Economia mediului

Curs 1

Prof. dr. Claudia-Maria Simonescu

2018-2019
1
 Economia mediului - definiţie şi conţinut
• Problema mediului înconjurător, nu este nouă, ea a stat în atenţia mai mult sau
mai puţin conştientă a omului, a societăţii încă de la începutul industrializării
(prima jumătate a secolului al XIX-lea), devenind acută doar în a doua jumătate a
secolului XX - fapt ce a determinat o serie de organisme naţionale şi
internaţionale să se sesizeze de consecinţele nu numai asupra sănătăţii societăţii
dar, şi asupra productivităţii economice nu pe termen scurt şi mediu ci pe
termen lung.

• În acest context s-a ajuns la necesitatea analizelor economice în contextul

stării mediului şi a problemelor de management ale acestuia.

• Problema abordării mediului prin prisma economicului a condus şi la câteva

formulări ale acestui domeniu şi anume:
• economia mediului înconjurător,
• economic,
• ambianţă,
• economia mediului natural,
• economia protecţiei mediului.
2
• Aceste variaţii pe aceeaşi temă - mediu, se datoresc definiţiilor date în ultimele
decenii de mediu natural, mediu înconjurător, mediu ambiental şi, evident,
mediu geografic.

• Termenul cel mai des utilizat este economia mediului.

• Economia mediului, considerată ca disciplină economică, deşi este

interdisciplinară de graniţă între economie şi disciplinele care ocupă de
studierea componentelor mediului, a stării şi protecţiei lui, se ocupă cu
evaluarea capacităţii sistemului natural de a participa la transferul către
sistemul artificial în regim static şi dinamic a resurselor sale în condiţiile
menţinerii potenţialului şi calităţilor acestora şi a capacităţii de regenerare.

• Economia mediului trebuie să aibă ca obiectiv principal fundamentarea

deciziilor eficiente de gestionarea resurselor mediului de către om, de a se
desfăşura activităţile economice în concordanţă cu legile naturii.
Ca urmare,
-menţinerea capacităţii de regenerare,
-prevenirea degradării şi reconstrucţia mediului deteriorat în scopul eficienţei
activităţilor economice sunt obiective ale economiei mediului.

-Economia mediului trebuie să se ocupe de:

• gestionarea raţională a resurselor,
• daunele şi costurile legate de mediu,
• instrumentele economice ale politicii de mediu,
• mijloacele micro şi macro economice de protecţia mediului.

• O alta definitie a Economiei mediului - studiul deciziilor care au consecințe asupra

mediului și modul în care acestea pot influența aceste decizii calitatea mediului.
Relaţia dintre mediul natural şi economie
Aspecte fundamentale
1. Ce este degradarea mediului şi de ce se manifestă aceasta?
2. Ce nivel de calitate a mediului ar trebui să se atingă?
3. Cum organizăm/infiinţăm instituţiile pentru a ȋmbunătăţi şi/sau a proteja
calitatea mediului?

Instituţiile se referă la structura organizaţională de bază a societăţii cum ar fi:

legi, obiceiuri sociale, pieţe, firme, guverne.
De ce a apărut poluarea mediului?
Cȃteva dintre explicaţiile uzuale privind poluarea mediului
Degradarea mediului este rezultatul comportamentului imoral
Dacă este adevărat atunci toţi acţionăm imoral.
Economia mediului (şi economia ȋn general) nu judecă omul ci caută să
ȋnţeleagă comportamentul acestuia.
Degradarea mediului este rezultatul ȋnregistrării de profit. De obicei
firmele au grijă doar de propriul profit şi nu se preocupă de impactul
deciziilor şi activităţii acestora asupra calităţii mediului.

Probabil adevărat, dar nu este suficient:

-consumatorii poluează;
- firmele poluează;
- industria poluează;
- agenţiile guvernamentale poluează;
- la nivel global, cele mai importante fenomene de poluare s-au ȋnregistrat
ȋn regimurile comuniste sub care orice activitate trebuia să aducă doar
profit.
Degradarea mediului este rezultatul lipsei de informaţii

"Dacă am fi știut modul ȋn care acțiunile noastre afectează mediul cu

siguranţă ne-am fi schimbat comportamentul". Acest lucru se constată din
ce ȋn ce mai mult ȋn zilele noastre, iar o mai bună informare asupra calităţii
mediului şi a modului ȋn care poluarea ne afectează va avea ca şi rezultat o
scădere a nivelului de degradare a mediului.

Există ȋnsă şi situaţii ȋn care nivelul de informaţii privind poluarea mediului

este corespunzător, dar totuşi consecinţele acţiunilor se resimt prin
afectarea calităţii mediului.
Din nou, de ce a apărut poluarea mediului?
Cel mai simplu răspuns este pentru că putem. Deşeurile reprezintă o consecinţă
inevitabilă a activităţilor de producţie şi de consum.

Aceasta este o consecinţă simplă a legilor fundamentale ale termodinamicii.

Prima lege: Energia şi materia nu pot fi create şi nici distruse, ci doar se
transformă.
A doua lege este legea entropiei, care limitează abilitatea moastră de a recicla.

Odată ce acceptăm că deşeurile sunt inevitabile ne vom confrunta cu o

problemă practică: Cum eliminăm aceste deşeuri care rezultă din activităţile de
producţie şi consum? Industria, firmele şi producătorii de deşeuri vor căuta cele
mai ieftine metode de a „scăpa/elimina”de deşeuri. Cea mai simplă metodă
practicată ȋn zonele rurale este de a arde deşeurile menajere. Acesta este cea
mai puţin costisitoare metodă de a reduce cantitatea de deşeuri produse.
Consecinţele asupra sănătăţii sunt minore dacă arderea deşeurilor nu este o
practică uzuală pentru ȋntreaga comunitate, dar când toţi locuitorii unui
sat/comune își ard gunoiul menajer atunci devine o problemă.
Pentru atingerea obiectivelor economiei mediului se conturează câteva
direcţii sau câteva laturi ale acestei discipline:

• elaborarea tehnicilor de evaluare, în sens financiar, a fenomenelor legate

de evoluţia mediului şi utilizarea unor metode de analiză ca suport
decizional;

• definirea şi aplicarea instrumentelor politicii de mediu;

• evaluarea dimensiunilor fenomenelor şi politicilor de mediu, la scară

regională şi globală (de la nivel naţional la cel internaţional);

• fundamentarea trecerii de la un model de dezvoltare sectorială la modelul

de dezvoltare integrală şi durabilă.
Economia si mediul
Relaţii ȋntre fluxurile de emisii şi bunăstarea (dezvoltarea) omului
 Caracterul interdisciplinar şi integrator al
Economiei mediului

Mediul natural, înconjurător sau geografic ca obiect al Economiei mediului,

reprezintă un sistem cu foarte multe subsisteme în interconexiune care face
obiectul de studiu al multor discipline naturaliste şi socio-umane care furnizează
informaţii şi concepte care trebuiesc analizate şi integrate în conceptele,
pârghiile şi instrumentele economice şi ale mediului.

• Pentru economia mediului sunt indispensabile cunoaşterea legilor biologiei,

ecologiei, geografiei şi economiei, a relaţiilor de cauzalitate între structura,
funcţia şi dinamica ecosistemelor, evaluarea productivităţii şi elementelor
spaţio-temporale ale acestora.

• Pe de altă parte, implementarea şi evaluarea impactelor a unor politici

economice în domeniul mediului se pot face numai prin luarea în considerare a
conceptelor şi cunoştinţelor aparţinând sociologiei, filozofiei şi politologiei.
Volumul mare de informaţii provenit din disciplinele implicate în studierea
mediului şi care trebuie pus în relaţie cu dezvoltarea socio-economică implică
apelarea la modele matematice susţinute de modele fizice şi chimice pentru
explicarea şi fundamentarea sistemelor naturale.

• După se observă caracterul interdisciplinar al volumului de informatii

implica integrarea acestora, rezultand caracterul interdisciplinar si integrator
al Economiei mediului.

Evident că Economia mediului îşi crează la rândul ei concepte, legităţi,

instrumente pentru a-şi realiza obiectul fundamental subliniat anterior
(gestionarea resurselor de către om, desfăşurarea activităţilor economice în
concordanţă cu legile naturii).
 Limite ale economiei mediului
Există, cel puţin în etapa actuală şi fără o prognoză până când, o contradicţie, o
incompatibilitate între optimul economic şi optimul ecologic şi aceasta în raport
cu capacitatea de suport a mediului, respectiv a diferitelor ecosisteme sau a
sistemului aşa zis natural.

• Această contradicţie principală în etapa actuală între mediu (natură) şi societate

(om) decurge din:
• structura şi dinamica consumului de resurse;
• caracterul poluant (în diferite grade) al tehnologiilor sistemului productiv;
• politica locală, regională şi internaţională.

• Chiar dacă se ia în considerare şi s-ar generaliza aplicarea creşterii economice

zero (promovată de Clubul de la Roma), cumularea proceselor de poluare,
afectează capacitatea de autoepurare a ecosistemelor şi accentuează contradicţia
dintre mediul economic şi cel “natural” fapt ce conduce la prefigurarea unor
măsuri - unele maximale bazate pe criterii ecologice şi, altele minimale având la
bază criterii economice.

Cresterea economica zero semnifica situatia in care rezultatele economice

absolute si populatia totala sporesc in acelasi ritm, nivelul rezultatelor pe locuitor
ramanand constant.
Clubul de la Roma este o organizație de tip think tank și o denumire simbolică
pentru o organizație al cărei scop este să supună atenției întregii lumi diverse
aspecte referitoare la viitorul planetei.

Think tank este un termen ce caracterizează o asociație sau o organizație de

persoane specializate sau chiar o singură persoană competentă care oferă, de
regulă gratuit, informații necesare pentru a crea, amplifica, diminua, înlătura,
organiza sau optimiza un anume compartiment funcțional al societății, așa cum ar
fi optimizarea structurii militare, economice, politice, culturale la nivel local,
regional, statal, continental sau chiar la nivel global.

Clubul de la Roma este compus din oameni de știință, economiști, oameni de

afaceri, înalți funcționari publici, șefi de stat și foști șefi de stat de pe toate cele
cinci continente.

„Dacă Clubul de la Roma are vreun merit, acesta este întâietatea în a se răzvrăti
împotriva ignoranței sinucigașe a omenirii cu privire la adevărata ei condiție.”
afirma fondatorul Clubului, Aurelio Peccei.

Clubul de la Roma a fost fondat în aprilie 1968 de către Aurelio Peccei, industriaș,
fost președinte al companiei Fiat și Alexander King, om de știință scoțian.