Sunteți pe pagina 1din 5

Post-impresionism

Vincent Van Gogh


Noapte instelata

Nume elev: Zahiu Valentin


Clasa: a XII- a I
Prof. coordonator: Barbu Alina
Postimpresionismul este un termen general care se referă la un ansamblu
de stiluri și curente artistice, care s-au dezvoltat în Franta în perioada cuprinsă
aproximativ între anii 1880 și 1910, după perioada de apogeu
a impresionismului. Termenul a fost folosit pentru prima oară în 1910 de criticul
de artă englez Roger Fry, care a organizat pentru Galeriile "Grafton"
din Londra o expoziție cu opere ale pictorilor francezi moderni intitulată "Manet
and Post-Impressionism". În afară de tablouri ale lui Manet, mai erau expuse
opere ale lui Paul Cézanne, Vincent van Gogh și Paul Gauguin. Printre
postimpresioniști se mai numără și Henri de Toulouse-Lautrec, Georges
Seurat, Odilon Redon, Henri Rousseau "le Douanier", Georges Dufrénoy, Școala
de la Pont-Aven,precum și artiștii aparținând grupului Les Nabis. Istoricul de artă
englez John Rewald distinge două perioade: "De la Van Gogh la Gauguin" și "De
la Gauguin la Matisse". Nu există o delimitare precisă de pictura impresionistă,
termenul indică mai degrabă o perioadă istorică, unii artiști, în special Cézanne,
făcând trecerea insesizabilă de la o perioadă la alta.

Începând cu anul 1870, operele pictorilor impresioniști au contribuit la


formarea unei concepții noi privind creația artistică, un prim pas în direcția artei
moderne. Postimpresioniștii au mers în continuare pe acest drum, dezvoltând
însă mai departe spontaneitatea și virtuozitatea predecesorilor lor. Tendința
predominantă este realizarea unui tablou reprezentând o construcție de sine
stătătoare, obiect al unei combinații pure între formă și culoare, cu scopul
provocării unei emoții estetice și al transmiterii nemijlocite a sensibilității
subiective a artistului. Tabloul este împărțit într-un eșafodaj de suprafețe și linii,
care se îndepărtează de reprezentarea obișnuită a corpurilor și obiectelor. Petele
de culoare pot constitui suprafețe de lumină sau umbră, uneori se reduc la
puncte de culoare crudă (pointilism), care nu se regăsesc în natura reală. Pictura
analitică a lui Cézanne transformă motivele într-un sistem de volume și obiecte și
conduce, în special în redarea peisajelor, la structuri cristaline, în așa fel încât,
se poate prevedea trecerea spre cubism.

Gauguin dezvoltă un stil decorativ cu tonuri de culoare violentă și forme


simplificate, stil pe care el însuși îl caracterizează cu termenul "sintetism", o
încercare de reunire sintetică a aparenței exterioare a lucrurilor cu sensibilitatea
artistului.

Bazându-se pe concepții diferite, uneori divergente, pictorii postimpresioniști au


deschis calea artei moderne. Trăsătura lor comună constă în faptul de a fi
renunțat la imitarea naturii și de a fi creat opere cu existență de sine stătătoare.
Vincent van Gogh a fost un pictor olandez post-impresionist ale cărui lucrări
au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii
și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus
la sinucidere.
Van Gogh și-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia. Acolo a
vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, și, din 1879, a lucrat ca misionar într-o
regiune minieră din Belgia. În acest timp a început să schițeze oameni din
comunitatea locală și, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, Mâncătorii de
cartofi. Paleta lui de atunci conținea tonuri închise. În martie 1886 artistul s-a
mutat la Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns
la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei van Gogh
l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar van Gogh și-a tăiat
în acces urechea. S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence. Pentru că
nu era sigur de vindecare, Theo, fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în
orașul Auvers-sur-Oise. La 27 iulie van Gogh a ieșit din cameră să picteze pe
câmp. Acolo s-a împușcat în umăr cu pistolul și a murit peste 2 zile.
Van Gogh a realizat peste 2.000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi și
1.100 de desene și schițe [23]. Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv
numeroasele lui portrete, peisaje și picturi cu floarea-soarelui, se numără printre
cele mai cunoscute și cele mai scumpe din lume. Fiind puțin apreciat în timpul
vieții, faima sa a crescut în anii de după moarte[23]. Astăzi el este în general
considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți pictori din istorie
Vincent van Gogh este recunoscut și faimos pentru cele aproape 900 de picturi
pe care le-a realizat în cei zece ani ca artist, prea puțini am putea spune.
Schițele sale și acuarelele au devenit și ele foarte cunoscute. Totuși, trebuie
amintit că van Gogh a mai excelat și într-o altă sferă: schițele din scrisorile
sale.[34] De menționat faptul că artistul a folosit în scrisorile sale trei limbi:
olandeza, engleza și franceza.[35] Cele 652 de scrisori care constituie
corespondența sa cu Theo au fost publicate de cumnata sa, Johanna van Gogh-
Bonger, în trei volume (ultimul aproape în întregime în franceză). În plus față de
scrisorile către Theo, se numără și cele către prieteni și alți membrii ai
familiei: Van Rappard, Émile Bernard, sora lui Wil [Wilhelmine Jacoba], prietena
Line Kruysse, părinții săi, Albert Aurier, John Russell și Gauguin.[36][37] O
bibliografie generală scrierilor lui van Gogh și a textelor care i-au fost consacrate
în diverse țări, a fost publicată în 1942 la New York de Charles Matton
Books: Vincent Van Gogh.
Noapte Instelata...

Desi in timpul vietii sale, Van Gogh a reusit sa vanda doar un singur tablou,
Noapte instelata a devenit una dintre cele mai faimoase picturi din intreaga lume.

Aceasta lucrare celebra a lui Van Gogh apartine perioadei in care acesta se afla
in azilul din Saint Remy si reprezinta o demonstratie impresionanata a modului
unic de perceptie si interpretare a naturii de catre un artist care a stiut sa isi
proiecteze sentimentele asupra lucrurilor din jurul sau. Desi scena descrisa in
tablou pare a fi un rezultat de moment, Van Gogh a pictat-o din memorie.
Oricum, parerea lui despre aceasta pictura nu era una deosebita, privind-o mai
degraba cu lipsa de consideratie. De altfel, in scrisorile catre fratele sau Theo[3],
le numeste simple studii exagerate. In aceasta perioada, Van Gogh isi pierduse
credinta, dar scria ca mai simte "o groaznica nevoie de - oare pot spune cuvantul
- religie. Si atunci mi se intampla sa ies noaptea sa pictez stele. "

Artistul a pictat cerul instelat cu un sentiment teribil in fata maretiei universului.


Cerul, luna si stelele sunt inlantuite intr-un ritm unduios. Totusi nu e vorba de o
efuziune spontana, planul fiind frumos calculat cu copacii profilati pe fundal,
echilibrand compozitia.

In acest peisaj nocturn, compozitia e dominata de cerul instelat. Culorile


predominante sunt albastru , galben si verde. La poalele dealurilor ondulate se
distinge un oras in care unele case au ferestrele luminate.

Stelele, neobisnuit de mari si de stralucitoare, sunt inconjurate de o aureola si


par ca se invart continuu pe firmament. Semiluna degaja o lumina atat de
puternica incat poate fi comparata cu soarele.

Spirale de lumina strabat cerul ca niste valuri, dand nastere unor reprezentari
extrem de stilizate ale Galaxiei.

Chiparosii salta spre ceruri ca limbile de foc, dar intunecimea lor transmite o
senzatie de greutate, astfel ca sentimentul de miscare nu devine coplesitor.

Alaturi de chiparosi, numai biserica se ridica deasupra dealurilor.