Sunteți pe pagina 1din 8

1. 1.

Referat : ,, Tipuri de comunicare” În esenţă , ,, a comunica” înseamnă ,,a fi


împreună cu”, ,, a împărtăşi şi a te împărtăşi”, ,,a realiza o comunicare de gând,
simţire, acţiune”. Înainte de a face referire la formele comunicării nu este rău să
notăm câteva axiome latema în discuţie şi anume :- comportamentului uman, în
ansamblul său, îi este intrinsecă dimensiunea informaţională, care,receptată şi
corect decodificată, devine comunicare ;- a comunica înseamnă cu mult mai mult
decât a stăpâni cuvintele. Putem vorbi fără săcomunicăm fără a rosti nici un cuvânt
;- absenţa intenţiei comunicării nu anulează comunicarea ;- în prezent actul
comunicării este văzut ca o unitate a informaţiei cu dimensiunea relaţională,aceasta
din urmă fiind şi ea purtătoare de semnificaţii ;- perspectiva telegrafică asupra
comunicării ( emiţător E – mesaj M – receptor R ) este înlocuităde modelul circular,
interactiv ce analizează actul comunicării ca o relaţie de schimb permanentîntre
parteneri, având fiecare dublul statut de emiţător şi receptor ;- informaţiile
codificate prin cuvânt pierde teren în faţa diverselor coduri utilizate ( sunet,
cuvânt,gest, cinetică, poziţie, etc.) şi acceptării multicanalităţii conumicării ( auditiv,
vizual, tactil,olfactiv, etc.);- comunicarea, ca formă de interacţiune, presupune
câştigarea şi activarea competenţeicomunicaţionale, care este deopotrivă
aptitudinală şi dobândită.Forme ale comunicării umane : În sistemul lumii vii,
comunicarea atinge un punct maxim, în forma sa umană. Este unproces complex,
având în vedere formele, conţinuturile, nivelurile comunicării, diversitateacodurilor,
canalelor, situaţiilor, modalităţilor în care se produce. Comunicarea este un
fenomenplurivalent, în acelaşi timp relaţie, informaţie, acţiune, tranzacţie. Una
dintre cele mai frecvente diferenţieri utilizate în analiza comunicării umane are
labază natura semnelor utilizate în codarea informaţiei şi canalul predilect de
transmitere amesajului astfel rezultat. Din acest punct de vedere putem analiza :
comunicarea verbală,comunicarea paraverbală, comunicarea nonvebală. 1
2. 2. În comunicarea verbală, informaţia este codificată şi transmisă prin cuvânt şi prin
tot ceţine de acesta sub aspect fonetic, lexical, morfo-sintactic. Este specific umană,
are formă orală şi /sau scrisă şi utilizează canalul auditiv şi / sau vizual. Permite
formularea, înmagazinarea şitransmiterea unor conţinuturi extrem de complexe.
Tendinţa actuală este orientată spre cercetarea comunicării orale, mult timp
neglijată dincauza lipsei instrumentelor care să o surprindă în complexitatea sa.
Comunicarea paraverbală priveşte informaţia codificată şi transmisă prin
elementeprozodice şi vocale ce însoţesc cuvântul şi vorbirea şi care au semnificaţii
aparte. Aici suntincluse : caracteristicile vocii, particularităţile de pronunţie,
intensitatea rostirii, ritmul, debitulvorbirii, intonaţia, pauza etc .Comunicarea
paraverbală există concomitent cu comunicareaverbală, în cazul celei de a doua
apare fenomenul de supracodificare. Paraverbalul foloseştecanalul auditiv, ceea ce
face ca transmiterea unui mesaj extrem de bogat paraverbal să piardă dinconţinut.
Comunicarea nonverbală transmite informaţia codificată printr-o diversitate de
semnelegate direct de postura, mişcarea, gesturile, mimica, înfăţişarea partenerilor.
Dimensiunea nonverbală a comportamentului este puternic implicată în
construireacondiţiilor interacţiunii (privirea, orientarea corpului, poziţia, şi distanţa
dintre parteneri suntesenţiale pentru începerea, continuarea şi oprirea unei
comunicări ).La fel şi în cazul structurăriiinteracţiunii, ca şi în cazul influenţării
conţinutului acesteia. Important este cunoaştereapartenerului, stabilirea
mutualităţii şi facilitarea cognitivă. Exprimarea verbală este înţeleasă de prezenţa
gesturilor şi a mişcărilor. Interzicereaacestora dinrt-o cauză sau alta duce la apariţia
perturbărilor în comunicarea verbală. Gesturile cotidiene care însoţesc comunicarea
sunt :- expresorii sunt gesturi mimice sau corporale care însoţesc o trăire organică
sau cu halo afectiv ;- regulatorii sunt mişcările care permit, reglementează şi menţin
schimbul verbal dintreinterlocutori, susţin relaţia comunicativă;- ilustratorii sunt
mişcările care facilitează, susţin, completează exprimarea verbală. Privindconţinutul
aceste mişcări indică : direcţia, dimensiunea, forma, persoana, modalitatea de
acţiune;- emblemele sunt gesturi cu o anumită semnificaţie, au valoare de substitut
total al cuvântului; 2
3. 3. - adaptorii sunt activităţi manipulatorii stereotipe. Rolul lor este de descărcare şi
echilibrarepsihică, rol de supapă prin care se consumă surplusul de tensiune
generat de acomodarea la oanumită situaţie, inclusiv comunicativă. Fiecare din
categoriile gestuale îndeplineşte o funcţie specifică. În ansamblul eigestualitatea
umană este complementară : expresorii dezvăluie subiectul care
comunică,regulatorii structurează relaţia comunicaţională, ilustratorii sunt
determinanţi pentru conţinutultransmis ca şi emblemele, în timp ce adaptorii
facilitează racordarea şi adaptarea locutorilor lasituaţie. În funcţie de finalitatea
actului de comunicare, conştientizată sau nu de locutorii relaţieise pot delimita alte
tipuri de comunicare : accidentală, subiectivă sau instrumentală. Comunicarea
accidentală se caracterizează prin transmiterea întâmplătoare de informaţiice nu
sunt vizate expres de emiţător. Comunicarea subiectivă exprimă direct ( verbal,
paraverbal sau nonverbal) stareaafectivă a locutorului, din necesitatea descărcării şi
reechilibrării, în urma unei acumulări psihicepozitivă sau negativă. Comunicarea
instrumentală apare când sunt reunite o serie de particularităţi :- focalizarea
intenţionată pe un scop precis, comunicat mai mult sau mai puţin partenerilor-
urmărirea atingerii lui prin obţinerea unui anumit efect în comportamentul
receptorului- capacitatea de a se modifica, în funcţie de reacţia partenerilor, pentru
a-şi atinge obiectivul Ca o concluzie a celor relatate ar fi că : vorbim cu ajutorul
organelor vocale, darcomunicăm cu întregul nostru corp şi nu numai. Semnificative
sunt şi îmbrăcămintea, relaţiile pecare le stabilim, spaţiul pe care îl controlăm şi
distanţa la care ne plasăm faţă de interlocutor.Specificul comunicării orale în
consiliere Comunicarea specifică activităţii de consiliere psihologică şi educaţională ,
având învedere numărul de participanţi la aceste activităţi se împarte în comunicare
interpersonală şicomunicare de grup. Comunicarea în consiliere are anumite
variabile-tip psihologice cucomponenta atitudinală şi situaţională, cognitive şi
sociale. Abordând comunicarea din punct de vedere psiho-social, J.C.Abric spune că
,,nu poate ficoncepută ca un simplu proces de transmitere ; bazată pe interacţiune,
ea constituie întotdeauna otranzacţie între locutori: emiterea şi receptarea sunt
simultane, emiţătorul fiind în acelaşi timpemiţător şi receptor şi nu întâi emiţător,
apoi receptor (reciproca este şi ea valabilă)”. 3
4. 4. În comunicare acţionează factorii psihologici şi psihosociali specifici
actorilorcomunicării , codului şi canalului de comunicare. Factorii care influenţează
rolul actorilor în comunicare sunt :- variabilele psihologice care provin din
personalitatea, nevoile, motivaţiile şi intereselelocutorilor care se manifestă explicit,
implicit sau inconştient. Asupra comportamentuluiacţionează forţe pozitive care
induc un comportament de apropiere sau forţe negative care inducun
comportament de evitare. Aceste două tipuri de comportamente declanşează în
procesulcomunicării mecanisme psihologice distincte.- variabilele psihologice
cognitive influenţează comunicarea datorită modului de realizare acogniţiei.-
variabilele sociale se referă la poziţia locutorilor comunicării în câmpul social şi
anume : a ) rolurile şi statusurile sociale cu două situaţii distincte : conflictul de rol
şirigiditatea rolului b) prejudecăţile şi stereotipiileFactorii care influenţează codul şi
canalul de comunicare sunt :- variabile psihice sau obiective : elaborarea codului în
funcţie de caracteristicile psihice alereceptorului şi eliminarea ambiguităţilor în
codificare- variabilele psihosemantice : efectul de hallo, ponderea cuvintelor,
ordinea cuvintelor- alegerea canalului de comunicare care în consiliere este
preponderent comunicarea orală- rolul actorilor, important este ca fiecare partener
să se bucure de o anumită autoritateFactorii de context şi de mediu se referă la :-
contextul material şi temporal : organizarea spaţială a partenerilor, distanţa,
mobilarea spaţiului,mijloace ajutătoare, aspecte temporale;- contextul social :
prezenţa sau absenţa unui public sau a unor observatori care pot potenţa sauinhiba
comunicarea- contextul cultural şi ideologic : microcultura partenerilor şi
macrocultura mediului socialComunicarea interpersonală şi atitudinile
Comunicarea interpersonală este principalul tip de comunicare în consiliere. Ea
esteeficientă în funcţie de tipul de relaţie care se stabileşte între parteneri , relaţie
dependentă deatitudinile dezvoltate de cei doi interlocutori. 4
5. 5. Atitudinile în comunicare determină climatul relaţiilor, influenţează calitatea şi
naturarelaţiei.Tipuri de atitudini interpersonale :- atitudine de interpretare este o
practică utilă dacă este bine stăpânită care poate provoca înconştiinţa pacientului o
aotointerpretare corectă- atitudini de evaluare potrivit cărora se formulează
judecăţi pozitive sau negative în legătură cuceea ce spune celălalt- atitudinea de
ajutor prin care se propun soluţii pentru rezolvare problemelor prezentate-
atitudinea de chestionare (anchetă) dă posibilitatea de a pune întrebări cu scopul de
a uşuraexprimarea- atitudinea de comprehensiune arată celuilalt că te interesează şi
asculţi ceea ce spuneComunicarea în tehnicile de grup : În situaţiile de grup centrate
pe grup comunicarea are loc între membrii grupului, dupăvoinţa proprie a
membrilor lui cu scopul de a descoperi fenomenele de grup şi factorii careasigură
funcţionarea eficientă a grupului. Comunicarea în situaţiile de grup centrate pe
sarcină, conţinutul ei depinde de tipurile deîntruniri proiectate :- în întrunirile de
informare descendentă, comunicarea transmite grupului o sarcină, o normă,reguli,
consemne;- în situaţiile de informare ascendentă prin comunicare se culeg
informaţii din interiorul grupului;- în situaţia întâlnirilor-discuţi se schimbă
informaţii în cadrul grupului pe o anumită temă ;- în situaţia rezolvării unei
probleme membrii grupului caută soluţii comunicând. 5
6. 6. POTOFOLIUL DE SARCINISARCINA 1.Realizaţi o enumerare cât mai cuprinzătoare
a înţelesurilor termenului ,,a comunica”folosind verbe sau propoziţii simple. În
,,Dicţionarul explicativ al limbii române”, ,,a comunica” are înţelesul de ,,aface
cunoscut, a da de ştire, a informa, a înştiinţa, a spune, a se pune în legătură, în
contactcu…” Didier Julia, în ,,Dicţionarul de filozofie”dă ,,relaţiei între
persoane”,sensul derelaţie lingvistică care cuprinde totalitatea formelor de expresie
umană codificate în limbaj. Horst Ruckle în cartea ,,Limbajul corpului”dă definiţia
următoare : ,,comunicareareprezintă schimbul de informaţii”. Acest mod de a
comunica ,,presupune interacţia socială,prin utilizarea modurilor de comportare
înnăscute sau dobândite, precum şi existenţa unor semnaleverbale sau nonverbale
care sunt emise şi recepţionate conştient sau inconştient.” Denis McQuail defineşte
comunicarea ca un ,,transfer ordonat de semnificaţie” În cartea ,,Comportamentul
organizaţional”, Gary Johns defineşte comunicareafoarte general : ,,Comunicarea
este procesul prin care se schimbă informaţii între emiţător şireceptor „ , făcând
precizarea că cei doi poli pot fi persoane sau instrumente.SARCINA 2.Analizaţi, din
perspectiva sistemului de reprezentare, schiţa ,,C. F. R.” de I. L. Caragiale În schiţa ,,C.
F. R.” a lui Caragiale, comunicarea se realizează în grup, Niţă şiGhiţă pe de o parte şi
Muşteriul ( Amicul ) pe de altă parte. Comunicarea eliptică, viciată de prejudecăţi (
dacă o femeie este în compania unui bărbat,trebuie să existe neapărat o relaţie o
relaţie de natură sentimentală), face ca reprezentarea în ceeace priveşte persoana şi
moralitatea Miţei să fie deformată , nereală. Niţă şi Ghiţă comunică între ei şi
nonverbal (,, face cu ochiul”, ,,cei doi amicirâd” ), punându-se de acord asupra
naivităţii Amicului care poate să-şi lase soţia în companiaŞefului. 6
7. 7. Statutul Amicului, proaspăt căsătorit, subalternul şefului şi colocatar cu
acesta,induc şi mai mult convingerea că între Miţa şi Şefu există o legătură
amoroasă. Amicul estemândru de soţia sa , o femeie frumoasă cum au văzut cei doi
amici din fotografie. Nici şeful nuarată rău. Amicul se bucură de simpatia lui Niţă şi
Ghiţă deoarece aceştia văd în el un omslab, naiv , ,,tradus” de femeia iubită. Buna
dispoziţie a celor doi, care sunt alături de interlocutor, înţeleg cât de fericiteste
pentru că are o nevastă frumoasă, slubuşoară bunicică, relaţia cu Şefu foarte bună,
esteînlocuită de nedumerire şi chiar dezamăgire când află că de fapt Şeful este
cumnatul Amicului. Este de acord şi Amicul că nu putea să lase o mândreţe de
nevastă în companiaunui bărbat frumos, numai în cazul în care cei doi sunt fraţi. De
data aceasta a venit rândul Amicului să facă haz de presupunerile celor
doi.Comportamentul vesel al acestuia este opus plictiselii lui Niţă şi Ghiţă care
realizează că mesajul afost înţeles greşit şi în acest caz alăturarea din grupul
respectiv nu mai prezintă nici un interes, numai are nici un haz.SARCINA 3.Status şi
rol, conflictul de rol şi rigiditatea rolului cu influenţe asupra comunicării În cadrul
grupurilor şi colectivităţilor, comportamentele persoanelor se diferenţiazăpotrivit
funcţiilor, poziţiilor şi locurilor pe care le ocupă acestea în cadrul anumitor structuri
şisituaţii sociale. Statutul reprezintă o poziţie de bază a persoanei în structura
socială care poate fisituată la un rang mai înalt sau mai scăzut. J. Stoetezel defineşte
statutul ca reprezentând ,, ansamblu de comportamente lacare cineva se poate
aştepta în mod legitim din partea altora”. De exemplu, statutul de ,,inginer”
desemnează totalitatea comportamentelor pecare cel care ocupă această funcţie
este îndreptăţit să le aştepte de la colectivul de muncă, alţicolegi, director,
persoanele în raport cu care se defineşte. În cadrul grupurilor, statutele sunt cele
mai mici elemente, mai mult sau mai puţinlegate între ele, compatibile unele cu
altele, organizate în vederea atingerii unor scopuri comune. 7
8. 8. Statutul exprimă persoana ca membru al societăţii, exprimă îndatoririle,
drepturileşi obligaţiile persoanei şi se manifestă ca sursă de satisfacţie, ca un
veritabil sistem protectorpentru individ, permiţându-i să înainteze în viaţă.
Noţiunea de ,,rol” este strâns legată de cea de statut şi exprimă într-un fel,
reversulstatutului, adică ansamblul comportamentelor pe care alţii le aşteaptă în
mod legitim de la noi. De exemplu : comportamentele pe care le aşteaptă elevul de la
profesor, bolnavulde la medic, cumpărătorul de la vânzător, alcătuiesc rolul
profesorului, medicului, vânzătorului. Ceea ce pentru un partener de interacţiune
este statut, reprezintă rolul pentrucelălalt şi invers. Cele două fenomene se
întrepătrund, ambele se exprimă în termeni decomportamente expectate. Rolul
poate fi ideal sau real, general sau specific, presupus sau emergent. Indiferentde
accepţiunea care i se dă, relaţia mai mult sau mai puţin stabilă cu ceilalţi indivizi
este dată decomportamentul individului în cauză. Factorii care reglează producerea
şi schimbul, între indivizi, al comportamentelorcerute, permise, expectate, dorite
sau interzise de poziţiile lor sunt normele de grup.Conflictul de rol Dacă rolurile au
funcţie de reglare a raporturilor sociale şi funcţie integratoarepentru personalitate,
conflictele de rol pot compromite aceste echilibre. Având în vedere conflictul de rol
luat în discuţie trebuie făcute referiri la sursele deconflict ce ţin de condiţiile socio –
culturale şi anume :- proliferarea rolurilor în societatea contemporană;-
inconsecvenţa sau echivocul poziţiilor şi al modelelor corelative care apar fie între
două culturi( ,,marginalul” plasat într-o cultură diferită de a sa), fie între două clase
de vârstă ( cazuladolescentului ),fie între două grupuri profesionale ( cazul
maistrului, plasat între două claseprofesionale ) ;- evoluţia rolurilor o devansează pe
cea a statutelor şi a modelelor comune ( rolul femeiicontemporane );- articularea
deficientă a funcţiilor ( cazurile de interferenţă a posturilor într-o
organizaţieprofesională aflată în transformare ). 8
9. 9. SARCINA 4.Experiment care să pună în evidenţă prejudecăţi şi stereotipii Suntem
în situaţia unui părinte care vine din altă localitate şi doreşte să înscriepropriul copil
la şcoala din cartierul unde locuieşte acum ,în clasa I. Se adresează directorului şcolii
care precizează oferta educaţională pentru anulşcolar viitor. Vor fi trei clase I, la
care sunt încadrate trei cadre didactice bine pregătite : o tânărăabsolventă de
Institut pedagogic cu vechime de patru ani, o doamnă învăţătoare cu gradul didacticI
şi vechime de douăzeci şi cinci de ani şi o doamnă învăţătoare tot cu gradul didactic
I, în pragulpensionării. Opţiunea părintelui a fost pentru cadrul didactic cu vechimea
de douăzeci şi cincide ani în învăţământ şi gradul didactic I. După o perioadă, după
ce se interesează în cartiercompetenţele cadrelor didactice ce vor funcţiona la clasa
I, aflând şi numele acestora, revine laşcoală. Oferta este aceiaşi însă de data aceasta,
având informaţii noi privind persoanele încauză, alegerea se îndreaptă spre tânăra
absolventă. 1. În cazul primei alegeri au funcţionat prejudecăţile că un învăţător
tânăr nu are experienţă şi deci poate rezultate mai slabe în actul didactic, iar în cazul
viitoarei pensionare se spune că un om în pragul pensiei este conservator, mai puţin
receptiv la nou şi poate obosit. 2. Alegerea în cazul al doilea este influenţat de
percepţia pozitivă pe care o are un cadru didactic tânăr cu patru ani vechime,
datorită activităţii desfăşurate, imagine realizată de părinţii foştilor elevi , mulţumiţi
de prestaţia acesteia.SARCINA 5.Utilitatea interpretării în domeniul consilierii
Interpretarea permite relevarea de semnificaţii comportamentale, afective,
atitudinale etc.de care clientul nu este conştient . Este esenţial ca interpretarea să se
facă în momentul oportun,atunci când relaţia a ajuns în punctul în care clientul
poate integra acest gen de mesaj. Dacăinterpretarea survine prea devreme, va
constitui un motiv de defensă pentru client. De asemeneautilizarea neadecvată a
interpretării poate duce la blocarea mesajului spre client. Metodele interpretative
folosite sunt : clarificarea şi confruntarea. 9
10. 10. 1. Clarificarea : consilierul are scop clarificarea semnificaţiilor unui
comportament, afect, etc. al clientului comentat de acesta. Exemplu : ,,Nu este clar
cine de cine depinde”, ,,Eşti mai curând furios decât neliniştit” ; 2. Confruntarea :
reprezintă o metodă cu impact consistent asupra clientului care constă în punerea
lui în raport direct cu problematica analizată. Metoda se aplică atunci când relaţia
este bine structurată şi nici un caz ca trebuinţă agresivă a consilierului . Se pun faţă
în faţă discrepanţe dintre : - confruntarea de tip ,,afect – raţiune” –între gândire şi
trăire ( se simte deprimat şi singur, dar gândeşte că totul este bine ) ; - confruntarea
de tip ,,declaraţie – comportament” – ceea ce clientul afirmă şi cum se comportă ( se
consideră stăpân pe sine, dar este dependent ) ; - confruntarea de tip ,,sine – tu” –
între imaginea de sine şi percepţia celorlalţi (se consideră mult prea slab , dar
ceilalţi consideră că arată bine ) ; - confruntarea de tip ,,cred – este” – între ceea ce
clientul crede că este şi ceea ce este în realitate ( a reuşit să-şi construiască o carieră,
dar se consideră ratat ). Prin confruntare se propune clientului un alt câmp de
referinţă care permite o mai bună aproximare a realităţii şi integrare în prezent.
SARCINA 6. Formulaţi şi experimentaţi un caz de inducţie în chestionare Exemple : I.
Inducţia prin formularea întrebării : utilizarea verbului ,,a interzice”, în locul
verbului ,,a autoriza”. Prima formulare : ,,Sunteţi de părere că ar trebui să autorizeze
plimbarea animalelor decompanie în spaţiile publice? A doua formulare : ,,Credeţi că
ar trebui să interzică plimbarea animalelor de companie înspaţiile
publice?Răspunsuri : Cazul 1. Cazul 2. Da : 32% Da : 45% Nu : 68% Nu : 55%Sunt
preferate răspunsurile atenuate în defavoarea celor categorice. 10
11. 11. II. Inducţia prin ordinea întrebărilor :Se pune întrebarea : ,, Animalele de
companie au voie în spaţiile publice?Cazul I : Înaintea acestei întrebări se pune
întrebarea : ,,Sunteţi iubitori de animale?Răspunsurile la întrebarea de bază sunt
68%.Cazul II : Nu se pune nici o întrebare înainte.Răspunsurile afirmative la
întrebarea de bază sunt de 45%.Concluzie : între cele două cazuri este o diferenţă
semnificativă determinată de inducţiaîntrebării preliminare, care obligă
respondentul la o conduită conformă cu primele răspusuri.SARCINA 7.Sarcina
monitorul întru-un grup de diagnostic Grupul de diagnostic unde activează
monitorul care trebuie să se comporte ca unconsilier în situaţie de interviu
nondirectiv are următoarele caracteristici :- numărul de persoane între 8 – 12 ,de
vârste diferite, genuri şi profesii diferite- persoanele nu se cunosc între ele sau se
cunosc foarte puţin- pentru fiecare grup există un monitor ( supraveghetor )- grupul
are la dispoziţie aproximativ 15 şedinţe de câte 2-3 ore Scopul acestor tehnici de
grup este acela de a-i învăţa pe oameni să devină mai eficienţi înrelaţiile lor de
colaborare, de a dezvolta atitudini mai favorabile comunicării, relaţiiinterpersonale
mai suple mai puţin conflictuale. În acest mod ajunge să se cunoască mai binepe
sine. Exemplu : O familie aflată într-o situaţie dificilă deoarece află că unicul copil
care abia aintrat în clasa I este diagnosticat cu diabet zaharat. Această familie care
până nu de mult erafoarte echilibrată cu un climat sănătos şi foarte mulţi prieteni a
ajuns să trăiască într-oatmosferă încordată să evite pe oricine, singura preocupare
fiind problema de sănătate acopilului. După o perioadă de spitalizare a ajuns la un
centru de evaluare şi recuperare pentru copiibolnavi de diabet unde copilul a fost
internat împreună cu mama. Aceasta a participat laşedinţe de consiliere împreună
cu alte mămici. De aici în colo îmi imaginez cum a decurs oşedinţă de acest gen.
Prima întâlnire : 11
12. 12. - grupul este format din 10 persoane , mamele copiilor internaţi , persoane de
vârste şiprofesii diferite care nu se cunosc între ele - se întâlnesc într-o sală unde
specialistul, în cazul nostru monitorul le explică intenţiile şiprincipiile metodologice
fundamentale - după scurta expunere grupul este lăsat singur - nimeni nu are nici o
iniţiativă, se creează o stare de tensiune - la un moment cineva propune să spună
fiecare localitatea de unde vine pentru a secunoaşte - a doua propunere vine din
partea altei persoane mai active care ar vrea să afle care esteproblema cu care se
confruntă fiecare, ea fiind prima care sparge gheaţa în acest sens - când discuţia
ajunge să creeze sensibilitate la comportamentul celorlalţi, conducătorulgrupului
propune analiza primelor acţiuni întreprinse de aceştia : care a fost motivaţia
lor,impactul asupra celorlalţi, reacţia acestora - fiecare caută să contribuie la
înţelegerea a ceea ce se întâmplă lansând ipoteze înlegătură cu diferite
comportamente - transferă şi expune efectul unui comportament asupra lui însuşi.
SARCINA 8. Comportamentul animatorului în grupul centrat pe sarcină Grupul
centrat pe sarcină presupune un grup omogen, cu numărul de
membriipredeterminat, structura, coeziunea şi celelalte caracteristice deja formate.
Animatorul grupului nu se identifică cu liderul informal al acestuia, el estedoar
observator şi se transformă într-un operator de interviu de grup. Situaţiile de grup
centrat pe sarcină sunt utilizate mai ales în consiliereaeducaţională.Exemplu :
Grupul la care se face referire, este o clasă de elevi , clasa a III- a step. Colectivuleste
format din 17 elevi. La 15 septembrie a venit în această clasă încă un elev . Acesta
este îngrija bunicii materne deoarece părinţii sunt plecaţi în străinătate şi a fost
diagnosticat şi cudeficienţă mintală de limită. Achiziţiile în planul cunoştinţelor,
abilităţilor nu sunt la nivelulunui copil de clasa a III- a, în schimb este foarte bun la
dexterităţi. 12
13. 13. Integrarea în noul colectiv s-a realizat destul de greoi după ce au fost luateunele
măsuri. Profesorul de sprijin împreună cu învăţătorul clasei au hotărât să fie
folositeabilităţile şi talentul la desen ca un punct de plecare. Activitatea pe parcursul
unei zile când se lucrează pe centre să aibă una dintremetode care să se axeze pe
desen. Au fost proiectate activităţile şi desfăşurate. La analizafiecărei activităţi s-a
constatat că grupul din care a făcut parte I. O. rezultatele au fost cel maibine
susţinute prin desen , contribuţia esenţială fiind a acestuia. Valorificând ce avea mai
bun I. O., percepţia negativă din grup a fost înlocuităcu una pozitivă, elevul a început
să aibă încredere în forţele sale, iar comunicarea şirelaţionarea în clasa de elevi s-a
îmbunătăţit simţitor. Din acest moment putem spune căadaptarea şi integrarea în
noul colectiv s-a realizat.SARCINA 9. Imaginaţi o situaţie de comunicare în care se
manifestă macrobariere în comunicare Macrobarierile (bariere contextuale ) din
comunicare se împart în trei mari grupe :- tehnico – economice : volumul
informaţiilor, complexitatea informaţiilor, nivele de dezvoltare economică ;-
culturale : diferenţele culturale, diferenţe religioase, mentalităţi, obiceiuri, limbă,
tradiţii;- social – politice : libertăţi sociale, statute politice, permeabilitatea
graniţelor, legislaţii.Exemplu : Adopţiile internaţionale ;( bariere ce ţin de legislaţie )
După 1990, comunitatea internaţională şi-a îndreptat atenţia asupra
copiilorinstituţionalizaţi sau din familiile numeroase foarte sărace. În acea perioadă
au fost adoptaţi foarte mulţi copii prin intermediul unor fundaţiiumanitare din
Franţa, Anglia, Statele Unite care au venit să sprijine aceşti copii. La aceavreme au
fost prezentate în presă cazuri de copii ,,adoptaţi” de diverşi prin negociere
directăcu părinţii copiilor, contra unor sume modice. Mai mult au fost făcute procese
de intenţie unor personalităţi politice din sferaguvernamentală care au facilitat şi
obţinut foloase necuvenite în urma adopţiilor care au avutloc. O serie de copii au
fost monitorizaţi în continuare, se cunoaşte situaţia lor, dar în cazulaltora, odată cu
plecarea din ţară li s-a pierdut urma. 13
14. 14. Pentru a nu se mai ajunge în astfel de situaţii, Uniunea Europeană a impus,
înainte deintegrare, condiţii în ceea ce priveşte protecţia şi respectarea drepturilor
copilului şiarmonizarea legislaţiei privind adopţiile internaţionale, pentru a se
elimina barierele decomunicare între ţara noastră şi celelalte state.SARCINA
10.Imaginaţi o situaţie de comunicare în care se manifestă microbarierile de
comunicare Ne aflăm într-o şcoală de masă pilot unde elevii cu cerinţe educative
speciale vor fiintegraţi individual sau în grup , depinde de la caz la caz. Aici este
detaşat un profesor desprijin cu vechime în şcoala specială şi experienţă în
activitatea cu elevul deficient mintal.Profesorul nu a fost format pentru noua
activitate şi nici materiale informative nu au apărut înacest sens. Cunoştinţele
privind această problematică le-a dobândit în urma absolvirii uneifacultăţi de
psihopedagogie. Cu toate acestea consideră că un prim pas în ceea ce
priveşteintegrarea copiilor cu CES, este constituirea echipei de lucru, iniţial profesor
CDS –învăţătorul clasei. Are loc o primă întâlnire.Problema supusă dezbaterii : ,,
Integrarea copiilor cu ,,cerinţe educative speciale”Sursa : profesorul de
sprijinReceptorul : cadrele didacticeBariere ale sursei în comunicare :- profesorul,
persoană emotivă care se exprimă mai greu în public ;- folosirea în comunicare a
unor termeni : ,, CDS/Itinerant ( cadru didactic de sprijin /itinerant ), elev cu
CES(elev cu cerinţe educative speciale ), PIP( plan de intervenţiepersonalizat ), PEG
( plan educaţional de grup ), PEI ( plan de educaţional de intervenţie )”,ca şi când
receptorul i-ar cunoaşte ;- subiectivismul profesorului care crede în funcţionarea
acestui sistem deşi nu este verificat şivrea să convingă interlocutorii cu orice preţ de
eficienţa acestuia ;- informaţia nestructurată prezentată haotic.Bariere ale
receptorului în comunicare :- învăţătorii nu cred în eficienţa acestui sistem,
intervenind prejudecata , ,,că elevul cu nevoispeciale trebuie şcolarizat numai în
şcoala specială ; 14
15. 15. - nu sunt înţeleşi termenii utilizaţi în comunicare ;- se constată dezinteres şi
inerţie în acceptarea unui nou sistem în activitatea cu elevii ;- credinţa că noile
măsuri nu fac decât să împovăreze şi mai mult activitatea zilnică de la clasăBariere
ale canalului de comunicare :- indiferenţa şi ostilitatea receptorului ;- lipsa
mijloacelor care să susţină mesajul şi să-l explice. 15