Colegiul National “Mircea Eliade”

Criza economică din Grecia

Ciaki Alexandru Ștefan

Cauze
În anul 2008 s-a produs criza economică actuală care și-a
cunoscut începuturile din criza creditelor ipotecare din Statele
Unite ale Americii răspândindu-se la nivelul tuturor statelor și a
întregului sistem bancar. Pe măsură ce recesiunea s-a instalat
puternic în toate țările, populația și companiile au fost afectate,
consumul s-a prăbușit, iar profiturile nu au mai existat.

Recesiunea a însemnat mai puține venituri din impozite, ceea

ce a atras un deficit bugetar. Grecia, membră a zonei euro, a fost
primul stat care a intrat în criza deficitelor  bugetare  după ce în
2009 a înregistrat un deficit de peste 12, 7% din Produsul Intern
Brut. Vestea a zguduit piețele financiare și bursele europene, nivelul
dificitului bugetar fiind alarmant de ridicat în condițiile în care,
potrivit Tratatului de la Maastricht, țara trebuie să iși păstreze
deficitul bugetar la maxim 3% din PIB pentru păstrarea monedei
euro. Anul 2011 este cel mai greu pentru Grecia, deși deficitul
bugetar a scăzut la 9% din PIB.

În 2012 diverse organizații internaționale, studiind cazul

Greciei, au ajuns la concluzia că această țară nu a respectat pe
parcursul ultimilor ani nici unul din criteriile de echilibru fiscal și
financiar impuse de celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Grecia a reușit să ascundă prin diverse forme bine deghizate

toate datoriile pe care le-a făcut în diversele tranzacții financiare
internaționale și a recurs la multe fraude economice și la tot felul de
cheltuieli nejustificate din punct de vedere legal.

Pentru a-și asigura o largă popularitate, guvernul grec al

orientării de stânga a acceptat și chiar a susținut desfășurarea unui
program în care angajații statului primeau chiar 14 salarii pe an,
două dintre aceste salarii erau destinate vacanțelor. Sporurile la
salarii acordate tuturor salariaților bugetari ajunseseră să fie mult
mai substanțiale decât salariile în sine, ceea ce a provocat o
enormă diferență între încasările bugetare și cheltuieli, care în
prezent statul nu le mai onorează. Menținerea ideii de prosperitate
a fost realizată prin permanente împrumuturi  de la diverși
parteneri, promițându-le achitarea datoriilor, respectiv a dobânzilor
aferente. Volumul acestor împrumuturi și a dobânzilor aferente
creșteau pe zi ce trece. Sistemul ar fi putut continua dacă unii
creditori ai țării nu ar fi intrat și ei în criza economică și nu ar fi cerut
restituirea banilor.

Consecințe

Odată ce datoria reală a greciei a fost dezvaluită, a crescut și

expunerea băncilor europene. Dacă Grecia s-ar fi prăbușit, daune
de neimaginat ar fi avut loc în Europa și nu numai: pentru economia
globală încă zdruncinată după criza bancara din 2008, perspectiva
unei noi crize nu putea fi tolerată. Soluțiile au înrăutățit situația sau
cel putin au complicat-o.

În ianuarie 2010, guvernul

de la Atena a anunțat primul
pachet de măsuri de
austeritate. În luna mai,
Grecia a primit primul pachet
de asistență financiară,
reprezentând practic un
împrumut acordat de Uniunea
Europeană, Banca Centrală
Europeană și Fondul Monetar
International, în valoare de
110 de miliarde de euro.
În aceeași perioadă, a fost
creată Facilitatea Europeană
pentru Stabilitate Financiară,
autorizată să împrumute
până la 440 de miliarde de
euro. Din această sumă, 250 de miliarde de euro au fost alocate
imediat Irlandei și Portugaliei.
În câteva luni a devenit însă clar faptul că sprijinul nu a fost
suficient pentru stabilizarea Greciei, a cărei datorie publică era
estimată să ajungă la 160% din PIB până la sfârșitul anului 2011.
Prin urmare, organizațiile internaționale au convenit în iulie
asupra unui nou pachet financiar, care s-a ridicat la 109 de miliarde
de euro. Noul împrumut "salvator" a fost însoțit de un acord încheiat
cu creditorii privati prin care aceștia acceptau o pierdere de 50 de
miliarde de euro din datoria elenă.
Desigur, eliberarea banilor a fost însoțită de mai multe cerinte
privind reducerea cheltuielilor. În fața reacțiilor violente ale
populației si a opoziției de la Atena, Papandreou a anunțat,
neinspirat, organizarea unui referendum privind planul de salvare.
Chiar dacă schimbarea politică din Grecia a detensionat
situația, liderii europeni au mentionat pentru prima dată, în acest
context, posibilitatea ca Grecia sa fie abandonată, iar zona euro să
se destrame.
În prezent, cel mai recent pachet de sprijin financiar, de 130 de
miliarde de euro, îi va permite Greciei să platească obligațiunile cu
scadență în martie și să evite falimentul imediat.
Mai departe, nici cei mai optimiști nu consideră realizabilă
reducerea datoriei publice a statului grec la 120% din PIB până în
2020, iar perspectiva unui alt împrumut nu pare indepartată.