TEMĂ

CÂMPIA ROMÂNĂ și CÂMPIA DE VEST

ASEMĂNĂRI: DEOSEBIRI
1. Geneza: S-au format prin 1.Pozitia geografică: Câmpia Româna este
acumularea sedimentelor în situata în întregime pe teritoriul României, în parte de
mari depresiuni si retragerea sud si est; iar Câmpia de Vest este situată în vestul
unor ape. României; continuîndu-se în Ungaria.
2. Geologie: argile, gresii, 2.Altitudinea: Înălțimile maxime din C.
maluri, nisipuri, pietrisuri; Română depașesc 300 m (340m în
loess; C.Târgoviștei); iar Câmpia de Vest are alt.
maxime de 174 m în C. Vingăi.
C. Române îi sunt specifice alt. mici de 5 -10 m (în
C. Siretului Inferior, din nord-est); iar C. de Vest are
alt. mici de 80 m (C. Timișului).
3. Relieful: a) Crovuri 3.Geologie: În Câmpia Română grosimea loessului
(depresiuni circulare formate crește partea de est (40m). Ex: C. Bărăganului.
prin tasare datorita apelor
stagnate). Crovurile, padinele
și gavanele s-au format pe
stratul de loess= (grosime 2-
3m...40m).
b) Dune de nisip: culturi
viticole, plantații de salcâm;
c) Văi cu lunci largi.
4. Solurile: Cernoziomuri 4. Orientare (înclinare): C. Română este înclinataă
(soluri fertile): bune pentru de la Nord spre Sud și Est; pe când C. de Vest, de la Est
cereale (grâu, porumb), plante la Vest.
tehnice (floarea soarelui).
5. Resurse de subsol: 5. Relieful: Câmpia Română are un relief
petrol, gaze asociate (gaze de neomogen; pe suprafața ei sunt specifice 3 tipuri de
sondă) câmpii (fâșii longitudinale) cu aspecte caracteristice:
a) Câmpii înalte (piemontane): formate la
ieșirea râurilor din regiunile deluroase; Ex:
C.Târgoviștei, C. Piteșilor, C. Ploieștilor.
b) Câmpii de coborare (joase): formate în
continuarea câmpiilor înalte, de la râul Argeș pâna la
Siretproces de coborâre lentă, fiind acoperite de
aluviunile râurilor;
Ex: C. Titu, C. Buzăului, C. Siretului Inferior
(localizată la confluența râului Siret cu fluviul
Dunărea).
c) Câmpii orizontale (tabulare): suprafete

ROBAN DIANA-MARIA GEOGRAFIE CLASA A XII-D

1
 netede cu aspecct tabular, acoperite cu loess și nisip
(alocuri)relieful acestor câmpii==crovuri.
Ex: C. Olteniei (din Vestul C. Române)=cu
microrelief de dune de nisip, fixate prin vita de vie si
plantatii de salcam;
C. Vlăsiei (drenata de Dâmbovița si Colentina)- în
trecut a fost acoperita de o padure întinsă (Codrii
Vlasiei), dar datorită defrișării au rămas „petice
forestiere”, în jurul capitalei.
C. Bărăganului desparțită de râul Ialomița în
Bărăganul Călmățuiului (nord) și Bărăganul Ialomiței
(sud).
Câmpia de Vest are 3 tipuri de câmpii:
a) Câmpii înalte (piemontane): situate în
prelungirea dealurilor mai înalte, formate prin
eroziunea acestora;
Ex.C.Vingăi (aspect colinar, fiind o prelungire a Dl.
Lipovei); C. Cermeiului (în prelungirea Piemontului
Codrului).
b) Câmpii orizontale (tabulare): suprafete
netede cu aspecct tabular, acoperite cu loess și
nisipuri;
Ex. C. Carei (143m), C. Aradului (112m): cu
microrelief de dune de nisip, fixate prin vița de vie;
c) Câmpii de coborare (joase): proces de
coborâre lentă, râurile care le strabat au cursuri
sinuoase și produc inundații sau înmlăștiniri; Ex.
C.Someșului; C. Crișurilor; C. Timișului.

CÂMPIA DE VEST

Câmpia de Vest ocupă extremitatea vestică a țării,

fiind partea estică a unei largi câmpii ce se prelungește
dincolo de frontierele României: Câmpia Panonică.
Limite
Câmpia de Vest este limitată de granițe ale României:
în nord, cu Ucraina, în sud, cu Serbia, iar în vest, cu
Serbia și Ungaria. În partea estică se limitează cu
Dealurile de Vest și Carpații Occidentali.
Geneza
Câmpia de Vest s-a format la sfârșitul neozoicului –
cuaternar, prin sedimentarea intensă a Mării Panonice și
retragerea acesteia treptat dinspre est spre vest. Acest

ROBAN DIANA-MARIA GEOGRAFIE CLASA A XII-D

1
lucru este dovedit de înclinare și aspectul scurgerii râurilor ce o traversează.
Caracteristici specifice
Formarea a impus înclinarea ușoară a câmpiei dinspre est spre vest. De altfel,
dispunerea râurilor dovedesc retragerea mării: au direcție spre Tisa, respectiv spre
Dunăre, în partea sud-vestică. Înclinarea ușoară determină divagarea puternică a râurilor
ce sunt extrem de meandrate și produc înmlăștiniri.
Sedimentarea s-a făcut cu materiale fine: pietrișuri, nisipuri și mâluri. În era glaciar-
cuaternară s-au depus straturi de loess (rocă prăfoasă, gălbuie și cu porozitate mare). Pe
acestea s-au putut dezvolta soluri fertile.
Altitudinea maximă este peste 143 m în Câmpia Vingăi, cea medie de 60m.
După modul de formare câmpiile sunt: piemontane, formate în proximitatea zonelor
deluroase, tabulare, cu dispunere orizontală a stratelor și de subsidență, formate prin
lăsarea unor segmente de câmpie.
Tipul de relief fluvial este evidențiat prin lunci foarte largi sau depresiuni golf ce
pătrund în spațiul montan: Depresiunea Zarandului pe valea Crișului Alb.
Tipul de relief al dunelor de nisip apare bine conturat în Câmpia Carei. Acestea sunt
fixate prin culturi de viță-de-vie.
Loess-ul are tendințe de lăsare (datorită spălării acestuia de apele de infiltrație)
creând microdepresiuni numite crovuri sau depresiuni numite găvane.
Acesta este tipul de relief de tasare în loess.
Între câmpiile piemontane (înalte) putem exemplifica: Câmp. Miersigului,
Câmp. Vingăi (cu altitudinea maximă) și Câmp. Carei.
Câmpii tabulare (orizontale) sunt Câmp. Aradului, Câmp.
Lugojului și Câmp. Ierului.
Câmpiile de subsidență sunt Câmp. Someșului, Câmp.
Crișurilor și Câmp. Timișului.
Clima
Clima acestei unități este temperat-continentală de tranziție. Etajul climatic
predominant este cel de câmpie cu valori de temperatură cuprinse între 10 și 11 °C și
valori de precipitații între 500 și 600 mm/an.
Sectoarele de influență diferă pe secțiunile Câmpie de Vest: sudul cu sector
submediteranean, centrul și nordul cu sector de oceanic.
Hidrografia
Cu direcție de scurgere est-vest debușează în Tisa râurile: Someș, Mureș,
Bega (canalizat în sectorul de câmpie), dar și Crișul (format în Ungaria prin
confluența Barcăului, Crișului Repede, Crișului Negru și Crișului Alb). În Dunăre
se scurge Timiș (cu afluentul Bârzava).
Lacuri între dunele de nisip regăsim în Câmpia Carei. Limanurile fluviatile sunt
numeroase în luncile marilor râuri. Lacurile în crovuri pot avea apă dulce sau sărată. La
Băile Felix întâlnim lacul termal Peţea. Au fost amenajate și iazuri, precum sistemul
Cefa.
Vegetatia
Zona de vegetație specifică Câmpiei de Vest este cea a stepei, compusă din ierburi
xerofile și puțin înalte. Spre est apare etajul silvostepei cu specii ale stejarului: cer, gorun,

ROBAN DIANA-MARIA GEOGRAFIE CLASA A XII-D

1
gârniță.
Fauna
Stepa cuprinde numeroase rozătoare precum iepurele, hârciogul,
popândăul, şoarecele de câmp, numeroase păsări precum dropia, ciocârlia, potârnichea,
vrabia, mierla, numeroase insecte și reptile.
Solurile
Partea superficială terestră se compune din clasa molisolurilor, extrem de fertile,
cu tipurile cernoziom și cernoziom levigat.
Resurse naturale
Solurile reprezintă cea mai importantă resursă a acestei câmpii ce sunt utilizate
agricol, în această câmpie fiind cultivate cereale, floarea-soarelui, cânepă, viță-de-vie
(Podgoriile de la Arad - Valea lui Mihai). Resurse de hidrocarburi sunt exploatate din
Câmpia Timișului. Apa râurile reprezintă o resursă utilizată casnic și industrial. Apele
termale acordă potențial turistic regiunii, deja exploatate prin stațiunile Băile Felix și
Băile 1 Mai.

CÂMPIA ROMÂNĂ

Câmpia Română ocupă jumătatea

sudică a țării, fiind cea mai întinsă
unitate de relief a României.

Limite
Câmpia Română are o evoluție legată
de Dunăre, care o limitează în vest, sud și
est. Limitorii nordici sunt: Piemontul
Getic, Subcarpații Curburii și Podișul
Moldovei.

Geneza
Câmpia Română s-a format la sfârșitul neozoicului – cuaternar, prin sedimentarea
intensă a Mării Sarmatice și retragerea acesteia treptat dinspre nord spre sud și dinspre
vest spre est. Acest lucru este dovedit de înclinare și aspectul scurgerii râurilor ce o
traversează.

Caracteristici specifice
Formarea a impus înclinarea ușoară a câmpiei dinspre nord spre sud (mai ales în
jumătatea vestică) și dinspre vest spre est, către punctul de confluență cu Dunărea a
Siretului și a Prutului. De altfel, dispunerea râurilor dovedesc retragerea mării: au formă
de evantai (spre colectorul principal al României).
Sedimentarea s-a făcut cu materiale fine: pietrișuri, nisipuri și mâluri. În era glaciar-
cuaternar s-au depus straturi groase de loess (rocă prăfoasă, gălbuie și cu porozitate
mare) ce ating 40 m în partea estică și 10 m în partea vestică. Pe acestea s-au putut
dezvolta soluri foarte fertile.

ROBAN DIANA-MARIA GEOGRAFIE CLASA A XII-D

1
Altitudinea maximă este peste 300 m în Câmpia Piteștilor, cea medie de 70 m, iar cea
minimă de 6 m în Câmpia Siretului Inferior.

După modul de formare câmpiile sunt: piemontane, formate în proximitatea zonelor

deluroase, tabulare, cu dispunere orizontală a stratelor și de subsidență, formate prin
lăsarea unor segmente de câmpie.

Tipul de relief fluvial este bine evidențiat în cazul Luncii Dunării; lunca are lățimi ce cresc
treptat, atingând în zona de dublă bifurcare a Dunării, 25-30 km. Prima bifurcare
cuprinde între brațele Borcea (vestic) și Dunărea, Balta Ialomiţei, iar a doua bifurcare
cuprinde între Dunăre (vestică) și Brațul Măcin, Insula Mare a Brăilei.

Tipul de relief al dunelor de nisip apare bine conturat în Câmpia Olteniei și în partea
sudică a râurilor Ialomița și Călmățui.

Loess-ul are tendințe de lăsare (datorită spălării acestuia de apele de infiltrație) creând
microdepresiuni numite crovuri sau depresiuni numite găvane. Acesta este tipul de relief
de tasare în loess.

Câmpia Română poate fi împărțită în trei secțiuni longitudinale: sectorul vestic sau
Câmpia Olteniei, sectorul central sau Câmpia Munteniei și sectorul estic sau Bărăganul.

Câmpia Olteniei este alcătuită din câmpii tabulare, cu numeroase dune de nisip fixate
prin culturi de viță-de-vie sau salcâm: Câmpia Blahniţei, Câmpia
Băileștilor și Câmpia Romanaţilor.

Câmpia Munteniei cuprinde toate tipurile de câmpii: câmpii piemontane, în

nord: Câmpia Piteștilor, Câmpia Târgoviștei și Câmpia Ploieștilor; câmpii de
subsidență, situate în locul de confluență a unor râuri coborâte din zona
deluroasă: Câmpia Titu, Câmpia Gherghiţei și Câmpia Buzăului. Câmpiile
tabulare sunt situate sudic: Câmpia Boianului, Câmpia Găvanu – Burdea, Câmpia
Burnasului (cu margine abruptă spre Dunăre) și Câmpia Vlăsiei (unde se află situată
capitala țării).

Sectorul estic sau Bărăganul se compune din întinsa Câmpia a Bărăganului, de

natură tabulară și cu următoarele secțiuni: Bărăganul Ialomiţei, Bărăganul
Călmăţuiului și Câmpia Brăilei.

Spre nord sectorul estic mai cuprinde câmpia piemontană Râmnicului, câmpia de
subsidență a Siretului Inferior și câmpiile tabulare Tecuci și Covurlui.

Clima
Clima acestei unități este temperat-continentală de tranziție.

ROBAN DIANA-MARIA GEOGRAFIE CLASA A XII-D

1
Etajul climatic predominant este cel de câmpie cu valori de temperatură cuprinse între 10
și 11 °C și valori de precipitații între 400 (în est) și 600 mm/an. În Lunca Dunării
temperaturile depășesc 11 °C, fiind caracteristice etajului de luncă.

Sectoarele de influență diferă pe secțiunile Câmpie Romăne: Câmpia Olteniei cu sector

submediteranean, Câmpia Munteniei cu sector de tranziţie și Bărăganul cu sector de
ariditate (sau continental). Frecvent, iarna bate crivățul (sau vântul de nord-est), geros,
viscolind zăpada și, vara, austrul, ce ridică mult temperaturile.

Hidrografia
Cu direcție de scurgere nord-sud debușează în Dunăre râurile: Jiu, Olt, Vedea (cu
afluentul Teleorman) și Argeș (cu afluentul Dâmboviţa). Direcție de scurgere vest-est
o au râurile afluente ale Dunării: Ialomiţa (cu afluentul Prahova) și Călmăţui. În Siret
se scurg Buzău și Bârlad.

Lacuri între dunele de nisip regăsim în Câmpia Olteniei și

Bărăgan. Limanurile fluviatile sunt L. Snagov, L. Căldărușani, L. Balta
Albă. Lacurile în crovuri sunt sărate precum L. Amara, L. Plopu, L. Sărat. Lacurile de
luncă sunt situate de-a lungul Dunării: L. Bistreţ, L. Mostiștea și L. Brateș. Lacurile
amenajate de om sunt: L. Ostrovu Mare pe Dunăre, de baraj antropic, L. Herăstrău,
L. Tei, L. Băneasa, L. Floreasca pe Colentina, fiind lacuri de agrement în București.

Vegetatia
Zona de vegetație specifică Câmpiei Române este cea a stepei, compusă din ierburi
xerofile și puțin înalte. Spre nord apare etajul silvostepei cu specii ale stejarului: cer,
gorun, gârniță.

Fauna
Stepa cuprinde numeroase rozătoare precum iepurele, hârciogul, popândăul, şoarecele
de câmp, numeroase păsări precum dropia, ciocârlia, potârnichea, vrabia, mierla,
numeroase insecte și reptile.
Solurile

Partea superficială terestră se compune din clasa molisolurilor, extrem de fertile, cu

tipurile cernoziom și cernoziom levigat.

Resurse naturale
Această întinsă unitate de relief deține soluri foarte fertile de tipul cernoziomuri și
cernoziomuri levigate. Pe baza acestora s-a practicat agricultura cultivându-se cereale (cea
mai importantă regiune cerealieră a României este Câmpia Română), in, cânepă, legume,
floarea-soarelui etc. În subsolul Câmpiei Române sunt rezerve de hidrocarburi exploatate
la nord de București și în sectorul estic al Câmpiei Brăila. Nisipurile și argilele sunt
utilizate în industria materialelor de construcții.

ROBAN DIANA-MARIA GEOGRAFIE CLASA A XII-D

1
 Sisteme de transport în Europa

Europa dispune de cel mai diversificat, dens şi complementar sistem de transport de pe

Glob;
 reţeaua feroviară depăşeşte 360.000 km şi este electrificată în proporţie de 45 %
(locul 2 pe Glob, după America de Nord).
 prin Europa circulă cel mai rapid tren din lume, TGV (350 km/h) şi cel mai luxos
(Orient Expres).
 reţeaua rutieră depăşeşte 6,6 mil. km, fiind modernizată diferenţiat, de la vestul
spre estul continentului.
Europa ocupă locul al doilea pe Glob în privinţa lungimii reţelei de autostrăzi, bine
reprezentată în Europa de Vest şi în curs de amenajare şi extindere în Europa Centrală şi
de Est.
 parcul de autoturisme depăşeşte 230 de milioane (locul al 2-lea după America) şi
peste 40 mil. autovehicule comerciale (locul al 3-lea după America şi Asia).
 magistralele feroviare şi rutiere se întretaie în mari noduri de transport
reprezentate de marile metropole.
 pentru eficientizarea fluxurilor de transport de mărfuri şi persoane au fost stabilite
la nivelul continentului (mai puţin Rusia) nouă coridoare de transport
paneuropene.
 transporturile maritime (cu tradiţii încă din antichitate în bazinul mediteranean şi
ulterior în ţările atlantice) s-au revigorat după cel de-al doilea război mondial.
 în transportul maritim predomină mărfurile debarcate (2/3 din total), iar ca porturi
mari sunt Rotterdam (locul al 2-lea pe Glob), Anvers/Antwerpen, Hamburg,
Londra, Le Havre, Marsilia, Barcelona.
 transporturile fluviale se realizează îndeosebi pe Rin (locul întâi ca trafic şi
Duisburg, locul întâi în lume ca port fluvial, cu peste 100 mil. tone/an), Dunăre,
Volga, Tamisa, Elba etc.
 reţeaua de canale, de peste 14.000 km (1/3 din reţeaua navigabilă internă, fără
Rusia), completează traficul fluvial.
 transporturile aeriene europene deţin 10,3 % din transportul mondial de pasageri.
 în Europa se află printre cele mai mari aeroporturi de pe Glob: Heathrow (Londra),
Frankfurt/Main, Charles de Gaulle (Paris), Schipool (Amsterdam), Şeremetievo
(Moscova).
 transporturile speciale sunt bine reprezentate în spaţiul european (inclusiv în
România) prin sistemul de conducte (mai ales pentru petrol şi gaze naturale), linii
electrice de înaltă tensiune, telecomunicaţii etc.

ROBAN DIANA-MARIA GEOGRAFIE CLASA A XII-D