SAPUNURI:

CLASIFICARE,OBTINERE SI UTILIZARE

1
 1. Compoziţia chimică şi metoda de obţinere a
săpunurilor

Săpunurile sunt săruri cu diferite metale ale acizilor graşi cu cel puţin opt atomi de
carbon în moleculă cu sau fără adaosuri de materiale de umplutură şi alţi ingredienţi
speciali (substanţe de parfumare, dezinfectante, emoliente, de colorare).
Săpunurile se obţin prin combinarea grăsimilor de origine vegetală sau animală
precum seul, uleiul de floarea soarelui, cocos, bumbac, ricin şi de palmier, cu o
substanţă alcalină, precum soda caustică, potasa caustică, sodă calcinată sau carbonat
de potasiu printr-un proces chimic numit saponificare. Uleiurile vegetale lichide se
utilizează la fabricarea de săpun, de obicei în amestec cu grăsimi solide sau
hidrogenate.
Săpunul este cea mai veche substanţă tensioactivă, şi a fost folosită pentru prima
dată în urmă acum 4500 de ani. Numele de săpun, se pare că vine conform unei vechi
legende, de la Muntele Sapo, unde erau sacrificate animale. Ploaia a amestecat
grăsimile cu cenuşa pe malul râului Tibet. Femeile au observat că acest amestec le
uşura munca, şi au început să folosească acest sol lutos, imbibat cu amestecul de
grăsimi la spălatul rufelor.
Săpunurile sunt considerate agenţi activi de suprafaţă deoarece prin stuctura lor
moleculară şi compoziţia chimică prezintă proprietăţi tensioactive cum ar fi: o putere
mai mare sau mai mică de udare, emulsionare, spălare, spumare.
Puterea de spălare a săpunurilor se datorează structurii moleculare asimetrice a
acestora alcătuită dintr-o grupare polară, hidrofilă şi insolubilă în uleiuri, formată dintr-
o grupare anionică şi o grupare nepolară hidrofobă dar solubilă în uleiuri, formată dintr-
un rest hidrocarbonat (ce conţine 8-18 atomi de carbon).

2
 grupare nepolară grupare polară

Figura 1. Structura moleculei de săpun

În procedeul obişnuit de fabricare a săpunului se încălzeşte grăsimea cu aburi

introduşi direct la 100ºC şi se adaugă soluţia de hidroxid de sodiu, pentru a obţine o
emulsie. Îndată ce se formează săpun, viteza de reacţie creşte brusc, fiindcă săpunul
topit este un bun dizolvant atât pentru grăsime cât şi pentru hidroxidul de sodiu.
Produsul astfel obţinut conţine toată glicerina, rezultată din reacţia de saponificare şi
multă apă. Pentru adăugarea unei soluţii concentrate de clorură de sodiu se separă
săpunul miez, topit, la fund ramânâd un strat apos, care conţine glicerină. Săpunul miez
conţine 62-64% acizi graşi şi el poate fi utilizat ca săpun de rufe. Pentru fabricarea
săpunului de toaletă, săpunul miez (obţinut din grăsimi mai pure) se usucă până ce
conţinutul în acizi atinge 80-85% apoi i se înglobează un parfum şi se presează la rece
în bucăţi (plăci de săpun). Se taie apoi plăcile de săpun în bare de 90/50cm după care
sunt uscate cu scopul de a fixa conţinutul de apă în masa de săpun, a menţine
plasticitatea şi de a evita tendinţa de fisurare sau stratificare. După uscare are loc tăierea
transversală a barelor de săpun, imprimarea formei finale, marcarea şi ambalarea
produsului finit.

3
 2. Clasificarea săpunurilor

Săpunurile se pot clasifica după compoziţia chimică şi după destinaţie.

În funcţie de compoziţia chimică săpunurile se clasifică în:
- săpunuri de sodiu, care sunt solide şi solubile în apă
- săpunuri de potasiu care sunt lichide şi solubile în apă;
- săpunuri de aluminiu, mangan, calciu, bariu, care sunt solide şi insolubile în apă.
În funcţie de destinaţia lor săpunurile se clasifică în: săpun de rufe, de semitoaletă şi
de toaletă.
Săpunul de rufe poate fi de mai multe feluri: cu consistenţă tare (solidă), cu
consistenţă păstoasă şi sub formă de fulgi.
Săpunul de rufe de consistenţă tare se prezintă sub formă de calupuri de formă
paralelipipedică, cu gramaje diferite, având marcată prin ştanţare denumirea produsului,
marca firmei producătoare, etc. Acesta prezintă suprafaţă netedă, o masă compactă omogenă
şi nelipicioasă în secţiune, culoare alb gălbuie sau cafeniu deschis (în funcţie de cantitatea de
substanţe de înălbire şi colorare pe care îl are). În timpul spălării trebuie să spumeze atât în
apă caldă cât şi în apă rece de duritate normală.
Săpunul de rufe de consistenţă solidă se diferenţiază în funcţie de procentul de acizi
graşi pe care îl conţine în săpun de tip 60 ş de tip 72 şi se produce în două clase de calitate în
mai multe variante fiecare.
Săpunul sub formă de pastă se produce în patru tipuri care se diferenţiază între ele
prin procentul de acizi graşi din compoziţie (tip I cu 58-60%, tip II cu 38-40%, tip III cu 38%
si tip IV cu 30%) şi se foloseşte mai mult în industrie decât pentru uzul casnic.
Săpunul sub formă de fulgi se prezintă sub formă de romburi mici sticloase, subţiri,
de culoare alb-gălbuie, uşor solubil în apă şi este foarte spumant. Se obţine din materii de
calitate superioară ce conţin în principal un procent ridicat de acizi graşi, şi anume de 83%, şi
este destinat spălărilor fine. Se produce în două variante parfumat şi neparfumat.

4
 Săpunul de semitoaletă se obţine din materii prime de calitate superioară fără
coloranţi şi alte adaosuri. Se găseşte în două variante: tip obişnuit cu 60% acizi graşi şi tip
superior cu 72% acizi graşi.
Săpunul de toaletă are un conţinut mare de acizi graşi, un conţinut mic de alcalii
libere şi o umiditate redusă. El mai conţine substanţe de parfumare persistente, coloranţi,
substanţe de supragresare în funcţie de sortiment.
Săpunurile de toaletă pot fi de mai multe feluri: săpun obişnuit, superior (fin şi
extrafin), deodorizante şi bactericide, medicinale, pentru copii şi pentru ras.
Săpunurile de toaletă fine şi extrafine conţin adaosuri speciale cu efect emolient: ulei
de cocos, de palmier, caseină, acid stearic, lanolină, care oferă capacitate de spumare
abundentă. De asemenea acestea mai conţin şi substanţe de supragresare speciale, substanţe
de colorare şi parfumare.
O categorie specială de săpunuri de toaletă sunt cele medicinale care sunt săpunuri
neutre, cu adaosuri de substanţe medicamentoase cu efect terapeutic pentru diferite afecţiuni
ale epidermei. Din această categorie fac parte: săpunurile cu sulf, borax, gudron de fag sau de
sulf.

5
 3. Proprietăţi de calitate ale săpunurilor

3.1 Proprietăţi organoleptice

Proprietăţile organoleptice sunt determinate cu ajutorul organelor de simţ, rezultatul

obţinut fiind hotărâtor pentru acceptarea sau respingerea unui produs.
Aspectul se verifică vizual constatându-se starea suprafeţei, prezenţa defectelor,
integritatea formei produsului, omogenitatea secţiunii, claritatea ştanţării.
Consistenţa se examinează prin palpare şi apăsare normală pe suprafaţă cu ajutorul
degetelor. Săpunul de consistenţă solidă nu se deformează, nu permite imprimarea de urme
sau de adâncituri pe suprafaţă. În secţiune consistenţa trebuie să fie omogenă, fără tendinţe de
statificare sau sfărâmare.
Mirosul se examinează asupra bucăţii de săpun şi asupra unor mici porţiuni
frământate între degete. Se constată persistenţa unui miros caracteristic datorat substanţelor
de parfumare sau prezenţa unui miros de rânced specific materiilor prime utilizate.
Culoarea se apreciază prin compararea cu o mostră etalon şi se urmăreşte
uniformitatea culorii la suprafaţă şi în secţiune, prezenţa petelor, a punctelor negre sau
închiderea culorii.
Odată cu analiza organoleptică a săpunului se verifică şi ambalajul de prezentare în
special la săpunurile de toaletă. Ambalajul de prezentare trebuie să asigure menţinerea
calităţii săpunului în termenul de valabilitate, să asigure protecţie mecanică. De asemenea nu
trebuie să fie deformat, deteriorat, grafica să fie sugestivă, să reflecte conţinutul şi să ofere
informaţii utile pentru cumpărători.

6
 3.2 Proprietăţi fizico-chimice

Proprietăţile fizico-chimice sunt determinate prin analize de laborator, în scopul

cunoaşterii valorilor reale şi confruntarea acestora cu valorile înscrise în standarde.
Proprietăţile determinate sunt: cantitatea de substanţe grase totale, alcalinitatea caustică
liberă, conţinutul de clorură de sodiu, umiditatea săpunului.
Cantitatea de substanţe grase totale reprezintă cantitatea totală de substanţe grase
insolubile în apă care se obţine şi se pot extrage din săpun prin descompunerea cu un acid
mineral, de obicei cu acidul sulfuric.
Conţinutul de acizi graşi saponificaţi favorizează calitatea săpunului astfel cu cât este mai
mare cu atât calitatea este mai bună. Prezenţa în săpun a substanţelor grase nesaponificabile
şi a celor nesaponificate influenţează negativc calitatea acestuia ducând la modificarea
compoziţiei şi a proprietăţilor organoleptice în timpul păstrării şi utilizării.
Alcalinitatea caustica liberă a săpunului se datorează reacţiei de hidroliză în urma
căreia rezultă o anumită cantitate de alcalii. Alcalinitatea trebuie să fie între anumite limite
deaorece excesul afectează pielea în timpul spălării, iar existenţa unei cantităţi prea mici duce
la scăderea capacităţii de spălare şi degresare şi poate determina râncezirea în timpul
depozitării. La săpunul de toaletă alcalinitatea caustică liberă este de maxim 0.07%.
Umiditatea săpunului trebuie să fie în limitele prescrise deoarece excesul de apă
favorizează apariţia defectelor de înflorire şi de grişare în timpul păstrării şi utilizării. De
exemplu umiditatea la săpunul de toaletă standard este de max. 25%, iar la cel de tip superior
max. 18%.
Conţinutul de clorură de sodiu din săpun este foarte important deoarece excesul poate
favoriza apariţia clivajului sau a petelor de sare. La săpunul de toaletă este prescris un
conţinut de sare de 0.5%.

7
 4. Defecte ale săpunului

1. Râncezirea are loc ca urmare a oxidării acizilor graşi sub acţiunea oxigenului în
prezenţa luminii, a umidităţii relative a aerului, a microorganismelor şi a impurităţilor. Se
manifestă prin miros neplăcut, pete la suprafaţă, inchiderea culorii. Cauzele râncezirii sunt:
utilizarea unor materii prime grase cu capacitate mare de oxidare, proporţia prea mare de
grăsimi nesaponificabile, lipsa alcalinităţii libere, compoziţii de parfumare greşit alese.
2. Petele negre şi închiderea la culoare a săpunului se datorează proporţiei prea mari
de uleiuri vegetale şi acizi naftenici, impurităţilor din materiile prime sau folosirii unor
instalţii insuficient curăţate.
3. Înflorirea săpunului se manifestă prin apariţia unui strat alb de sare la suprafaţă,
ca urmare a migrării electrolitului, clorura de sodiu, din interior. Cauza principală a apariţiei
acestui defect este uscarea insuficientă a săpunului după răcire.
4. Apariţia de solzi şi a aspectului mat se datoresc temperaturii necorespunzătoare
de la operaţia de comprimare pilotare. Când temperatura este mică apare aspectul mat, iar
când este mare apare aspectul solzos.
5. Clivajul se manifestă prin consistenţă necorespunzătoare, lipsa plasticităţii şi
apariţia crăpăturilor. Cauzele sunt: răcirea bruscă a săpunului, procentul prea mare de
electrolit.
6. Grişarea săpunului se manifestă prin apariţia unei structuri grăuncioase şi se
datoreşte uscării neuniforme a săpunului.

8
 Utilizari alternative ale sapunului

Dincolo de rolul sau primar de a starpi orice urma de micro-organisme nocive de pe

mainile si corpul nostru, sapunul isi gaseste si alte utilizari in viata de zi cu zi, multe dintre
ele greu de imaginat. De la a tine daunatorii departe de gradina, a dezmorti o usa glisanta
blocata, pana la a momi un soarece intr-o capcana, sapunul isi ia in serios toate aceste
misiuni. Iata 12 astfel de utilizari alternative ale sapunului care cu siguranta va vor fi de folos.

Amestecati cateva bucati mici de sapun in apa, agitati pana cand sapunul se dizolva si apar
bulele. Turnati apoi intr-un pulverizator si stropiti frunzele legumelor din gradina pe partea de
dedesupt. Sapunul va tine departe daunatorii care atenteaza la legumele voastre. In acelasi
context, amplasati cateva bucati de spun in diferite colturi ale gradinii de zarzavat pentru a
descuraja insectele invazive, chiar si animale mai mici.

Frecati un cui sau un surub cu sapun si bucata de lemn sau scandura in care le veti bate sau
infileta nu se va mai crapa. Procedati la fel cu lama unui fierastrau si frecarea va fi net
diminuata, lemnul lasandu-se mai usor taiat.

Frecati piscatura unei insecte cu un sapun inmuiat in apa si senzatia de mancarime va

disparea imediat.

Daca va place sa gatiti la cazan, in aer liber, frecati fundul unui ceaun cu sapun inainte de
a-l pune pe foc. Stratul de sapun va impiedica formarea de funigine pe fundul ceaunului,
curatandu-l astfel mai usor.

Utilizari alternative ale sapunului – ungeti tot ce scartaie

Radeti o portiune mica dintr-o bucata de sapun, aruncati fulgii intr-un recipient cu apa
fierbinte si apoi amestecati bine. Obtineti astfel o spuma de barbierit pe care puteti miza in
situatii de criza.

9
 O usa glisanta isi arata din cand in cand personalitatea puternica. O readuceti sub control
ungand sina de jos cu o bucata de sapun. Pocedati la fel si cu un fermoar incapatanat.

Puneti o bucata de sapun intr-o pereche de pantofi care incepe sa emane mirosuri specifice.
Lasati sapunul sa se imbibe de duhoare peste noapte pentru un miros proaspat al incaltarilor a
doua zi.

O podea din lemn scoate sunete specifice pana cand se aseaza scandurile. Daca nu mai aveti
rabdare, frecati imbinarile cu putin sapun umed.

Ochelarii nu se mai aburesc la rece daca ii frecati pe ambele parti cu putin sapun dupa care
lustruiti bine lentilele.

Puneti o bucata de sapun intr-o capcana de soareci. Mirosul, dar si textura asemenatoare
unei bucati de cascaval ii va atrage pe micii intrusi.

10
 Bibliografie

1. Stanciu I., Calitatea şi sortimentul mărfurilor nealimentare, Ed Oscar Print,

Bucureşti, 1998
2.  www.biblioteca.ase.ro
3.  www.wikipedia.org

11