Dănăilă Auraș

Anul IV
Grupa III

Predica la Duminica Lăsatului Sec de brânză

Drept-măritori creștini,

Astăzi suntem cu ajutorul lui Dumnezeu din nou în pragul Postului Mare. Biserica a rânduit
o perioadă de pregătire trupească și sufletească prin care ne oferă prilejul de-a ne înnoi viața
duhovnicească prin post și rugăciune, ca să fim cât mai aproape de Dumnezeu și, în final, să
întâmpinăm după cuviință sfintele Sale Pătimiri ca, apoi, să ne ridicăm din mormântul păcatului
odată cu slăvita Sa înviere. Duminica aceasta este numită a lăsatului sec de brânză, pentru că de
mâine începe postul premergător Pătimirilor și Învierii, dar și Duminica izgonirii lui Adam din rai,
în amintirea căderii acestuia în păcat, prin neascultarea poruncii lui Dumnezeu de a mânca din
Pomul cunoștinței.

Pericopa citită astăzi la Sfânta Evanghelie este un fragment din cuprinzătoarea Predică de
pe munte, rostită de Mântuitorul la începutul activității Sale de propovăduire a noii învățături, pasaj
ce urmează îndată după rugăciunea Tatăl nostru. Trei sunt învățăturile care se desprind din această
scurtă pericopă neotestamentară, la care se adaugă și câteva învățături din Apostolul care s-a citit,
din Epistola Sf. Ap. Pavel către Romani. În primul rând, Mântuitorul vorbește despre iertare,
condiționând iertarea păcatelor noastre de modul în care noi vom ierta pe cei care ne-au greșit: De
veți ierta oamenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; dar de nu veți ierta
oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. De aceea, această
duminică mai este numită în cărțile mai vechi de slujbă și Duminica iertării.

A doua învățătură este cea despre post, Mântuitorul făcând o paralelă între postul celor
fățarnici din vremea Sa și adevăratul post pe care trebuie să-l practice un autentic ucenic al Său. În
final, apare și îndemnul de a nu aduna comori materiale pe pământ, ci comori duhovnicești în cer.
Socotim că astăzi, fiind în pragul începerii Postului Mare, sau al Paştilor, ori al Păresimilor,
cum îl numeau strămoșii noștri, și care ne amintește de postul Mântuitorului înainte de a
începe activitatea Lui mântuitoare, să vorbim despre semnificația postului creștin. De
regulă, prin post înțelegem o reținere, în mod voluntar, de la anumite feluri de mâncare, în
speță de la carne, și de la băuturi. Dar această înfrânare a trupului prin reducerea hranei are

1
Dănăilă Auraș
Anul IV
Grupa III

ca scop principal refacerea sau îmbunătățirea vieții sufletești, o înduhovnicire a noastră.

Postul este cunoscut și practicat încă din Vechiul Testament. De pildă Moise, marele proroc
și legiuitor al evreilor, a postit 40 de zile pentru a fi vrednic să primească - în tunete și
fulgere, pe lespezi de piatră - cele zece porunci dumnezeiești sau Decalogul, pe care trebuie
să le respectăm și noi, creștinii . Prorocul Ilie, omul ales al lui Dumnezeu, de asemenea a
postit, după care a primit puterea de a deschide și închide stăvilarele cerului pentru a veni
pe pământ ploaia aducătoare de roade. Prorocul Daniel și cei trei tineri duși în Babilon au
refuzat să mănânce la masa regelui, preferând bucate de legume. Sf. Ioan Botezătorul
împreună cu ucenicii lui au postit. Și în final, Mântuitorul Însuși a postit în pustie, 40 de zile
și 40 de nopți, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei, dar în același timp ne-a învățat
cum să postim și noi. Sf. Apostoli și ucenicii lor, urmând cuvântului lui Hristos, au rânduit
postul pentru toți creștinii din vremea lor, apoi Sfinți Părinți ai Bisericii au fixat posturile
așa cum le avem până astăzi și au scris pagini memorabile despre semnificația postului
creștin.

Biserica noastră a rânduit posturi de o zi, precum zilele de miercuri și vineri, dar și
zile speciale, ca de exemplu ziua de 14 septembrie, când se comemorează Înălțarea Sf.
Cruci, și posturi de lungă durată, precum Postul Sf. Paști pe care îl vom începe mâine și
care este un post mai aspru pentru că amintește de jertfa Mântuitorului de pe Cruce prin
care omul este eliberat de sub robia păcatului, Postul Crăciunului care începe pe 15
noiembrie și are o durată de 6 săptămâni, al Sf. Ap. Petru și Pavel cu o durată care variază
în funcție de data Paștelui și Postul Adormirii Maicii Domnului care începe pe data de întâi
august și este de două săptămâni. În fața atâtor posturi, poate că unii dintre credincioșii de
azi se întreabă: oare în lumea aceasta secularizată și tehnicizată, postul nu este ceva
anacronic, ceva depășit, ceva prea greu de respectat, mai ales dacă ținem seama, pe de o
parte, de lipsurile materiale de tot felul cu care se confruntă unii, iar pe de altă parte, dacă
avem în vedere și munca grea pe care o desfășoară mulți dintre noi?! La o privire atentă
asupra învățăturii Bisericii noastre cu privire la post, ne convingem ușor că aceste păreri
sunt greșite. Multora dintre noi, medicii le recomandă abținerea de la anumite produse
alimentare în vederea menținerii sau refacerii sănătății. Și este ușor de constatat că
majoritatea respectă aceste prescripții medicale, dar, în același timp, prescripțiile Bisericii

2
Dănăilă Auraș
Anul IV
Grupa III

cu privire la post li se par greu de îndeplinit. Oare de ce? Răspunsul ni-l dă Mântuitorul
când le spune Apostolilor că n-au putut vindeca un copil bolnav (lunatic), adus de tatăl său,
din pricina puținei lor credințe, adăugând că acest neam de demoni nu iese decât numai
prin rugăciune și cu post.

Din paginile Sf. Scripturi și din scrierile Sf. Părinți aflăm că postul nu trebuie să fie doar o
reținere de la consumarea unor alimente, ci, dimpotrivă, el presupune, în primul rând, o înnoire
sufletească, o înfrânare de la fapte nevrednice de numele sau de calitatea de creștin. Deci porunca
postului are în vedere nu doar trupul, ci mai cu seamă sufletul. Postul trebuie să fie un mijloc de
fortificare a voinței, de întărire a celor slabi în credință, de îndreptare a celor rătăciți, de căință și
de părere de rău pentru faptele rele pe care le-am săvârșit, de smerenie, de rugăciune mai stăruitoare
și, în chip deosebit, de iertare a semenilor noștri. Nu în zadar ne-a avertizat Mântuitorul, în prima
parte a pericopei evanghelice care s-a citit, că iertarea noastră din partea lui Dumnezeu este
condiționată de iertarea pe care o acordăm noi semenilor.

Iar dacă unii dintre noi nu vor putea ține postul, așa cum ne recomandă Biserica, fie din
cauza vârstei, fie din cauza sănătății șubrede să meargă la duhovnicul lor, unde vor primi îndrumări
și binecuvântare pentru ușurarea postului. Biserica îi îndeamnă pe aceștia cu stăruință să țină postul
spiritual, așa cum ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur: Eu l-aș numi de o mie dori mai fericit pe cel
ce mănâncă, decât pe cel ce postește de mâncare, dar face nedreptate... Căci nu mâncarea este un
rău, ci păcatul... De aceea, cine mănâncă și nu poate să postească, acela să împartă milostenie cu
prisosință, să facă rugăciuni stăruitoare, să dovedească o râvnă evlavioasă pentru ascultarea
cuvântului lui Dumnezeu, să se împace cu dușmanii lui, să gonească din suflet orice ținere de minte
a răului. Îndeplinind acestea, el va posti adevăratul post, așa cum îl cere de la noi Domnul, căci
cinstirea postului nu constă în reținerea de la bucate, ci în evitarea păcatelor, așa cum acela care
postește mărginindu-se numai la reținerea de bucate, acela este cel ce necinstește postul.

Iubiți credincioși,

Postul nostru trebuie însoțit de lacrimile pocăinței, de rugăciune, de îndepărtarea de tot ceea
ce este dăunător vieții noastre, în genere. Să gândim, să simțim și să voim numai ceea ce este

3
Dănăilă Auraș
Anul IV
Grupa III

vrednic de numele de creștin! Să trăim deplin, cu toată ființa noastră, virtuțile creștine pe care ni le
recomandă Biserica! Și dacă prin eforturi de voință ne reținem de la anumite bucate, tot așa să ne
oprim și de la gândurile rele și de la păcatele trupului. Altfel, dacă nu ajungem și la un post al
sufletului, cel al mâncării nu mai are nicio valoare. Postul nu trebuie să fie prilej de întristare, ci,
dimpotrivă, de bucurie duhovnicească, știind că prin el biruim patimile și plăcerile trupului, pentru
că prin el facem în trupul nostru un lăcaș al Domnului, pentru că prin el ajungem la Înviere. Să
dăm, deci, postului o valoare spiritual-morală, ca în felul acesta să fie cu adevărat un act de cinstire
a lui Dumnezeu, o jertfă a noastră pe altarul iubirii față de Tatăl ceresc și de Fiul Său, Care a adus
în lume adevăratul post: al lacrimilor, al pocăinței, al rugăciunii și al iubirii de semeni.

Încheiem acest cuvânt citând cuvintele Sfântului Apostol Pavel, din "Apostolul" citit astăzi,
care ne îndeamnă să nu judecăm nici pe cel ce mănâncă, nici pe cel ce nu mănâncă (Rom. 14, 1-3),
dar să-i ascultăm și porunca răspicată, potrivită la acest început de post: Să lepădăm dar lucrurile
întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospețe și
în beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă, ci îmbrăcați-vă în Domnul
Iisus Hristos (Rom. 13, 12-14), Căruia I se cuvine mărirea și cinstea în veci. Amin.