Sunteți pe pagina 1din 2

Psihologia Religiei: Ritualul ca practică expresivă și performantă a religiei

Psihologia religiei este studiul religiei din punct de vedere psihologic uman. Cei care
studiază religia din perspectiva psihologică sunt interesați de trei domenii principale: cel
biologic, psihologic și social.
Mai întâi ar fi predispozițiile noastre genetice. Cercetările care susțin acest lucru arată
că gemenii identici - chiar dacă sunt crescuţi separat - sunt mult mai asemănători în credințele
și activitățile religioase decât gemenii fraterni. De fapt, consensul științific este că 30-50% din
diferențele dintre persoane în religie se datorează factorilor genetici, ceea ce face ca aceasta să
fie singura explicație puternică a religiozităţii.
Nu religia în sine este moștenită, ci anumite trăsături ale personalității care pot influența
religiozitatea, cum ar fi deschiderea, umilința sau înclinaţia spre a avea întrebări și îndoieli.
Acestea pot fi predispuse genetic în moduri care ne influențează mai mult decât am putea şti.
În al doilea rând, psihologic vorbind, religiozitatea se explică prin nevoia de control.
Într-un studiu, de exemplu, cercetătorii au rugat participanţii să scrie despre un eveniment
pozitiv recent, în care fie au avut auto-control, fie nu au avut. La participanţii care s-au gândit
la autocontrolul lor, probabilitatea de a crede într-un Dumnezeu care îi controlează era foarte
mică.
Când pierdem controlul în viața noastră, adesea ne îndreptăm spre religie. Când
dispunem de mult control personal, nu mai simţim să apelăm la religie. Aici pot apărea şi
conceptele de locus al controlului, care poate fi intern sau extern, însă poate fi vorba şi despre
autoeficacitate şi cât putem funcţiona noi pe propriile resurse, fără să apelăm la o credinţă
religioasă în jurul căreia să gravităm.
Domeniul social şi sociologic explică de asemenea religiozitatea, spunând că aceasta se
transmite prin apartenenţa la unele grupuri cu care ne identificăm, precum familia,
comunitatea sau chiar cultura în care ne naştem şi creştem. De exemplu, într-un sondaj de
opinie, la întrebarea „Religia este o parte importantă a vieții de zi cu zi”, peste 99% dintre
egipteni răspund cu „da”. Acest lucru poate fi comparat cu 66% dintre americanii care au
răspuns au răspuns acelaşi lucru la întrebare, sau cu 16% dintre suedezii respondenţi. Mai
exact, religiozitatea celor pe care îi admirăm foarte mult poate avea un impact asupra felului
cum ne raportăm noi la religie.
La o primă analiză, descoperim că genetica, controlul și apartenenţa la grupuri
reprezintă trei factori care influenţează religiozitatea. Ca orice alt comportament studiat de
către psihologi, comportamentul religios este influențat de o interacțiune între „nature” şi
„nurture”, adică între natura umană și educaţie. Totuși, sunt multe lucruri pe care nu le
înțelegem încă, iar misterul religiilor va persista.
O altă perspectivă asupra credinţei religioase este aceea a ritualurilor existente în
interiorul religiilor.

Diener, E., Tay, L., & Myers, D. G. (2011). The religion paradox: If religion makes us happy,
why are so many dropping out? Journal of Personality and Social Psychology, 101, 1278-19
D’Onofrio, B., Eaves, L. J., Murrelle, L., Maes, H. H., & Spilka, B. (1999). Understanding
biological and social influences on religious affiliation, attitudes, and behaviors: A behavior
genetic perspective. Journal of Personality, 67, 953-984.
Farias, M., van Mulukom, V., Kahane, G., Kreplin, U., Joyce, A., Soares, P., Oviedo, L.,
Hernu, M., Rokita, K., Savulesco, J., & Mottoven, R. (2017, November 8). Supernatural
belief is not modulated by intuitive thinking style or cognitive inhibition. Scientific Reports, 7.