Sunteți pe pagina 1din 4

„Lumea noastră arde în foc și pară!

” – Sfântul
Lavrentie de Cernigov – STRANA ORTODOXĂ
stranaortodoxa.wordpress.com

‘Întrebare: „Părinte, de ce pentru multă lume împlinirea profeţiilor legate de vremurile din
urmă suscită o stare de depresie, posomoreală și frică? Pentru mulţi așteptarea venirii
Domnului nostru Iisus Hristos este echivalentă cu o catastrofă iremediabilă, cu o
pedeapsă cerească?“
– Frica pricinuită de păcatele comise umbrește bucuria celei de-a Doua Veniri, deși
atâtea și atâtea generaţii de creștini o așteptau însetaţi. Deștepţii au râs și continuă să
râdă de ei. Numai că, cei însetaţi de întâlnire, aceia L-au și întâlnit pe Hristos – nu pe
pământ, ci în împărăţia lui Dumnezeu. Păcătoșenia noastră, ca un văl des, acoperă ochii
duhovnicești, și aceasta, de asemeni, este un semn al vremurilor.
Domnul ne acordă timpul necesar ca să trăim creștinește, ne dă posibilitatea să ne
orânduim viaţa, dar în caz că omul nu înaintează, el începe să se degradeze și merge
spre pierzanie. Pământul nu este un tărâm al veșniciei – este un tărâm vremelnic, care
astăzi ţi s-a dat, iar mâine ţi s-a luat. Aici încă putem să facem o alegere, iar dincolo –
nimic nu se mai poate schimba. Cei care s-au deprins să vieţuiască cu Dumnezeu, vor
spori în Domnul, vor spori în dreptate, se vor învrednici de milostivirea lui Dumnezeu, iar
cei care L-au tăgăduit pe Dumnezeu, luptând împotriva Lui, cu siguranţă, vor merge în iad.
Îmi amintesc povestirea unei surori de caritate, care, în timpul războiului cu nemţii, lucra
într-un spital militar; în salonul ei se a a un o ţer rănit mortal – o schijă
de obuz i-a smuls intestinele. A ându-se în această stare îngrozitoare, a zăcut trei zile,
răcnind de durere, separat de ceilalţi cu un paravan confecţionat dintr-un cearșaf alb,
pentru că nu mai era nimic de făcut. Sora de caritate, miloasă, trecând l-a însemnat cu
seninul S ntei Cruci prin paravan. Drept răspuns a auzit înjurături pline de indignare.
Rănitul striga scos din re: „Aaaa…, tu să-mi faci mie cruce!… Eu am omorât mii de-alde
tine, iar ţie ţi-a trecut prin minte să-mi faci cruce?“ Și căuta pistolul ca s-o împuște pe
tânăra nevinovată. Deci, omul acesta, vânzându-se diavolului, a simţit semnul
S ntei Cruci făcut prin paravan și a fost cuprins de furie. Trei zile și trei nopţi s-a chinuit,
murind fără să se căiască.

Domnul ne va ajuta și nouă, cum le-a ajutat primilor creștini, care erau sfâșiaţi de are
sălbatice sau erau supuși la multe alte chinuri. Hristos a pătimit pentru toţi, și ei
la rândul lor erau mistuiţi de dorinţa de a pătimi pentru Hristos.
Iată cum Hristos ne acoperă prin milostivirea Sa, iar noi, mici la su et cum suntem, ne
închipuim că am reușit în toate și vrem să păstrăm tot ce-am agonisit numai
pentru noi, pe vecie. Vecii vecilor nu vor aici. Tot ce ni s-a dat pentru un timp – se va lua
de la noi. „Căci pământ ești și în pământ te vei întoarce“ (Facerea 3, 19).
E îngrozitor să părăsești această lume fără nimic, înseamnă că în zadar ai trăit pe
pământ.
Pentru a se mântui, omul trebuie să atingă un anumit nivel duhovnicesc. Noi, însă, ne
gândim la cele pământești, dobitocești, su etești, iar cele dumnezeiești rămân pecetluite
cu șapte peceţi.
Domnul Se va lepăda de noi, dacă nu vom reuși să trezim în noi înșine sentimentul de
căinţă, dacă nu ne vom strădui să ne curăţim de murdăria pe care am acumulat-o aici.
Iată pentru ce avem nevoie de Biserică, de Dumnezeu, de iubirea de oameni.
Întrebare: „În încheierea convorbirii noastre, v-aș ruga, părinte, să răspundeţi la o
întrebare atât de importantă – în ce constă, realmente, după păre-
rea dvs., pericolul evoluţiei evenimentelor actuale din lume la nivel duhovnicesc?
Și de ce anume trebuie să ne temem noi, creștinii ortodocși?“
– Controlul economic total va pregăti instaurarea împărăţiei antihristului; aceasta ne-o
adeverește textul Apocalipsei. Fără un puternic sistem economic, care să-i permită
să cucerească întreaga lume, antihristul nu va veni, deoarece nu va putea să conducă
lumea, fără să-i aibă ca ostateci pe majoritatea oamenilor. (Cardinalul Ratzinger însuși a
trasat o paralelă între „noua ordine mondială“ americană și venirea antihristului). Orice
împotrivire din partea noastră contribuie la amânarea acelor evenimente, care totuși vor
trebui să se înfăptuiască.
După părerea mea, primejdia cea mai mare este să ne lăsăm expuși acestei prelucrări
totale. Oamenii, însă, nu vor să audă de așa ceva. Gândul le stă la ce vrei și ce
nu vrei: la agonisirea de averi, la distracţii, plăceri – un ospăţ al ciumaţilor – și toate
acestea astăzi când ne a ăm în preajma unor evenimente fatale. Pretutindeni domnește
lipsa de grijă și nepăsarea duhovnicească care, sunt întreţinute și de către mijloacele de
informaţie în masă, care servesc cu slugărnicie aceluiași scop, deoarece s-a plătit deja
pentru tot. Iar cine plătește, acela comandă și muzica. Așa și în viaţa noastră actuală. Nu
mai are nici un rost să ne punem speranţa în unele personalităţi sau altele, în cine știe ce
împrejurări favorabile. Desigur, Dumnezeu Cel Atotputernic poate să îngrădească ţara
noastră de molima universală, măcar pentru un timp oarecare, deși Apocalipsa Sfântului
Ioan Teologul nu ne dă speranţa că până la urmă vom reuși să ocolim această cursă.
Domnul poate să amâne timpul, pentru ca o parte a poporului nostru să se mântuiască,
iar noi, dreptmăritorii creștini, credem în profeţiile S nţilor Părinţi, precum că în vremurile
din urmă se va proslăvi duhovnicește împărăţia rusească, în care se vor aduna
cei mai aleși oameni de pe pământ, ca la sfârșit să e toţi împreună. Credem în asta, dar
avem nevoie de pocăinţă. Trebuie să m vigilenţi și să ne orientăm mai atent în lume.
Să nu ne lăsăm captivaţi de pasiuni și de hazardul legilor pământene, indcă toate
acestea ne îndepărtează „cu succes“ de Dumnezeu. Totul depinde de faptul dacă am
trăit sau nu în Hristos. Nimic nu poate ascuns de Ochiul atotvăzător. Despre Dumnezeu
vorbesc mulţi dintre teologii contemporani, (mai ales cei care au studiat în Apus, care a
apus de la dreapta credinţă) dar sunt ei oare capabili să arate calea cea dreaptă a
mântuirii aproapelui?

Mântuirea noastră stă în nădejdea atotcuprinzătoare în Domnul, și în lumina acestei iubiri


vom putea să vedem adevărata natură a lumii acesteia, pentru ca să prevedem primejdia
fără greș și să preîntâmpinăm dezamăgirile.
Revenind la chestiunea codi cării, aș dori să mai adaug, că nimeni nu ne poate da
binecuvântare să luăm codul barat. Domnul ne-a dat voinţă liberă, care trebuie preţuită și
păzită, pentru că nu există dar de la Dumnezeu mai preţios și mai mântuitor.
Am văzut cândva cum se sacri că oile. În orătoare priveliște! Imaginaţi-vă o turmă de
cinci mii de oi mânate în ţarcul abatorului. Animalele simt miros de sânge,
încep să se agite. Cum s-o scoţi la capăt cu ele? După cum s-a dovedit, e simplu: capul
turmei este scos de pe banda rulantă, urcat pe esplanadă, și întreaga turmă se aliniază la
rând.
Berbecul însuși este ultimul care împărtășește soarta turmei.
Noi, cei scufundaţi în agitaţia lumii, în naivitatea noastră uităm ușor de noi înșine. Haideţi
să nu uităm că lucrarea mântuirii noastre este lucrarea liberei noastre voinţe omenești.
Domnul ne-a dat această voinţă, iar noi s-ar cuveni s-o înmulţim în Domnul, și nu în
fărădelegi. Iată de ce este: „fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul păcătoșilor“ (Psalm
1, 1).
De ce grăiește Domnul despre fericirea celor ce nu merg în sfatul necinstei și în calea
păcătoșilor nu stau? De ce? De aceea că, într-adevăr, lumea noastră arde-n foc și pară! Și
numai acela va scăpa de foc, care va rămâne credincios Domnului, legămintelor Sale,
neţinând seama de nimic, de nici un fel de împrejurări pe care ni le poate zugrăvi
închipuirea sau ni le poate istorisi altcineva. Amin! Vino, Doamne Iisuse! (Apoc. 22,
20).”

Sfântul Lavrentie de Cernigov

(A carui pomenire o săvârșim astăzi, 20 ianuarie)

Sursa: sf. lavrentie de la cernigov – viata, invataturile si minunile(1)

Dacă ți-a plăcut: