SARCINA ELECTRICA

Sarcină electrică

Sarcina electrică sau cantitatea de electricitate este o mărime fizică ce exprimă o proprietate
fundamentală a particulelor subatomice, care le determină acestora interacțiunile electromagnetice.
Materia încărcată electric este influențată de câmpul electric, și în același timp produce câmp electric.
Interacțiunea dintre o sarcină în mișcare și un câmp electromagnetic este sursa forței electromagnetice,
care este una dintre cele patru forțe fundamentale. O „distrugere” a sarcinilor electrice, nu este posibilă;
este vorba de „conservarea” sarcinilor (formă de energie).

Sarcină elementară

Sarcina electrică este caracteristică unor particule subatomice, și este cuantificată când este exprimată
doar ca multiplu al așa-numitei sarcini elementare e, care are valoarea de 1,602·10-19 C (coulomb).
Existența sarcinilor electrice este întotdeauna legată (necondiționat) de existență de materie.
Polaritatea sarcinilor

Există sarcini pozitive și sarcini negative. Cele două feluri de sarcini, (+) și (-) sunt de valoare egală
(simetrie valorică). Electronii, prin convenție au sarcina -1, iar protonii au sarcina opusă, +1. Quarkurile au
o sarcină fracționară, de −1/3 sau +2/3. Antiparticulele echivalente acestora au sarcina egală și de semn
opus.

Interacțiune

În general, particulele cu sarcină de același semn se resping, iar cele de semne opuse se atrag. Acest
fenomen este descris de legea lui Coulomb, care afirmă că modulul forței de respingere este proporțional
cu produsul celor două sarcini, și scade proporțional cu pătratul distanței.

Sarcină electrică și curent electric

Sarcina electrică a unui obiect macroscopic este suma sarcinilor electrice ale componentelor ce îl
constituie. Adesea, sarcina electrică netă este zero, deoarece numărul de electroni din fiecare atom este
egal cu numărul de protoni, și astfel sarcinile acestora se anulează reciproc. Situațiile în care sarcina netă
este nenulă sunt denumite electricitate statică. Mai mult, chiar și când sarcina netă este zero, ea poate fi
distribuită neuniform (de exenplu din cauza unui câmp electric extern), atunci spunându-se despre
material că este polarizat), iar sarcinile legate de polarizare sunt numite sarcini legate (iar sarcinile în
exces aduse din exterior se numesc sarcini libere).

O mișcare ordonată a particulelor încărcate într-o anumită direcție (în metale, aceste particule sunt
electronii) este cunoscută sub numele de curent electric.

Natura discretă a sarcinii electrice a fost propusă de Michael Faraday în experimentele sale de electroliză,
apoi demonstrată direct de Robert Millikan în experimentul cu picătura de ulei.
Unități de măsură și măsurare

Unitatea de măsură în sistemul internațional pentru sarcina electrică este coulombul, care reprezintă
aproximativ 6.24 × 1018 sarcini elementare (egale cu sarcina unui singur proton sau electron). Coulombul
este definit ca fiind sarcina electrică sau cantitatea de electricitate care trece prin secțiunea transversală
a unui conductor electric prin care trece un amper timp de o secundă.

Simbolul Q este adesea folosit pentru a nota cantitatea de sarcină electrică. Sarcina electrică poate fi
măsurată direct cu un electrometru, sau indirect cu un galvanometru balistic.

Cuantificare

Formal, sarcina electrică a unui corp trebuie să fie multiplu de sarcina elementară e (sarcina este
cuantificată), dar deoarece este o cantitate macroscopică, cu multe ordine de mărime mai mare decât
sarcina elementară, poate lua practic orice valoare reală. Mai mult, în unele contexte are sens să se
vorbească de fracțiuni din sarcină, ca în cazul încărcării unui condensator.