Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
POLUAREA SOLULUI
Solul. Generalitati
Solul este partea superioară, afânată, a litosferei, care se află într-o continuă
evoluţie sub influenţa factorilor pedogenetici, reprezentând stratul superficial al
Pământului în care se dezvoltă viaţa vegetală. Stratul fertil al solului conţine
nutrienţi şi este alcătuit din humus şi din loess. El poate proveni şi din mulci. Un
sol lipsit de o cantitate suficientă de nutrienţi de numeşte oligotrofic
Litosfera (din grecescul lithos=piatră şi sferă) este partea solidă de la exteriorul
unei planete.
In cazul Terrei, litosfera include scoarţa terestră şi partea superioară a mantalei
(mantaua superioară, sau litosfera inferioară).
Humus se numeşte un amestec de substanţe organice amorfe aflate în sol, de
obicei până la o adâncime de 20-30 cm.
Prin loess (IPA: [ləәs, lʌs, lʌrs, lo.əәs]), se înţelege o rocă sedimentară neconsolidată,
macroporică, de origine eoliană, formată în cuaternar, de culoare galbenă, rareori
cenuşie sau brună, cu aspect poros, constând mai ales din praf silicios şi argilos.
Acest termen, care a fost introdus încă din 1834, de Charles Lyell, provine din
limba germană, unde se scrie Löß sau Löss şi are aceeaşi semnificaţie.
Prin mulci (din engleză mulch) se înţelege un strat de materie organică cum ar fi
paie, frunze, resturi vegetale, rumeguş etc. El este aplicat pe suprafaţa solului
pentru a păstra umiditatea prin scăderea evaporării şi pentru a împiedica creşterea
buruienilor. De asemenea, mulciul poate asigura, prin descompunere, substanţele
nutritive necesare plantelor, previne infiltraţiile care favorizează eroziunea solului
şi împiedică îngheţarea suprafeţei solului.
Cuvântul oligotrofic este un adjectiv care caracterizează calitatea solului sau a apei
cu un conţinut scăzut de nutrienţi.
Solul este reprezentat prin partea superficiala a scoartei terestre si s-a format din
fondul mineral al acesteia, ca urmare a unui complex de procese mecanice, fizice,
chimice si biologice desfasurate pe lungi perioade de timp. Grosimea medie a
solului este apreciata la circa 1,5 m reprezentând 0,0037% din grosimea medie a
scoartei terestre, care este de 40 km.
Concluzie : Solul este un ecosistem bogat , dar fragil , e stratul afanat, moale si
friabil ce se gaseste la suprafata scoartei pamantului si care impreuna cu
atmosfera invecinata constituie mediul de viata al plantelor . Este cel de-al
treilea factor de mediu ce trebuie protejat cu atentie ca si apa si aerul pentru
asigurarea vietii pe Pamant . Este partea superficiala a scoartei terestre cu o
grosime de 1.5 m . Este partea fertila a scoartei si un factor ecologic foarte
important .
Tipuri de sol
In anul 2003 Institutul de Cercetari pentru Pedologie a adoptat o noua clasificare a
solurilor SRTS (Sistemul Roman de Taxonomie a Solurilor)
Conform SRTS avem urmatoarele clase si tipuri de sol:
Clasa de sol Tipurile de sol
litosolul,
regosolul,
Protisolurile (solurile neevoluate) psamosolul,
aluvisolul
Clasa de sol Tipurile de sol
litosolul,
regosolul,
Protisolurile (solurile neevoluate) psamosolul,
aluvisolul
entiantrosolul
kastanoziom,
cernoziom calcaric
cernoziom,
cernoziom cambic,
Cernisolurile (molisolurile) faeoziom cambic,
faeoziom argic,
faeoziom greic,
faeoziom marmic,
rendzina.
Umbrisolurile nigrosolul, humosiosolul.
eutricambisolul,
Cambisolurile terra rossa,
districambisolul.
preluvisolul tipic,
preluvisolul roscat,
Luvisolurile (argiluvisolurile) luvosolul tipic,
luvosolul albic,
planosolul si alosolul.
prepodzolul,
Spodisolurile (spodosolurile) podzolul,
criptopodzolul.
Pelisolurile (vertisolurile) pelosolul, vertosolul.
Andisolurile andosolul.
stagnosolul,
Hidrisolurile (solurile hidromorfei) gleisolul,
limnisolul.
Spodisolurile (spodosolurile) podzolul,
criptopodzolul.
Pelisolurile (vertisolurile) pelosolul, vertosolul.
Andisolurile andosolul.
stagnosolul,
Hidrisolurile (solurile hidromorfei) gleisolul,
limnisolul.
Salsodisolurile (solurile halomorfe) solonceacul, solonetul.
Histisolurile (solurile organice sau
histosolul, folisolul.
histosolurile)
Antrisolurile (solurile trunchiate si
erodosolul, antroslolul.
desfundate)
Profilul de sol denumit şi profil pedogenetic este constituit dintr-o succesiune de
orizonturi pedogenetice de la suprafaţa terenului până la roca de solificare. Solul
apare structurat în straturi paralele şi mult paralele. Aceste straturi s-au format în
decursul procesului de formare a solului şi sunt denumite orizonturi pedogenetice.
Principalii indicatori sunt: orizontul pedogenetic, grosimea orizontului, textura,
culoarea, prezenţa scheletului, structura, umiditatea, plasticitatea, neoformaţiuni,
tipul de humus şi volumul edafic util.
Profilele pedogenetice se deosebesc între ele prin gradul de dezvoltare a profilului
estimat după numărul de orizonturi, intensitatea de bioacumulare; după gradul de
diferenţiere; dupa gradul de individualizare apreciat.
Poluantii solului
Poluarea solului este cauzata de:
• pulberi si gaze nocive din atmosfera, dizolvate de ploaie si întoarse în
sol;
• apele de infiltratie care impregneaza solul cu poluanti si îi antreneaza în
adâncime;
• râurile poluate care infesteaza suprafetele irigate si inundate;
• deseurile industriale sau menajere depozitate necorespunzator;
• pesticidele si îngrasamintele chimice folosite în agricultura.
c) reziduuri gazoase:
Procedura depoluării
Pentru a remedia o zonă poluată, sunt mai multe trepte de urmărit:
se injectează azot, aer sau abur care va capta poluanţii. Aerul este aspirat
printr-un puţ de tragere şi filtrat cu biofiltre sau filtre de cărbune. Încălzirea
solului ameliorează eficacitatea tratamentului.
• Metoda de plutire:
După extragere, pământul este trecut printr-o sită i se adaugă apa şi agenţi
tensioactivi. Aerul injectat in acest amestec captează poluanţii.
• Spălare cu solvenţi
• Spălare cu apa
Folosirea plantelor
In secolul XVI, Andréa Cesalpino, botanist florentin, descoperă o plantă care creşte
numai pe stânci bogate în metale precum nichel. In 1814, studiile vor merge mai
departe şi vor descoperi o plantă Alysum bertolonii care acumulează în organismul
ei o concentraţie importantă de metalelor prezente în sol. Insă, doar în 1970 se va
dezvolta conceptul de folosire a caracteristicilor plantelor pentru fito-remediere.
Fito-remedierea se poate face prin mai multe mecanisme. Ea, se declină în 2
categorii:
• Remedierea activa care distruge propriu- zis poluarea
• Remedierea pasiva care nu face decât sa o stabilizeze
Tehnicile de depoluare cu plante sunt de 4 tipuri:
• Fito-stabilizare
• Fito-extracţie
• Rizo-degradare
• Fito-volatilizare
Concluzii
Nici o metodă permite depoluarea completa a unui sol contaminat. Pentru a obţine
rezultate trebuiesc combinate mai multe metode.
Protecţia mediului are numeroase subiecte precum reîncălzirea climatică, poluarea
aerului, apelor şi, mai puţin cunoscut, a solului.
Un sol poluat nu va recăpăta niciodată starea lui anterioara astfel încât, mai bine sa
nu poluezi decât sa depoluezi un teren poluat. Cat cât îl vom lua în consideraţie şi
vom reacţiona, mai bine vom putea stăpâni viitorul nostru, si vom pastra frumseţea
ca si diversitatea planetei noastre pe care o vom transmite copiilor noştri.