Litiaza biliara (calculii biliari - pietre la bila)

este o afectiune destul de frecventa, factorii de risc pentru aparitia lor fiind : sexul
feminin, obezitatea, varsta peste 40 de ani, dieta hipercalorica sau cu foarte putine
calorii, istoricul familial pozitiv.

Cum apar calculii biliari ?

Colesterolul, cea mai frecventa componenta a calculilor biliari este insolubil in apa,
fiind solubilizat in bila cu ajutorul miceliilor saruri (fosfolipide) sau al veziculelor
fosfolipidice. Suprasaturarea cu colesterol a bilei este o conditie necesara, dar nu
singura, pentru aparitia calculilor biliari. Factorul critic pentru initierea formarii
calculilor este aparitia cristalelor monohidrat de colesterol, nucleul viitorului calcul pe
care se vor depune ulterior sarurile biliare si calciul. O anomalie asociata a functiei
motorii a vezicii biliare care duce la staza constituie o conditie importanta in procesul
de litogeneza (producere a calculilor).

Litiaza biliara - simptome

O mare parte dintre pacienti raman asimptomatici perioade lungi de timp, uneori toata
viata, descoperirea afectiunii fiind absolut intamplatoare la un examen ecografic sau
radiologic abdominal.

Colica biliara apare in conditiile migrarii unui calcul prin canalul cistic; durerea creste
progresiv in intensitate, atinge un platou si se amelioreaza gradat in cateva ore; este
localizata in epigastru (zona de proiectie a stomacului) sau hipocondrul drept (zona
de proiectie a ficatului) si iradiaza in spate spre varful omoplatului drept. Se asociaza
cu greata si varsaturi.

Febra si transpiratiile apar in complicatiile de tip infectios (colecistita, pancreatita,

colangita).

Icterul asociat necesita consult chirurgical pentru ca poate fi secundar obstructiei

cailor biliare.

Litiaza biliara - metode de diagnostic

 Ecografia abdominala - este o metoda cu buna acuratete ce poate vizualiza

calculii cu dimensiuni de pana la 2 mm ; rezultatele fals pozitive sau fals negative
apar in aproximativ 2 - 3 % din cazuri.
 Radiografia abdominala pe gol - poate diagnostica calculii cu continut de calciu.
 Colecistografia orala - se foloseste numai pentru tratamentul nechirurgical al
litiazei.
 Litiaza biliara - tratament

 Pacientii asimptomatici - este dificil de apreciat daca sa se faca sau nu

colecistectomie (scoaterea pe cale chirurgicala a vezicii biliare). De obicei, la
aparitia primelor simptome, se initiaza terapia medicamentoasa.
 Pacientii simptomatici - sunt expusi complicatiilor si se indica colecistectomia. Pot
sa ramana post colecistectomie simptome cum ar fi greata, jena dureroasa post
prandial (dupa masa). La cei care refuza interventia chirurgicala sau aceasta este
contraindicata datorita altor boli asociate se pot incerca tratamente de dizolvare a
calculilor.

Tratamentul general se adresează factorilor etiopatogenetici incriminaţi în

determinismul litiazei biliare (tulburări metabolice, stază, factori nutriţionali) şi
constă în:
 combaterea obezităţii printr-un regim hipocaloric.
 combaterea hiperlipoproteinemiei printr-un regim sărac în grăsimi
naturale sau în hidraţi de carbon;
 igiena alimentaţiei;
 stingerea proceselor inflamatorii;
 consumul moderat de alcool şi tutun.

Tratamentul curativ se adresează manifestărilor dureroase, boli litiazice, şi

complicaţiilor sale.
Tratamentul igieno-dietetic al colicii biliare
 dietă (regim hidrozaharat) pe timpul colicii se consumă numai ceai de
tei şi sunătoare, lapte ecremat îndoit cu ceai, supe de legume, compoturi,
pireuri de legume şi fructe, pâine albă uscată, paste făinoase, griş, orez,
brânză de vaci, carne slabă rasol;
 măsuri igienice – repaus la pat, aplicaţii locale de căldură pe
hipocondrul drept, cu efect antispastic, iar când bolnavul este febril şi se
suspectează o colecistică acută căldura este contraindicată şi se recurge la
punga cu gheaţă.

Tratamentul medicamentos al colicii biliare urmăreşte să combată spasmul şi

să atenueze durerea (antispastice si analgetice) şi este un tratament de
urgenţă: atropina, algocalmin.