

6
general. Consilierea profesionala este un proces interactiv intre informare, monitorizare,
activitati practice si interviuri personale informale.
Beneficiarii activitatii de consiliere sunt : persoanele individuale (dezvoltare personala,
incredere, siguranta); familia ( siguranta sociala si economica); mediul de afaceri ( personal
calificat disponibil la momentul portivit) ; societatea la nivel local, national, global ( cresterea
veniturilor, cunoasterea ca instrument democatic).

Orientarea carierei consta in acele activitati si programe prin care indivizii sunt ajutati in
asimilarea si integrarea cunostintelor, a experientei in corelatie cu : autointelegerea, care include
cunoasterea propriei personalitati si raportarea acesteia la personalitatea altora ; intelegerea
mecanismelor de functionare a societatii si a acelor factori care contribuie la schimbarea
permanenta a acestora, incluzand aici si atitudinea fata de munca ; constientizarea rolului pe care
il poate juca timpul liber in viata personala ; intelegerea necesitatii existentei unei multimi de
factori cu rol activ in planificarea carierei ; intelegerea necesitatii informatiilor si abilitatilor in
obtinerea succesului si a satisfactiei in activitatile de munca, dar si in activitatile desfasurate in
timpul liber ; invatarea procesului de luare a deciziilor in alegerea si dezvoltarea carierei.

Reusita profesionala reprezinta o structura complexa in care, in afara de aptitudini, se

includ interesele si motivatia. In anumite situatii, aptitudinile ce sunt deficitare, pot fi
compensate prin dezvoltarea intr-un grad mai mare a anumitor insusiri sau printr-o inclinatie
puternica pentru activitatea respectiva . Inclinatia deosebita, statornica pentru o activitate
asociata unei foarte bine dezvoltari a aptitudinilor se transforma in vocatie. In orientarea
vocationala accentul cade asupra corelatiei dintre potentialul aptitudinal sau de personalitate si
structurile motivationale ale subiectului (interese, aspiratii etc), pe de o parte iar pe de alta parte
asupra corelatiei dintre structurile motivationale ale subiectului si realitatea pietei fortei de
munca (oferte si posibilitati).

Teoria Anni Roe este o teorie a dezvoltarii ce se bazeaza pe cercetari centrate pe

descrierea trasaturilor de personalitate ale artistilor iar ulterior pe studiul personalitatii unor
cercetări stiintifice. Fiecare individ mosteneste o tendinta de a-si utiliza propria energie psihica
intr-o
modalitate specifica, aceasta modalitate combinata cu diferite experiente din copilarie modeleaza
stilul general al evolutiei individului in satisfacerea nevoilor sale pe tot parcursul vietii,. Acest
stil are multiple implicatii specifice in comportamentul vocational.
„Zestrea” genetica a fiecarui individ subliniaza interesele si abilitatile acestuia si este in stransa
legatura cu optiunea vocationala a acestuia. Factorii genetici si modul in care se ierarhizeaza
nevoile influenteaza alegerea unei ocupatii si matricea intregii vieti. Motivatia in atingerea unui
scop vocational e diferita de modul in care se ierarhizeaza nevoile individuale si de intensitatea
nevoilor specifice fiecărui individ. Modalitatea in care dezvoltarea intregii vieti si intensitatea
nevoilor de baza sunt influentate de experientele de viata din copilarie; parintii care pot fi
(supraprotectori, hiperprotectori, indiferenti, permisivi). Experienta de viata din copilaria
timpurie influenteaza aparitia si ierarhizarea nevoilor, motivatia este in general rezultatul
intensitatii nevoilor fiecaruia in functie de gradul de deprivare individuala plus zestrea genetica.
Orientarea sau non-orientarea spre contactul cu alte persoane este influentata de ierarhizarea
nevoilor individuale.

7
 Nivelul intensitatii vocationale este dat de diferentele genetice dintre indivizi dar si de
influentele mediului in care acestia traiesc atitudinea parintilor perceputa de copil in perioada
copilariei timpurii influenteaza alegerea vocatională a copilului.

Modelul holistic bazat pe valori (Brown) accentueaza importanta valorilor in decizia

privind cariera, valorile servind drept standarde prin care oamenii isi evalueaza propriile actiuni
si actiunile celorlalti, valorile sunt influentate de factori genetici si mediu (familia, media,
comunitatea, şcoala, cultura).
Pe masura ce se formeaza valorile influenteaza aspectele functionale inclusiv procesarea
informatiilor. Ca rezultat al influentelor genetice si de mediu unele valori sunt mai importante
decat altele. Unele valori specifice devin mai importante decat altele. Consilierea carierei trebuie
sa se concentreze asupra valorilor culturale ale clientilor, care sunt diferite atat in interiorul cat si
in grupurile culturale.

Stereotipurile de sex influenteaza într-un mod hotarâtor orientarea scolara si profesionala,

deoarece acestea au efecte considerabile asupra imaginii de sine si asupra proiectelor de cariera
si de viata în general. Din analiza datelor statistice reiese ca exista o discriminare pe piata muncii
si în munca:
- femeile ajung sa îndeplineasca activitati care au un prestigiu social mai mic si sunt platite
mai slab comparativ cu cele profesate de barbati;
- la o pregatire scolara sensibil egala, barbatii ocupa posturi de munca mai avantajoase;
- la aceeasi pregatire si la aceleasi munci efectuate, femeile câstiga mai slab decât barbatii.
În ultimii ani, mai ales în tarile occidentale, se produce o mai mare apropiere între situatia
barbatului si a femeii în domeniul pietei fortei de munca si a muncii.
Totodata asimetria cariera profesionala (la barbati) – cariera familiala (la femei) se încalca tot
mai mult. Aceste schimbari pot fi identificate si în structura rolurilor si activitatea din viata
domestica.
Deoarece rolurile traditionale de sex, în general, nu mai sunt viabile, iar noile roluri se
contureaza greu, optiunea profesionala si planificarea carierei, mai ales în cazul femeilor, devine
dificila. Aceste probleme specifice pot deveni teme ale consilierii carierei .
Orientarea / consilierea carierei trebuie sa tina cont de identificarea cu rolul de sex, trebuie sa
recunoasca, sa constientizeze si sa puna sub semnul întrebarii prejudecatile legate de rolurile de
sex traditionale si sa sprijine modelarea unor roluri flexibile. Anumite atribute fizice sunt
esentiale pentru unele profesiuni. Statura mica impiedica un barbat sau o femeie sa intre in
fortele politiei, o persoana scunda este ceruta pentru meseria de jocheu. Handicapurile fizice
impun limitari in felul muncii pe care o poate alege persoana.
Nivelul intelectual are un rol selectiv in orientarea vocationala: la carierele care necesita un
nivel intelectual superior pot aspira in mod real doar tineri cu capacitati intelectuale ridicate. De
obicei tinerii inteligenti ajung mai devreme la maturatie vocationala.

Orientarea si consilierea privind cariera presupune un acord intre factorul subiectiv-

personalitate si factorul obiectiv- societate. Acest principiu contureaza cadrul in care orientarea,
planificarea are o baza reala. Din perspectiva profesiunii trebuie luate in vedere cerintele de
ordin psihologic, medical si social ale profesiunii, conditiile si posibilitatile pe care le ofera. Din
perspectiva individului relatia individ - profesiune implica mai ales aptitudinile, structura
motivationala, trasaturile dominante ale personalitatii. Atitudinile sunt considerate ca fiind mai

8
importante decat aptitudinile, deoarece pe de-o parte aptitudinile au caracter polivalent iar pe de
alta parte profesiunile evolueaza si se transforma.

Planul de cariera poate fi definit ca o constructie progresiva elaborata pe parcursul

scolaritatii si al vietii, constructie ce permite desfasurarea a nenumarate scenarii posibile (Nut,
2001). Un plan bun de cariera este acel plan care ramane deschis, modificabil în functie de
oportunitatile aparute pe traseul dezvoltarii individului.
Planul de cariera reflecta:
- interesele, aptitudinile, valorile clientului
- nivelul sau de aspiratie
- obiectivele pe termen scurt (ciclul de instruire, oportunitatile de educatie si formare
profesionala)
- obiectivele pe termen lung (formarea profesionala de ansamblu).

P. Plant (1996) evidentiaza patru tendinte sau „valuri” in evolutia orientarii profesionale /
carierei:
- I. val ( inceputul secolului XX.) – accentul se pune pe testarea psihometrica, consilierul are
rolul unui expert care pune diagnosticul necesar pentru stabilirea ocupatiei ce i se potriveste
subiectului testat. Scopul orientarii este cel al selectiei.
- al II-lea val - apare ca reactie la metodele mecaniciste. In centrul orientarii se afla subiectul,
accentul este pus pe client. Consilierul are rolul de a ajuta clientul in procesul de autoexplorare.
Unul dintre scopurile importante ale activitatii de orientare il constituie desavarsirea carierei
personale.
- al III-lea val - se aplica principiile economiei de piata. Orientarea carierei se desfasoara in
sensul facilitarii pietei si/sau ca o piata in sine. Astfel, datorita concurentei calitatea serviciilor
creste. Unul dintre scopurile majore consta in a face sa functioneze sistemele educationale, cele
de pregatire si piata muncii astfel incat sa sustina cresterea economica. Consilierul actioneaza ca
sfetnic ce trebuie sa ajute investitiile de capital uman.
- al IV-lea val - are in centrul atentiei alegerea carierei tinand seama de probleme de etica si de
mediul inconjurator (la nivelul Pamantului). Consilierul trebuie sa ajute clientul ca in luarea
deciziilor privind cariera sa aiba in vedere impactul alegerii sale intr-o perspectiva globala si
ecologica. In acest sens, consilierul are rolul unui educator.

Dupa John Holland, alegerea profesiei reprezinta o expresie a personalitatii; inventarele de

interes sunt inventare de personalitate; membrii aceluiasi domeniu de activitate au personalitati
similare, precum si istorii similare ale dezvoltarii personalitatii ; indivizii unui grup vocational,
avand personalitati similare, vor raspunde, in multe situatii si la multe probleme, in mod similar,
punandu-si amprenta asupra mediului de munca, dandu-i acestuia anumite caracteristici ;
satisfactia profesionala, stabilitatea si realizarea in profesie depind de congruenta dintre propria
personalitate si mediul in care lucreaza. Oamenii cauta medii si vocatii care sa le permita sa-si
exerciteze deprinderile si aptitudinile, sa-si exprime si valorile, sa rezolve probleme sau sa joace
roluri agreabile si sa le ocoleasca pe cele dezagreabile.

9
Bibliografie :

 http://www.educatiecopii.ro/Consiliere-educationala/ - sept 2008

 http://www.axiselite.ro/consiliere.htm
 ,,Introducere in psihologia resurselor umane” – Mihai Petre Craiovan, Ed.
Universitara.
 ,,Teorii clasice in psihologia carierei” – curs 2007.
 ,,Consilierea profesionala, o necesitate pentru tineri” - Dana Puscoci
 ,,Consilierea carierei” - Erdei Ildikó

10