Republica Moldova În Contextul Cooperării Transfrontaliere. Interese Și Priorități

INTRODUCERE
Actualitatea temei de cercetare în mod obiectiv se întemeiază pe procesul

politic în transformare și a structurii instituționale a sferei politice în condițiile
cooperării dintr-o perioadă a contemporaneităţii. Cooperarea reprezintă un proces
complicat, multilateral și multi-nivel, de aceea este abordat distinct, fie dintr-o
perspectivă pozitivă, fie dintr-una negativă. Se produce un proces de constituire a
unei lumi inter-relaționate, interdependente și intra-vulnerabile integrate, care a
fost denumită prin termenul de „regional”, și care a fost recunoscută de majoritatea
cercetătorilor contemporani, de elitele politice, de cercurile de afaceri și de opinia
publică internațională.
Cooperarea transfrontalieră este cooperarea mutuală clasică între două

regiuni de frontieră învecinate. Ea cuprinde toate domeniile vieţii cotidiene,
dezvoltarea de programe comune, priorităţi şi acţiuni. Aceasta include participarea
extinsă a grupurilor sociale, a diverselor nivele administrative etc. Principiile
cooperării transfrontaliere sunt: parteneriat vertical şi orizontal cu sferă largă,
subsidiaritate prin unirea şi responsabilitatea nivelelor regionale şi locale,
pregătirea de concepte şi programe transfrontaliere comune de dezvoltare,
implementarea proiectelor transfrontaliere. Subiectele centrale ale modernizării și
de înnoire a structurilor inovaționale ale oricărui stat însumează nivelul poziției și
locul său în procesul civilizațional, opțiunea pentru o strategie, pentru o tactică,
pentru metodele și resursele de obținere ale rezultatelor dorite prin determinarea
interrelaţionării cu alți actori din arealul apropiat.
Importanța temei studiate se desprinde anume din punctul de vedere de

insufieciență al surselor bibliografice potrivite și a materialelor corespunzătoare.
Respectiv, ne referim anume la o cercetare amplă ce constă din selecția și analiza
informațiilor strict referitoare la tema studiată, excluzând detaliile expuse în cărțile
și articolele ce prevăd, în mare parte, abordarea fenomenului cooperării
transfrontaliere, dar, de regulă, autorii acestora se axează pe un domeniu concret.
Respectiv, importanța temei o explicăm prin faptul că, cercetarea cuprinde în sine
1
o informație amplă axată pe cooperarea transfrontalieră a Republicii Moldova cu
regiunile vizate și, respectiv, analiza programelor la care care RM a luat nemijlocit
parte.
Gradul de investigație a temei. Ținând cont de faptul că cooperarea

transfrontalieră vizează absolut fiecare stat, acest fenomen ia amploare dupa cel
de-al doilea război mondial și se intensifică o dată cu sfîrșitul Războiului Rece.
Aceasta se dotorează modificărilor majore a ceea ce numim noi astăzi „harta
politică mondială”. Asttfel, de problematica fundamentării teoretice a fenomenului
de cooperare transfrontalieră s-au preocupat cercetători de pe întreg mapamondul,
pornind de la cei din Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, Uniunea
Europeană, care s-au adeverit a fi adevărați specialiști de aplicare în practică a
acestui fenomen, dar desigur că și Republica Moldova a înregistrat adevărate
progrese la acest capitol.
Cu toate că problematica cooperării transfrontaliere antrenează un spectru

de exigență pluridimensională și interesează potențialul mai multor discipline
limitrofe, ca știința politică, istoria, economia, ș.a., până în prezent ea nu și-a găsit
suficientă reflectare în literatura de specialitate. Tema în discuție a fost supusă unor
cercetări științifice în lucrările și articolele politologilor, sociologilor și
specialiștilor atât din țările postcomuniste, cât și din Occident.
Analizând gradul de cercetare al fenomenului cooperării transfrontaliere a

Republicii Moldova, ajungem la concluzia că acest domeniu este unul ce se află
într-o dezvoltare continuă. Însă, până la moment, în Republica Moldova au fost
efectuate foarte puține studii integre ce ar aborda procesul cooperării
transfrontaliere.
Abordări vis-a-vis de procesele integraționiste conțin lucrările

reprezentanților diferitor țări, printre care amintim Valentine D.A., Tannam E.,
Schneider F., Houbart J., Nadalutti E., Eșanu R., Cebotari S., Șveț A., Roșcovan
M., Bărbulescu I.G., Limonov L.Ă., Savulkin L.I., Fiodorovna O.V., etc.
2
Problema de cercetareа lucrării о cоnstituiе еvоluțiа fenomenului
cooperării transfrotalere a Republicii Moldova. Dе аsеmеnеа, аcеаstă lucrаrе îşi
рrорunе să ехрlоrеzе imраctul cooperării transfrontaliere atât la nivel regional, cât
și pentru țările propriu-zise implicate în acest proces.
Оbiеctul dе cеrcеtаrе аl lucrării îl cоnstituiе explicarea fenomenului

cooperării transfrontaliere, cât și identificarea intereselor și priorităților ale
Republicii Moldova în acest context.
Scopul și obiectivele tezei. În conformitatea cu actualitatea și gradul de

investigare a a temei ne prpunem drept scop analiza substanței, evoluția și
rezultatele procesului de cooperare transfrontalieră, care în ultima perioadă este un
proces inevitabil. În vederea realizării scopului propusau fost formulate
următoarele obiective:
 De a defini și analiza fenomenul cooperării transfrontaliere;

 De a determina dimensiunile conceptuale ale fenomenului cooperării
transfrontaliere;
 De a supune analizei cooperarea transfrontalieră a Republicii Moldova
cu România și Ucraina, inclusiv euroregiunile;
 De a supune analizei cooperarea transfrontalieră a Republicii Moldova
în cadrul Europei de Sud-Est prin prisma Politicii Europene de
Vecinătate;
 De a analiza rezultatele proiectelor de cooperarea transfrontalieră la
care Republica Moldova a luat parte;
 De a identifica interesele și prioritățile Republicii Moldova în
contextul cooperării transfrontaliere;
 De a realiza un sondaj de opinie pricind nivelul de percepere a
persoanelor a fenomenului de cooperare transfrontalieră.
Metodele de cercetare. Metodele folosite pentru colectarea și analiza

informaței pentru cercetare sunt cele din arsenalul cerctării din științele sociale
3
precum: observația, analiza documentelor, sondajul de opinie, metoda istorică,
cartografică, empirică, sistemică, etc. În procesul de investigare s-a apelat, de
asemenea la inducție și deducție, la content analiza izvoarelor publicistice, ceea ce
ne-a oferit posibilitatea să analizăm și să evidențiem dinamica procesului de
cooperare transfrontalieră.
Noutatea științifică a lucrării. Ținând cont de faptul că suntem într-o

lume dinamică și mereu schimbătoare, cooperarea dintre actorii internaţionali este
inevitabilă, mai ales în contextul regional și al cooperării transfrontaliere. Anume
din cauza permanentei schimbări a intereselor și necesităţilor statelor, procesul de
cooperare și colaborare între acestea este unul continuu, fapt ce necesită o atenţie
specială din partea cercetătorilor.
Caracterul inovator al investigației „Republica Moldova în contextl

cooperării transfrontaliere: intrese și priorități”, rezidă din faptul de a constru un
tablou integru a principalelir aspecteși direcții a cooperării transfrontaliere a
Republicii Moldova.
Valoarea aplicativă a lucrării constă în elaborarea şi propunerea spre

utilizare a rezultatelor cercetării în: elaborarea strategiei de dezvoltare a cooperării
regionale transfrontaliere a Republicii Moldova prin elaborarea strategiilor de
dezvoltare zonelor de frontieră a Republicii Moldova în cadrul euroregiunilor
„Prutul de Sus”, „Siret–Prut–Nistru” şi „Dunărea de Jos”; elaborarea setului de
indicatori ce măsoară gradul de competitivitate a zonelor de frontieră a Republicii
Moldova în cadrul euroregiunilor şi a planului de dezvoltare socioeconomic a lor;
Rezultatele cercetării pot fi utilizate atât în cadrul cursurilor universitare existente,
precum şi la elaborarea unui curs nou – Cooperarea transfrontalieră a Republicii
Moldova, ţinut studenţilor din învățământul universitar.
Lucrarea este structurată astfel: Introducere, trei capitole, concluzii și

bibliografie.
4
Capitolul I, „Baza teoretico-istoriografică a cooperării transfrontalire”,
include analiza istoriografieicercetării fenomenului cooperării transfrontaliere. O
atenție deosebită se oferă aspectelor conceptual-teoretice ale fenomenului
cooperării transfrontaliere.
Capitolul II, „Instituirea și evoluția relațiilor Republicii Moldova din

perspectiva cooperării transfrontaliere” tratează atât cooperarea transfrontalieră a
Republicii Moldova cu România și Ucraina, inclusiv euroregiunile, dar și
cooperarea transfrontalieră a Republicii Moldova cu Europa de Sud-Este prin
prisma Politicii Europene de Vecinătate.
Capitolul III, „Aplicarea cercetării și studierii cooperării transfrontaliere

a Republicii Moldova”, include analiza proiectelor de cooperarea transfrontalieră
la care Republica Moldova a făcut parte.
5
I. BAZA TEORETICO-ISTORIOGRAFICĂ A COOPERĂII
TRANSFRONTALIERE
1.1 Istoriografia cercetării fenomenului cooperării transfrontaliere
Procesul de colaborare și cooperare dintre diferite teritorii, imperii și

regiuni a început din cele mai îndepărtate timpuri. Acestea tindeau spre stabilirea
unor legături cu celelalte teritorii din nemijlocita apropiere în vederea stabilirii
unor înțelegeri în cadrul diverselor domenii și sectoare vitale populației. De regulă,
actele care desemnau stabilirea unei astfel de cooperări purta diverse denumiri, dar
de cele mai dese ori se numeauacte de prietenie sau tratate. Deși ultimul termen
apare ulterior, actualmente acesta se regăsește și formează baza acordurilor,
proiectelor și programelor stabilite în scopul cooperării transfrontaliere
contemporane.
Ținând cont de faptul că cooperarea transfrontalieră vizează absolut fiecare

stat, acest fenomen ia amploare dupa cel de-al doilea război mondial și se
intensifică o dată cu sfîrșitul Războiului Rece. Aceasta se dotorează modificărilor
majore a ceea ce numim noi astăzi„harta politică mondială”. Asttfel, de
problematica fundamentării teoretice a fenomenului de cooperare transfrontalieră
s-au preocupat cercetători de pe întreg mapamondul, pornind de la cei din Statele
Unite ale Americii, Federația Rusă, Uniunea Europeană, care s-au adeverit a fi
adevărați specialiști de aplicare în practică a acestui fenomen, dar desigur că și
Republica Moldova a înregistrat adevărate progrese la acest capitol.
Concepţia de cooperare transfrontalieră a intrat în cadrul ştiinţei relativ

recent și implică toate domeniile posibile de colaborare. Asupra analizei și
descrierii fenomenului de cooperare transfrontalieră și de procesele acestuia s-au
preocupat cu un vădit interes cercetătorii americani. Printre cei care au abordat
acest subiect de-a lungul timpului a fost Valentine D.A.. Una dintre lucrările ce are
la bază analiza fenomenului cooperării tranfrontalire este cea cea scrisă de
Valentine D.A. în ianuarie 2009. În lucrarea sa intitulată ”Cross-Border
6
Canada/U.S. Cooperation in Investigations and Enforcement Actions”, Valentine
D.A. cercetează fenomenul cooperării transfrontaliere ale Statelor Unite ale
Americii și Canadei prin prisma colaborării în domeniul concurenței, cît și al
protecției consumatorilor. Respectiv, deducem ideea ca această lucrare se referă
mai mult la domeniul econmic, în mare parte - segmentului comercial.
Aceasta promovează o unică competență în materie de protecție a

consumatorilor și de concurență loială a actorilor implicați, ce conlucrează întru
bunăstarea consumatorilor în întreaga economie regională1. Prin proiectul pe care
l-au elaborat, statele își propun protejarea consumatorilor și consolidarea
concurenței în două moduri principale - prin eliminare practicii neloiale sau
înșelătoare în comercializarea bunurilor și serviciilor,și prin asigurarea faptului că
piețele funcționează competitiv.
Cooperarea SUA-Canada în domeniul protecției antitrust și a

consumatorilor pune în aplicare patru tendințe izbitoare care au a apărut în ultimul
deceniu2, și anume:
1. creșterea drastică a nivelului comerțului transfrontalier și a

investițiilor;
2. creșterea comerțului mondial ce a dus la un nivel fără precedent al
nivelului de fuziune;
3. apariția internetului ca un spațiunelimitat pentru tranzacționarea
afacerilor;
4. proliferarea concurenței naționale3.
Tot în această lucrare este indicat și faptul că Cooperarea dintre aceste două
state se întemeiază și datează încă din 19954. De asemenea, se face o analiză
1
Valentine D. A. Cross-Border Canada/U.S. Cooperation in Investigations and Enforcement Actions. 26 Can.-U.S.
L.J. 271, 2000, p. 271.
2
Ibidem, p. 271.
3
Ibidem, p.272.
4
Agreement Between The Government of The United States of America and The Government of Canada Regarding
The Application of Their Competition and Deceptive Marketing Practices Laws, signed August 3, 1995.
7
paralelă cu acordurile de cooperare antitrust pe care Statele Unite le are cu țări
precum Australia, Brazilia, Germania, Israel și Japonia.
În partea opusă a mapamondului, adică cercetătorii ruși, au prezentat un

interes mai mare în ceea ce ține de cooperarea transfrontalieră și de abordarea
aceteia în diverse lucrări. Astfel, pe acest areal găsim lucrări semnate de cercetători
precumЛимонов Л.Э., Батчаев А.Р.,Кадочников Д.В., Одинг Н.Ю., Савулькин
Л.И., Чарушина О.Б., Костыгина Е.В., Ракишева Б.И., Анисимов.
А.М.,Михайлова Е.В.,Федоровна О.В.,Давидов Д.М., Чекалина Т.Н.,
Руженцова А.О. , ș.a.
Lucrarea ”Таможенный союз и приграничное сотрудничество

Казахстана и России” reprezintă rezultatul muncii colective a cercetătorilor
Лимонов Л.Э., Батчаев А.Р., Кадочников Д.В., Одинг Н.Ю., Савулькин Л.И.,
Чарушина О.Б., Костыгина Е.В., Ракишева Б.И., Анисимов. А.М. și a fost
editată în anul 2012. Scopul acestui studiu este de a analiza efectele Uniunii
Vamale asupra interacțiunii și producției economice și a cooperării dintre regiunea
de frontieră a Federației Ruse și cea a Republicii Kazahstan. Obiectivele studiului
include analiza comerțului, ale efectelor structurale și instituționale în cadrul
Uniunii Vamale, precum și elaborarea de recomandări pentrupolitica de cooperare
și dezvoltare economică bilaterală și multilaterală în regiunea vizată5.
Oaltă lucrare științifică estescrisă deФедоровна О.В și se numește

”Развитиеинтеграционныхпроцессовнауровнетрансграничногосотрудничеств
асоюзногогосударства”. În cadrul acesteia, autorul explică funcțiile frontierei în
contextul cooperării transfrontaliere, dar și tiputile de cooperare pe care le are
stabilită Federația Rusă cu vecinii săi6. Totodată, sunt analizate diverse proiecte
5
Лимонов Л. Э., Батчаев А. Р., Кадочников Д. В., Одинг Н. Ю., Савулькин Л. И., Чарушина, О. Б.,
Костыгина Е. В., Ракишева Б. И., Анисимов. А. М. Таможенный союз и приграничное сотрудничество
Казахстана и России. Санкт-Петербург: Евразийский банк развития, 2012, p. 5.
6
Федоровна О. В Развитие интеграционных процессов на уровне трансграничного сотрудничества союзного
государства. Калининград, 2014, p. 17.
8
transfrontaliere în diferite domenii, în special prioritate acordându-se, desigur,
celor ce reprezintă un interes major pentru populația țărilor7.
O atenție deosebită trebuie acordată, fără îndoială, regiunii Uniunii

Europene, și desigur, specialiștilor ce au abordat fenomenul cooperării
transfrontaliere chiar de la constituirea Comunității Europene a Cărbunelui și
Oțelului (CECO) în anul 1951 în baza semnării Tratatului de la Paris. Crearea
CECO a însemnat un șir de negocieri între Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia,
Luxemburg și Olanda, care s-au finalizat prin înființarea unei veritabile piețe
comune a cărbunelui, minereului de fier și oțelului, caracterizată de abolirea
barierelor vamale, dar cu păstrarea principiului liberei concurențe8. Astfel, pornind
din acest punct, până în prezent, structura, dimensiunea, capacitățile, interesele și
prioritățile acestei Comunități, care, actualmente formează Uniunea Europeană, a
fost studiată și analizată de o multitudine de cercetători, specialiști și chiar
instituții.
În acest context, putem menționa foarte mulți autori de cărți, monografii,

cercetări științifice, dar și articole ce au avut drept scop studierea extinderii Uniunii
Eurpene și colaborarea țărilor membre la nivel transfontalier. Printre acștia putem
menționa Tannam E., Schneider F., Houbart J., Nadalutti E., Kallscheuer O., Suich
H., Kennedy E., Bruner A., Pilgrim J., Vynne S. și mulți alții care au creat o
sumedenie de culegeri de articole sau sinteze ale ședințelor și întrunirilor înalților
reprezentanți.
O lucrare destul de valoroasă în contextul problematicii cercetate, a

fenomenului cooperării transfrontalier, poate fi considerată ghidul ”Practical guide
on tranfrontier co-operation” scrisă de Schneider F. și Houbart J.. Acest ghid
reprezintă analiza cooperării transfrontalire a nouă state din cadrul Uniunii
Europene pe parcursul a zece ani. Actorii principali ai acestui proces au fost atât
7
Федоровна О. В Развитие интеграционных процессов на уровне трансграничного сотрудничества союзного
государства. Калининград, 2014, p. 116.
8
Eșanu R., Goraș-Postică V., Grosu V., Sclifos L., Solovei R., Vasilescu G. Integrare europeană pentru tine.
Chișinău: Cntrul Educațional PRO DIDACTICA, 2009, p. 41
9
autoritățile locale, cât și cele regionale, care și-au unit forțele și viziunile privind
colaborarea în diverse proiecte în baza unor proiecte stabilite inițial și dezvoltate
pe parcurs9.
Acest ghid este unu bun îndrumător pentru țările potențiale și candidate
integrării și aderării la Uniunea Europeană, întrucît sunt specificate toți pașii de
parcurs și mecanismul de funcționare a instituțiilor centrale din această regiune.
Astfel, în conținutul lucrării ” Practical guide on tranfrontier co-operation” se
reflectă originile, definițiile și metodele cooperării dintre comunitățile și
autoritățiile locale10; principiile generale de inițiere a relațiilor de cooperare dintre
autoritățile și comunitățile locale11; avantajele, dezavantajele și riscurile ce le
implică procesul de cooperare transfrontalieră12; strategiile locale, regionale și
naționale pentru o colaborare eficientă13.
Ca o continuare a lucrării precedente, în ajutorul fortificării cunoștințelor în

domeniul cooperării transfrontalierene vine lucrarea ”Region-Making and Cross-
Border Cooperation”. Aceasta a fost elaborată recent, în 2018, de către Nadalutti E.
și Kallscheuer O.. Această carte explorează natura regiunilor și modul în care
acestea funcționează, în special la nivel local și micro-nivel14. Aici sunt redate
toate nivelele posibile de cooperare transfrontalieră și realizările care pot fi atinse
în diferite domenii de colaborare. Totodată, este analizat și scenariul de cooperare
transfrontaliră din perspectiva Brexit-ului, așa-numitul proces de ieșire a Marii
Britanii din marea familie a statelor Uniunii Europene. Astfel, sunt descrise o gamă
largă de potențiale proiecte de punere în aplicare întru micșorarea problemelor ce
poat apărea în această perioadă de tranziție ce vizează ambele părți.
Precum am menționat anterior, atât Republica Moldova, cât și România, au

înregistrat rezultate foarte bune la capitolul coperare transfrontalieră. Astfel aceste
9
Schneider F., Houbart J. Practical guide on tranfrontier co-operation. Transfront, 2006, p. 5.
10
Ibidem, p. 9.
11
Ibidem, p. 14.
12
Ibidem, p. 45.
13
Ibidem, p. 59.
14
Nadalutti E., Kallscheuer O. Region-Making and Cross-Border Cooperation. UK: Routledge, 2018, p. 11.
10
două state în ultimele două decenii de la independența sa au generat specialiștii
destul de buni la acest capitol, în special evidențiem cea din urmă țară menționată,
întrucât aceasta deja a devenit stat membru al Uniunii Europene, iar acest fapt se
datorează capacității sale de colaborare și de respectarea standardelor dictate de
către UE. Drept cercetători al segmentului cooperării transfrontaliere menționăm
personalități precum Cebotari S., Căldare G., Șveț A., Șișcan Z., Matei V., Horga
I., Roșcovan M., Puntea M., Bulat V., Miron V., Bărbulescu I.G., Brie M., Toderaș
N., ș.a..
Roșcovan M., Puntea M., Bulat V., Miron V. sunt autorii unui manual
intitulat ”Ghid de cooperare transfrontalieră”, o lucrare ce reflectă în cele mai mici
detalii tot procesul unei cooperări transfrontaliere eficiente. Apariţia manualului a
trezit un mare interes din partea beneficiarilor, astfel în scurt timp în adresa
autorilor au parvenit aprecieri înalte ale calităţii materialelor expuse, dar şi o
multitudine de solicitări pentru a furniza alte exemple de proiecte tranfrontaliere
sau de analiză a proiectelor similare aplicate în alte regiuni15.
Prin conţinutul său, Ghidul de cooperare transfrontalieră urmăreşte, în

principal, tratarea următoarelor subiecte: conceptul de cooperare transfrontalieră16;
experienţa naţională şi internaţională în domeniul cooperării transfrontaliere 17;
cadrul legal al cooperării transfrontaliere; tehnici şi metode de cooperare
transfrontalieră; exemple de bună practică a activităţii de cooperare transfrontalieră
şi oportunităţi de atragere a resurselor financiare externe pentru finanţarea
activităţilor de cooperare transfrontalieră.
”Cooperarea transfrontalieră între România și Ucraina, respectiv între

România și Republica Moldova. Oportunități și provocări în perioada 2014-2020”
este un studiu realizat de către Bărbulescu I.G., Brie M., Toderaș N.. Studiul a fost
gândit ca o analiză a cooperării transfrontaliere și a rolului jucat de actorii statali și
15
Roșcovan M., Puntea M., Bulat V., Miron V. Ghid de cooperare transfrontalieră. Chișinău: Editura EPIGRAF,
2010, p. 10.
16
Ibidem, p. 25.
17
Ibidem, p. 56.
11
non-statali în respectivul proces. Obiectivul general al studiului este acela de a
identifica provocările și oportunitățileprezente și viitoare în cooperarea
transfrontalieră existente între România și Ucraina, respectiv între Româniași
Republica Moldova, în perioada 2014-2020. În tratarea subiectului s-au avut,
complementar, ȋn vedere interferențele cooperărilor transfrontaliere și
tranrregionale ale altor state memre UE cu Ucraina și Republica Moldova precum
Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Austria, Letonia, Lituania şi Estonia18.
Concluzionând, considerăm că literatura curentă asupra subiectului

constată că o simplă verificare a efectelor fenomenului cooperării transfrontaliere
trebuie reţinută ca „o teorie a dezvoltării ariilor învecinate”. În fond, dezvoltarea
acesteia trebuie să fie privită ca un dinamic şi permanent proces de ordin social-
economic şi politic. Aceasta ne-a demonstrat-o textele analizate în acest capitol.
Astfel, ajungem la concluzia că, deși sunt multe surse teoretice ce are la bază
cooperarea transfrontalieră între țări, între regiuni, majoritatea se axează pe
anumite domenii de interes comun ale părților vizate. În consecință ne confruntăm
cu un amalgam de surse bibliografice, doar că acestea, în mare parte, abordează
doar unele momente ale întrecului proces și fenomen de cooperare transfrontalieră.
Bărbulescu I. G., Brie M., Toderaș N. Cooperarea transfrontalieră între România și Ucraina, respectiv între
18
România și Republica Moldova. Oportunități și provocări în perioada 2014-2020. București: Institutul Eurpean din
România, 2015, p. 21.
12
1.2 Aspecte conceptual-teoretice ale fenomenului cooperării transfrontaliere
În contextul celor enunţate, merită a fi menţionat faptul că, în noile condiţii

conturate pe arena internaţională, atenţia cercetătorilor a atras conceptul de
cooperare transfrontalieră. În acest sens, analiza conceptului de cooperare
transfrontalieră o vom începe prin definirea acestor două cuvinte din perspectiva
dicționarului explicativ al limbii române. Astfel, prin termenul cooperare se
subînțelege faptul de a coopera; muncă în comun; acțiunea de a coopera și
rezultatul ei19. Din același dicționar explicativ al limbii române definim și lexemul
transfrontalier, care ar însemna ce/care se află dincolo de graniță; realizat pe
deasupra frontierelor20. Prin urmare, dacă ar fi să dăm o explicație a sintagmei
cooperare transfrontalieră, atunci am deduce faptul că aceasta, de fapt, reprezintă
un fenomen de colaborare și cooperare dintre două sau mai multe țări ce se află în
nemijlocita aropiere, în scopul evidențierii unui șir de probleme sau interese
comune și de a depune eforturi comune în minimalizarea sau chiar lichidarea
acestora.
Însă nu ar fi corect dacă nu am defini și noțiunea de frontieră. Conform

dicţionarului, cuvântul „frontieră” înseamnă acele teritorii, imediat apropiate de
linia de divizare între două sau mai multe state21. Ţinând cont de existenţa micilor
diferenţe a acestor termeni utilizaţi în diferite ştiinţe şi istorie22, „hotar”, „frontieră”
sau „graniţă” vor fi utilizate în mod echivalent în argumentările lucrării respective.
Orice regiune transfrontalieră este formată dintr-un spațiu, un anumit

număr de colectivități umane și din rețeaua specifică de relații care leagă aceste
colectivități și acest spațiu, dar care sunt perturbate sau chiar în opoziție din cauza
frontierei. Oricare ar fi sistemele politice în care se înscriu, regiunile frontaliere,
19
https://dexonline.ro/definitie/cooperare (vizitat 14.05.2018).
20
https://dexonline.ro/definitie/transfrontalier (vizitat 14.05.2018).
21
https://dexonline.ro/definitie/frontier%C4%83, (vizitat 25.05.2018).
22
Rosler M. Frontiers and Borderlands. Antropoligical Prespectives. Frankfurt am Main.Berlin, Bern: Peter Lang,
1999, p.132.
13
deseori periferice, trebuie să facă față problemelor specifice la nivel spațial, socio-
economic, socio-cultural, politic și instituțional23.
În studiile clasice se afirmă, cu precădere, că procesul de cooperare

transfrontalieră se integrează și este parte componentă a procesului de cooperare
regională, întrucît presupune implicarea conlucrării a două sau mai multe state ce
sunt poziționate geografic într-o anumită regiune comună. Astfel, fenomenul
cooperării transfrontaliere poartă un caracter dublu, manifestându-se atât prin
activități de reprezentare și apărare a intereselor statului la nivel regional, precum
și prin materializarea scopurilor și obiectivelor în politica externă, orientată către
actorii de bază a acestei regiuni24. În acest context, procesul de cooperare
transfrontalieră poate fi considerat ca o activitate politico-juridică importantă, o
sumă de acțiuni și reguli juridice stabilite atât ptin legile interne, cât și prin tratatele
internaționale adaptate cu scopul de a reglementa relațiile dintre state pentru
realizarea politicii lor la nivel internațional restrâns – regional.
Colaborarea transfrontalieră, având în vedere domeniul restrâns extrem de

important în care acționează, face ca politica statului, inclusiv cea externă, să poată
fi privită ca o adevărată artă a administrării relațiilor internaționale specifice.
Procesul de colaborare transfrontalieră este unul complex, exercitat de state în
raporturile cu alte state sau organizații internaționale la nivel regional, oferind
posibilitate statelor să desfășoare negocieri între ele25.
În prezent, cooperarea transfrontalieră reprezintă o pârghie eficientă pentru

rezolvarea problemelor de dezvoltare social-economică a regiunilor frontaliere ale
ţărilor limitrofe. Aceasta se explică prin faptul că între regiunile de frontieră există
legături tradiţionale, stabilite de veacuri, iar problemele cu care se confruntă sunt
23
Ricq C. Manual de cooperare transfrontalieră pentru uzul colectivităților locale și regionale în Europa. București:
CENTRUL DE INFORMARE ȘI DOCUMENTARE AL CONSILIULUI EUROPEI LA BUCUREȘTI, 2000, p. 10.
24
Ixari O. Cooperarea regională – direcție prioritară a politicii externe a Republicii Moldova. Chișinău: CEP USM,
2012, p. 201.
25
Bonciog A. Drept Diplomatic. București: Paideea, 1997, p. 147.
14
în mare parte omogene şi rezolvarea lor nu se poate face exclusiv pe teritoriul
statelor naţionale26
Horga I. definește noțiunea de cooperarea transfrontalieră drept „colaborare

mai mult sau mai puțin instituționalizată între autorități subnaționale apropiate
dincolo de granițe naționale”. Bazându-ne pe această definiție, putem desprinde
următoarele caracteristici ale cooperării transfrontaliere:
 Actorii centrali ai cooperării transfrontaliere sunt autoritățile publice;

 Cooperarea implică probleme de politici locale, deoarece implică
autorități sub-naționale;
 Cooperareatransfrontalierăseocupăcurezolvareapragmaticăaproblemel
orînviațaadministrativă;
 Întimp,cooperareaimplicăunanumitgraddestabilitateacontactelortransfr
ontaliere,spreexemplu, princreareainstituțiilortransfrontaliere.
Pentru a fi eficientă, cooperarea transfrontalieră trebuie să fie cât mai

cuprinzătoare şi să se caracterizeze prin organizarea de activităţi comune, care
chiar de la începuturile sale trebuie:
 Să cuprindă toate aspectele vieţii cotidiene din regiunile de frontieră:

economie, muncă, timp liber, cultură, probleme sociale, spaţiu locativ,
planificare etc.
 Să se desfăşoare permanent şi să angreneze chiar de la început
parteneri din toate domeniile şi de pe ambele părţi ale frontierei.
 Să se desfăşoare la nivelurile regional şi local cu o susţinere
dezinteresată a autorităţilor naţionale27.
26
2010, p. 9.
27
AEBR - European Commission (ed.): 3rd edition «Practical Guide to Cross-border Co-operation».Guide 2000
(German) - Regional Policy, 3rd edition 2000, by J. Gabbe, V. v. Malchus, H. Martinos.preface of the European
Commissioners M. Barnier and G. Verheugen, p. 13.
15
Astfel, filosofia cooperării transfrontaliere este simplă şi constă în
promovarea unei cooperări mutuale clasice între două sau mai multe regiuni de
frontieră învecinate.
Cooperarea transfrontalieră mutuală nu înseamnă, însă, că un partener

acţionează mai întâi singur la nivel naţional pentru rezolvarea anumitor probleme
şi, neavând succese, încearcă să-i atragă pe vecinii de pe partea opusă a frontierei
sau să colaboreze cu ei pe perioada de timp necesară acestei activităţi. Cooperarea
transfrontalieră cuprinde toate domeniile vieţii cotidiene, necesită consecutivitate,
permanenţă, dezvoltare de programe comune, priorităţi şi acţiuni. De asemenea,
aceasta include o participare extinsă a grupurilor sociale şi a diverselor niveluri
administrative28.
Totodată, coperarea transfrontalieră nu se reduce doar la faptul că regiunile

învecinate de frontieră își dezvoltă mai întîi propriile programe, priorități sau
proiecte, independent una de cealaltă la nivel național, apot contactează parteneri
din cealaltă parte a graniței pentru a-i implica și pe aceștia. Nu este sufient să se
elaboreze planuri naționale sau să se anexeze câteva prpuneri de proiect, pentru ca
toate acestea să paorte denumirea de program sau proiect transfrontalier. De
asemenea, cooperarea transfrontalieră nu ar trebui să aibă loc numai pentru că sunt
disponibile surse de finanțare externă, deși acestea sunt un stiulent important și un
accelerator al cooperării29.
Cooperarea transfrontalieră poate fi definită în raport cu colaborarea directă

dintre regiunile învecinate, regăsite de-a lungul unei frontiere, indiferent de nivelul
la care se realizează această relaționare. Colaborarea se poate realiza în toate
domeniile, între toate autoritățile naționale, regionale și locale, implicând toți
actorii. De altfel, textele tratatelor europene prevăd necesitatea asigurării unei
dezvoltări armonioase, reducând decalajul de dezvoltare dintre diferitele regiuni
28
2010, p. 27.
29
Sîrbu O. Extinderea Uniunii Europene și oportunitățile de integrare a Republicii Moldova prin cooperare regional
transfrontalieră.Revista ”Economica” №3. Chișinău – Sibiu, 2005, p. 140.
16
sau state europene. Eficiența, fiabilitatea, autenticitatea și legitimitatea construcției
europene, a integrării europene sunt legate și de succesul cooperării
transfrontaliere30.
Uniunea Europeană, mai exact instituțiile ce operează și sunt axate pe

dezvoltarea fenomenului de cooperarea transfrontalieră acordă unrmătoarea acestei
noțiuni: Cooperarea transfrontalieră europeană își propune să abordeze provocări
comune identificate împreună în regiunile de graniță și să exploateze potențialul de
creștere nevalorificat din zonele de graniță, dezvoltând procesul de cooperare
pentru dezvoltarea armonioasă a întregii Uniuni31. Din acest context, evidențiem
următoarele idei esențiale privind cooperarea transfrontalieră, și anume:
 Cooperarea transfrontalieră se bazează pe evidențierea unor provocări

cu caracter comun;
 Necesită o analiză atentă a potențialului de creștere pe care să se
bazeze proiectele de cooperare;
 Inițiativele locale trebuie să contribuie la progresul coeziunii socio-
economice.
În general, cooperarea peste frontierele naţionale, adică cooperarea

transfrontalieră, se poate realiza prin următoarele 3 tipuri de cooperare:
 interregională;
 transfrontalieră;
 transnaţională32.
Prin comparaţie, aceste tipuri de cooperare sunt reprezentate în Tabelul 1.
30
2010, p. 27.
31
Ibidem.
32
AEBR - European Commission (ed.): 3rd edition “Practical Guide to Cross-border Co-operation”.
Guide 2000 (German) - Regional Policy, 3rd edition 2000, by J. Gabbe, V. v. Malchus, H. Martinos, preface of the
European Commissioners M. Barnier and G. Verheugen, p. 15.
17
Tabelul 1. Tipurile de cooperare
Cooperarea Cooperarea Cooperarea transnaţională

interregională transfrontalieră
• Cooperare (între • Cooperare nemijlocit • Cooperarea între ţări
autorităţi regionale şi învecinată a autorităţilor (uneori cu participarea
locale) îndeosebi în regionale şi locale de-a regiunilor), îndeosebi în ceea
domenii strict lungul unei frontiere în ce priveşte domenii speciale
determinate (nu în toate toate domeniile vieţii, cu (de exemplu, în conexiune
domeniile vieţii) şi între participarea tuturor cu alte domenii mai ample).
anumiţi actori. actorilor. • Organizarea este în curs de
• Organizare în curs • Organizare stabilă, desfăşurare.
de dezvoltare datorită pentru că există o mai • Înterrelaţionarea este
tradiţiei scurte. lungă tradiţie (în plan organizată doar în puţine
• Conectare la reţeaua regional/local). cazuri, dar există anumite
Asociaţiei Regiunilor • Conectarea la Asociaţia abordări certe care se
Europene (ARE). Europeană a Regiunilor desfăşoară în cadrul de lucru
Frontaliere (AEBR). oferit de organizaţii
internaţionale (de exemplu,
Consiliul Europei).
Cooperarea transfrontalieră se dovedește a fi „un tip de cooperare mutuală

clasică, între două regiuni de frontieră învecinate”33. La aceasta participă state,
regiuni, unități administrative de la diferite nivele și/sau grupuri sociale etc.,
cuprinzând toate domeniile vieții cotidiene și participând la dezvoltarea de
programe, priorități și acțiuni comune34. Cooperarea transfrontalieră este favorizată
de moștenirea culturală, de cea etno-lingvistică, de cea istorică sau de prezența
minorităților naționale.
33
Cooperare transfrontalieră, http://transeco.ecosv.ro/cooperare_trans_ro.htm, (vizitat 25.05.2018).
34
Ibidem.
18
Principiul de bază al cooperării transfrontaliere este realizarea în ariile
frontaliere a unor spații contractuale în scopul de a permite găsirea de soluții
comune la problemelesimilare, entitățile statale neignorând, față de colectivitățile
lor periferice, particularitatea și specificul problemelor de vicinătate cu care
acestea se confruntă. Acest fapt subliniază în mod simultan nevoia de a asigura nu
numai perenitatea identităților regionale, cât și necesitatea de a face să beneficieze
procesul construcției europene de dinamismul și de geniul propriu colectivităților
locale și regionale situate de o parte și de alta a unei frontiere35.
Într-o altă ordine de idei, cooperarea transfrontalieră reprezintă unul din

instrumentele polivalente importante care presupune și mobilizarea resurselor
financiare în cadrul unor proiecte comune. Componentă esențială a politicii de
dezvoltare regională, cooperarea transfrontalieră are drept scop principal asigurarea
creșterii economice și dezvoltarea echilibrată și durabilă a regiunilor de frontieră36.
“O regiune transfrontalieră este o regiune virtuală, înscrisă în geografie,

istorie, ecologie, etnie, posibilități economice, etc. dar blocată de suveranitatea
statelor care stăpânesc de o parte și alta a frontierei". Prin acestă definiție, Denis de
Rougemont provoacă fără îndoială statele, dar mai ales arată calea de urmat pentru
a face să apară colectivitățile transfrontaliere, dacă nu politice, cel puțin
funcționale.
Nu este o întâmplare faptul că se acordă din ce în ce mai mult interes

problemelor frontierelor și spațiilor frontaliere, mai ales în interiorul Europei.
Acest fenomen este legat de slăbirea progresivă a liniilor de demarcație politică și
de dispariția prevăzută a barierelor ecomonice. Dar, mai ales, el condensează,
focalizează în felul lui, ansamblul dificultăților, limitelor și constrângerilor care
trebuie depășite pentru a realiza integrarea.
35
36
Cătălin-Silviu Săraru „Considérations sur les accords de coopération transfrontalières entre les unites
administratives-territoriales limitrophes des zones frontalières de la Roumanie et les structures similaires dans les
pays voisins”, în “Curentul Juridic” nr. 2(45)/2011, p. 92.
19
Spațiul regiunilor transfrontaliere rezultă din două constatări: pe de o parte,
frontiera ca limită fizică; pe de alta, regiunea transfrontalieră ca teritoriu al noilor
legături contractuale dintre state.
Chiar dacă termenul de “regiune frontalieră sau transfrontalieră” comportă

trei aspecte, cel al unui spațiu mai mult sau mai puțin bine delimitat, cel al
colectivităților sau grupurilor, cât și cel al relațiilor care se stabilesc între ele și care
pot fi perturbate sau bloca existența unei frontiere, noțiunea de spațiu, pentru
regiunile transfrontaliere, trimite la trei dimensiuni clasice care diferențiază ariile
transfrontaliere:
 în zone;
 în poli;
 în unități administrative sau politice.
Totuși, într-un text care ține de analiza dreptului comunitar, se dă

următoarea definiție a unei zone frontaliere: “Expresia “zonă frontalieră”, așa cum
este ea definită la articolul 5, paragraful 5, din directiva 69-69, care delimitează
regiunea ai cărei locuitori sunt susceptibili de a nu beneficia decât în proporție
redusă de scutiri în materie de taxe pe cifra de afaceri și de impozite indirecte
percepute la importare, trebuie interpretat ca referindu-se la o zonă circulară
definită de o rază de 15 km al cărei centru se situează în punctul de trecere
vamal”37.
Definiției globalizate a regiunii transfrontaliere i se opune deci definiția

mai parțială a zonei frontaliere, ca un spațiu restrâns definit a posteriori după
criterii selecționate care nu acoperă toate aspectele componente ale unei regiuni, ci
care țin mai degrabă de un sector sau altul al realității socio-economice și culturale,
cu preocupare de operativitate, de eficacitate sau chiar de facilitate a analizei
“micului trafic frontalier”, de exemplu.
37
Cuvântarea lui Chrispophe Bail, consilier juridic al Delegaiei Permanente a Comisiei Comunitilor Europene la
Geneva, Actes du Symposium du 28 octobre 1988 sur les cantons frontaliers et l’intégration européenne, texte
reunite de Charles Ricq.
20
Denis de Rougemont scria în 1978 spune că „o regiune transfrontalieră se
definește, mai întâi și înainte de orice, prin totalitatea problemelor comune cu care
se confruntă”. Aceste probleme priveau spațiul, diversele sectoare de activitate
economică, socială și culturală.
Nu în ultimul rând, spațiile transfrontaliere sunt marcate în primul rând de

problemele de mediu înconjurător și de amenajare a teritoriului, care condiționează
soluțiile contractuale schițate de colectivitățile teritoriale stabilite de o parte și de
alta a frontierei38.
În concluzie, putem menționa faptul că noțiunea de cooperare

tramsfrontalieră este percepută diferit în dependență de țările implicate în acest
proces, dar mai ales de domeniile ce stau la baza acestei cooperări. Respectiv,
termenul este abordat în dependență de necesitățile comunității și indivizilor al
căror habitat corespunde nemijlocit cu teritoriul propriul-zis.
38

21
1.3 Concluzii la capitolul 1
Analizând informațiile expuse anterior, ajungem la concluzia că

literatura curentă asupra subiectului constată că o simplă verificare a
efectelor fenomenului cooperării transfrontaliere trebuie reţinută ca „o teorie
a dezvoltării ariilor învecinate”. În fond, dezvoltarea acesteia trebuie să fie
privită ca un dinamic şi permanent proces de ordin social-economic şi
politic. Aceasta ne-a demonstrat-o textele analizate în acest capitol. Astfel,
ajungem la concluzia că, deși sunt multe surse teoretice ce are la bază
cooperarea transfrontalieră între țări, între regiuni, majoritatea se axează pe
anumite domenii de interes comun ale părților vizate. În consecință ne
confruntăm cu un amalgam de surse bibliografice, doar că acestea, în mare
parte, abordează doar unele momente ale întrecului proces și fenomen de
Totodată, putem menționa faptul că noțiunea de cooperare
tramsfrontalieră este percepută diferit în dependență de țările implicate în
acest proces, dar mai ales de domeniile ce stau la baza acestei cooperări.
Respectiv, termenul este abordat în dependență de necesitățile comunității și
indivizilor al căror habitat corespunde nemijlocit cu teritoriul propriul-zis.
De menţionat, de asemenea, că materialele didactice şi de sinteză în
limba română în domeniul cooperării transfrontaliere sunt insuficiente. În
situaţia creată, colaborarea transfrontalieră din partea Republicii Moldova se
caracterizează printr-un triplu deficit: deficit de prosperitate, deficit de
cooperare şi deficit de integrare.
22
2. INSTITUIREA ȘI EVOLUȚIA RELAȚIILOR REPUBLICII
MOLDOVA DIN PERSPECTIVA COOPERĂRII TRANSFRONTALIERE
2.1 Cooperarea transfrontalieră a Republicii Moldova cu și România

Ucraina
Republica Moldova a început să profileze noi contacte cu țările vecine și

cele din nemijlocita apropiere odată cu desprinderea acesteia de la URSS și
proclamarea independenței. Astfel, evoluția cooperării și colaborării Republicii
Moldova cu România, Ucraina, și nu numai, începe în 1991. Ținînd cont de faptul
că Republica Moldova este un stat aflat în perioada de tranziție, care de abia își
determină locul său atît în societatea regională, cât și inetrnațională, este extrem de
important ca să utilizeze toate posibilitățile de a forma, stabili, dezvolta și menține
diverse punți ce ar crea noi oportunități de cooperarea transfrontalieră.
Colaborarea dintre regiunile de la frontierele moldo-româno-ucrainene au o

tradiţie bogată şi au cunoscut de-a lungul istoriei perioade mai mult sau mai puţin
favorabile. Odată cu transformările politice şi social-economice radicale din
această parte a Europei colaborarea s-a intensificat, având la bază următorii
factori39:
 Colectivităţile din regiunile frontaliere sunt omogene din punctul de

vedere al comunităţii de limbă, tradiţii, obiceiuri etc. De aceea,
intensificarea colaborării contribuie la depăşirea suspiciunilor şi
neîncrederii reciproce stabilite între ţări şi la dezvoltarea identităţii
comunităţilor naţionale minoritare din aceste ţări.
 România a aderat la Uniunea Europeană în 2007. Republica Moldova
şi Ucraina au declarat intenţia de integrare şi aspiră la aceasta.
39
2010, p. 56.
23
Cooperarea transfrontalieră permite schimbul de experienţă şi
facilitarea integrării acestor două state.
 Poziţia geografică favorabilă. Aceste regiuni se află la intersecţia
coridoarelor transnaţionale care leagă ţările Europei Occidentale cu
ţările din Transkaukazia şi Asia Mijlocie. Acest fapt necesită
dezvoltarea infrastructurii de transport, lucru ce nu poate fi realizat
fără o cooperare durabilă privind stabilirea rutelor, atragerea
capitalului necesar, înlăturarea barierelor vamale etc.
 Acces la fondurile UE prin elaborarea şi implementarea unor proiecte
cu caracter transfrontalier în diverse domenii.
Având în vedere factorii enumeraţi mai sus, obiectivele principale urmărite

prin demararea cooperării transfrontaliere la frontiera Republicii Moldova cu
România şi Ucraina sunt40:
 Asigurarea unei zone de securitate şi stabilitate.

 Fundamentarea unor relaţii bazate pe încredere şi conlucrare între cele
trei state.
 Susţinerea reciprocă a comunităţilor româneşti şi ucrainene din cele
trei state.
 Consolidarea valorilor democratice şi promovarea principiilor
democratice prin intermediul euroregiunilor, cooperării
transfrontaliere şi a formelor de colaborare economică.
 Realizarea unei cooperări intense şi eficiente privind lupta împotriva
traficului de droguri şi fiinţe umane, terorismului şi crimei organizate.
 Sprijin pentru aderarea Ucrainei şi Republicii Moldova la diferite
forme de cooperare din Europa Centrală şi de Sud-Est.
Potenţialul economic şi social al euroregiunilor moldo-româno-ucrainene

oferă un şir de oportunităţi de cooperare transfrontalieră în cele mai diverse
40
2010, p. 56.
24
domenii41. Principalele dintre ele, care pot fi realizate în perspectiva apropiată,
sunt:
 Crearea unui spaţiu informaţional comun privind potenţialul economic

şi oportunităţile de afaceri în cadrul euroregiunilor deja create şi a
celor de perspectivă.
 Constituirea unor structuri comune privind facilitarea cooperării
economice, coordonarea certificării mărfurilor, dezvoltarea pieţelor de
desfacere a produselor, ocuparea forţei de muncă, valorificarea şi
dezvoltarea potenţialului economic existent.
 Dezvoltarea infrastructurii care să asigure facilitarea trecerii
frontierelor şi accesul la comunicaţiile de transport internaţional auto,
feroviar, fluvial şi maritim.
 Elaborarea unei strategii comune de dezvoltare a turismului folosind
potenţialul turistic al euroregiunilor.
 Dezvoltarea relaţiilor de colaborare dintre instituţiile superioare din
regiune, intensificarea schimbului de studenţi şi cadre didactice.
 Cooperarea în domeniul cercetare-dezvoltare, intensificarea
schimbului de studenţi şi cadre didactice din euroregiuni.
 Crearea centrelor comune de instruire, recalificare şi angajare a forţei
de muncă, organizarea schimbului de informaţii în cadrul
euroregiunilor.
 Organizarea festivalurilor, expoziţiilor, târgurilor culturale şi
competiţiilor sportive regionale.
 Coordonarea programelor de protecţie a mediului, realizarea în comun
a proiectelor şi monitorizarea în comun a factorilor de poluare din
regiuni.
41
2010, p. 57.
25
Cadrul legal al cooperării transfrontaliere moldo-româno-ucrainene,
precum şi al activităţii euroregiunilor deja create, este alcătuit din:
 Convenţia-cadru europeană privind cooperarea transfrontalieră a

colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale din 21 mai 1980 de la
Madrid (ratificată de către Parlamentul Republicii Moldova la
24.09.1999).
 Legislaţiile interne în domeniu.
 Acordurile, Tratatele şi Protocoalele trilaterale şi bilaterale ale
Republicii Moldova, Ucrainei şi României.
 Convenţiile internaţionale la care părţile au aderat.
 Acordurile bilaterale şi trilaterale dintre autorităţile locale (regionale)
din Republica Moldova, Ucraina şi România, care fac parte din
euroregiuni.
Pe parcurs, au fost identificat „diferite tipuri de acorduri, protocoale, tratate

internaționale, convenții” pentru a furniza un cadru de reglementări cât mai vast şi
care să permită cooperarea transfrontalieră la nivel local, inter-regional,
interguvernamental și multinațional42. Programele de activități în vederea
cooperării transfrontaliere au fost bogate, iar domeniile diverse43.
În relaţiile bilaterale ale Republicii Moldova cu Ucraina au fost semnate

peste 80 de acorduri, tratate, convenţii şi protocoale de colaborare ce acoperă tot
spectrul de probleme de interes comun. Cele mai importante acte normative care
reglementează relaţiile bilaterale sunt:
 Tratatul de bună vecinătate, prietenie şi colaborare între Republica

Moldova şi Ucraina din 23.10.92 (în vigoare din 5.01.1997).
42
2010, p. 42.
43
Bărbulescu I.G., Brie M., Toderaș N. Cooperarea transfrontalieră între România și Ucraina, respectiv între
România Republica Moldova. Oportunități și provocări în perioada 2014-2010. București: Institutul European din
România, 2016, p. 58.
26
 Acordul cu privire la comerţul liber din 29.08.95 (în vigoare din
27.05.96).
 Convenţia pentru evitarea dublei impuneri pe venit şi pe proprietate şi
prevenirea evaziunii fiscale din 29.08.95 (în vigoare din 20.05.96).
 Acordul cu privire la promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor
din 29.08.95 (în vigoare din 20.05.96).
 Tratatul cu privire la frontiera de stat din 18.08.1999.
 Memorandumul de Înţelegere între Guvernul Republicii Moldova,
Comisia Europeană şi Guvernul Ucrainei cu privire la Misiunea
Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră (Misiunea EUBAM) din
2005.
La etapa actuală există trei acorduri cu Ucraina, care reglementează unele

aspecte legate direct de colaborarea transfrontalieră:
 Acordul cu privire la punctele de trecere a frontierei de stat moldo-

ucrainene şi simplificarea formalităţilor de trecere a frontierei de către
cetăţenii care locuiesc în raioanele de frontieră din 11.03.97.
 Acordul privind colaborarea unităţilor administrativ-teritoriale ale
Republicii Moldova şi regiunilor de frontieră ale Ucrainei din
11.03.97.
 Acordul cu privire la folosirea în comun şi protecţia apelor de
frontieră din 23.11.94.
De asemenea, Republica Moldova şi Ucraina au semnat acorduri de

colaborare în domeniile vamal, lupta împotriva criminalităţii, comunicaţii,
transporturi, electroenergetică, standardizare şi certificare, educaţie.
În relaţiile bilaterale ale Republicii Moldova cu România au fost semnate

peste 130 de acorduri, tratate, convenţii şi protocoale de colaborare ce acoperă tot
spectrul de probleme de interes comun.În relaţiile bilaterale cu România,
Republica Moldova are semnate:
27
 Acordul cu privire la comerţul liber din 15.02.94 (în vigoare din
17.11.94).
 Convenţia pentru evitarea dublei impuneri pe venit şi pe proprietate şi
prevenirea evaziunii fiscale din 21.02.95 (în vigoare din 10.04.96).
 Acordul cu privire la promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor
din 14.08.92 (în vigoare din 20.05.96).
 Acorduri şi Protocoale de colaborare în domeniile vamal, combaterea
şi lupta împotriva criminalităţii, agricultură şi industrie alimentară,
transporturi, telecomunicaţii, educaţie, cultură şi altele.
Cooperarea tranfrontalieră dintre Republica Moldova și atât Ucraina, cât și

cu România, se axează pe trei mari programe operaționale comune segmentate pe
perioadele 2004-2006, 2007-2013 și, respectiv, 2014-2020.
Cooperarea transfrontalieră dintre Republica Moldova și Ucraina, respectiv

dintre Republica Moldova și România, a fost realizată în perioada 2007-2013 prin
intermediul instrumentelor și mecanismelor europene. Această perioadă coincide
cu primii ani de după aderarea României la UE, iar în noua sa calitate, statul român
devenea un promotor activ şi interesat al PEV. Strategia programului a fost
stabilită în concordanță cu cele patru obiective generale ale IEVP în domeniul
cooperării transfrontaliere:
1. Promovarea unei economii durabile și dezvoltare socială.

2. Rezolvarea comună a problemelor de mediu, de securitate și siguranță
publică sau pe cele ce țin de prevenirea și lupta împotriva crimei
organizate.
3. Securizarea și managementul eficient al frontierei.
4. Promovarea activităților de tipul „people-to-people”44.
44
Programul Operațional Comun România-Ucraina-Moldova 2007-2013 (versiunea 2008), p. 5.
28
Din punct de vedere al obiectivelor specifice cooperării transfrontaliere
stabilite de Documentul de Programare IEV 2014-2020, ȋn perioada 2014-202045,
acestea sunt:
1. Dezvoltare de afaceri și IMM-uri;

2. Sprijinirea educației, cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării;
3. Promovarea culturilor locale și conservarea patrimoniului istoric;
4. Promovarea incluziunii sociale și lupta împotriva sărăciei;
5. Sprijin pentru buna guvernanţă locală și regională;
6. Protecția mediului, atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice;
7. Îmbunătățirea accesibilității regiunilor, dezvoltarea unor reţele şi
sisteme de transport şi comunicaţii durabile;
8. Provocări comune în domeniul siguranței și securității;
9. Promovarea și cooperarea în securitatea energetică și energia durabilă;
10. Promovarea gestionării frontierelor și securitatea frontierelor,
managementul mobilităţii și a migrației;
11. Alte obiective care nu se regăsesc în lista de sus dar care pot
avea un impact transfrontalier semnificativ (necesită justificări de la
caz la caz).
Un rol hotărâtor în crearea Euroregiunilor au avut relaţiile trilaterale între

Republica Moldova, România şi Ucraina, şi anume:
 Declaraţia de la Ismail a Preşedinţilor Republicii Moldova, României

şi Ucrainei privind colaborarea trilaterală din 04.07.97.
 Protocolul de colaborare trilaterală între Guvernele Republicii
Moldova, României şi Ucrainei de la Ismail din 04.07.97.
 Declaraţia de la Chişinău a Preşedinţilor Republicii Moldova,
României şi Ucrainei privind colaborarea trilaterală din 22.10.98.
45
“Programming of the European Neighbourhood Instrument (ENI) - 2014-2020 Programming document for EU
support to ENI Cross-Border Cooperation (2014-2020)” , European External Action Service, EUROPEAN
Commission -Directorate General For Development And Cooperation – Europe aid, pp.25-27.
29
De asemenea, între cele trei ţări au fost semnate două Acorduri ce
reglementează unele aspecte legate direct de colaborarea transfrontalieră:
 Acordul privind colaborarea în lupta împotriva criminalităţii din

06.07.99.
 Acordul trilateral dintre Moldova, România, Ucraina privind
cooperarea înzona formată din ariile naturale protejate ale Deltei
Dunării şi Prutului de Jos din 05.06.2000.
Euroregiunea „Siret-Prut-Nistru” a apărut ca urmare a unei inițiative

comune a unor consilii județene din România și Republica Moldova. Protocolul de
înființare a acestei euroregiuni a fost semnat la Iași, în 18 septembrie 2002, dar a
căpătat personalitate juridică doar ȋn anul 2005. Euroregiunea include în prezent
județele Iași, Vaslui și Prahova din România și, respectiv, majoritatea unităților
teritorial-administrative care compun Republica Moldova, exceptând Transnistria46
(Găgăuzia a fost acceptată ca membru cu drepturi depline începând cu 01 ianuarie
2015).
Euroregiunea „Prutul de Sus” a fost creată la 22 septembrie 2000, fiind

formată din regiunea Cernăuți și Ivano-Frankivsk (Ucraina), județele Botoșani și
Suceava (România), municipiul Bălți, raioanele Briceni, Edineț, Râșcani, Glodeni,
Fălești, Sângerei, Dondușeni și Ocnița (Republica Moldova)47.
Euroregiunea „Dunărea de Jos” este un demers de asociere regională a

autorităților locale și regionale de la frontiera comună din România, Republica
Moldova și Ucraina. La 14 august 1998, cele trei părți participante au semnat, la
Galați, acordul de constituire a euroregiunii. Componența Euroregiunii „Dunărea
de Jos” este următoarea: din partea României, județele Galați, Brăila și Tulcea, iar
din partea Republicii Moldova, județul Cahul (fostele raioane Cahul, Cantemir și
46
http://www.mdrap.ro/dezvoltare-regionala/-2257/programe-de-cooperare-teritoriala-europeana/-3696, (vizitat
25.05.2018).
47
România - Republica Moldova.Analiza relațiilor economice bilaterale, Expert-Grup / Societatea Academică
Română, 11/17/2009, pp. 51-52.
30
Vulcănești) si, din partea Ucrainei, regiunea Odessa48. În speranța unei funcționări
mai eficiente, în special în domeniul atragerii finanțărilor europene, Euroregiunea a
decis să se transforme în asociație, astfel, în martie 2009, la Galați, a fost creată
Asociația de Cooperare Transfrontalieră “Euroregiunea Dunărea de Jos49.
Concluzionând, menționăm faptul că evoluția cooperării și colaborării

Republicii Moldova cu România, Ucraina începe în 1991. Ținînd cont de faptul că
Republica Moldova este un stat aflat în perioada de tranziție, care de abia își
determină locul său atît în societatea regională, cât și inetrnațională, este extrem de
important ca să utilizeze toate posibilitățile de a forma, stabili, dezvolta și menține
diverse punți ce ar crea noi oportunități de cooperarea transfrontalieră. Colaborarea
dintre regiunile de la frontierele moldo-româno-ucrainene au o tradiţie bogată şi au
cunoscut de-a lungul istoriei perioade mai mult sau mai puţin favorabile.
48
România - Republica Moldova.Analiza relațiilor economice bilaterale, Expert-Grup / Societatea Academică
Română, 11/17/2009, p. 52.
49
http://www.euroregiune.org/, (vizitay 25.05.2018).
31
2.2 Cooperarea transfrontalieră a Republicii Moldova în cadrul Europei
de Sud-Est prin prisma Politicii Europene de Vecinătate
Stat independent din anul 1991, devenit membru al ONU şi al altor

organisme internaționale începând cu anul 1992 după recunoașterea internațională
a independenței, Republica Moldova a încercat în mai multe rânduri și la diferite
nivele să-și dezvolte relațiile cu Uniunea Europeană. Aceste relații au fost însă
ȋngreunate de cel puțin trei factori:
1. Conflictul transnistrean, rămas nesoluționat – acesta a condus la o

realitate şi anume aceea că guvernul de la Chişinău nu controlează
întregul teritoriu recunoscut internațional al statului;
2. Prezența trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova;
3. Insuficienta reformare a sistemului politic, judiciar, economic și
social.
Semnarea Acordului de Parteneriat și Cooperare (APC) cu Uniunea

Europeană a avut loc în noiembrie 1994 și a intrat în vigoare în iulie 1998.
Documentul stabilea cadrul juridic al relațiilor bilaterale între Moldova și Uniunea
Europeană în diverse domenii precum cel politic, comercial, economic, juridic,
cultural-științific și avea ca obiective susținerea Moldovei pentru: „consolidarea
democrației și statului de drept cu respectarea drepturilor omului și a minorităților
prin asigurarea cadrului corespunzător al dialogului politic; dezvoltarea durabilă a
economiei și finalizarea procesului de tranziție spre economia de piață prin
promovarea schimburilor comerciale, investițiilor și relațiilor economice
armonioase”50.
Implementarea acestui acord de parteneriat urma să fie monitorizată de

către un Consiliu de cooperare la nivel ministerial, care se reunea o dată pe an.
Acordul propunea și alte mecanisme de dialog politic în vederea soluționării
50
http://www.mfa.gov.md/despre-relatiile-rm-ue/, (vizitat 25.05.2018).
32
problemelor comune: întâlniri cu caracter regulat la nivel de înalți funcționari;
valorificarea deplină a tuturor canalelor diplomatice dintre părți, în special prin
contacte corespunzătoare atât la nivel bilateral, cât și la nivel multilateral;
schimburi de informații privind problemele de interes reciproc cu privire la
cooperarea politică în Europa; „orice alte mijloace” care pot contribui la
consolidarea și dezvoltarea dialogului politic51.
Dialogul politic regulat, stabilit prin textul APC, își propunea să

consolideze apropierea dintre UE și Republica Moldova, sprijinind reformele
politice și economice din Moldova și contribuind la stabilirea unor noi forme de
cooperare. Concret, Dialogul politic își propunea:
1. să consolideze legăturile Republicii Moldova cu UE;

2. să sporească convergența pozițiilor privind problemele internaționale
de interes comun, sporind astfel securitatea și stabilitatea;
3. să încurajeze cooperarea între părți în domenii precum consolidarea
stabilității și securității în Europa, respectarea principiilor democrației,
precum și respectarea și promovarea drepturilor omului, în special
cele ale minorităților, și, după caz, consultarea reciprocă cu privire la
problemele relevante52.
Dimensiunea transfrontalieră este prezentă în textul APC atât la nivelul
cooperării politice, cât și economice sau de mediu. Mai mult, în conținutul APC
există un capitol distinct consacrat prestării de servicii transfrontaliere între UE și
Republica Moldova (Cap. III)53. De asemenea, pe lângă o serie de anexe, APC este
însoțit de un „Protocol privind asistența reciprocă între autoritățile administrative
în domeniul vamal”54. Semnarea APC consacră Republica Moldova drept partener
direct al Uniunii Europene.
51
Acord de Parteneriat și Cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora și Republica
Moldova, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 11/vol. 71, p. 6
52
Ibidem.
53
Ibidem, pp. 12-13.
54
Ibidem, pp. 36-39.
33
Acest Acord de Parteneriat și Cooperare prevede totodată, faptul că, pe
măsură ce Moldova va avansa pe calea reformelor politice și economice, cele două
părți se angajează să negocieze și să semneze un Acord privind crearea Zonei de
Liber Schimb între ele. S-a convenit apoi asupra liberalizării progresive a prestării
serviciilor transfrontaliere, aceasta având ca scop dezvoltarea unui sector de
servicii orientat spre piață55.
Instabilitatea politică din Moldova din anul 1999 a întrerupt implementarea

Acordului de Parteneriat și Cooperare, fără a ȋntrerupe per ansamblu şi procesul
general de apropiere şi integrare. Din acest moment, Moldova a devenit din ce în
ce mai activă și implicată în Europa. Astfel, a devenit stat membru al Consiliului
Europei, a Organizației pentru Cooperare Economică la Marea Neagră, a Comisiei
Dunării și a altor structuri de cooperare internațională56. Republica Moldova a fost
unul dintre statele destinatare ale Politicii de Vecinătate a Uniunii Europene (PEV)
încă de la lansarea acesteia. Nu în ultimul rând, relațiile UE cu Republica Moldova
au beneficiat de un impuls suplimentar odată cu extinderea UE și a NATO spre est,
marea extindere spre cele două organizaţii internaţionale regionale punând
Republica Moldova în postura de vecin direct al UE și NATO.
Colaborarea dintre UE și Republica Moldova, în cadrul PEV a fost

intensificată şi concretizată după 2004. Astfel, la 22 februarie 2005, Moldova a
semnat cu Uniunea Europeană Planul de Acțiuni (PA) care avea să stabilească
direcțiile cooperării dintre cele două părți. Pentru Republica Moldova acest
document a însemnat o adevarată foaie de parcurs spre Europa reprezentată de UE.
Pentru autoritățile europene documentul era însă doar un mijloc de a-și organiza
mai bine politica de vecinătate cu acest stat.
Planul de Acțiuni UE – Moldova era un document politic, ce stabilea

obiectivele strategice ale cooperării dintre Moldova și UE. Potrivit acestui
55
Ghidul integrării europene al Republicii Moldova, Publicație apărută în cadrul proiectului Dialoguri Europene
implementat de Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale „Viitorul” cu suportul financiar al Fundației
Friedrich Ebert, Chișinău, 2006, p. 55.
56
Pristaș A.I. Implicarea României în Politica de vecinătate a Uniunii Europene.Cluj-Napoca, 2015, p. 86.
34
document „implementarea sa va contribui la îndeplinirea prevederilor Acordului de
Parteneriat și Cooperare (APC) și va încuraja și susține obiectivul Moldovei vizând
integrarea pe mai departe în structurile economice și sociale europene”57.
Cooperarea regională și transfrontalieră era parte integrantă a acestui Plan de
Acțiuni fiind prevăzută „intensificarea contactelor și capacității regionale
transfrontaliere prin preluarea oportunităților și provocărilor care rezultă din
extinderea UE; încurajarea inițiativelor locale și regionale în vederea stabilirii și
dezvoltării cooperării transfrontaliere; atragerea atenției speciale la implementarea
noilor Programe de Vecinătate și susținerea dezvoltării acestora prin implicarea
activă la nivelurile locale și regionale; asigurarea unui suport la dezvoltarea
resurselor umane și a altor capacități ai autorităților locale și regionale pentru a
asigura o eficientă implementare a acțiunilor de cooperare transfrontalieră”58.
În cadrul PA s-au prevăzut mai multe angajamente care trebuiau îndeplinite

pe termen scurt sau mediu: deschiderea unei delegații moldovene la Bruxelles și a
unei delegații a UE în Moldova, dezvoltarea cooperării transfrontaliere, reforme în
sistemul judiciar. Planul de acțiune a contribuit la instituționalizarea relațiilor de
cooperare între UE și Moldova. Pe termen mai lung era prevăzută elaborarea unui
acord comercial cu UE, regimul de eliminare a vizelor, perspective de asociere și
integrare deplină la UE59.
Aderarea României la UE a oferit o nouă perspectivă relațiilor de

vecinătate cu Republica Moldova. Cooperarea în cadrul PEV devenea acum mai
directă și necesară din perspectiva UE, având în vedere faptul că acum în discuție
intra un element nou: frontiera directă comună. Republica Moldova și UE au
semnat în anul 200660 un acord privind asistența externă. Pe baza acestuia, au fost
alocate Republicii Moldova sume consistente în perioada 2007-2013, prin
intermediul instrumentului financiar al PEV, program care și-a propus crearea unei
57
Ghidul integrării europene al Republicii Moldova, p. 72.
58
Planul de Acțiuni UE-Moldova, p. 31.
59
Pristaș A.I. Implicarea României în Politica de vecinătate a Uniunii Europene.Cluj-Napoca, 2015, p. 86.
60
European Neighbourhood andPartnership Instrument, Republic of Moldova, Country Strategy Paper 2007-2013,
p. 35.
35
zone de valori comune, prosperitate și stabilitate, o mai bună cooperare și integrare
economică și regională. Astfel, prin intermediul Instrumentului European de
Vecinătate și Parteneriat (IEVP), UE a alocat finanțări importante pentru programe
în Republica Moldova pe parcursul perioadei 2007-2010, în valoare de 209,7
milioane de euro61, iar în perioada 2011-2013 de 273,14 milioane de euro62.
Finanțări consistente au fost direcționate către cooperarea transfrontalieră

prin Programul de cooperare transfrontalieră România – Ucraina – Republica
Moldova (a fost stabilită o alocație a UE ce a depășit 126 milioane de euro, în timp
ce statele partenere trebuiau să participe la finanțarea proiectelor cu o cofinanțare
în valoare totală de aproximativ 11,4 milioane euro)63.
Moldova a făcut pași importanți în relația de vecinătate cu UE în ciuda

numeroaselor ambiguități de care a dat dovadă politica guvernelor moldovenești,
care au condus cea mai săracă țară europeană în toată această perioadă de la
lansarea PEV până în 2009. În anul 2009, în Moldova a izbucnit o criză politică
majoră, rezultat al contestării de către opoziția anti-comunistă a alegerilor
parlamentare. Moldova era, astfel, pusă pe harta „revoluțiilor colorate”, alături de
alte state din fostul spațiu sovietic, începând cu 5 aprilie 2009, când aceasta s-a
confruntat cu așa-numita „Revoluție Twiter”64. Acest moment a generat ȋnsă un
cadru politic favorabil amplificării proceselor de europenizare în această țară,
Republica Moldova fiind condusă începând cu septembrie 2009 pȃnă în prezent de
un guvern proeuropean format de către Alianța pentru Integrare Europeană, fapt ce
i-a conferit un grad relativ mare de stabilitate politică și de predictibilitate.
Schimbările politice interne au fost însoțite de o transformare fundamentală a PEV
în relația cu partenerii UE din estul Europei.
61
European Neighbourhood and Partnership Instrument, Republic of Moldova, National Indicative Programme
2007-2010, p. 3.
62
Ibidem, p. 12.
63
European Neighbourhood & Partnership Instrument, Cross-Border Cooperation, Strategy Paper 2007-2013,
Indicative Programme 2007-2010, p. 33.
64
Pristaș A.I. Implicarea României în Politica de vecinătate a Uniunii Europene. Cluj-Napoca, 2015, p. 87.
36
Începând cu 7 mai 2009 Republica Moldova participă la inițiativa
Parteneriatului Estic contribuind activ la dezvoltarea dimensiunii bilaterale și a
celei multilaterale.
La 1 ianuarie 2010, Republica Moldova a devenit membru cu drepturi

depline al Comunității Energetice Europene.
În ianuarie 2010, a fost lansat Grupul pentru Acțiunea Europeană a

Republicii Moldova (GAERM)65, la inițiativa României și Franței, pentru
promovarea intereselor și vizibilității Republicii Moldova pe agenda europeană66.
La 15 iunie 2010 a fost lansat Dialogul RM-UE în domeniul liberalizării

vizelor. În ianuarie 2011, Republica Moldova a primit Planul de acțiuni privind
liberalizarea vizelor, care conține două seturi de condiții, care odată implementate
vor contribui la instituirea unui regim fără vize între RM și UE.
Pe 24 ianuarie 2011 Republica Moldova a primit în mod oficial un plan de

acțiune pentru instituirea unui regim fără vize pentru călătoriile de scurtă ședere de
la comisarul UE pentru Afaceri Interne67.
La 1 mai 2011 a fost definit protocolul privind principiile generale pentru

participarea RM la programele UE. Primul program UE la care RM planifica să
participe este FP7.
Pe 26 iunie 2012 a fost semnat acordul privind aderarea Republicii

Moldova la Spațiul Aerian Comun cu Uniunea Europeană.
În octombrie 2013, Consiliul European a anunțat că liberalizarea regimului

de vize pentru cetățenii Republicii Moldova ar putea fi stabilită deja în 201468.
65
Cea de-a şaptea reuniune a Grupului pentru Acţiunea Europeană a Republicii Moldova (GAERM), 11 martie
2013, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova,
http://www.mfa.gov.md/comunicate-presa-md/494295/, (vizitat 21.05.2018).
66
Reuniune istorică la Chișinău, 1 septembrie 2014,
Cotidianul,https://ro.wikipedia.org/wiki/Rela%C8%9Biile_dintre_Republica_Moldova_%C8%99i_Uniunea_Europe
an%C4%83#2009-prezent, (vizitat21.05.2018).
67
EU Gives Moldovans 'Action Plan' For Visa-Free Travel, 24 ianuarie 2011, Radio Free Europe/Radio Liberty,
https://www.rferl.org/a/moldova_eu_visa-free_travel/2286182.html, (vizitat 21 mai 2018).
37
La cel de-al III-lea Summit al Parteneriatului Estic de la Vilnius care a avut
loc pe 28 și 29 noiembrie 2013 Republica Moldova a semnat Acordul de Asociere,
inclusiv pentru o Zonă de liber schimb aprofundat și cuprinzător (ZLSAC) și de
liberalizare a regimului de vize cu Uniunea Europeană69.
Pe 27 februarie 2014 Parlamentul European a votat (460 din 510

eurodeputați au fost pentru) în plenul reunit regulamentul care permite eliminarea
vizelor de intrare pe teritoriul Uniunii Europene pentru cetățenii Republicii
Moldova. Votul Parlamentului a fost confirmat de către Consiliului Uniunii
Europene pe 14 martie 201470, iar pe 8 aprilie 2014 decizia a fost publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene71. La 28 aprilie 2014, decizia de ridicare a
vizelor publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a intrat în vigoare, și
începând cu ziua respectivă cetățenii moldoveni, posesori ai unui pașaport
biometric, pot călători liber, oriunde în spațiul Schengen, timp de 90 de zile într-o
perioadă de 180 de zile.
Acordul de comerț liber RM-UE cu privire la crearea Zonei de Comerț

Liber Cuprinzator și aprofundat (ZLSAC) a fost semnat în data de 27 iunie 2014,
urmând a fi implementat gradul începând cu toamna anului curent.
Pe 1 septembrie 2014, cei 28 de miniștri de externe ai Uniunii Europene au

consemnat intrarea în vigoare a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană.
Astfel, până în 2020 instrumentul european de vecinătate pune la dispoziţie

peste 15 miliarde de euro pentru diverse proiecte, inclusiv dezvoltarea cooperării
transfrontaliere.
68
Lithuanian minister: EU, Moldova may shift to visa-free travel in early 2014, Interfax-Ukraine, 18 octombrie
2013, https://www.kyivpost.com/article/content/russia/lithuanian-minister-eu-moldova-may-shift-to-visa-free-travel-
in-early-2014-330672.html, (vizitat 21.05.2018).
69
Acordul de Asociere a RM cu UE a fost PARAFAT. Iurie Leancă: Moldova, astăzi am asigurat drumul nostru
spre UE!, Timpul.md, 29 noiembrie 2013, https://www.timpul.md/articol/acordul-de-asociere-a-rm-cu-ue-a-fost-
parafat--iurie-leanca-moldova-astazi-am-asigurat-drumul-nostru-spre-ue-51936.html , (vizitat 21.05.2018).
70
Consiliul UE şi-a dat acordul pentru liberalizarea vizelor pentru cetăţenii moldoveni, mediafax.ro, 14 martie 2019,
http://www.mediafax.ro/politic/consiliul-ue-si-a-dat-acordul-pentru-liberalizarea-vizelor-pentru-cetatenii-
moldoveni-12264962, (vizitat 21.05.2018).
71
Jurnalul Oficial al UE: Cetăţenii din R. Moldova pot călători FĂRĂ VIZE în ţările UE, Ziarul de gardă, 8 aprilie
2018, https://www.zdg.md/stiri-vechi/doc-jurnalul-oficial-al-ue-cetatenii-din-r-moldova-pot-calatori-fara-vize-in-
tarile-ue, (vizitat 21.05.2018).
38
Concluzionând, putem menționa faptul că poziționarea geografică a
Republicii Moldova în regiunea de sud-est a Europei, ne oferă posibilitatea de a
dispune și profita de un spectru larg de proiecte și programe transfrontaliere prin
prisma Politicii de Vecinătate. Aceast lucru se amplifică o dată cu primirea
României a statului de stat membru UE. În acest context, atît Republica Moldova,
cît și Uniunea Europeană, ambele sunt interesate de menținerea și dezvoltarea unei
cooperări transfrontaliere regionale eficiente. Chiar și așa, dezvoltarea pe mai
departe a unor mecanisme bilaterale și multilaterale de cooperare, prin promovarea
unei bune guvernanțe bazate pe respectarea valorilor europene, sunt singurele
soluții ale UE pentru stabilizarea zonelor din vecinătatea sa. Republica Moldova
este în acest moment statul cel mai apropiat de „modelul” european, dar, şi aici,
existenţa unui clivaj între taberele politice privitoare la o posibilă aderare la UE,
făcând posibilă modificarea preferinţelor politice ale statului moldovean.
39
Drept concluzii al acestui capitol, putem menționa faptul că evoluția

cooperării și colaborării Republicii Moldova cu România, Ucraina începe în 1991.
Ținînd cont de faptul că Republica Moldova este un stat aflat în perioada de
tranziție, care de abia își determină locul său atît în societatea regională, cât și
inetrnațională, este extrem de important ca să utilizeze toate posibilitățile de a
forma, stabili, dezvolta și menține diverse punți ce ar crea noi oportunități de
cooperarea transfrontalieră. Colaborarea dintre regiunile de la frontierele moldo-
româno-ucrainene au o tradiţie bogată şi au cunoscut de-a lungul istoriei perioade
mai mult sau mai puţin favorabile.
De asemenea, poziționarea geografică a Republicii Moldova în regiunea de

sud-est a Europei, ne oferă posibilitatea de a dispune și profita de un spectru larg
de proiecte și programe transfrontaliere prin prisma Politicii de Vecinătate. Aceast
lucru se amplifică o dată cu primirea României a statului de stat membru UE. În
acest context, atît Republica Moldova, cît și Uniunea Europeană, ambele sunt
interesate de menținerea și dezvoltarea unei cooperări transfrontaliere regionale
eficiente. Chiar și așa, dezvoltarea pe mai departe a unor mecanisme bilaterale și
multilaterale de cooperare, prin promovarea unei bune guvernanțe bazate pe
respectarea valorilor europene, sunt singurele soluții ale UE pentru stabilizarea
zonelor din vecinătatea sa. Republica Moldova este în acest moment statul cel mai
apropiat de „modelul” european, dar, şi aici, existenţa unui clivaj între taberele
politice privitoare la o posibilă aderare la UE, făcând posibilă modificarea
preferinţelor politice ale statului moldovean.
În prezent, cooperarea transfrontalieră reprezintă o pârghie eficientă pentru

rezolvarea problemelor de dezvoltare social-economică a regiunilor frontaliere ale
ţărilor limitrofe. Aceasta se explică prin faptul că între regiunile de frontieră există
legături tradiţionale, stabilite de veacuri, iar problemele cu care se confruntă sunt
în mare parte omogene şi rezolvarea lor nu se poate face exclusiv pe teritoriul
statelor naţionale.
40
3. APLICAREA CERCETĂRII ȘI STUDIERII COOPERĂRII
TRANSFRONTALIERE A REPUBLICII MOLDOVA
3.1 Analiza rezultatelor proiectelor de cooperare transfrontalieră ale Republicii

Moldova
Cooperarea teritorială, transfrontalieră sau de alt fel, nu poate fi un scop în

sine. Cooperarea este un mijloc pe care fiinţa umană, prin excelenţă socială, îl
foloseşte pentru a-şi atinge scopuri care ţin de creşterea calităţii vieţii. Din această
perspectivă cooperarea trebuie analizată prin prisma rezultatelor concrete obţinute
în urma ei, pentru că în lipsa acestor rezultate, costurile inerente implicate de orice
tip de cooperare vor duce la slăbirea acesteia pana la un nivel minim sau chiar la
dispariție.
Anume din aceste considerente ne propunem să analizăm un șir de proicte

transfrontaliere la care Republica Moldova a fost și este nemijlocit implicate.
Totodată, drept fundamentare ale acestor date ce urmează a fi analizate, am apelat
la realizarea unui sondaj de opinie ”Republica Moldoca în contextul cooperării
transfrontaliere: interese și priorități”, realizat în mediul online.
1. Programul TACIS pentru Cooperarea Transfrontalieră (TACIS

CBC): perioada 1996-2003
Un rol catalizator în dezvoltarea cooperării transfrontaliere îl are alocarea

de către Uniunea Europeană şi alte organisme financiare internaţionale a unor
sume considerabile destinate programelor de cooperare respective72. Astfel,
cooperarea transfrontalieră pe frontierele CSI cu UE, începând cu anul 1996, a fost
sprijinită prin programul Comisiei Europene TACIS pentru Cooperarea
Transfrontalieră (aşa-numitul TACIS CBC – eng. TACIS Cross Border
Cooperation Programme).Acest program a oferit posibilitatea accesului la finanţare
pentru proiectele din regiunile de la frontierele dintre Federaţia Rusă şi Finlanda,
Ucraina şi Ungaria, Belarus şi Polonia, România şi Republica Moldova.
Programul şi-a propus ca scop asigurarea securităţii în regiunile de

frontieră şi soluţionarea unor probleme specifice de dezvoltare ale acestora,
evitarea dezechilibrului în dezvoltarea economică a regiunilor de frontieră,
asigurarea funcţionării eficiente a fluxurilor transfrontaliere (persoane, bunuri,
72
2010, p. 129.
41
servicii, capital), prevenirea activităţilor economice ilegale şi reducerea poluării
transfrontaliere a mediului. Pentru implementarea proiectelor CBC în cele patru
state eligibile, Comisia Europeană aloca anual un buget de circa 26,5 mil. Euro73.
Repartiţia resurselor financiare alocate pentru Programul TACIS CBC se efectua
conform priorităţilor stabilite în cadrul Regulamentului TACIS74:
 Dezvoltarea infrastructurii (40-50% din bugetul anual).

 Promovarea activităţilor de protecţie a mediului şi conservarea
resurselor naturale (15-25% din bugetul anual).
 Suport pentru sectorul privat şi dezvoltarea economică (15-25% din
bugetul anual).
 Sprijinirea proiectelor transfrontaliere mici şi micro (10-25% din
bugetul anual).
Proiectele TACIS CBC erau clasificate în două tipuri, în dependenţă de

valoarea grantului:
 Proiecte de dimensiuni mari – implementate la nivel naţional, cu

preponderenţă proiecte ce vizează reconstrucţia punctelor de trecere
vamală, proiectele de mediu, infrastructură de mediu şi în sectorul
energetic, bugetul acestora fiind de circa 2-3 mil. Euro.
 Proiecte mici – care oferă administraţiilor locale sau regionale
posibilitatea de a participa direct la procesul de cooperare
transfrontalieră. Proiectele date au fost implementate în cadrul unui
subprogram special destinat sprijinirii proiectelor transfrontaliere mici
şi micro, al căror buget varia între 50.000 şi 200.000 Euro.
Finanţarea în cadrul subprogramului dat – Facilităţi pentru Proiecte Mici

(engl. Cross Border Cooperation Small Projects Facilities) se axa asupra acelor
activităţi în care regiunile, oraşele şi organele publice locale posedă competenţele
şi experienţele necesare (dezvoltarea economică locală, programe sociale, protecţia
mediului, învăţământ şi cultură, dezvoltarea turismului etc.). Programul acorda o
atenţie deosebită conţinutului şi impactului transfrontalier al proiectelor, precum şi
sustenabilităţii activităţilor. O condiţie importantă a acestor tipuri de proiecte era
existenţa partenerilor din România. Contribuţia Comisiei Europene nu putea depăşi
80% din costul total al proiectului.
73
Tacis Cooperarea Transfrontalieră: Document strategic şi program indicativ 2004-2006, adoptat de
CE la 21.11.2003.
74
Regulamentul CE 99/2000.
42
Anume acest subprogram a stat la baza dezvoltării ulterioare a
instrumentelor de cooperare trasfrontalieră de care Republica Moldova beneficiază
din partea Uniunii Europene.
Pe parcursul perioadei 1996-2003, Moldova a beneficiat de asistenţă pentru

implementarea proiectelor de cooperare transfrontalieră în valoare de 31
mil.Euro75, dintre care doar 1844684 Euro au fost destinate proiectelor
implementate nemijlocit de către autorităţile publice locale şi organizaţii non-
guvernamentale. În cadrul programului au fost implementate atât proiecte mari în
valoare de peste 1 milion Euro, cât şi proiecte mici în valoare de 50-200.000 Euro
pe teritoriul judeţelor de la frontier (Edineţ, Ungheni, Hânceşti, Cahul).
Proiectele mari au fost cu preponderenţă axate pe reconstrucţia

infrastructurii de frontieră şi proiecte de mediu.
În particular, la nivel naţional în perioada 1997-2000 au fost implementate

trei proiecte ce ţin de managementul cursurilor acvatice Prut şi Dunărea. Un sistem
de prevenire a inundaţiilor a fost edificat în cadrul Proiectului Asistenţa pentru
reabilitarea sistemelor antiinundaţii în bazinul râului Prut (perioada 1998-1999,
buget 1 mil. Euro). În cadrul Proiectului Monitorizarea afluenţilor râului Prut (ii)
a fost elaborată strategia de administrare a apelor afluenţilor, reducerea gradului de
poluare a suprafeţelor acvatice şi controlul calităţii apelor (perioada 2000-2001;
bugetul 1,3 mil. Euro). Proiectul Crearea sistemului de alarmă şi de management
al apelor bazinului dunărean, a realizat un sistem transfrontalier de monitorizare şi
alarmă în cazul situaţiilor de accident în bazinul dunărean (perioada 1999-2000,
bugetul 1 mil. Euro).
Prin Proiectul Vama Leuşeni a fost reconstruită clădirea administrativă, au

fost procurate echipamente de monitoring şi telecomunicaţii, a fost reparat drumul
de acces, executate lucrări de amenajare a terenurilor aferente şi instruit personalul.
Pentru realizarea lucrărilor a fost alocat un buget de 1,6 mil. Euro.
Prin Proiectul Vama Ungheni a fost modernizat echipamentul de schimb al

axelor de tren în vederea corespunderii standardelor utilizate în cadrul Coridorului
IX Transeuropean, au fost procurate echipamente de monitoring şi telecomunicaţii.
Pentru realizarea acestor activităţi a fost alocat un buget de 0,1 mil. Euro.
În cadrul Proiectului Vama Giurgiuleşti a fost executată reconstrucţia

punctului de trecere de la Giurgiuleşti, obiectiv foarte important pentru dezvoltarea
infrastructurii sudului republicii. Pentru amenajarea teritoriului, procurarea
Tacis Cooperarea Transfrontalieră: Document strategic şi program indicativ 2004-2006, adoptat de
75
CE la 21.11.2003.
43
echipamentului, realizarea lucrărilor de construcţie şi formarea infrastructurii este
prevăzut un buget de 2 mil. Euro.
Prin intermediul Schemei CBC SPF au fost implementate 11 proiecte în

următoarele domenii: dezvoltarea economică locală, protecţia mediului, turism şi
probleme sociale.
Printre proiectele finanţate la nivel local evidenţiem următoarele: Crearea

bazei de date pentru stabilirea Centrului Ecologic şi didactico-ştiinţific al
Rezervaţiei Naturale “Emil Racoviţă”, Restaurarea şi protejarea ecosistemului
Lacurilor Manta, Crearea reţelei informaţionale a Euroregiunii Dunărea de Jos,
Crearea unei agenţii regionale de turism pentru dezvoltarea ecoturismului,
„Transferul de tehnologii în creşterea şi prelucrarea viţei de vie în Judeţul
Ungheni, Reducerea şomajului în Judeţul Ungheni.
2. Programul de Vecinătate România – Moldova pentru 2004-2006.
Programul de Vecinătate (PV) România – Moldova este prevăzut pentru o

perioadă de programare de trei ani cu un buget disponibil de 26,5 mil. Euro, dintre
care 4,5 mil. Euro sunt alocate pentru partenerii din Republica Moldova şi,
respectiv, 22 mil. Euro pentru cei din România. Programul în cauză înlocuieşte
schema pentru proiecte mici de cooperare transfrontalieră din Programul anterior
TACIS CBC, fiind ajustat la cerinţele şi necesităţile ţărilor participante. În
consecinţă, au fost introduse schimbări esenţiale în mecanismul de funcţionare a
acestuia76. Astfel, a fost extins atât spectrul categoriilor eligibile ale participanţilor
la program, cât şi teritoriul de acoperire a programului, teritoriul Moldovei fiind
integral eligibil în cadrul programului. Prevederile de implementare a programului
sunt bazate pe principiul conform căruia ambele ţări sunt parteneri egali şi au un
rol egal în structurile de management ale PV. Managementul comun al
programului asigură proprietatea locală, implicarea mai largă, planificarea mai
bună şi este un garant pentru crearea bazei unor activităţi transfrontaliere
veritabile.
Obiectivele şi priorităţile eligibile au fost selectate nemijlocit de partenerii

de program şi vizează în fond dezvoltarea social-economică a regiunilor eligibile şi
consolidarea relaţiilor interumane. Următoarele măsuri au fost selectate pentru
formularea proiectelor comune77:
76
2010, p. 134.
77
Ibidem, p. 135.
44
Prioritatea 1.Dezvoltarea economică locală.
 Protecţia mediului.
 Dezvoltarea economiei locale.
 Planificarea teritorială şi dezvoltarea infrastructurii.
 Dezvoltarea turismului.
 Învăţământul şi serviciile sociale.
Prioritatea 2. Acţiuni de la om la om.
Acoperirea anvelopei financiare a programului pe partea moldovenească a

fost asigurată din fondurile Programului TACIS. Contribuţia Comisiei Europene în
bugetul total al proiectelor poate varia de la 50.000 Euro până la 1 mil. Euro
(pentru partenerii din Republica Moldova), fiind necesară şi participarea financiară
a beneficiarului proiectului în valoare de 5-25%, în dependenţă de dimensiunea
grantului solicitat. Durata proiectelor este de 12-24 luni.
Realmente, Programul de Vecinătate Republica Moldova – România a fost

lansat în 2006, fiind organizate două licitaţii de propuneri de proiecte pentru
Republica Moldova, în speţă: pentru bugetul anului 2004 (950.000 Euro) şi
bugetele anilor 2005 şi 2006 (3.3 mil Euro).
În totalitate din fondurile Programului de Vecinătate au fost contractate 13

proiecte ce acoperă un spectru foarte larg de activităţi. Ponderea propunerilor
contractate din totalul celor prezentate este de 20,3%, accentul fiind pus pe
proiectele cu caracter social şi o puternică componentă de infrastructură.
Din bugetul Programului de Vecinătate au fost finanţate cu preponderenţă

proiecte în domeniul mediului, în speţă proiecte ce vizează managementul
deşeurilor şi aprovizionarea cu apă potabilă (38%), fiind urmate de cele în
domeniul social (31%) şi promovarea turismului (15%).
Analiza propunerilor de proiecte prezentate la cele două licitaţii organizate

în cadrul programului ne sugerează o serie de concluzii78:
 După numărul propunerilor de proiecte depuse cei mai activi

participanţi sunt din: municipiul Chişinău – cu 22 propuneri de
proiecte, raionul Cahul – cu 8 propuneri de proiecte, raionul Hânceşti
– 7, raionul Ungheni – 4. Această distribuţie are o explicaţie firească.
Cu excepţia municipiului Chişinău, doar raioanele vizate au fost
78
2010, p. 137.
45
eligibile în cadrul programului de cooperare transfrontalieră TACIS
SPF, având deja o experienţă destul de îndelungată de participare în
proiectele de cooperare transfrontalieră.
 Cea mai solicitată măsură eligibilă din program a fost „Dezvoltarea
economică locală”, în cadrul acesteia fiind înaintate spre finanţare 23
de propuneri de proiecte, ceea ce reprezintă 35,8% din totalul
propunerilor. Acţiuni specific sunt „Dezvoltarea acţiunilor
transfrontaliere de formare a personalului din IMM” şi „Dezvoltarea
infrastructurii de afaceri”, fapt ce denotă necesitatea unei varietăţi de
mecanisme şi cadre de sprijin, care să poată motiva dezvoltarea IMM:
instruire, consultanţă, acces la infrastructura relevantă, de exemplu,
incubatoarele de afaceri (centrele de afaceri, centrele de expoziţii),
crearea unor reţele de sprijin transfrontalier, cooperarea la nivel
local/regional pentru înfiinţarea unor structuri comune de sprijin şi
asociaţii de afaceri etc. Respectiv cele mai multe propuneri de proiecte
au fost prezentate de organizaţii non-profit în particular din
Municipiul Chişinău (11 propuneri).
 Pe locul doi după nivelul de solicitare este acţiunea „Provocări de
mediu”, fiind depuse 16 propuneri de proiecte, ceea ce reprezintă
26,6%. În cadrul acţiunii se solicită proiecte ce vizează dezvoltarea şi
îmbunătăţirea depozitării deşeurilor (15,6% din totalul propunerilor).
Acţiunea „Provocări de mediu” este urmată de acţiunea „Dezvoltarea
la nivel local a sistemelor pentru furnizarea apei şi/sau purificarea apei
şi canalizare” (7,8% din totalul propunerilor). Proiectele în acest
domeniu sunt înaintate cu preponderenţă de autorităţile publice locale.
Cele mai multe propuneri au parvenit din raionul Hânceşti, în special
privind aprovizionarea cu apă potabilă, deşi problema în cauză
persistă în toate localităţile rurale. De menţionat că problema de
mediu a avut cea mai mare susţinere din partea programului.
 Pe locul trei după numărul propunerilor înaintate (18,8% din totalul
celor prezentate) este acţiunea „Probleme sociale”, în special sunt
foarte solicitate proiectele ce ţin de prestarea şi dezvoltarea serviciilor
pentru grupurile dezavantajate ale populaţiei. Propunerile de proiecte
din acest domeniu au fost pe locul doi după numărul celor selectate
pentru finanţare, accentul fiind pus pe preluarea experienţei
partenerilor şi susţinerea acţiunilor în zonele rurale ce ţin de
ameliorarea situaţiei populaţiei în vârstă, a invalizilor şi persoanelor
cu handicap prin crearea serviciilor sociale de alternativă (centre de zi,
46
servicii de asistenţă la domiciliu, spaţii pentru recuperare şi reintegrare
socială).
 Deşi domeniul turismului este unul de perspectivă în zona
transfrontalieră, numărul propunerilor de proiecte a fost mai limitat,
având o pondere de doar 6,2% din totalul propunerilor.
 încercare ce merită încurajare este prezentarea în premieră a
proiectelor de reabilitare a infrastructurii drumurilor secundare la
frontieră. Numărul proiectelor a fost foarte modest (3,1% din totalul
propunerilor prezentate), dată fiind complexitatea şi dificultatea
elaborării unui asemenea proiect.
3. Programul de Vecinătate Interreg IIIB – CADSES (Spaţiul Caspic,

Adriatic şi al Sud-Estului Europei)
Programul CADSES este printre cele 13 programe de cooperare

transnaţională implementate în Europa, fiind cel mai complex şi mai vast ca
dimensiune geografică şi spectru de acţiuni. În cadrul programului au fost
antrenate 18 state participante, aflate în diverse relaţii juridice cu Uniunea
Europeană, dintre care 9 sunt state-membre: Republica Cehă, Germania, Grecia,
Ungaria, Italia, Polonia, Republica Slovacă şi Slovenia, iar 9 sunt state ne-membre:
Albania, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Federaţia Serbia şi Muntenegru,
fosta Republică Iugoslavă Macedonia, Republica Moldova, România şi Ucraina.
După aderarea Poloniei, Sloveniei, Slovaciei şi Cehiei la Uniunea

Europeană (1 mai 2004), CADSES a fost transformat într-un program de
vecinătate, acoperind patru măsuri şi douăsprezece acţiuni eligibile, şi anume
dezvoltarea spaţială şi urbană, dezvoltarea rurală şi imigrarea, dezvoltarea reţelelor
europene de transport şi accesulla societatea informaţională, protejarea ariilor
naturale şi a patrimoniului natural şi turistic, managementul resurselor naturale,
prevenirea situaţiilor de risc.
Odată cu transformarea programului în unul de vecinătate a fost posibilă

participarea şi a partenerilor din statele nemembre ale UE. Astfel, Republica
Moldova a devenit eligibilă, participând doar la ultima licitaţie organizată în cadrul
programului.Alocarea bugetară pentru Moldova şi Ucraina a fost de 5 mil.Euro din
fondurile Programului TACIS CBC. Din aceste fonduri, în Republica Moldova a
fost implementat doar un singur proiect ce ţine de revitalizarea oraşelor istorice79.
79
2010, p. 139-140.
47
4. Programul Operațional Comun România-Ucraina-Republica
Moldova 2007-2013.
Acest program este finanțat prin IEVP CBC 2007-2013, ca parte a Politicii
Europene de Vecinătate, fiind adoptat de către Comisia Europeană prin Decizia nr.
3806 din 29.07.200880. El are drept scop „evitarea creării de noi linii de demarcație
între UE și vecinii săi”, prin implementarea unor proiecte care să contribuie la „o
mai strânsă cooperare politică, economică, culturală și în domeniul securității” 81.
Astfel, în contextul necesității existenței unor granițe sigure, programul și-a propus
să stimuleze potențialul de dezvoltare al zonei de frontieră, favorizând realizarea
unor contacte bilaterale directe între partenerii de pe ambele părți ale granițelor,
pentru a îmbunătăți situația socio-economică, dar și pe cea a mediului. În fond, este
stabilit un cadru pentru cooperarea transfrontalieră bilaterală - între România ca
stat membru al UE și Ucraina, pe de o parte, respectiv Republica Moldova, pe de
altă parte, - dar și la nivel trilateral.
Strategia programului a fost stabilită în concordanță cu cele patru obiective

generale ale IEVP în domeniul cooperării transfrontaliere:
1. Promovarea unei economii durabile și dezvoltare socială;
2. Rezolvarea comună a problemelor de mediu, de securitate și siguranță

publică sau pe cele ce țin de prevenirea și lupta împotriva crimei
organizate;
3. Securizarea și managementul eficient al frontierei;
4. Promovarea activităților de tipul „people-to-people”82.
În raport cu acestea au fost stabilite și obiectivele specifice ale

programului:
1. Stimularea dezvoltării economice și sociale în aria programului și în

ariile adiacente;
2. Abordarea aspectelor privind mediul înconjurător în zona de frontieră
și asigurarea unui nivel ridicat de pregătire pentru situații de urgență;
80
Programul Operațional Comun România-Ucraina-Republica Moldova ENPI CBC 2007-2013, Secretariatul
TehnicComun, Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Iași, Romania - Republica Moldova.
81
82
Ibidem, p. 5.
48
încurajarea contactelor și cooperării între locuitorii zonelor de
graniță”83.
Toate aceste obiective generale ale IEVP, care vizează domeniul cooperării
transfrontaliere, dar și obiectivele specifice ale programului, au fost urmărite
prin intermediul a trei priorități84, cu domeniile cheie specifice, numite
măsuri85:
Prioritatea 1.Către o economie mai competitivă a zonei de frontieră, având

ca scop îmbunătățirea performanțelor economice ale zonei de frontieră prin
diversificarea și modernizarea economiei într-o manieră durabilă.
Prioritatea 2. Mediul și pregătirea pentru situații de urgență având ca scop

sprijinirea soluțiilor pe termen lung la problemele de mediu cu care se confruntă
zonele de frontieră, în special cele associate urgențelor de mediu, în cazul cărora o
abordare coordonată este esențială.
Asistența Tehnică a programului a avut ca scop implementarea efectivă și

eficientă a programului atât prin sprijin tehnic și administrativ cât și prin sprijinul
consolidat al pregătirii și monitorizării.
Aria eligibilă a programului, care acoperă un teritoriu de 176,6 kilometri

pătrați, este constituită din regiuni aparținând celor trei state vecine, respectiv,
județele Botoșani, Galați, Iași, Suceava, Tulcea și Vaslui din România, regiunile
Odessa și Cernăuți din Ucraina și întregul teritoriu al Republicii Moldova. Pe lângă
aceste regiuni, programul mai cuprinde la sugestia statelor, anumite regiuni
adiacente, care „pot influența în mod pozitiv cooperarea în zona de graniță”. În
această categorie au fost incluse: „județul românesc Brăila, oblasturile ucrainene
Ivano Frankivska, Vinniytska, zece districte din oblastul Khmelnyitska și
doisprezece districte din Ternopilska”86.
Beneficiarii eligibili ai acestui program au putut fi „autoritățile publice

regionale și locale, organizațiile non-guvernamentale, asociațiile, universitățile,
institutele de cercetare, organizațiile educaționale/de instruire etc.”87. Varietatea
acestor beneficiari eligibili este mai mare și are în vedere specificul fiecărei
priorități, lista acestora fiind anunțată cu ocazia fiecărui apel. Solicitanții trebuie să
se asocieze într-un parteneriat, care să includă cel puțin doi parteneri de o parte și
83
Programul Operațional Comun România-Ucraina-Republica Moldova ENPI CBC 2007-2013, Secretariatul
Tehnic Comun, Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Suceava pentru Granița România-Ucraina.
84
85
Programul Operațional Comun România-Ucraina-Republica Moldova 2007-2013.Priorități și măsuri.
86
Programul Operațional Comun România-Ucraina-Republica Moldova 2007-2013 - finanțat din ENPI.
87
Ibidem.
49
de cealaltă a frontierei. Obligatoriu unul dintre parteneri trebuie să fie din
Republica Moldova, iar acesta trebuie să aibă cel puțin un partener din România,
și/sau din Ucraina88.
În cadrul acestui program, selecția aplicațiilor a fost realizată în urma a 2

apeluri de proiecte. Analizăm în cele ce urmează lista proiectelor selectate spre
finanțare pe cele 3 priorități ale programului așa cum ne sunt prezentate pe site-ul
oficial al programului.
Pe lângă această procedură standard, în acord cu prioritățile programului,

CCM, în urma deciziei comune a partenerilor din cadrul acestui program, poate
decide identificarea unor „proiecte de amploare semnificativă ce vizează investiţii
transfrontaliere care nu fac obiectul unor cereri de propuneri”89. Este vorba despre
o listă de proiecte majore de investiții pe care cele trei state, în urma unei decizii
comune, le pot implementa ca investiții majore cu impact transfrontalier,
respective „lucrări, activități sau servicii destinate să îndeplinească o funcție
indivizibilă cu caracter precis, care vizează obiective clar identificate și de interes
comun”90.
În perioada de depunere a proiectelor au fost înregistrate 422 de aplicații,

iar bugetul solicitat a fost de 320 milioane de euro91.Dintre acestea, 112 au fost
aplicanţi din Moldova și au fost primate 382, comparativ cu 247 din Ucraina și cu
375 din Romȃnia92.
Primele contracte pe Prioritatea 3 s-au semnat abia la începutul anului

2011, iar cele pe Prioritatea 1 și 2 doar în octombrie 2011 (la 2 ani de la depunerea
proiectelor)93.
Al doilea apel de proiecte, care a fost deschis pentru aplicații în noiembrie

2011, a avut ca termen limită de depunere a proiectelor 30 ianuarie 2012234, dată
până la care au fost înregistrate 1.060 de cereri de finanțare235, 272 fiind aplicanţi
din Moldova, 141 Ucraina și 637 din Romȃnia. La nivel absolut numărul
proiectelor s-a dublat în cea de-a doua perioadă, ceea ce denotă un interes din ce în
88
Joint Operational Programme Romania-Ukraine-Republic of Moldova 2007-2013.Guidelines for Grant Applicants,
Priority 1 – Towards a more competitive border economy and Priority 2 - Environmental challenges and emergency
preparedness, p. 14.
89
Regulamentul (CE) NR.951/2007 al Comisiei…, L 210/21, art. 4.
90
Regulamentul (CE) NR.951/2007 al Comisiei…, L 210/11, art.2 (7).
91
Cristian Ghinea, Bianca Toma, Bune practici în relația România - Republica Moldova. Modele de parteneriat,
PolicyMemo, nr. 47, CRPE, septembrie 2013, p. 7.
92
Policy Memo, nr 46, Centru Romȃn pentru Politici Europene, august 2013, p.5.
93
Dragoș Dinu, Ludmila Gamurari, The Joint Operational Program Romania – Ukraine – Republic of Moldova.
Current challenges and further developments, Policy Memo, nr. 36, CRPE, A new framework for better cooperation:
Romania-Ukraine-Moldova, Centrul Român de Politici Europene, Februarie 2013, p. 4.
50
ce mai crescut al statelor participante, însă la nivel sistemic era nevoie de mult mai
mult.
Pe lângă aplicațiile, care au obținut finanțare în urma celor două apeluri de

proiecte, pe cele 3 priorități ale programului, au mai fost selectate un număr de 8
proiecte majore de investiții în valoare totală de 44.173.979,55 de euro238, la care
se adaugă partea de cofinanțare. Aceste proiecte sunt rezultatul identificării unor
nevoi speciale majore de către reprezentanții celor trei state partenere.Decizia de
susținere a finanțării lor a fost luată la propunerea CCM, și avea în vedere
realizarea unor investiții cu impact transfrontalier de amploare.
Tabelul 2: Programul Operațional Comun România-Ucraina-Moldova

2007-2013. Lista proiectelor majore de investiții
Nr. Beneficiar Țara Regiunea Denumirea intervenției Valoarea

crt. în care se finanțării
desfășoar europene
ă (EUR)
intervenț
ia
1 Serviciul MD RO, MD IMPEFO – 3.094.194,60
Vamal al Îmbunătățirea cooperării
Republicii transfrontaliere dintre
Moldova Republica Moldova și
România în domeniul
produselor petroliere și
alimentare
2 Ministerul RO RO, MD Îmbunătățirea 6.008.363,41
Afacerilor capacității de răspuns a
Interne - Serviciului
Inspectoratul Mobil de Urgență,
General pentru Resuscitare și
Situații de Descarcerare
Urgență (SMURD) prin
intermediul unui sistem
comun integrat pentru
monitorizarea eficientă
și atenuarea
consecințelor
dezastrelor, pentru
populația aflată între
granițele comune ale
51
României, Ucrainei și
Republicii Moldova
3 Agenția RO RO, MD Conducta de gaz pentru 7,000,000.00
Națională interconectarea
pentru Resurse sistemului
Minerale de transport al gazelor
naturale din România și
sistemul de transport al
gazelor naturale din
Republica Moldova din
direcția Iași (România)
–
Ungheni (Moldova)
4 Departamentul UA UA, Inventarierea, evaluarea 5.181.782,42
de mediu MD, RO și remedierea surselor
și resurse de
naturale al poluare antropogenică
Administrației din Regiunea Dunării de
Regionale Jos dintre Ucraina,
de stat Odessa România și Republica
Moldova
5 Ministerul MD MD, Studiu de fezabilitate 6.360.639,12
Economiei din UA, RO pentru interconectarea
Republica sincronă dintre
Moldova sistemele de alimentare
cu energie
electrică din Ucraina și
Republica Moldova cu
sistemul continental
european de transport al
energiei electrice
ENTSO-E
6 Ministerul RO RO, UA, Infrastructură trans- 4.700.000
Transporturilor MD frontalieră
și (infrastructură
Infrastructurii, decomunicații dintre
România România, Ucraina și
Republica Moldova)
7 Ministerul RO RO, UA, Prevenirea și protecția 8.329.000
Mediului și MD împotriva inundațiilor
Schimbărilor din
Climatice, bazinele râurilor Prut și
România Siretul de Sus prin
implementarea unui
52
sistem de monitorizare
modern cu stații
automate – EAST
AVERT
În continuare ne propunem să analizăm cîteva proiecte ce au avut un

impact semnificativ pe teritoriul Republicii Moldova.
Primul proiect major de investiții care a obținut finanțare prin Programul

Operațional Comun România - Ucraina - Republica Moldova 2007-2013, a fost
contractat la data de 4 martie 2013. Proiectul IMPEFO – „Îmbunătățirea
cooperării trans-frontaliere dintre Republica Moldova și România în domeniul
produselor petroliere și alimentare” a avut în vedere „eficientizarea
managementului frontierei prin măsuri de modernizare a punctelor de trecere a
frontierei, prin dotarea cu laboratoare mobile de verificare a produselor petroliere
și alimentare și prin cooperarea între Serviciul Vamal din Republica Moldova și
Autoritatea Națională a Vămilor din România”239. Proiectul, în valoare de
aproximativ 3,5 milioane de euro (3.094.194,60 fonduri europene), a avut o
perioadă de implementare a activităților de 2 ani și și-a propus să contribuie la o
reducere a activității criminale cauzate de contrabanda cu produse petroliere și
alimentare la frontiera dintre România și Republica Moldova.
Un proiect cu un impact foarte mare la nivel public, dar și de o utilitate

deosebită, a fost cel legat de extinderea serviciilor SMURD în Republica Moldova.
Implementat de către Ministerul Afacerilor Interne prin Inspectoratul General
pentru Situații de Urgență din România (IGSUR), proiectul „Îmbunătățirea
capacității de răspuns a Serviciului Mobil de Urgență, Resuscitare și
Descarcerare (SMURD) prin intermediul unui sistem comun integrat pentru
monitorizarea eficientă și atenuarea consecințelor dezastrelor, pentru populația
aflată între granițele comune ale României, Ucrainei și Republicii Moldova”,
lansat oficial pe 8 august 2013, a obținut o finanțare europeană de 6.008.363,41
euro. Finalitatea acestui proiect a fost transferarea experienței SMURD România în
Republica Moldova. Proiectul a plecat de la nevoia de asistență pentru urgențele
care pot afecta mediul și populația, iar România s-a angajat să se implice printr-un
transfer de expertiză și logistică spre serviciul de urgență din Republica Moldova.
Este propusă „o soluție pentru integrarea sistemului de urgențe medicale,
resuscitare și descarcerare în zona de graniță între România și Republica
Moldova”94. Prin experiența pe care a obținut-o în România, proiectul SMURD
Buletin electronic, Secretariatul Tehnic Comun al Programului Operațional Comun România – Ucraina –
94
Republica Moldova 2007 - 2013, nr. 1, 2015, pp. 4-5.

53
contribuie la „îmbunătățirea capacității de intervenție și la reducerea timpului de
răspuns în cazul situațiilor de urgență, în zona transfrontalieră”, respectiv la
„îmbunătățirea prevenției și managementului situațiilor de urgență, a planificării și
coordonării resurselor umane și specialiștilor”95. A doua fază a intervenției a vizat
dotarea unui centru SMURD, procesul fiind susținut complementar de Guvernul
României. Astfel, primul centru SMURD Moldova, dotat cu cinci autospeciale
performante, a fost deschis în 28 august 2014 la Bălți, iar un al doilea centru
regional SMURD a fost deschis la Cahul în ianuarie 2015. Pe lângă cele cinci
autospeciale performante au mai fost achiziționate un laborator mobil pentru
investigații radioactive și chimice și 32 de unități de echipament de radio-
comunicare mobile și portabile96.
De un impact mediatic semnificativ a fost proiectul „Conducta de gaz

pentru interconectarea sistemului de transport al gazelor naturale din România și
sistemul de transport al gazelor natural din Republica Moldova din direcția Iași
(România) – Ungheni (Moldova)”, al cărui lider de proiect a fost Agenția
Națională pentru Resurse Minerale din România. Proiectul, prin care s-a propus
diversificarea surselor energetice ale Republicii Moldova, a obținut o finanțare
europeană de 7 milioane de euro (26.42% din valoarea eligibilă a proiectului), la
care se adaugă o contribuție proprie semnificativă din partea celor două state.
Partenerul român a contribuit cu o cofinanţare de 14,2 mil. Euro în timp ce
cofinanţarea aferentă partenerului moldovean a fost de 5,28 mil. Euro. Această
interconectare a rețelelor naționale de transport a gazelor naturale a constituit un
obiectiv strategic al ambelor state, contribuind la consolidarea securității
energetice. Construirea acestei conducte se înscrie totodată în politica UE
privitoare la garantarea securității aprovizionării cu gaze naturale și care prevede
interconectarea sistemelor de transport gaze din țările membre UE cu sistemele
similare din țările vecine. Lucrările de investiții au presupus realizarea unei
conducte de transport a gazelor naturale cu diametrul de 500 mm, având o lungime
de 32 km pe teritoriul României, o subtraversare a râului Prut de 736 m, și un
segment de 11 km pe teritoriul Republicii Moldova, la care se adaugă o stație de
măsurare a gazelor amplasată pe teritoriul Republicii Moldova. Investiția a fost
finalizată la mijlocul anului 2014, iar inaugurarea oficială a conductei s-a făcut pe
data de 27 august 2014.
95
Buletin electronic, Secretariatul Tehnic Comun al Programului Operațional Comun România – Ucraina –
Republica Moldova 2007 - 2013, nr. 1, 2015, p. 5.
96
Raportul anual 2014 cu privire la Asistența Externă acordată Republicii Moldova, Direcția monitorizare și
evaluare a Direcției generale coordonarea politicilor, asistenței externe și reforma administrației publice centrale din
cadrul Cancelariei de Stat, august 2015, p. 17.
54
„Prevenirea și protecția împotriva inundațiilor din bazinele râurilor Prut și
Siretul de Sus prin implementarea unui sistem de monitorizare modern cu stații
automate – EAST AVERT”, este un proiect coordonat de către Ministerul Mediului
și Schimbărilor Climatice din România. Bugetul total a fost de 9.278.000 de euro,
din care 8.329.000 de euro reprezintă finanțarea UE. Scopul proiectului este
„reducerea vulnerabilității localităților din regiunile de frontieră în fața inundațiilor
prin efectuarea de lucrări de modernizare la Complexul hidrologic Stânca-Costești,
îmbunătățirea sistemului de avertizare prin instalarea de sisteme de monitorizare în
bazinele râurilor Siret și Prut și creșterea capacității de reacție a populației prin
măsuri de informare”. Prin implementarea acestui proiect se urmărește crearea unui
sistem modern de monitorizare care va asigura prevenirea și protecția împotriva
inundațiilor în bazinele superioare ale râurilor Prut și Siret.
Acum, după ce am studiat o serie de proiecte transfrontalieră la care

Republica Moldova a luat nemijlocit parte, vom analiza rezultatele unei cercetări
socilogice, mai ecact – un sondaj de opinie realizat în mediul online. La
chestionarul ”Republica Moldova în contextul cooperării transfrontaliere: interese
și priorități” au participat 151 de respondenți de diverite vârste, statut social,
ocupație, amplasare teritorială și percepere a fenomenului respectiv.
Astfel, persoanele chestionate au avut de răspuns la 11 întrebări,

răspunsurile cărora au fost atît cu sugestii de selecție a variantei de secție, cîi și
întrebări deschise/libere, la care respondenții au răspuns din perspectiva perceperii
personale a fenomenului de cooperare transfrontalieră.
Respectiv, din cei 115 respondenți, la sondaj au răspuns 76,2% de femei,

adică 115, și 23,8% de bărbați, mai exact numărul acestora fiind de 36.
Dacă ne referim la categoriile de vârstă, atunci acestea sunt clasate în felul

următor: între 15-20 de ai – 11,3% (17 persoane), între 21-25 ani – 31,1% (47
persoane), între 26-30 – 23,8% (36 persoane), între 31-40 ani – 21,9% (33
persoane), între 41-50 ani – 9,9% (15 persane) și 2% au fost personae cu vîrsta de
peste 50 ani, adică 3 rspondenți.
Ocupația respondenților reflect un spectru larg de domenii de activitate,

precum: 3,3% () –elevi, 28, 5% (43) – studenți, 9,3% (14) – profesori, 41,1% (62)
– angajați în cîmpul muncii, 11,9% (18) – șomereri și 5,5% (8) au oferit variante
proprii cum ar fi antreprenori, concediu de maternitate, plecați peste hotare, ș.a..
Din cei 151 de respondenți, 62,9% cunosc ce presupune fenomenul de

cooperare transfrontalieră, și respective 37,1% nu cunosc. Proporțional ar fi că 95
de personae cunosc și 56 n cunosc. Aceasta ne demonstrează faptul că respondenții
55
au fost aleși aleatoriu și nu am avut drept scopu de a intervieva doar personae din
domeniu sau cu un nivel înalt de conștientizare a problematicii studiate.
Fiind întrebați ce înțeleg prin sintagma ”cooperare transfrontalieră”, cele 91

de răspunsuri primite, evidențiem următoarele explicații: Cooperarea
transfrontalieră este:
 Cooperarea Republicii Moldova cu statele aflate la frontieră;

 Un rezultat al păcii şi stabilităţii, dar şi un instrument puternic în
prevenirea conflictelor şi a unor posibile noi diviziuni;
 Colaborare mai mult sau mai puțin instituționalizată între autorități
subnaționale apropiate dincolo de granițe naționale;
 O metodă de cooperare dintre 2 sau mai multe state regionale vecine
localizate în apropiere geografică;
 Întreținerea realațiilor de parteneriat și cooperare cu alte state dincolo
de granițele noastre;
 O colaborare eficientă în cadrul unei regiuni, în scopul facilitării
relațiilor bilaterale și prevenirii unor probleme comune;
 Cooperarea pe arena internațională, în afara hotarelor unui anumit stat;
 Cooperarea intre vămi;
 Eliminarea barierelor frontaliere, etc.
De asemenea, respondenții au fost întrebați cu care teritorii Republica Moldova

cooperează la nivel transfrontalier. Astfel, răspunsurile sunt clasificate în felul
următor:
1. România – 130 persoane;

2. Ucraina – 90 persoane;
3. Euroregiunile – 48 persoane;
4. Europa de Sud-Est – 41 persoane;
5. Federația Rusă – 4 persoane.
Ținând cont de faptul că stabilirea unei cooperări transfrontaliere și mai

ales că aceasta se axează pe un set de proiecte stabilite de toate părțile interesate,
am întrebat respondenții dacă există vreo legădură între cooperarea transfrontalieră
și diplomație. Astfel, 71,5% (108) dintre respondenți au menționat că există
această interdependență, 6,6% (10) - că nu există această legătură dintre
cooperarea transfrontaliră și diplomație, și, respectiv, 21,9% (33) nu cunosc
răspuns la această întrebare, indicând varianta de răspuns ”nu știu”.
56
În contextul întrebării precedente, am ținut să aflăm răspuns la întrebarea
dacă este necesară, în genere, existența unei cooperări transfrontaliere în
menținerea relațiilor între stare. Răspunsurile respondenților sunt reflectate în
următoarele date:
 Da – 90,1% (136 persoane);

 Nu – 2,6% (4 persoane);
 Nu știu – 7,3% (11 persoane).
Nu am ezitat să întrebăm și care sunt actorii implicați în stabilirea,

menținerea și dezvoltarea cooperării transfrontaliere. Răspunsurile au fost
următoarele:
1. Guvernele naționale – 105 persoane;

2. Parlamentele naționale – 75 persoane;
3. ONG-urile – 56 persoane;
4. Sectorul privat – 46 persone;
5. Administrația publică locală – 2 persoane;
6. Serviciul Vamal – 1 persoane.
O altă întrebare adresată s-a referit la domeniile care vizează cooperarea

transfrontalieră a Republicii Moldovei. Respondenții au răspuns în felul următor:
1. Domeniul economic – 136 persoane;

2. Domeniul securității – 81 persoane;
3. Domeniul social – 78 persoane;
4. Domeniul politic – 77 persoane;
5. Domeniul cultural – 75 persoane;
6. Domeniul educației – 62 persoane;
7. Alte domenii – 2 persoane.
Ultima întrebare din sondaj a fost care ar fi domeniile/sectoarele de care dă

dovadă interes RM privind cooperarea transfrontalieră și care sunt prioritățile
acesteia în domeniul/sectorul menționat. Asfel, cele mai sugerate domenii au fost
indicate domeniul economic, domeniul securitate și domeniul social. Iar ce ține de
prioritățile Republicii Moldova în contextul cooperării transfrontaliere, indicăm
următoarele variante de răspuns:
 Domeniile care are interes RM privind cooperarea transfrontalieră este

domeniul financiar fiscal, economic si comerț, administrativ, care au
prioritate de asigura alocații bugetare statului, menținerea securității
locurilor publice, menținerea echilibrului import - export dintre
57
partenerii transfrontalieri. Pe când domeniul educațional, cultural și
social, asigurarea schimburilor informaționale și culturale dintre state,
susținerea transferării studenților RM în universitățile europene,
expansiune cunoștintelor pentru modernizare statului național al RM.
 RM la etapa actuală este cointeresată de cooperare transfrontalieră în
domeniul economic privind livrarea produselor și încercarea de a
obține finanțare pentru argricultură. De asemenea, cooperarea politică,
care ține de niște interese private.
 Combaterea corupției, a infracțiunilor și dezvoltarea relațiilor dintre
state.
 Creșerea economică a statului și captarea atenției investitorilor străini.
Concluzionând, menționăm faptul că, programele de vecinătate au fost

concepute ca o etapă tranzitorie spre un nou instrument de finanţare a activităţilor
de cooperare transfrontalieră şi respectiv lecţiile învăţate ca urmare a
implementării acestora au fost luate în considerare la definirea noilor programe de
cooperare transfrontalieră şi transnaţională. Implementarea proiectelor în
Republica Moldova a scos în evidenţă o serie de impedimente şi dificultăţi care ar
putea fi general valabile şi pentru alte programe de acest tip. Iar ce ține de analiza
sondajului realizat în context, specificăm că oamenii, cetărțenii totuși cunosc ce
presupune fenomenul de cooperare transfrontaliere, cunosc detalii precum
domeniile vizate, interesele, prioritățile pe care le manifestă Republica Moldova în
raport cu partenerii săi cu care are o colaborare la nivel transfrontalier.
58
3.2Interesele și perspectivele Republicii Moldova în contextul cooperării
transfrontaliere
Crearea Euroregiunilor Dunărea de Jos, Prutul de Sus şi Siret-Prut-Nistru

constituie instrumente importante de intensificare a cooperării transfrontaliere în
diverse domenii dintre unităţile administrativ-teritoriale de frontieră ale Republicii
Moldova cu structurile similare din România şi Ucraina.
Deşi au fost constituite la o diferenţă de trei ani şi respectiv patru ani, cele
trei euroregiuni au realizări vizibile nu doar în crearea cadrului organizaţional:
formarea organelor de conducere, comisiilor de lucru pe domenii, elaborarea
planurilor de activitate, dar şi în implementarea unor proiecte de cooperare, unele
de anvergură. Totuşi, aşa cum se remarcă din listele proiectelor implementate până
în prezent sau cele ce urmează a fi implementate, spre deosebire de partenerii
români şi ucraineni, care au deja demarate unele proiecte de dezvoltare a
infrastructurii, cooperare economică şi culturală pe linie bilaterală, participarea
raioanelor moldoveneşti în activităţile din cadrul euroregiunilor este limitată97.
Rămânerea în urmă a componentelor moldoveneşti în lansarea şi realizarea
activităţilor de cooperare este cauzată de mai mulţi factori. În Republica Moldova
nu există o structură guvernamentală specială care să promoveze politica regională
de stat şi să susţină interesele euroregiunilor în structurile centrale de stat. Atât la
nivel central, cât şi la nivel raional nu există strategii de integrare regională sau
planuri de acţiuni concrete care să valorifice beneficiile cooperării pentru unităţile
administrativ-teritoriale moldoveneşti de frontieră. Capacităţile de iniţiere,
elaborare, promovare şi implementare a proiectelor de cooperare transfrontalieră
sunt foarte slab dezvoltate în Moldova. O altă cauză este insuficienţa resurselor
financiare de la bugetele locale pentru finanţarea activităţilor de cooperare, accesul
şi posibilităţile reduse la sursele financiare externe98.
97
2010, p. 85.
98
Ibidem.
59
De menţionat, de asemenea, că unităţile administrativ-teritoriale din
România şi Ucraina posedă un potenţial de cooperare mult mai mare în comparaţie
cu raioanele minuscule din Republica Moldova (în comparaţie cu judeţele
româneşti şi regiunile ucrainene). Aceasta se explică atât prin diferenţele de
teritoriu şi potenţial economic, cât şi prin vulnerabilitatea organelor publice locale
din Moldova. Totodată, trebuie de menţionat că poziţia de membru cu drepturi
depline a României în Uniunea Europeană, sprijinită de fonduri semnificative, a
contribuit la constituirea unui sector cu potenţial de implementare a proiectelor
relativ puternic, capabil să gestioneze activităţi de cooperare transfrontalieră.
Necesităţile regiunilor moldoveneşti de frontieră de a înfăptui activ
măsurile de cooperare transfrontalieră pot fi grupate în trei categorii99:
1. Necesităţi ale administraţiei publice locale.
2. Necesităţi raportate la cadrul de cooperare.
3. Necesităţi legate de implicarea societăţii civile în activităţi de cooperare
transfrontalieră.
Necesităţi ale administraţiei publice locale.Cooperarea transfrontalieră în

cadrul euroregiunilor se prezintă încă la o etapă incipientă pentru Republica
Moldova şi, în aceste condiţii, atât aleşii locali, cât şi funcţionarii publici posedă
experienţe minime şi cunoştinţe relativ dezvoltate necesare pentru promovarea
activităţilor de cooperare transfrontalieră. Pentru suplimentarea resurselor bugetare
limitate este necesară organizarea şi desfăşurarea permanentă a unor cursuri de
fundraising, care vor spori abilităţile autorităţilor locale în valorificarea
oportunităţilor de atragere a fondurilor extrabugetare. De asemenea, în Republica
Moldova sunt încă foarte puţine material didactice şi de sinteză în domeniul
cooperării transfrontaliere în limba română100.
Pe lângă faptul că în structurile de organizare a consiliilor raionale lipsesc

serviciile de dezvoltare regională şi management al proiectelor, în fişele de post ale
99
2010, p. 86.
100
Ibidem.
60
funcţionarilor responsabili de activitatea euroregiunilor sunt tangenţial stipulate
obligaţiunile de serviciu legate de cooperarea transfrontalieră. Implicarea
funcţionarilor publici în activităţile de cooperare transfrontalieră este
nepermanentă şi secundară în raport cu activităţile de bază.
O altă problemă care influenţează negativ procesul de cooperare

transfrontalieră constă în comunicarea insuficientă dintre partenerii euroregiunii
atât la nivelul conducătorilor unităţilor administrativ-teritoriale, cât şi la nivelul
membrilor grupurilor de lucru, precum şi al funcţionarilor din comisiile de
specialitate din consiliile raionale. Aceasta se datorează în cea mai mare parte
asigurării insuficiente a structurilor respective cu mijloace moderne de comunicare
şi transmitere a informaţiei, dar şi lipsei abilităţilor de corespondenţă
internaţională, negocieri etc.
Până în prezent, cu excepţia Euroregiunii Siret-Prut-Nistru, euroregiunile

nu posedă strategii de dezvoltare care ar permite conjugarea eforturilor,
reconcilierea divergenţelor şi depăşirea fragmentării politicilor de cooperare în
cadrul euroregiunilor. Elaborarea strategiilor va permite conştientizarea
problemelor şi oportunităţilor comune şi va crea un cadru financiar şi
organizaţional pentru implementarea programelor şi proiectelor transfrontaliere,
inclusiv pentru participarea comună la finanţări externe101.
Necesităţi raportate la cadrul de cooperare. La etapa actuală, autorităţile

publice, agenţii economici şi societatea civilă sunt puţin informaţi despre
oportunităţile de participare a unităţilor administrativ-teritoriale în cadrul
euroregiunilor. Acest fapt se datorează în mare măsură lipsei unui sistem de
colectare, sistematizare şi prezentare a informaţiei din diferite domenii de
activitate. Crearea acestor sisteme informaţionale ar genera fluxuri informaţionale
în interiorul euroregiunilor şi ar facilita intensificarea dezvoltării regiunii,
valorificarea oportunităţilor locale.Crearea spaţiilor informaţionale ale
101
2010, p. 86.
61
Euroregiunilor presupune stabilirea unor relaţii de colaborare directe între
asociaţiile şi uniunile profesionale, structurile desconcentrate şi descentralizate din
unităţile administrativ-teritoriale partenere. Totodată, existenţa în sine a informaţiei
(chiar şi bine organizate) nu va aduce beneficii dacă nu este accesibilă tuturor celor
interesaţi, de aceea este important să existe şi mijloacele necesare de transmitere a
informaţiei spre utilizatori. Aceasta necesită crearea unor structuri în care actorii
cooperării transfrontaliere să poată să se informeze şi să se documenteze, să vină
cu iniţiative şi proiecte ce vizează dezvoltarea regiunii.
O altă problemă este legată de faptul că sectorul economic din raioanele

frontaliere este slab dezvoltat şi are nevoie de activităţi de sprijin. Crearea
euroregiunilor trebuia să ducă la intensificarea schimburilor de mărfuri şi servicii
între agenţii economici din judeţele-membre, lucru care nu poate fi atestat cu date
în acest sens. Valorificarea oportunităţilor de colaborare de către agenţii economici
se realizează prin crearea structurilor de promovare, consultanţă şi marketing.
Dificultăţi însemnate în calea cooperării transfrontaliere sunt cauzate şi de
diferenţele cadrului legal dintre cele trei state.În aceste condiţii, se impune
necesitatea efectuării unui studiu pe domenii privind armonizarea legislaţiei, pentru
a putea fi ulterior înaintate organelor centrale din Republica Moldova, România şi
Ucraina. În special, este nevoie de cercetat şi de propus soluţii pentru diminuarea
barierelor netarifare în comerţul cu bunuri dintre părţile euroregiunilor. O
importanţă considerabilă o are efectuarea studiilor de fezabilitate comune în
diferite domenii de colaborare care ar fundamenta necesitatea şi ar justifica
viabilitatea proiectelor102.
Implicarea societăţii civile.Caracterul complex şi profunzimea activităţilor

în cadrul euroregiunilor presupun atragerea şi implicarea tuturor forţelor societăţii
(cetăţeni, organizaţii neguvernamentale, comunitatea de afaceri etc.). La etapa
actuală, sectorul neguvernamental din raioanele de frontieră este relativ dezvoltat şi
102
2010, p. 87.
62
cu mici excepţii încă nu poate să promoveze activităţi de cooperare transfrontalieră
la nivelul corespunzător. Iniţiativa civilă în promovarea activităţilor de colaborare
transfrontalieră în cadrul euroregiunilor este încă la un nivel scăzut.
Priorităţi strategice de impulsionare a activităţilor de cooperare

transfrontalieră. Pornind de la necesităţile identificate şi în scopul sprijinirii şi
activizării iniţiativelor de cooperare a părţii moldoveneşti în domeniul cooperării
transfrontaliere, se remarcă priorităţi strategice de impulsionare a cooperării103:
1. Întărirea capacităţii administraţiei publice locale în promovarea

activităţilor de colaborare transfrontalieră.
2. Consolidarea cadrului de cooperare în euroregiuni.
3. Atragerea şi sprijinirea societăţii civile în relaţiile de cooperare
transfrontalieră.
Prioritatea I. Întărirea capacităţii administraţiei publice locale în

promovarea activităţilor de cooperare transfrontalieră104:
Obiective:
 Implicarea activă a administraţiei publice locale în activităţi de cooperare

transfrontalieră.
 Asigurarea bunei funcţionări a autorităţilor administraţiei publice locale
ca un factor de dinamizare a proceselor de cooperare transfrontalieră.
 Consolidarea poziţiei consiliilor raionale în structurile euroregiunilor.
Activităţi:
1. Creşterea nivelului profesional al funcţionarilor publici şi aleşilor

localiîn domeniul cooperării transfrontaliere.
103
2010, p. 87.
104
Ibidem, p. 88.
63
Instruirea aleşilor locali şi a funcţionarilor publici implicaţi în activităţile
de cooperare transfrontalieră. Pornind de la necesităţile identificate, instruirea ar
trebui orientată în două direcţii de bază:
a. managementul strategic şi organizaţional în cadrul euroregiunii –

pentru managementul administraţiilor locale, membrii comisiilor de
lucru, liderii comunităţilor de afaceri şi ai organizaţiilor
neguvernamentale din judeţ;
b. organizarea activităţilor de cooperare transfrontalieră şi fundraising –
pentru funcţionarii publici ai administraţiilor locale, reprezentanţii
organizaţiilorneguvernamentale.
Vizite de studiu şi schimb de experienţă pentru funcţionarii din consiliile

raionale, implicaţi în activităţi de cooperare transfrontalieră, vizite efectuate în
ţările partenere şi/sau în euroregiunile cu grad avansat de dezvoltare din Europa
Centrală şi de Vest. Participarea la conferinţe, simpozioane şi workshopuri
organizate de către Asociaţia Regiunilor Europene Transfrontaliere şi alte structuri
internaţionale din domeniul cooperării transfrontaliere.
Editarea materialelor didactice şi de sinteză destinate funcţionarilor publici

şi tuturor celor implicaţi şi interesaţi de cooperarea transfrontalieră. Materialele
editate vor constitui o bază teoretico-metodologică care să reflecte cadrul teoretic
general, experienţa europeană în domeniu, precum şi metodologia organizării
activităţilor de cooperare transfrontalieră.
2. Constituirea structurilor specializate responsabile de relaţiile de

Sprijinirea constituirii în cadrul consiliilor raionale de frontieră şi nu numai

a structurilor/serviciilor responsabile de relaţiile de cooperare transfrontalieră şi
înzestrarea acestora cu tehnică de calcul şi mijloace moderne de comunicare.
Serviciile respective vor fi preocupate exclusiv de activităţile din cadrul
euroregiunilor: coordonarea activităţilor de participare a raioanelor în cadrul
64
euroregiunilor, informarea structurilor interesate şi promovarea spre
realizare/finanţare a proiectelor concrete.
3. Elaborarea strategiilor de participare a raioanelor în cadrul

euroregiunilor.
Documentele elaborate (este posibil de aplicat experienţa deja existentă de

elaborare a unor astfel de documente) vor constitui punctul de pornire al consiliilor
rationale la stabilirea unor strategii comune în cadrul regiunilor transfrontaliere.
Strategiile vor fi concepute în baza analizelor diagnostice ale potenţialului existent
şi vor avea drept scop determinarea direcţiilor principale de participare a judeţelor
la activităţile transfrontaliere, pasibil de a fi antrenate în cooperare, elucidarea
măsurilor de soluţionare a problemelor existente. Pentru fiecare compartiment al
strategiilor vor fi elaborate planuri anuale detaliate de acţiuni ce vor conţine
principalele proiecte de implementare, o estimare a costului acestora, precum şi
posibilităţile de finanţare a proiectelor.
Prioritatea II. Consolidarea cadrului de cooperare105.
Obiective:
 Crearea spaţiilor informaţionale unice ale euroregiunilor.

 Stabilirea parteneriatului activ între instituţiile şi serviciile
descentralizate şi desconcentrate.
 Înfiinţarea de structuri şi organizaţii comune care să promoveze
cooperarea transfrontalieră pe termen lung.
 Consolidarea /dezvoltarea mediului de afaceri.
 Facilitarea accesului la informaţii, informarea activă şi permanentă
asupra oportunităţilor de cooperare transfrontalieră.
Activităţi:
105
2010, p. 89.
65
1. Crearea centrelor de sprijinire a cooperării transfrontaliere, de
informare şi documentare.
Crearea unor astfel de centre a demarat oficial în unele centre raionale, dar
este încă în faza de procesare. Centrele de informare şi documentare vor oferi
publicului diverse informaţii privind organizarea şi funcţionarea euroregiunilor,
precum şi oportunităţile de colaborare în diverse domenii. Cea mai importantă
funcţie va fi însă asigurarea unei continue informări şi susţineri pentru elaborarea
şi promovarea proiectelor în cadrul programelor de finanţare externă a Uniunii
Europene. Totodată aceste centre vor funcţiona ca o „anticameră a consiliilor
euroregiunilor”, unde se vor acumula iniţiativele provenite de la societatea civilă şi
agenţii economici pentru proiecte de cooperare.
Centrul pentru susţinerea afacerilor va acorda asistenţă întreprinzătorilor la

crearea întreprinderilor (inclusiv mixte), promovarea produselor, stabilirea
contactelor cu parteneri străini, facilitarea exportului, management şi contabilitate.
2. Crearea reţelelor informaţionale euroregionale
Crearea paginilor web, bazelor de date, sistemelor informaţionale şi de

monitorizare comune, care să unească informaţional departamentele consiliilor
raionale, consiliilor judeţene, structurile, serviciile desconcentrate şi
descentralizate din unităţile administrativ-teritoriale partenere. Principalele
structuri care necesită stabilirea relaţiilor informaţionale comune sunt Camerele de
Comerţ şi Industrie, departamentele de poliţie, oficiile forţei de muncă, structurile
existente din următoarele domenii: protecţia mediului, statistică, standardizare,
protecţia consumatorului, cultură, medicină şi educaţie. Efectuarea studiilor în
domeniul armonizării legislaţiilor, precum şi a studiilor de fezabilitate pentru
fundamentarea proiectelor comune de cooperare transfrontalieră.Informarea asupra
rezultatelor acestor studii prin reţelele informaţionale.
3. Susţinerea şi promovarea afacerilor
66
Promovarea colaborării dintre agenţii economici din euroregiune prin
organizarea de Forumuri de Afaceri, conferinţe şi seminare tematice.
În cadrul întâlnirilor dintre actorii antreprenoriatului din regiune se vor

putea analiza şi căuta soluţii de înlăturare a barierelor existente în calea dezvoltării
businessului, precum şi identificarea şi valorificarea oportunităţilor de colaborare
în cadrul euroregiunilor.
Organizarea târgurilor şi expoziţiilor regionale. Prin organizarea unor astfel

de manifestaţii se va urmări dinamizarea colaborării dintre subiecţii de
antreprenoriat şi facilitarea comerţului în cadrul euroregiunii.
4. Promovarea imaginii euroregiunilor şi oportunităţilor de

colaborare
Sprijinirea activităţilor de informare şi promovare a euroregiunilor în

mijloacele de informare în masă.Este necesară sprijinirea proiectelor referitoare la
crearea buletinelor informaţionale ale euroregiunilor, emisiunilor de radio şi TV,
editarea ziarului (revistei) euroregiunilor, buletinului electronic al euroregiunilor,
diverselor publicaţii cu caracter informativ şi promoţional.
Prioritatea III. Implicarea activă a societăţii civile106.
Obiective:
 Încurajarea şi dezvoltarea organizaţiilor non-guvernamentale ce

exprimă iniţiativă în domeniul cooperării transfrontaliere.
 Dinamizarea contactelor dintre organizaţiile non-guvernamentale şi
administraţia publică locală în domeniul cooperării transfrontaliere.
 Facilitarea parteneriatului sectorului neguvernamental în regiune în
vederea sporirii activismului social şi identificării soluţiilor optime.
106
2010, p. 90.
67
 Dezvoltarea capacităţilor manageriale şi de acţiune a organizaţiilor
non-guvernamentale.
Activităţi:
1. Întărirea capacităţii societăţii civile
Consolidarea componentei transfrontaliere a organizaţiilor

neguvernamentale şi participarea efectivă a societăţii civile la activităţi de
cooperare transfrontalieră. Coeziunea socială şi abordarea problemelor de jos în
sus sunt foarte importante pentru succesul euroregiunilor.
Finanţarea programelor de instruire sau participări la cursuri de instruire în

diverse domenii de larg interes în vederea îmbunătăţirii activităţii membrilor
organizaţiilor neguvernamentale, promotori ai activităţilor de colaborare
transfrontalieră (manageri, angajaţi, voluntari).
2. Sprijinirea manifestărilor comune euroregionale
Sprijinirea parteneriatului dintre organizaţiile neguvernamentale din

Moldova şi organizaţiile similare din euroregiuni în vederea organizării de
manifestări commune în domeniul social, protecţia mediului, cultură, educaţie şi
sport va permite stabilirea unor contacte mai strânse în cadrul euroregiunilor la
nivel de societate. Totodată, contactele cu organizaţiile neguvernamentale din
România şi Ucraina (care cunosc un nivel mai avansat de dezvoltare) vor contribui
la întărirea capacităţii societăţii civile din Republica Moldova şi atragerea acestora
în activităţi cu caracter euroregional.
Proiecte Acțiuni
1. Consolidarea • Sprijinirea constituirii şi dotării structurilor de
organizatorică şi cooperare
instituţională a cadrului transfrontalieră din cadrul consiliilor raionale
cooperării • Instruire în domeniul cooperării transfrontaliere
68
transfrontaliere • Elaborarea strategiilor de participare a raioanelor în
cadrul euroregiunilor
• Editarea materialelor didactice şi de sinteză.
2. Dezvoltarea cadrului • Crearea paginilor WEB ale euroregiunilor
informaţional al • Editarea buletinelor informative, ziarului/revistei
euroregiunilor: euroregiunilor
comunicare, • Programe TV şi radio în domeniul cooperării
diseminare, promovare transfrontaliere
• Crearea bazelor de date, sistemelor informaţionale şi de
monitorizare comune.
3. Crearea centrelor de • Crearea centrelor de informare şi documentare
informare, documentare • Crearea centrelor de informare, consultanţă şi
şi promovare a management al proiectelor.
activităţilor economice
4. Sprijinirea iniţiativei • Vizite de studiu şi schimb de experienţă
locale de extindere a • Sprijinirea organizării forumurilor de afaceri,
cooperării conferinţe şi seminare tematice
transfrontaliere • Organizarea târgurilor şi expoziţiilor regionale
• Consolidarea capacităţii de participare în proiecte
transfrontaliere a organizaţiilor neguvernamentale
• Programe de instruire sau participări la cursuri de
instruire în diverse domenii în vederea îmbunătăţirii
activităţii organizaţiilor neguvernamentale, promotori ai
activităţilor de colaborare transfrontalieră
• Organizarea de manifestări comune în domeniile
social, protecţia mediului, cultură, educaţie şi sport.
5. Studii de fezabilitate • Studii în domeniul armonizării legislaţiilor
şi armonizare a • Studii de fezabilitate pentru fundamentarea proiectelor
legislaţiei în cadrul de cooperare transfrontalieră.
69
euroregiunii
Crearea Euroregiunilor Dunărea de Jos, Prutul de Sus şi Siret-Prut-Nistru

constituie un instrument important de intensificare a cooperării în această zonă şi
pe parcursul celor aproape zece ani de activitate în toate cele trei euroregiuni au
fost obţinute deja realizări vizibile nu doar în instituirea cadrului organizational şi
elaborarea unor planuri de activitate, dar şi în implementarea unor proiecte mari de
dezvoltare economică, infrastructură, protecţie a mediului sau schimburi culturale
şi sociale. Întărirea capacităţii administraţiei publice locale în promovarea
activităţilor de cooperare transfrontalieră, atragerea şi sprijinirea societăţii civile în
aceste activităţi, precum şi consolidarea cadrului de cooperare în euroregiuni sunt
identificate drept priorităţi strategice de activizare a iniţiativelor de cooperare a
componentelor moldoveneşti în cadrul euroregiunilor existente.
70
Drept rezultat al analizei informațiiolor expuse în acest capitol, în concluzie

menționăm faptul că, programele de vecinătate au fost concepute ca o etapă
tranzitorie spre un nou instrument de finanţare a activităţilor de cooperare
transfrontalieră şi respectiv lecţiile învăţate ca urmare a implementării acestora au
fost luate în considerare la definirea noilor programe de cooperare transfrontalieră
şi transnaţională. Implementarea proiectelor în Republica Moldova a scos în
evidenţă o serie de impedimente şi dificultăţi care ar putea fi general valabile şi
pentru alte programe de acest tip. Iar ce ține de analiza sondajului realizat în
context, specificăm că oamenii, cetărțenii totuși cunosc ce presupune fenomenul de
cooperare transfrontaliere, cunosc detalii precum domeniile vizate, interesele,
prioritățile pe care le manifestă Republica Moldova în raport cu partenerii săi cu
care are o colaborare la nivel transfrontalier.
În context, crearea Euroregiunilor Dunărea de Jos, Prutul de Sus şi Siret-

Prut-Nistru constituie un instrument important de intensificare a cooperării în
această zonă şi pe parcursul celor aproape zece ani de activitate în toate cele trei
euroregiuni au fost obţinute deja realizări vizibile nu doar în instituirea cadrului
organizational şi elaborarea unor planuri de activitate, dar şi în implementarea unor
proiecte mari de dezvoltare economică, infrastructură, protecţie a mediului sau
schimburi culturale şi sociale. Întărirea capacităţii administraţiei publice locale în
promovarea activităţilor de cooperare transfrontalieră, atragerea şi sprijinirea
societăţii civile în aceste activităţi, precum şi consolidarea cadrului de cooperare în
euroregiuni sunt identificate drept priorităţi strategice de activizare a iniţiativelor
de cooperare a componentelor moldoveneşti în cadrul euroregiunilor existente.
Totodată, maniera în care va evolua procesul de integrare europeană va

determina într-o mare măsură relaţia dintre Republica Moldova şi statele vecine,
însă impactul procesului de integrare nu va fi univoc. Modelul pentru care se va
opta poate influenţa în mare parte relaţiile moldo-române şi moldo-ucrainene.
71
CONCLUZII GENERALE
În baza investigaţiilor efectuate şi a analizei teoretico-metodologice şi

aplicative a cooperării transfrontaliere a Republicii Moldova, autorul dedus câtevai
concluzii..
Literatura curentă asupra subiectului frontierei constată că o simplă
verificare a efectelor cooperării transfrontaliere ce trebuie reţinută ca „o teorie a
dezvoltării ariilor învecinate”. Dezvoltarea acestora trebuie privită ca un dinamic şi
permanent proces de ordin social-economic şi politic. Deci, frontiera, în funcţia sa
de contact, trebuie privită pozitiv, ca o precondiţie spre deschiderea sa.
În pofida utilizării frecvente a noţiunii de cooperare transfrontalieră, până
în prezent nu există o unanimitate plauzibilă de păreri referitoare la acest
concept.În momentul actual, dezvoltarea tehnologică, sistemul educational şi
creşterea economică sunt cei mai importanţi indicatori ai nivelului de dezvoltare a
cooperării transfrontaliere între state.
Cooperarea transfrontalieră este privită ca premisă a unui proces mai larg
de integrare europeană şi a unor relaţii mai bune dintre statele vecine, în special, în
cadrul euroregiunilor. Cooperarea transfrontalieră este necesară pentru o stabilitate
şi o creştere în regiune, stimulează creşterea economică şi standardele de viaţă de
ambele părţi ale frontierei şi comerţul liber, schimbul de investiţii, promovează
integrarea regiunii în reţeaua europeană de comunicaţii şi transport. Este, de
asemenea, privită ca un mecanism de reducere a provocărilor şi şocurilor noilor
linii de separare dintre o Uniune Europeană mai mare şi ţările, mai sărace precum
şi ca un mecanism de armonizare a priorităţilor politice interne cu standardele
securităţii internaţionale şi regionale. Deşi consensul aparent se datorează
cooperării transfrontaliere, se pare că potenţialul ei adevărat nu a fost încă pus în
valoare. Cercetarea aspectelor ce ţin de sprijinirea cooperării transfrontaliere în
cadrul euroregiunilor şi eliminarea obstacolelor cu care se confruntă mişcarea
integraţionistă europeană relevă faptul că se impune valorificarea experienţei altor
72
state în acest domeniu cu mai mult discernământ şi mai multe eforturi de
sincronizare cu partenerii de euroregiuni.
În procesul aplicării Politicii Europene de Vecinătate, un rol important le
va reveni ţărilor şi regiunilor frontaliere. Ca ţara de graniţă a Uniunii Europene,
Republica Moldova are atât oportunitatea, cât şi responsabilitatea dezvoltării unor
relaţii de cooperare transfrontalieră în scopul realizării obiectivelor fixate prin
Acordul de Parteniariat şi Cooperare şi Planul de Acţiune Republica Moldova–EU.
Cooperarea regional transfrontalieră în cadrul euroregiunilor este caracterizată, pe
de o parte, prin existenţa suficienţei cadrului legal pentru coordonarea, planificarea
activităţilor în euroregiuni, colaborarea transfrontalieră la nivel de proiecte
comune, iar pe de altă parte, prin existenţa dificultăţilor de ordin legal şi
institutional.
În baza cercetărilor efectuate şi în scopul dinamizării și eficientizării
procesului de cooperare transfrontalieră a Republicii cu regiunile menționate
anterioe, putem recomanda următoarele:
I. pe termen lung:
 Revitalizarea structurii guvernamentale a Republicii Moldova pentru
sprijinirea şi coordonarea cooperării regionale transfrontaliere.
 Intensificarea şi consolidarea participării regiunilor de frontieră ale
Republicii Moldova în cadrul euroregiunilor de către Euroregiunile
“Prutul de Sus”, „Siret–Prut–Nistru” şi „Dunărea de Jos” şi a creării în
comun cu partenerii europeni a unei infrastructuri modern de
colaborare transfrontalieră.
II. pe termen mediu şi scurt:
 Consolidarea capacităţii de absorbţie a fondurilor structurale europene
destinate pentru dezvoltarea cooperării regionale transfrontaliere, în
special în cadrul Politicii Europene de Vecinătate – programul
Cooperarea Regională Transfrontalieră.
 Creşterea capacităţii regiunilor de frontieră (din punct de vedere
instituţional, financiar, decizional) pentru susţinerea propriului proces
73
de dezvoltare. Crearea şanselor egale în ce priveşte accesul la
informare, cercetare–dezvoltare tehnologică, educaţie şi formare
continuă.
 Utilizarea posibilităţilor suplimentare de colaborare şi integrare în UE
pe calea dezvoltării de mai departe a parteneriatului subregional al
euroregiunilor „Prutul de Sus”, „Dunărea de Jos” şi „Prut–Siret–
Nistru” cu unităţile administrativ-teritoriale din ţările UE.
Oportunitatea reală la moment pentru susţinerea cooperării regionale

transfrontalieră în scopul dezvoltării ascendente a RM este reprezentată prin
schimbul în regiunile frontaliere, ceea ce ar oferi asistenţă şi ar ajuta la rezolvarea
problemelor sociale.
Filosofia cooperării transfrontaliere se bazează pe existenţa unei cooperări

mutuale între două sau câteva regiuni de frontieră învecinate, ceea ce presupune
cooperarea în toate domeniile vieţii cotidiene, dezvoltarea de programe comune,
priorităţi şi acţiuni, precum şi participarea extinsă a diverselor nivele
administrative, grupuri sociale etc.
Anume din acest punct de vedere, vom concluziona cu faptul că derularea

cooperării transfrontaliere de succes necesită asigurarea unui parteneriat vertical şi
orizontal cu sferă largă, subsidiaritate, elaborarea de concepte, programe şi proiecte
comune de dezvoltare şi implementarea lor.
74
BIBLIOGRAFIE
1. Jurnalul Oficial al UE: Cetăţenii din R. Moldova pot călători FĂRĂ VIZE în
ţările UE, Ziarul de gardă, 8 aprilie 2018, https://www.zdg.md/stiri-
vechi/doc-jurnalul-oficial-al-ue-cetatenii-din-r-moldova-pot-calatori-fara-
vize-in-tarile-ue.
2. Programul Operațional Comun România-Ucraina-Republica Moldova ENPI

CBC 2007-2013, Secretariatul Tehnic Comun, Biroul Regional pentru
Cooperare Transfrontalieră Iași, Romania - Republica Moldova.
3. Rosler M., Wendl T. Frontiers and Borderlands: Anthropological

Perspectives. Frankfurt am Main.Berlin, Bern: Peter Lang, 1999, 239 p.
4. “Programming of the European Neighbourhood Instrument (ENI) - 2014-

2020 Programming document for EU support to ENI Cross-Border
Cooperation (2014-2020)”, European External Action Service, EUROPEAN
Commission - Directorate General For Development And Cooperation –
Europe aid http://eeas.europa.eu/enp/pdf/financing-the-enp/cbc_2014-
2020_programming_document_en.pdf.
5. Acord de Parteneriat și Cooperare între Comunitățile Europene și statele

membre ale acestora și Republica Moldova, Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, 11/vol. 71, p. 6 http://eurlex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:21998A0624(01)&from=EN.
6. Acordul de Asociere a RM cu UE a fost PARAFAT. Iurie Leancă: Moldova,

astăzi am asigurat drumul nostru spre UE!, Timpul.md, 29 noiembrie 2013,
https://www.timpul.md/articol/acordul-de-asociere-a-rm-cu-ue-a-fost-
parafat--iurie-leanca-moldova-astazi-am-asigurat-drumul-nostru-spre-ue-
51936.html.
7. Acordul de Asociere între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a

Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica
75
Moldova, pe de altă parte, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 260,
30.08.2014, http://eur-
lex.europa.eu/legalcontent/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:22014A0830%28
01%29&qid=1413899014416&from=EN.
8. Acordul de Asociere UE-RM, Moldova Europeană, Centrul de Resurse

"DIALOG-PRO", http://infoeuropa.md/acordul-de-asociere-ue-rm/.
9. Gabbe J., Malchus V., Martinos H. AEBR - European Commission (ed.): 3rd
edition «Practical Guide to Cross-border Co-operation». Guide 2000
(German) - Regional Policy, 3rd edition 2000.
10. Agenda de Asociere dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova,

Moldova Europeană, Centrul de Resurse "DIALOG-PRO",
http://infoeuropa.md/ue-privind-rm/agenda-deasociere-dintre-uniunea-
europeana-si-republica-moldova/.
11. Agreement Between The Government of The United States of America and
The Government of Canada Regarding The Application of Their
Competition and Deceptive Marketing Practices Laws, signed August 3,
1995.
12. Galben A. Republica Moldova şi Ucraina în contextul procesului de

europenizare şi globalizare, http://agalben.ulim.md/wp-
content/uploads/2013/12/Comunicare-Conf-Internationala-Moldova-
Ucraina-20-de-ani-de-relatii-diplomatice-16-martie-2012.pdf.
13. Association Agenda between The European Union and The Republic of
Moldova, Bruxelles, 26 iunie 2014, http://eeas.europa.eu/moldova/pdf/eu-
moldova-association-agenda-26_06_en.pdf.
14. Association Agreement between the European Union and its Member States,
of the one part, and Ukraine, of the other part, Official Journal of the
European Union, 29.5.2014, L 161,
76
http://eeas.europa.eu/ukraine/docs/association_agreement_ukraine_2014_en.
pdf.
15. Avizul Comitetului Economic și Social European privind implicarea

societății civile în Parteneriatul estic, 2009/C 277/06, în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, 17.11.2009, C277/31, http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:C:2009:277:FULL&from=RO.
16. Bîzgu T. Ucraina-unul din principalii parteneri ai Republicii Moldova.

Revistă de științe socio-umane. Chișinău: CEP-USM, 2007, pp.40-44.
17. Bonciog A. Drept Diplomatic. București: Paideea, 1997, 271 p.
18. Boţan I „Cum va evolua "Planul ucrainean" de reglementare a conflictului

transnistrean?” http://www.e-
democracy.md/monitoring/politics/comments/200506091/.
19. Brie M., Horga I. Europa: frontiere culturale interne sau areal cultural unitar,
în Moldoscopie, nr. 3 (L), Chișinău: CEP-USM, 2010, 15 p.
20. Buletin electronic, Secretariatul Tehnic Comun al Programului Operațional

Comun România – Ucraina – Republica Moldova 2007 - 2013, nr. 1, 2015.
21. Căldare G. Aspecte de asigurare a securităţii naţionale a Republicii Moldova

în contextul agravării situaţiei geopolitice din regiune, Chișinău: CEP-USM,
2015, 8 p.
22. Căldare G. Unele aspect ale politicii externe a Republicii Moldova în

contextual evoluției și situației geopolitice din regiune, Chișinău: CEP-
USM,2014, 10 p.
23. Cârmaciu D., Csûrös G., Domocoș C., Miheș C., Horga I., Pătrăuș M și
alții.Stadiul actual al reglementărilor naționale și comunitare în domeniul
cooperării transfrontaliere.Editura Primus Oradea, 2009.
77
24. Carta Europeană a Autonomiei Locale din 15.10.85, ratificată prin Hotărârea
Parlamentului nr. 1253-XIII din 16.07.97, publicată în ediția oficială
„Tratate internaționale”, 1999, volumul 14,
https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ve
d=0CB4QFjAAahKEwipfr5pY3IAhVMjSwKHUKCVE&url=http%3A%2F
%2Fwww.inj.md%2Ffiles%2Fu4%2F2_7_2_CARTA_EUROPEANA_A_A
UTONOMIEI_LOCALE.doc&usg=AFQjCNH46iRPnKVHd3ZVpMjJzPTdt
O184A&sig2=tbQ5-OnmO39lc5S9i9waLg&bvm=bv.103388427,d.bGg.
25. Săraru C.S. „Considérations sur les accords de coopération transfrontalières

entre les unites administratives-territoriales limitrophes des zones
frontalières de la Roumanie et les structures similaires dans les pays
voisins”, în “Curentul Juridic” nr. 2(45)/2011.
26. Către o nouă politică europeană de vecinătate, Document comun de

consultare, Comisia Europeană, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene
pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, Bruxelles, 4.3.2015
JOIN(2015) 6 final,
http://ec.europa.eu/enlargement/neighbourhood/consultation/consultation_ro
manian.pdf.
27. Cea de-a şaptea reuniune a Grupului pentru Acţiunea Europeană a Republicii
Moldova (GAERM), 11 martie 2013, Ministerul Afacerilor Externe și
Integrării Europene al Republicii Moldova,
http://www.mfa.gov.md/comunicate-presa-md/494295/.
28. Ricq C. Manual de cooperare transfrontalieră pentru uzul colectivitilor locale

i regionale în Europa. Ediia a 3-a. Bucureti: Universitatea “Constantin
Brâncoveanu”, 2000, 222 p.
29. Comisia Europeană, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru

Afaceri Externe și Politica de Securitate, Comunicare comună către
Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și
78
Comitetul Regiunilor. Politica de vecinătate la răspântie: punerea în aplicare
a politicii europene de vecinătate în 2013, p. 7, EUR-Lex, Access to
European Union law, http://eurlex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52014JC0012&from=RO.
30. Comisia Europeană, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru

Afaceri Externe și Politica de Securitate, Implementation of the European
Neighbourhood Policy in the Republic of Moldova Progress in 2014 and
recommendations for actions, Joint Staff Working Document, Brussels,
25.3.2015 SWD(2015) 69 final, http://eeas.europa.eu/enp/pdf/2015/repulic-
of-moldova-enpreport-2015_en.pdf.
31. Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu.

Parteneriatul estic, Bruxelles, 3.12.2008, COM(2008) 823 final,
http://eurlex.europa.eu/legalcontent/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52008DC0
823&from=EN.
32. Comunicarea Comisiei Europene din 18 noiembrie 2015 privind Revizuirea

Politicii Europene de Vecinătate, {SWD(2015) 500 final}, document
accesibil la: http://eeas.europa.eu/enp/documents/2015/151118_joint-
communication_review-of-theenp_en.pdf.
33. Comunicatul de presă al Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale, http://www.dse.md/vizita-oficial%C4%83-colegilor-
ucraineni-la-serviciuluiprotec%C5%A3ieicivile-%C5%9Fi-
situa%C5%A3iilor-excep%C5%A3ionale-fot.
34. Comunicatul Guvernului României din 30 septembrie 2014, cu titlul

„Cooperarea în domeniile educației, cercetării științifice și culturii între
România și Republica Moldova, continuată prin trei acorduri”, accesibil în
versiune electronică la:
http://gov.ro/ro/print?modul=sedinte&link=cooperarea-in-domeniile-
79
educatiei-cercetariitiintifice-i-culturii-intre-romania-i-republica-moldova-
continuata-prin-trei-acorduri.
35. Consiliul Securității naționale în procesul de luare a deciziilor. Analiză

comparată: Republica Moldova, România și Ucraina. Chisinău: Cartier,
2012, 227 p.
36. Consiliul UE şi-a dat acordul pentru liberalizarea vizelor pentru cetăţenii
moldoveni, mediafax.ro, 14 martie 2019,
http://www.mediafax.ro/politic/consiliul-ue-si-a-dat-acordul-pentru-
liberalizarea-vizelor-pentru-cetatenii-moldoveni-12264962.
37. Convenția din 19/06/1990, publicată în Broșura din 19/06/1990 de aplicare a

acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea graduală a
controalelor la frontierele comune, Schengen, 19 iunie 1990.
38. Convenția-cadru europeană privind cooperarea transfrontalieră a

colectivităților sau autorităților teritoriale, Madrid, 21 mai 1980,
http://conventions.coe.int/Treaty/EN/Treaties/PDF/Romanian/106-
Romanian.pdf.
39. Cooperare transfrontalieră, http://transeco.ecosv.ro/cooperare_trans_ro.htm.
40. Ghinea C., Toma B. Bune practici în relația România - Republica Moldova.
Modele de parteneriat.Policy Memo, nr.47, CRPE, 2013, 24 p.
41. Croitoru V. Influența crizei Ucrainene asupra securității Republicii Moldova.

Chișinău, CEP-USM, N2, 2015, 9 p.
42. Cuvântarea lui Chrispophe Bail, consilier juridic al Delegaiei Permanente a

Comisiei Comunitilor Europene la Geneva, Actes du Symposium du 28
octobre 1988 sur les cantons frontaliers et l’intégration européenne, texte
reunite de Charles Ricq.
80
43. Declarația comună a reuniunii la nivel înalt de la Praga privind Parteneriatul
Estic, Praga, 7 mai 2009, (1),
http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=RO&f=ST%208435%202009
%20INIT.
44. Dinu D., Gamurari L. The Joint Operational Program Romania – Ukraine –
Republic of Moldova.Current challenges and further developments, Policy
Memo, nr. 36, CRPE, A new framework for better cooperation: Romania-
Ukraine-Moldova, Centrul Român de Politici Europene, Februarie 2013,
http://www.crpe.ro/wp-content/uploads/2013/02/Trilaterala-romania-
ucraina-ok.pdf.
45. Eșanu R., Goraș-Postică V., Grosu V., Sclifos L., Solovei R., Vasilescu G.
Integrare europeană pentru tine. Chișinău: Centrul Educațional PRO
DIDACTICA, 2009, 138 p.
46. EU Gives Moldovans 'Action Plan' For Visa-Free Travel, 24 ianuarie 2011,
Radio Free Europe/Radio Liberty, https://www.rferl.org/a/moldova_eu_visa-
free_travel/2286182.html.
47. EUR-Lex, Access to European Union law, Instrumentul european de

vecinătate și de parteneriat - Documentul de strategie privind cooperarea
transfrontalieră 2007-2013, Cooperarea transfrontalieră 2007-2013 - Sinteză,
http://eur-
lex.europa.eu/legalcontent/RO/TXT/HTML/?uri=URISERV:r17104&from=
RO.
48. European Neighbourhood and Partnership Instrument, Republic of Moldova,

Country Strategy Paper 2007-2013,
http://eeas.europa.eu/enp/pdf/pdf/country/enpi_csp_moldova_en.pdf.
49. European Neighbourhood and Partnership Instrument, Republic of Moldova,

National Indicative Programme 2007-2010. Republica Moldova, 2013, 55 p.
81
50. European Union, External Action, European Neighbourhood Instrument
2014-2020 - Programming documents,
http://eeas.europa.eu/enp/documents/financing-the-enp/index_en.htm.
51. Fișa de prezentare a POC România-Republica Moldova,

http://mdrap.ro/dezvoltare-regionala/4970/-7572/-9278.
52. Ghidul integrării europene al Republicii Moldova.Publicație apărută în

cadrul proiectului Dialoguri Europene implementat de Institutul pentru
Dezvoltare și Inițiative Sociale „Viitorul” cu suportul financiar al Fundației
Friedrich Ebert.Chișinău, 2006.
54. Euroregiunea Siret-Prut-Nistru, http://www.euroregiune.org/.
55. Programe de cooperarea teritorială europeană,

http://www.mdrap.ro/dezvoltare-regionala/-2257/programe-de-cooperare-
teritoriala-europeana/-3696.
56. Despre relațiile RM-UE, http://www.mfa.gov.md/despre-relatiile-rm-ue/
57. Instrumentul european de vecinătate, Moldova Europeană, Centrul de

Resurse "DIALOG-PRO", http://infoeuropa.md/instrumentul-european-de-
vecinatate/.
58. Bărbulescu I.G., Brie M., Toderaș N. Cooperarea transfrontalieră între

România și Ucrina, respectiv între România și Reublica Moldova.Studii de
strategie și politici SPOS 2015.Studiul nr. 2. București: Institutul European
din România, 2016, 119 p.
59. Ixari O. Cooperarea regională – direcție prioritară a politicii externe a

Republicii Moldova. Chișinău: CEP USM, 2012, 6 p.
60. Joint Declaration of the Eastern Partnership Summit (Riga, 21-22 May
2015), (1), http://www.consilium.europa.eu/en/meetings/international-
summit/2015/05/Riga-Declaration- 220515-Final_pdf.
82
61. Joint Declaration of the Eastern Partnership Summit , Warsaw, 29-30
September 2011, 14983/11 PRESSE 341,
http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/1248
43.pdf.
62. Joint Declaration of the Eastern Partnership Summit, Vilnius, 28-29

November 2013, Eastern Partnership: the way ahead, Consiliul Uniunii
Europene, Vilnius, 29 November 2013 17130/13 (OR. en) PRESSE 516,
http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/
139765.pdf.
63. Joint Operational Programme Romania-Ukraine-Republic of Moldova 2007-

2013. Guidelines for Grant Applicants, Priority 1 – Towards a more
competitive border economy and Priority 2 - Environmental challenges and
emergency preparedness, http://www.mdrap.ro/dezvoltareregionala/-
2257/programe-de-cooperare-teritoriala-europeana/-3696.
64. Juc V. Securitatea națională și politica externă a Republicii Moldova în

contextual transformărilor structurale de sistem post război rece.Chișinău
2015.
65. Lavric A. Problema graniței ucraineano-moldovenești: repercusiuni asupra

comunității moldo-românilor Republicii Moldova. Revistă de istorie și
politică, 2012, 13 p.
66. Lavric A. Republica Moldova și Ucraina în contextul politicii europene de

vecinătate și parteneriatul estic. Interferențe universitare - integrare
prin cercetare și inovare.Științe juridice.Științe economice, 2012, pp. 258-
262.
67. Lista tratatelor bilaterale încheiate de Republica Moldova,

http://www.mfa.gov.md/img/docs/Lista-Tratate-Bilaterale_16_09_15.pdf.
83
68. Lithuanian minister: EU, Moldova may shift to visa-free travel in early
2014, Interfax-Ukraine, 18 octombrie 2013,
https://www.kyivpost.com/article/content/russia/lithuanian-minister-eu-
moldova-may-shift-to-visa-free-travel-in-early-2014-330672.html.
69. Roşcovan M., Bulat V., Puntea M., Miron V. Ghid de cooperare
transfrontaliera. Chișinău, Editura EPIGRAF, 2010, 285 p.
70. Moldova, Ucraina, România: bună vecinătate și colaborare regională

(materiale ale simpozionului științific international), Chișinău, 15-16
octombrie, 1998.
71. Nadalutti E., Kallscheuer O. Region-Making and Cross-Border Cooperation.

UK: Routledge, 2018, 68 p.
72. New EU Neighbourhood Policy: the European Neighbourhood and

Partnership Instrument (ENPI) and the Instrument for Pre-Accession
Assistance (IPA), Association of European Border Regions (AEBR),
http://www.aebr.eu/files/publications/NeighbourhoodPolicyEN.pdf.
73. Parlamentul European ratifică Acordul de Asociere UE-Ucraina,

Parlamentul European, Comunicat de Presă, 16.09.2014,
http://www.europarl.europa.eu/news/ro/newsroom/content/20140915IPR625
04/html/Parlamentul-European-ratific%C4%83-Acordul-de-Asociere-UE-
Ucraina.
74. Parteneriatul Estic, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al

Republicii Moldova, site-ul oficial, http://www.mfa.gov.md/totul-despre-
pae/.
75. Parteneriatul Estic, Moldova Europeană, Centrul de Resurse "DIALOG-

PRO", http://infoeuropa.md/partneriatul-estic/.
76. Pătraș E. Minoritățile naționale din Ucraina și Republica Moldova.

Cernăuți:Alexandru cel Bun, 1999, 315 p.
84
77. Planul de Acțiuni UE-Moldova, http://infoeuropa.md/files/planul-de-actiuni-
ue-moldova.pdf.
78. Policy Memo, nr 46, Centru Romȃn pentru Politici Europene, august 2013.
79. Popșoi M. Analiza comparată a opțiunilor de asigurare a securității naționale

a Republicii Moldova în contextul agresiunii ruse în Ucraina.
Chișinău:Polisy Analysys, Asociația pentru Politică Externă, 2010, 10 p.
80. Pristaș A.I. Implicarea României în Politica de vecinătate a Uniunii

Europene. Cluj-Napoca, 2015.
81. Programming of the European Neighbourhood Instrument (ENI) - 2014-

2020, Programming document for EU support to ENI Cross-Border
Cooperation (2014-2020), http://eeas.europa.eu/enp/pdf/financing-the-
enp/cbc_2014-2020_programming_document_en.pdf.
82. Programul Operațional Comun România-Ucraina-Republica Moldova 2007-

2013.Priorități și măsuri, http://www.ro-ua-md.net/program/prezentare-
generala/prioritati-si-masuri/.
83. Programul Operațional Comun România-Ucraina-Republica Moldova 2007-

2013 - finanțat din ENPI, http://www.mdrap.ro/dezvoltare-regionala/-
2257/programe-de-cooperare -teritorialaeuropeana/-3696.
85. Programul Operational Comun România-Ucraina-Republica Moldova ENPI

CBC 2007-2013, Secretariatul Tehnic Comun, Biroul Regional pentru
Cooperare Transfrontalieră Iași, Romania - Republica Moldova,
http://www.brctiasi.ro/programe.
86. Săgeată R. Euroregiunile de cooperare transfrontalieră din bazinul inferior al

Dunării. Chișinău, Academiei Române, 2014.
87. Raportul anual 2014 cu privire la Asistența Externă acordată Republicii

Moldova, Direcția monitorizare și evaluare a Direcției generale coordonarea
85
politicilor, asistenței externe și reforma administrației publice centrale din
cadrul Cancelariei de Stat, august 2015.
88. Regulamentul (CE) NR. 951/2007 al Comisiei Europene, L 210/11.
89. Regulamentul (CE) NR. 951/2007 al Comisiei Europene, L 210/21.
90. Regulamentul CE 99/2000.
91. Reuniune istorică la Chișinău, 1 septembrie 2014, Cotidianul,

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rela%C8%9Biile_dintre_Republica_Moldova_
%C8%99i_Uniunea_European%C4%83#2009-prezent.
92. Ricq C. Manual de cooperare transfrontalieră pentru uzul colectivităților

locale și regionale în Europa. București: CENTRUL DE INFORMARE ȘI
DOCUMENTARE AL CONSILIULUI EUROPEI LA BUCUREȘTI, 2000,
222 p.
93. România - Republica Moldova. Analiza relațiilor economice

bilaterale.Expert-Grup, Societatea Academică Română, 2009, 64 p.
94. Roşcovanu M. Cooperarea transfrontalieră a Republicii Moldova cu

România şi Ucraina. Chişinău, 2003, 5 p.
95. Schneider F., Houbart J. Practical guide on tranfrontier co-operation.

Transfront, 2006, 70 p.
96. Băieșu S., Guțu V., Cujbă V., Milicenco S. Analele științifice ale USM.
Științe socioumaniste. Volumul II. Chișinău: CEP USM, 2013.
97. Sîrbu O. Extinderea Uniunii Europene și oportunitățile de integrare a

Republicii Moldova prin cooperare regională transfrontalieră. Revista
”Economica” №3. Chișinău – Sibiu, 2005.
98. Valentine D. A. Cross-Border Canada/U.S. Cooperation in Investigations

and Enforcement Actions. 26 Can.-U.S. L.J. 271, 2000, 15 p.
86
99. Parlicov V. Interviu pentru postul de Radio Europa Liberă, din 12
noiembrie 2015. Interviu accesibil la:
http://www.europalibera.org/content/article/27359589.html.
100. Лимонов Л. Э., Батчаев А. Р., Кадочников Д. В., Одинг Н. Ю.,

Савулькин Л. И., Чарушина, О. Б., Костыгина Е. В., Ракишева Б. И.,
Анисимов. А. М. Таможенный союз и приграничное сотрудничество
Казахстана и России. Санкт-Петербург: Евразийский банк развития,
2012.
101. Федоровна О. В Развитие интеграционных процессов на уровне

трансграничного сотрудничества союзного государства. Калининград,
2014, 167 p.
87

Republica Moldova În Contextul Cooperării Transfrontaliere. Interese Și Priorități

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Republica Moldova În Contextul Cooperării Transfrontaliere. Interese Și Priorități

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INTRODUCERE

Actualitatea temei de cercetare în mod obiectiv se întemeiază pe procesul

Cooperarea transfrontalieră este cooperarea mutuală clasică între două

Importanța temei studiate se desprinde anume din punctul de vedere de

Gradul de investigație a temei. Ținând cont de faptul că cooperarea

Cu toate că problematica cooperării transfrontaliere antrenează un spectru

Analizând gradul de cercetare al fenomenului cooperării transfrontaliere a

Abordări vis-a-vis de procesele integraționiste conțin lucrările

Оbiеctul dе cеrcеtаrе аl lucrării îl cоnstituiе explicarea fenomenului

Scopul și obiectivele tezei. În conformitatea cu actualitatea și gradul de

 De a defini și analiza fenomenul cooperării transfrontaliere;

Metodele de cercetare. Metodele folosite pentru colectarea și analiza

Noutatea științifică a lucrării. Ținând cont de faptul că suntem într-o

Caracterul inovator al investigației „Republica Moldova în contextl

Valoarea aplicativă a lucrării constă în elaborarea şi propunerea spre

Lucrarea este structurată astfel: Introducere, trei capitole, concluzii și

Capitolul II, „Instituirea și evoluția relațiilor Republicii Moldova din

Capitolul III, „Aplicarea cercetării și studierii cooperării transfrontaliere

Procesul de colaborare și cooperare dintre diferite teritorii, imperii și

Ținând cont de faptul că cooperarea transfrontalieră vizează absolut fiecare

Concepţia de cooperare transfrontalieră a intrat în cadrul ştiinţei relativ

Aceasta promovează o unică competență în materie de protecție a

Cooperarea SUA-Canada în domeniul protecției antitrust și a

1. creșterea drastică a nivelului comerțului transfrontalier și a

În partea opusă a mapamondului, adică cercetătorii ruși, au prezentat un

Lucrarea ”Таможенный союз и приграничное сотрудничество

Oaltă lucrare științifică estescrisă deФедоровна О.В și se numește

O atenție deosebită trebuie acordată, fără îndoială, regiunii Uniunii

În acest context, putem menționa foarte mulți autori de cărți, monografii,

O lucrare destul de valoroasă în contextul problematicii cercetate, a

Ca o continuare a lucrării precedente, în ajutorul fortificării cunoștințelor în

Precum am menționat anterior, atât Republica Moldova, cât și România, au

Prin conţinutul său, Ghidul de cooperare transfrontalieră urmăreşte, în

”Cooperarea transfrontalieră între România și Ucraina, respectiv între

Concluzionând, considerăm că literatura curentă asupra subiectului

În contextul celor enunţate, merită a fi menţionat faptul că, în noile condiţii

Însă nu ar fi corect dacă nu am defini și noțiunea de frontieră. Conform

Orice regiune transfrontalieră este formată dintr-un spațiu, un anumit

În studiile clasice se afirmă, cu precădere, că procesul de cooperare

Colaborarea transfrontalieră, având în vedere domeniul restrâns extrem de

În prezent, cooperarea transfrontalieră reprezintă o pârghie eficientă pentru

Horga I. definește noțiunea de cooperarea transfrontalieră drept „colaborare

 Actorii centrali ai cooperării transfrontaliere sunt autoritățile publice;

Pentru a fi eficientă, cooperarea transfrontalieră trebuie să fie cât mai

 Să cuprindă toate aspectele vieţii cotidiene din regiunile de frontieră:

Cooperarea transfrontalieră mutuală nu înseamnă, însă, că un partener

Totodată, coperarea transfrontalieră nu se reduce doar la faptul că regiunile

Cooperarea transfrontalieră poate fi definită în raport cu colaborarea directă

Uniunea Europeană, mai exact instituțiile ce operează și sunt axate pe

 Cooperarea transfrontalieră se bazează pe evidențierea unor provocări

În general, cooperarea peste frontierele naţionale, adică cooperarea

Prin comparaţie, aceste tipuri de cooperare sunt reprezentate în Tabelul 1.

Cooperarea Cooperarea Cooperarea transnaţională

Cooperarea transfrontalieră se dovedește a fi „un tip de cooperare mutuală

Într-o altă ordine de idei, cooperarea transfrontalieră reprezintă unul din

“O regiune transfrontalieră este o regiune virtuală, înscrisă în geografie,

Nu este o întâmplare faptul că se acordă din ce în ce mai mult interes

Chiar dacă termenul de “regiune frontalieră sau transfrontalieră” comportă

Totuși, într-un text care ține de analiza dreptului comunitar, se dă

Definiției globalizate a regiunii transfrontaliere i se opune deci definiția

Nu în ultimul rând, spațiile transfrontaliere sunt marcate în primul rând de

În concluzie, putem menționa faptul că noțiunea de cooperare

CENTRUL DE INFORMARE ȘI DOCUMENTARE AL CONSILIULUI EUROPEI LA BUCUREȘTI, 2000, p. 19.