Sunteți pe pagina 1din 5

Eclesiologia la Calvin

Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopia, ca să
păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
(Faptele apostolilor 20:28)
„Cuvântul englez, „church” , provine din adjectivul grecesc, to kuriakon , folosit prima dată
cu privire la Casa Domnului, mai apoi cu privire la poporul Lui. Cuvântul nou-testamentar, ekklesia,
este folosit cu privire la o adunare publică convocată de un crainic (Fapte 19:32,39,40). Afirmat mai
pe larg acest concept al bisericii putem afirma că Biserica lui Dumnezeu nu este o entitate
instituțională ci una supranaturală, care este în proces de creștere înspre lumea ce va să vină. Toți
membrii ei sunt în Cristos și sunt legați laolaltă printr-o înrudire supranaturală. Toate darurile și
activitățile lor continuă lucrarea lui Cristos prin puterea Duhului Sfânt , care are originea în Cristos
și sunt coordonate de El înspre țelul final. Atunci Biserica va apărea în veacul viitor ca fiind
singurul popor al lui Dumnezeu unit într-o adunare în fața tronului, cetate celestă - Ierusalim. ”1
Această definiție este dată de către Dicționarul Evanghelic, adică în conformitate cu învățătura
despre Biserică pe care o proclamă Scriptura , și mai ales Noul Testament. Dar în lucrarea de față
îmi propun să abordez subiectul Bisericii, în concepția marelui teolog și reformator Jean Calvin.
Odată ce Martin Luther a declanșat reforma , în același timp sa preocupat să clarifice care este baza
centrului evanghelic al Bisericii, iar teologii care au calcat pe urmele lui și l-au urmat au încercat cu
exactitate să determine granițele și concepțiile corecte despre Biserica. Teologi ca Zwingli, Bucer
și Oecolamadius s-au confruntat cu aceste probleme , totuși majoritatea au rămas pe
responsabilitatea lui Jean Calvin, să exploateze din plin teoria și practica bisericii protestante. 2
Deși Calvin descrie foarte multe și dezvoltă teologia sa despre biserică totuși „doctrina predestinării
a influențat puternic doctrina bisericii. El a spus că există o biserică vizibilă, format din cei ce
mărturisesc pe Hristos, și există o biserică invizibilă, constând din cei cu adevărat chemați. Nu
toata lumea care mărturisește pe Hristos este aleasă, dar biserica vizibilă naște pe cei aleși. Cei aleși
sunt în biserica vizibilă. Spre deosebire de Zwingli, Calvin nu a vorbit deschis despre faptul că unii
din afara bisericii vizibile pot fi salvați, cu toate că această situație este ușor de aplicat la doctrina
predestinării.”3 Înainte și după Reformă monopolul religios îl ținea Biserica catolica, de fapt toți
pre-reformatorii, și reformatorii au ieșit de sub autoritatea bisericii Catolice. Biserica catolică prin
însuși teologia ei se afirma pe sine însuși divină și deținătoare a Harului lui Dumnezeu . Învățătura
lui Calvin afirmă următoarele.

1
Dicționar evanghelic de teologie, Walter A. Elwell, Editura - Cartea creștină, Oradea- Bihor, 2012, pag. 141
2
Teologia Reformatorilor, Tomothy Geoge, Editura Institutului Biblic „ Emanuel”, Oradea, 1998, pag. 276
3
http://www.acts29.ru/uchenie/history/?id_chapter=6&part=2
1
I. Biserica, în ciuda originii sale divine, nu este divină
„Eclesiologia este una din doctrinele de bază în sistemul lui Calvin și cu care s-a ocupat foarte mult.
Înlăturând tradiția bisericească, numind biserica unica sursa de credință, Biblia ca autoritate
supremă și unică, disponibilă fiecărui credincios.” 4 Prin toate acestea Dărâmă cu desăvârșire
învățătura catolică despre biserică și despre credincios. În ceia ce privește divinitatea bisericii,
Catolicii au expus în multe moduri acest concept, chiar în nenumărate moduri,iată câteva din
ele. Conform cu catehismul bisericii catolice avem afirmate următoarele :Biserica este sfântă:
Dumnezeul Preasfânt este Autorul ei; Cristos, Mirele ei, s-a dat pentru ea spre a o sfinţi; Duhul
sfinţeniei îi dă viaţă. Deşi cuprinde păcătoşi, ea este "ex maculatis immaculata - cea fără-de-păcat
alcătuită din păcătoşi""Sfinţii şi sfintele au fost întotdeauna izvor de înnoire în momentele cele mai
dificile ale istoriei Bisericii284". Într-adevăr, "sfinţenia este izvorul tainic şi măsura infailibilă a
activităţii sale apostolice şi a elanului său misionar285”5
„Atribuirea infailibilități atât consiliilor bisericii , cât și ( din 1870 ), Papei ( a cărui ex cathedra
declarații pe probleme de credință și morală , sunt considerate infailibile ) . Biserica Romană își
atribuie calități divine . În plus , Biserica Romano-catolică consideră că Papa este vicarul lui Hristos
sau înlocuitorul lui Pe pământ, și el însuși – este o manifestare a Fiului lui Dumnezeu întrupat . Mai
mult decât atât , Roma pune cu îndrăzneală tradițiile lor pe picior de egalitate cu Sfânta Scriptură ,
tratându-o ca o parte integrantă a Cuvântului lui Dumnezeu . Preoții de altfel au capacitatea și
puterea de a elibera de păcate, Biserica Romano-catolică ia pe umerii săi rolul lui Cristos, pentru că
numai El are dreptul de a ierta păcatele. Lăuda că are capacitatea de a transmite harul mântuitor
tuturor oamenilor , învățându-i sacramentele Biserica Romano-catolică se echivalează cu Duhul
Sfânt .”6 Jean Calvin combate acestea și afirmă că prin „biserica nu trebuie ă se înțeleagă orice
adunare care poartă numele de biserică ci este locul unde se adună cei aleși, adică cei sfinți, și
participă la beneficiile lui Hristos nu ca indivizi izolați ci ca mădulare ale unui trup în care ,,tote
binecuvântările pe care Dumnezeu le revarsă peste ei sunt comunicate reciproc unele altora.”7
Cu privire la aceasta , o mare importanță îl are accentul pus de Calvin pe faptului că în Crezul
Apostolic creștinii mărturisesc credința lor în Dumnezeu Tatăl , Dumnezeu Fiul , în Dumnezeu
Duhul Sfânt , și nu în Biserică trebuie menționat faptul că versiunea de Crezul Apostolic în limba
română, această frază sună exact cam așa: Cred Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească
Biserică , corect ar fi „Eu cred sfânta Biserică universală . " Calvin scrie: „ Nu există vreun motiv
temeinic pentru care mulți înserează prepoziția „în”. Admit că aceasta este un obicei nu lipsit de

4
Жизнь замечательных людей, F. Pavlenko, Editura- Республика, Moscova,1995, pag. 190
5
http://www.catehism.ro/CBC_032.htm#285
6
http://calvin.reformed.org.ua/?p=669
7
Teologia Reformatorilor, Tomothy Geoge, Editura Institutului Biblic „ Emanuel”, Oradea, 1998, pag. 277
2
sprijinul antichității , deoarece Crezul de la Niceea, după cum se raportează în Istoria ecleziastică,
adaugă și el prepoziția. Totuși , în același timp ar trebui să observăm din scrierile Părinților Bisericii
că în primele secole s-a acceptat în mod indiscutabil ca oamenii să spună „ cred Biserica” , și nu „
în Biserică”. Așa a vorbit Augustin și acel scriitor antic al cărui tratat, Despre expunerea crezului,
este semnat cu numele lui Ciprian. În Plus , ei fac observații că adăugarea prepoziției ar face
expresia improprie, părere pe care o și dovedesc printr-o argumentare solidă. Noi ne mărturisim
credința , în Dumnezeu pentru că mintea noastră Îl consideră demn de încredere și încrederea
noastră se bazează pe el. A spune „ în Biserică” ar fi la fel de nepotrivit.”8
II. Este doar o singură biserică adevărată
Unii consideră oarecum că învățătura lui calvin despre biserica vizibilă , în afara căreia nu este
salvare, este o urmare a trecutului catolic prin care trecut Calvin.. Pe baza învățăturii lui Calvin
despre unicitatea Bisericii lui Cristos putem trage trei concluzii majore.
1. Biserica Catolică și biserica protestantă nu pot fi în același timp adevărate.
„ Totuși când refuzăm categoric papistașilor titlul de biserică, noi nu contestăm existența
bisericilor printre ei. Mai degrabă noi dezbatem numai problema structurii adevărate și corecte a
Bisericii, cerute nu numai de cadrul administrării sacramentelor ci și în cel al propovăduirii
doctrinei. Calvin numește biserici în care Domnul păstrează în mod miraculos o rămășiță din
poporul Său, deși dureros de dispersat și înprăștiat , și în măsura în care mai rămân în ele câteva
semne ale Bisericii adevărate mai ales acelea a căror eficacitate nu paote fi distrusă nici de
șiretlicurile oamenilor , nici de depravarea umană.”9
2. Fiind foarte convins pe faptul că Biserica lui Cristos este numai una singură, Calvin a depus
toate eforturile ca toți credincioșii adevărați să participe la comuniunea sfinților. Calvin a depus
toate eforturile doar ca să atingă o unitate doctrinară.
III. Biserica unică este adevărată dar nu desăvârșită
Potrivit cu ceia ce scrie Calvin în „ Învățătura religie creștine ” există 2 caracteristici de bază a
bisericii adevărate: „ oriunde vedem Cuvântul lui Dumnezeu predicat curat și ascultat, iar
sacramentele administrate după felul în care le-a instituit Cristo , acolo, fără îndoială, există
Biserica lui Dumnezeu”10

8
Învățătura religiei creștine V2, Jean Calvin, Editura – Cartea Creștină, Oradea, 2003, pag. 185
9
Idem pag. 226-227
10
Idem pag. 195
3
„După părerea lui Calvin , oamenii care neagă adevărurile de bază ca învățătura despre natura și
divinitatea lui Cristos și despre mântuirea prin har, în mod categoric trebuie să fie excluși din
biserică.”11
Pe baza celor spuse putem trage următoarea concluzie : faptul includerii disciplinelor bisericești în
ca fiind argument al bisericii adevărate, nicidecum nu se contrazice cu învățătura lui Calvin despre
biserică, mai degrabă corespunde total.
IV. Biserica este liberă și nu se supune nici unui om
Calvin a accentuat că numai Cristos este unicul Cap al Bisericii. El a acordat mare atenție acestui
adevăr , mai mult chiar decât Martin Luther.
Anabaptiștii din sec. XVI au respins cu vehemente implicația statului în problemele spirituale
ale bisericii. De fapt ei au respins-o si au avut oarecum dreptate. Unii consideră ca calvin ar trebuit
să ia în vedere propunerea lor.„Pentru că anumiți oameni , când aud că Evanghelia promite o
libertate care nu recunoaște nici rege și nici un magistrat dintre oameni, ci privește numai la Cristos,
se gândesc că ei nu pot beneficia de libertatea lor atât timp cât văd vrio altă putere peste ei”12
Calvin considera că este de datoria lui să se pronunțe împotriva a astfel de învățătură, bazată pe
Sfânta Scriptură (Romani 13). El revendica că statul este instituit de Dumnezeu, și astfel creștinii
ca și ceilalți oameni trebuie să i se supune.

Bisericile reformate erau biserici de stat și se supuneua controlului statal. Una din caracteristicile
istoriei creștinismului din secolul al XIX-lea este apariția bisericilor libere. Nu la întâmplare
această tendință se vede mai tare anume în țările calviniste. Conceptul bisericii separate de stat
implică în învățătura lui Calvin despre un singur împărat al bisericii – Isus Cristos. Ne privind la
faptul că însuși Calvin nu a înțeles pe deplin aceast adevăr, el, totuși, a pus paza acestei teorii, care
într-o anumită perioadă de timp sa înfăptuit în totalitate.
Desigur că concepția lui Calvin despre Biserică duce după sine o nunață din vremea sa. Altfel nici
nu paote fi . Dar datorită adâncirii în sensul Cuvântului lui Dumnezeu , Calvin foarte departe a
întrecut epoca și generația sa.

11
http://calvin.reformed.org.ua/?p=669
12
Învățătura religiei creștine V2, Jean Calvin, Editura – Cartea Creștină, Oradea, 2003, pag. 668
4
Bibliografie
1. Calvin J., Învățătura religiei creștine V2, ,Editura – Cartea Creștină, Oradea, 2003
2. Pavlenko F., Жизнь замечательных людей, Editura- Республика, Moscova,1995
3. Tomothy G., Teologia Reformatorilor, Editura Institutului Biblic „ Emanuel”, Oradea, 1998
4. Walter A.E. , Dicționar evanghelic de teologie,Editura- Cartea creștină, Oradea- Bihor, 2012
5. http://www.acts29.ru/uchenie/history/?id_chapter=6&part=2
6. http://www.catehism.ro/CBC_032.htm#285
7. http://calvin.reformed.org.ua/?p=669