Sunteți pe pagina 1din 9

Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

Igiena
-Referat –

ROLUL AERULUI ÎN RĂSPANDIREA


BOLILOR INFECȚIOASE

Profesor:

Teodorescu Silvia

Elev: Popescu Alina Silvia

Clasa : AMG 1J

2018-201
ROLUL AERULUI ÎN RĂSPANDIREA BOLILOR
INFECȚIOASE
Este cunoscut faptul ca aerul, prin compozitia sa in oxigen, contribuie la desfasurarea
proceselor metabolice si astfel este intretinuta dezvoltarea si supravietuirea individului.
Tulburari ale compozitiei aerului, incarcarea acestuia cu diversi agenti patogeni (chimici,
fizici, biologici, etc.) sau modificarea proprietatilor aerului sunt factori care pot contribui la
alterarea starii de sanatate.
Lumea vie se împarte în macroorganisme (omul şi animalele) şi microorganisme pe care
le vom denumi cu un termen general microbi în care se încadrează: bacteriile, virusurile,
micoplasmele, metazoarele, protozoarele etc.

Poluarea aerului
Agentii patogeni, de tipul microorganismelor (bacterii, fungi, etc.) purtati de aer sunt
cauze majore de morbiditate si mortalitate in lumea intreaga. Mult mai raspandite decat
microorganismele sunt o serie de agenti chimici si particule anorganice care pot influenta foarte
mult starea de sanatate. Acest tip de poluare afecteaza atat tarile slab dezvoltate cat si cele
dezvoltate.
In cadrul poluarii aerului atmosferic se descriu doua tipuri majore de poluare cu
implicatii in patologia organismului – poluarea aerului de exterior sau poluarea aerului
atmosferic si poluarea aerului de interior.
Poluarea aerului de exterior (aer atmosferic)
Aerul atmosferic din tarile bogat industrializate este plin cu o serie de microorganisme si
particule anorganice care, in functie de tipul si timpul de expunere la agentul patogen, pot cauza
o serie de afectiuni pulmonare cu ecou la nivelul altor aparate si sisteme (cardiovascular, renal,
digestiv, etc.).
Principalii agenti patogeni din aerul atmosferic sunt reprezentati de ozon, dioxid de azot,
dioxid de sulf, monoxid de carbon, aerosoli acizi, alte particule, etc.
Poluarea aerului de interior
Pe masura ce locuintele se dezvolta si devin din ce in ce mai moderne, potentialul de
poluare al aerului de interior este intr-o continua crestere. Dintre poluantii de interior, cei mai
importanti sunt reprezentati de:
- Fumul de tigarete – prin incarcatura de monoxid de carbon si efectele acestuia asupra
sanatatii;
- Dioxidul de azot – este poluant atat de exterior cat si de interior;
- Azbestul – folosit ca material izolant, a fost interzis in majoritatea tarilor europene
datorita potentialului sau de a dezvolta o serie de boli pulmonare dintre care cele mai de
temut sunt reprezentate de azbestoza si carcinomul bronhopulmonar;
- Fumul de lemn – contine variati oxizi de nitrogen si particule de carbon. Este un compus
iritant care poate determina infectii pulmonare sau poate avea un potential carcinogenic
(poate da nastere unui cancer).
- Bioaerosolii – pot contine o serie de agenti microbiologici patogeni care pot cauza boli
ale aparatului respirator – boala cu Legionella, pneumonii virale, raceli comunitare, etc.
AERUL joacă un rol epidemiologic important constituind calea de transmisie pentru un
număr mare de agenți patogeni.
Infecţiile se realizează prin transmiterea microorganismelor patogene de la sursă la omul
sănătos. Dintre mediile de circulaţie a microbilor, aerul este unul preferat, pentru că particulele
de praf sau salivă au posiblitatea de a contamina persoane dintr-o rază de apropiere de 1,2 - 2
metri, cu o rezistenţă de până la 30 - 40 de minute. Astfel, pericolul de îmbolnăvire devine direct
proporţional cu distanţa la care ne aflăm de bolnav şi durata contactului.
Infectiile iau contact cu organismul prin nas, faringe şi aparatul respirator.
Studiile arată că riscul de îmbolnăvire în timpul iernii este mai mare, petrecând mult timp
în locuri aglomerate – mijloace de transport în comun, avioane, săli de clasă, grădinițe,
cinematografe, etc. Infectarea se poate face prin transmiterea microorganismelor patogene de la
omul bolnav la omul sănătos.
Lucrurile se complică iarna deoarece vremea rece poate agrava de exemplu o răceală sau
altă boală, poate intensifica diferite simptome sau suferințe grave ale organismului: durerile de
cap și durerile de spate, bolile de inimă, osteoartrita, astmul, simptomele în cazul unor boli
dermatologice.

Supraviețuirea în aer a germenilor patogeni depind de o serie de factori:


- temperatura aerului;
- unicitatea aerului;
- agenți cu acțiune bacterială;
- radiațiile UV.

Unii bacili au o rezistență relativ mare (bacilul COH și DIFTERIC), alții scăzută
(VIRUSUL RUJEOLEI).

Boli infecțioase transmise pe calea aerului:


- Bolile copilăriei (rujeola, rubeola, scarlatina, varicella, oreionul)
- Gripa, guturaiul, tusea convulsivă, pneumonia, tuberculoza, encefalita, meningita
Printre simptomele rubeolei se numără febra uşoară, tusea, faringita, durerile de cap,
starea de indispoziţie, erupţia cutanată sub forma unor pete roz.
În cazul varicelei cele mai frecvente simptome sunt febră, oboseală, apetit diminuat,
dureri de cap, inflamaţia gâtului, erupţia pruriginoasă.
Printre simptomele rujeolei se numără febra, tusea, prezenţa unor pete mici albe pe
mucoasa obrajilor, erupţia cutanată de culoarea roţie.
Scarlatina, această boală se poate transmite pe calea aerului, prin tuse, vorbire și strănut.
Bacteriile de scarlatină provoacă erupții cutanate și durere în gât. Boala poate să apară frecvent
în școli, grădinițe și alte instituții ale comunității. Pericolul este mai mare în lunile reci, în
perioada octombrie - februarie.
Printre simptomele oreionului se numără afectarea glandelor salivare, în special parotid.
Gripa
Epidemia de gripă apare frecvent iarna.
Este o infecție virală care se poate răspândi ușor pe calea aerului, prin tuse și strănut.
Primele simptome se observă imediat și pot fi confundate cu simptomele unei răceli:
oboseală, tuse, dureri musculare, frisoane și transpirații, dureri de cap. Treptat apare tusea,
senzația de gât uscat, stările de greață și vomă, lipsa poftei de mâncare și starea de slăbicine în
organism, care arată clar că boala s-a instalat.
Gripa se poate preveni prin vaccinare.

Răceala este cauzată de virusuri, care se pot transmite pe calea aerului.


Persoanele care se expun la frig și au sistemul imuntar slăbit nu pot lupta împotriva
virusurilor. În sezonul rece este recomandat ca organismul să fie protejat de frig prin
îmbrăcăminte adecvată și consumul de lichide calde: ceai, lapte, supe.
Răceala este cauzată de virusuri iar aceștia se răspândesc prin tuse și strănut. Multe
persoane duc mâna la gură când strănută sau tușesc, iar astfel dacă au o boală activă mâinile lor
vor fi contaminate. Prin atingerea obiectelor din jur cu mâinile contaminate se poate crește
pericolul de transmitere a infecției. Spălarea mâinilor este esențială pentru menținerea sănătății.

Tusea convulsiva
Tusea convulsiva este o infectie acuta a cailor respiratorii, foarte contagioasa, cauzata
de Bordetella pertussis. Se caracterizata prin accese paroxistice de tuse spastica.
Afectiunea se transmite foarte usor de la o persoana la alta, prin picaturi exteriorizate in
aer in timpul acceselor de tuse sau prin stranut. Izvorul de infectie este bolnavul cu tuse
convulsiva. Contagiozitatea este foarte mare si incepe la 7 zile dupa expunere si sfarseste la 3
saptamani de la debutul tusei. Majoritatea persoanelor expuse microbului contracteaza boala.

Tuberculoza
Tuberculoza se transmite prin inhalarea picăturilor infectate de la persoanele din
jur.
Această boală extrem de contagioasă poate fi transmisă pe calea aerului. Este suficient ca
o persoană care are boala activă să strănute, să răspândească în aer picături infectate și acestea să
fie inhalate de alte persoane care se află în apropierea sa, astfel acestea pot avea un risc foarte
mare de a se îmbolnăvi de TBC. Acest lucru se poate întâmpla în locurile aglomerate, în spații
închise, călătorind cu avionul sau folosind mijloace de transport în comun. Odată ce sunt
inhalate, picăturile infectate ajung în plămâni unde se instalează, se înmulțesc și încep să distrugă
țesutul pulmonar. Acest lucru se poate întămpla mai ales dacă sistemul imunitar este slăbit sau nu
funcționează așa cum ar trebui pentru a combate răspândirea bacteriilor în organism. În spațiile
mici, aglomerate, unde aerul este închis și ventilația precară, bacteriile circulă mult mai ușor, iar
riscul de îmbolnăvire poate fi mai ridicat dacă există persoane care au boli contagioase în zona
respectivă.
- Perioada de incubație (de la intrarea agentului patogen în organism și până la debutul
simptomelor bolii) este de 1-3 luni.
- Primele simptome: stare generală de slăbiciune, stare de rău, lipsa poftei de mâncare,
tuse, stări febrile ușoare și dureri în pept.
- Simptomele în cazuri grave: oboseală cronică, febră, scădere în greutate, dificultăți de
respirație, dureri în piept, tuse și spută cu sânge.
- Tratamentul se face cu medicamente antibiotice.

Pneumonia poate fi trasmisă în mulțime chiar și de o singură persoană infectată.


Pneumonia reprezintă o infecție gravă a plămânilor. Agenții patogeni pot fi bacterii,
virusuri, protozoare, ciuperci. Poate fi o boală contagioasă și se poate transmite și prin picăturile
inhalate ce sunt răspândite prin vorbire, strănut, tuse. Cei mai vulnerabili la acestă boală sunt
copiii mici, oamenii în vârstă și în general persoanele care au sistemul imunitar slăbit. Boala
poate fi precedată de gripă, răceală, pojar, de o infecție a căilor respiratorii.

Bronșita este o boală contagioasă.


Bronșita se poate transmite prin tuse și strănut, de la persoana bolnavă la cea sănătoasă.
Aerul pe care îl respirăm (și care poate conține particule infectate dacă ne aflăm în locuri
aglomerate) ajunge în organism prin conductul aerian – traheea. De la trahee se ajunge la
plămâni. În cazuri grave de bronșită cronică, denumirea este de boală pulmonară obstructivă
(pentru că sunt afectați sacii de aer ai plămânilor).
Potrivit specialiștilor – bronșita este contagioasă chiar și înainte de apariția primelor
simptome.
Perioada de incubație în cazul agenților virali (adenovirusuri, parainfluența) este de 2-3
zile.
Simptomele sunt: tuse uscată și dureroasă, febră ușoară, tuse cu expectorație.
Tratamentul se face cu antibiotice.

Meningita este cauzată de agenți patogeni care sunt foarte contagioși.


Meningita este o inflamație a meningelui și se transmite prin bacterii și virusuri. Agenții
patogeni pot fi de tipul: meningococ, pneumococ.
Potrivit statisticilor la fiecare 10 minute o persoană moare de meningită în întreaga
lume.Cei mai afectați sunt copiii mici.
Meningita virală este mai des întâlnită decât meningita bacteriană.
Boala se poate preveni prin spălarea mâinilor deoarece meningita se poate transmite și
prin contactul cu lucruri contaminate: mânere de uși, scaune, mese, etc.
Simptomele meningitei virale sunt: oboseală accentuată, fotosensibilitate, cefalee,
senzație de rigiditate a cefei, durerea în gât, vomă, febră, erupții cutanate.
Simptomele meningitei bacteriene sunt: iritabilitate, durere de cap, rigiditate la nivelul
gâtului, sensibilitate la lumină, delir, erupții roșii pe piele, stări de vomă și greață.

Prevenirea bolilor care se transmit pe calea aerului se face prin:


- Evitarea locurilor închise, a zonelor aglomerate
- Vaccinare, care este recomandată de specialiștii în domeniul medical
- Folosirea șervețelelor de unică folosință
- Respectarea condițiilor de igienă
- Evitarea contactului cu persoane bolnave
- Consolidarea sistemului imunitar
- Evitarea oboselii, a stresului și a fumului de țigară
- Trebuie aerisite în mod repetat încăperile locuite, indiferent de anotimp, pentru ca aerul
curat să ia locul celui încărcat cu microbe
- Sport
- rezolvarea la timp a unor focare de infecţie din organism, cum ar fi: carii dentare,
amigdalite cronice şi infecţii cronice ale rinichilor.

De asemenea, în momentul contactării bolii este indicată izolarea la domiciliu sau la


spital, şi respectarea recomandărilor medicului. Astfel se va grăbi perioada de recuperare, iar
riscul de răspândire a virusului va fi diminuat.

Să clarificăm o serie de termeni des vehiculaţi în jurul nostru şi uşor confundaţi, uneori
greşit utilizaţi şi anume:
- infecţia - este interacţiunea dintre un macro şi un microorganism când există condiţii
corespunzătoare pentru multiplicarea celui din urmă şi care evoluează prin una din
formele clinice (uşoare, medii, subclinice, grave, letale);
- contaminarea - înseamnă prezenţa unui microorganism pe un obiect, pe o suprafaţă, într-
un factor de mediu: o masă este contaminată, un cearceaf, un aliment, o carte, apa, aerul
etc. pot fi contaminate;
- poluarea - înseamnă prezenţa unui agent nociv (un gaz, fum, pulbere, radiaţii) dar nu
infecţios care se poate afla în unul din factorii de mediu - aer, apă, sol, aliment;
- proces epidemiologic - ia naştere când infecţia interesează un grup populaţional, o
colectivitate umană. În acest caz trebuie să regăsim trei verigi:

1) O sursă de agent infecţios care poate fi omul sau un animal bolnav, un eliminator de
microbi fără a avea semne de boală.
2) O cale de transmitere de le sursă la alte persoane, cale ce poate fi directă, fie prin
intermediul aerului, apei, alimentului, a seringii şi a altui instrumentar medical şi
nemedical, obiecte diverse, de la partener sexual, de la mamă la făt etc.
3) Receptivitatea - cei la care prin diversele căi enumerate mai sus poate ajunge agentul
infecţios, să se răspândească, să ia amploare şi să cuprindă chiar întreg globul, când
vorbim de o pandemie ce poate apărea îndeosebi în gripă.

Ca să mă pot feri de boli infecţioase trebuie să cunosc în ce mod se elimină microbul de


la cei bolnavi sau purtători şi cum poate ajunge în organismul meu.
ELIMINAREA din organism se face prin cele mai diverse moduri: prin tuse, strănut,
vorbit când se elimină secreţii nazofaringiene responsabile de boli ce se transmit pe calea aerului,
prin scaun, vomă pentru bolile ce se transmit pe cale fecal-orală (pe cale digestivă prin înghiţire)
prin piele, secreţii diverse din plăgi, prin secreţii genitale, prin urină, sânge etc.
CĂILE DE PĂTRUNDERE ÎN ORGANISM ale unui agent infecţios sunt de asemenea
nenumărate: pe cale respiratorie, digestivă, genitală, parenterală (orice cale care o ocoleşte pe cea
digestivă sau enterală cum ar fi: injecţiile de orice fel, tatuajele, perforarea lobului urechii pentru
cercei, manichiura etc.)
Oricare din bolile infecţioase evoluează sub influenţa mediului extern, este în relaţie cu
regiunea geografică, cu profesiunea persoanei, cu rezistenţa organismului.
Pentru o serie de boli infecţioase care au o evoluţie severă, lasă sechele invalidante sau
dau complicaţii, există o armă de luptă şi anume vaccinul. Acesta realizează ceea ce organismul
câştigă şi prin trecerea prin boală. Şi anume formarea de anticorpi, care distrug sau neutralizează
un microb sau virus cu care organismul poate veni în contact ulterior. Ei sunt specifici fiecărei
boli.
În rândul populaţiei se cunoaşte puţin despre vaccinări, produse vaccinale, scheme de
vaccinare şi aşa cum se întâmplă în orice domeniu despre ce nu cunoşti prea multe ai tendinţa să
refuzi, să respingi.
Calculele de specialitate au demonstrat câştigul enorm pentru populaţie mai ales pentru
acele grupuri expuse mai mult la îmbolnăvire pe care îl are investiţia pentru vaccinări comparativ
cu suferinţa, cheltuielile de îngrijire, de concedii medicale şi ce este mai trist, pierderile de vieţi
omeneşti.
În România prin PLANUL NAŢIONAL DE IMUNIZĂRI se derulează campanii de
vaccinare lunare, pentru anumite grupe de vârstă cu produse vaccinale eficiente demonstrat prin
faptul că numărul de îmbolnăviri scade considerabil.

Vaccinările obligatorii şi vârstele de vaccinare sunt

VÂRSTA RECOMANDATĂ VACCIN (URI) COMENTARII

Primele 24 ore Hep. B În maternitate


3-7 zile BCG În maternitate

2 luni DTP, VPOT, Hep. B Simultan

4 luni DTP, VPOT Simultan

6 luni DTP, VPOT, Hep. B Simultan

9-11 luni Ruj.

12 luni DTP, VPOT Simultan

30-35 luni DTP

7 ani (clasa I) DT, Ruj În campanii şcolare

9 ani (clasa a III-a) VPOT În campanii şcolare

14 ani (clasa a VIII-a) DT, BCG În campanii şcolare


DTP - vaccin diftero-tetano-pertussis;
VPOT - vaccin polio-oral trivalent;
Hep B - vaccin împotriva hepatitei B;
Ruj - vaccin antirujeolic;
BCG - Bacil Calmette Guerin - vaccin antituberculos
În afară de acestea se mai iniţiază în funcţie de situaţii epidemiologice de sezon vaccinări
împotriva gripei, dizenteriei, hepatitei B pentru adulţi şi anume grupelor expuse cum ar fi
personalul medical, împotriva tetanosului persoanelor accidentate, celor cu diverse plăgi şi
gravidelor etc.
Este adevărat şi stă la îndemâna noastră să o facem cu condiţia să fim mai atenţi la
anumite gesturi, să nu minimalizăm riscurile, să fim conştienţi tot timpul de existenţa acestei
lumi vii nevăzute, atât de agresivă faţă de care antibioticele şi chimioterapicele nu îşi au
întotdeauna eficienţa sperată. Microorganismele se adaptează, se luptă să supravieţuiască, se
transformă, dau teme de cercetare specialiştilor în domeniu pentru găsirea altor arme de luptă.
Bibliografie
- http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/bolile-care-se-transmit-prin-aer
- https://www.chibzuintza.ro/bolile-infectioase-contagioase-transmisibile-generalitati/