Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat Alecu Russo din Bălţi

Facultatea Ştiinţe Reale Economice şi ale Mediului
Catedra Ştiinţe fizice şi inginereşti

Tehnica energiei
Modelarea situației de utilizare a energiei biodieselului
(Conversia uleiurilor vegetale în biodiesel )

A efectuat : studentul grupei IM41Z

Pintilie Denis
A verificat: dr. lector superior, Talpă Serghei

Bălţi, 2018
Scopul lucrării:

Studierea metodelor de obținere a biodieselului din diferite uleiuri vegetale sau animale,
respectiv și influența utilizării biocombustibilului spre deosebire de combustibilul tradițional folosit.

Obiectivele lucrării:

 Determinarea materiei prime naționale cu o eficiență sporită în producția de biodiesel.

 Determinarea tehnologiei optimale de producere a biodieselului.
 Valorificarea potențialului national de producere.

Scurtă teorie:

După Comitetul D-2 ASTM (American Society of Testing and Materials/Societatea Americană de
testare și Materiale), care se ocupă de produșii petrolieri și lubrifianți, biodieselul este definit drept
”compusul format din esterii monoalchilici ai acizilor grași cu catenă lungă hidrocarbonată
derivați din lipidele (grăsimile) regenerabile ca uleiurile vegetale și grăsimile animale, folosit în
calitate de combustibil pentru motoarele diesel [5,6]”. Mai recent standardele internaționale
precizează că biodieselul se obține numai prin transesrificarea uleiurilor vegetale și grăsimilor
animale .
National Biodiesel Board (USA) a formulat o definiție tehnică a biodieselului ca fiind un
monoalchilester .
Pentru prima dată transesterificarea uleiurilor vegetale a fost realizată de cercetătorii E.
Dukky și J. Patrick, în 1853, cu mult înainte de realizarea primului motor diesel.
Conform standardelor internaționale definiția biodieselului este foarte restrictivă și exclude
înglobarea altor substituenți ai motorinei obținuți prin procesarea biomasei, utilizarea uleiurilor
vegetale ca atare sau în amestec, microemulsiile de alcooli și apă în în uleiurile vegetale, butanolul
de fermentație sau a produselor rezultate prin piroliză, cracare catalitică, hidrocracare,
hidrogenoliza, lichefiere sau alte tehnologii cât și mono – și digliceridelor .
Trebuie subliniat faptul că nu numai epuizarea rezervelor de petrol ci și creșterea îngrijorării
pentru schimbarea potențială globală a climei, înrăutățirea calității aerului și apei și considerații
serioase asupra sănătății populației, au adus în centrul atenției utilizarea biodieselului drept
combustibil, ca o alternativă pentru petrodiesel.
 Domeniile de utilizare
Uleiul vegetal extras din semințele de rapiță are două mari intrebuințări în domeniul alimentar și
domeniul biocombustibilului, rentabilitatea și eficiența culturii fiind raportată diferențiat la aceste
utilizării și la posibilitatile de valorificare a produsului finit.
Biocarburanții pot fi utilizați în forma pură sau în amestec la autovehiculele existente și pot folosi
actualul sistem de distribuție al carburanților convenționali. Utilizarea lor asigură furnizarea de
carburanți în condiții de siguranță și protecția mediului și promovarea resurselor regenerabile de
energie.
Biodieselul poate fi folosit pentru motoarele cu ardere internă care funcționează cu motorină care
echipează în mod curent vehiculele de mare tonaj (autobuze, camioane, TIR-uri, nave maritime,
etc).
În unele țări din Uniunea Europeană combustibilul Biodiesel este deja utilizat atât în
consumul industrial cât și în cel privat.

Uleiuri vegetale și grăsimi animale

Grăsimile prezintă principala materie primă industrială pentru obținerea acizilor grași
corespunzători și glicerină, care la rândul lor se valorifică prin chimizare în numeroase produse
comerciale: săpunuri, detergenți, inhibitori de coroziune, trinitat de glicerină, trioleină, tripalmitină,
tristearină, gliptali etc., bazate pe utilizarea a numeroase clase de substanțe chimice.
Toate gliceridele prin transestificare cu un alcool pot conduce la biodiesel. În literatura de
specialitate sunt descrise transestificări cu uleiuri de rapiță, de floarea soarelui, de soia, de palmier,
de cocos, de măsline, de bumbac, de arahide, de migdale. De asemenea, noi resurse potențiale de
materii prime pentru biodiesel mai pot fi uleiurile de porumb, de șofran, de pește, de balenă, de tung
(uleiul din lemn), de tărâțe de orez, de in, de muștar, de ricin, de alge. Pe lângă materiile prime
enumerate se mai citează seul, lanolina, cât și uleiurile și grăsimile prăjite de la prepararea
produselor alimentare, de la prăjirea puilor, colectarea de la cantine, restaorante, fast-food-uri
șigospodării sau nealimentare de natură industrială. Cunoscute după nomenclatura din chimia
organică sub numele de grăsimi sau după cea din chimia biologică de lipide, acestea sunt
trigliceridele sau triacilgliceridele, mai precis.
Grăsimile lichide sunt în general de origine vegetală (uleiuri vegetale). Conțin circa 95% trigliceride
a acizilor grași nesaturați ca acizii: oleic, linoleic, linolenic și alții, cantități mici de mono și
digliceride, acizi grași liberi, produși peroxidici, mai ales în cazul râncezirii grăsimilor, fosfolipide
(fosfogliceride sau glicerofosfatide) careformează gume, carotene și xantofile ( usor polimerizabile
), tocoferoli (antioxidanti naturali, steroli liberi sau esterificați, terpene, urme de apă și alți produși
naturali.
Grăsimile solide la temperatura camerei sunt, în general, de origine animală și constituite majoritar
din trigliceride ale acizilor grași monocarboxilici saturați cu număr par de atomi de carbon, frecvent
C12 – C18 în care predomină întotdeauna acizii palmitic și stearic și în cantități mai mici acizii
miristic, capronic, caprilic și caprinic. Structura trigliceridelor din grăsimi diferă în funcție de natura
acizilor grași care participă la formarea lor. Trigliceridele sunt mixte, fiind formate din esteri a doi
sau trei aici (acizi secundari).
 Aspecte privind obținerea uleiurilor vegetale
Uleiurile vegetale se obțin prin separarea din semințele unor plante pleaginoase (soia, rapița,
floarea-soarelui, șofran etc.) sau fructele unor arbori tropicali (cocos, palmier) cu ajutorul unor
prese sau extracție cu solvenți. În tabelul ( ) se prezintă conținutul mediu de ulei în semințele unor
plante oleaginoase. După cum se observă conținutul de ulei diferă de la o plantă la alta în funcție de
specie și condițiile pedoclimatice.

Tabelul- 1

Conținutul mediu de ulei în semințele oleaginoase

Tipuri de sămânță Conținutul de ulei, %
Floarea soarelui 14 - 47
Soia 13 - 26
In 35 - 44
Ricin 50 - 52
Rapiță 31 - 45

În tabelul- 2 se prezintă producția medie de ulei la hectar pentru toateplantele oleaginoase cunosc
Producția medie de ulei la hectar pentru toate plantele oleaginoase.
Kg Kg
Planta Nume latin Planta Nume latin
ulei/hectar ulei/hectar
1 2 3 4 5 6
arbore Aleuritis
porumb Zea mays 145 790
tung fordii
nucă de Anacardium floarea Helianthus
148 800
cocos occidentale soarelui annuus
Teobroma
ovăz Avena sativa 183 cacao 863
cacao
Erythea Arachis
palmier 189 arahide 890
salvadorensis hypogaea
Lupinus Papaver
lupin 195 opiu 978
albus somniferum
arbore de Hevea sămânță Brassica
217 1000
cauciuc brasiliensis de rapiță napus
Hibiscus Olea
canabis 230 măslin 1019
cannabinus L europaea
Calendula Attalea
calendula 256 piassava 1112
officinalis funifera
Gossypium Euphorbia
bumbac 273 gopher 1119
hirsutum lathyris
Cannabis Ricinus
hemp 305 ricin 1188
sativa communis
Platonia
soia Glycine max 375 bacuri 1197
insignis
Coffea Carya
cafea 386 pecan 1505
arabica illinoensis
Corylus babassu Orbygnia
alune 405 1541
avallana palm martiana
Euphorbia jatropha
euforbia 440 jatropha 1590
lagascae curcas
sămânță
Cucurbita macadamia Macadamia
de 449 1887
pepo nut terniflora
dovleac
Coriandrum Bertholletia
Coriandru 450 brazil nut 2010
saticum excelsa
Camelina nuca de Cocos
camelina 490 2260
sativa cocos nucifera
Sesamum Licania
susan 585 oiticia 2520
indicum rigida
Crambe Mauritia
crambe 585 buriti palm 2743
abyssinica flexuosa
Carthames Caryocar
șofran 655 pequi 3142
tintorius brasiliense
buffalo Curcubita macauba Acrocomia
665 3775
gourd foeitidissima palm aculeata
ulei de Elaeis
orez oriza satina L 696 5000
palmier guineensis
 În figura 1 se poate urmări schema generală de obținere a uleiurilor vegetale din semințele
plantelor oleaginoase. Semințele se separă de corpurile străine grosiere, după care trec la faza de
presare/măcinare la rece într-o presă cu melc sau moară. Se obține ulei crud și, ca produs secundar
turte cu ulei rezidual care pot utiliza pentru furajarea animalelor. Uleiul crud se purifică în
continuare prin centrifugare, sedimentare, filtrare și rafinare. Se separă lecitina și sterolii, materii
prime pentru industria farmaceutică. Uleiul rafinat este trecut peste un pat de cărbune activ sau
amestec de pământ decolorant și se filtrează. Urmează deodorizarea prin distilarea în vid, pentru
separarea produselor volatile, substanțelor colorante și alți contaminanți minori fără valoarea
comercială.
de soia prin

Producția de semințe

Curățire semințe de pietre,

bucăți metalice, resturi de
plante etc. Sub 2%

Presare, zdrobire (măcinare)

În figura 1.2 se prezintă într-o presă cu melc sau
fluxul tehnologic pentru
moară
obținerea uleiului Turte
procedeul de extracție cu
solvenți.de la presarea cu Ulei crud
ulei rizidual

Purificarea uleiului,
Lecitină centrifugare, sedimentare,
Steroli filtrare, rafinare

Componenți neimportanți Decolorare

Deodorizare

Ulei vegetal purificat

Figura 1 Schema generală de obținere a uleiurilor vegetale din semințe oleaginoase
Pentru a fi utilizat la fabricarea biodieselului uleiul trebuie să aibă un conținut foarte mic de acizi grași
liberi (<0.5%). Pentru a realiza acest lucru uleiul degumat se tratează cu hidroxid de sodiu după care
urmează o spălare cu apă demineralizată. În final uleiul este supus uscării în vacuum, conținutul maxim
de apă admis fiind 500 ppm. Uleiurile vegetale se pot extrage din semințele plantelor oleaginoase cu
solvenți selectivi ca, de exemplu, n-hexan și n-heptan.
Crown Iron Works a pus la punct o tehnologie de extracție continuă a uleiurilor vegetale cu
dioxid de carbon supercritic din boabele de soia măcinate cu un randament de 98%.
Tehnologia se poate aplica în instalațiile de mică capacitate. Costurile de capital sunt, după cum
se afirmă, destul de modeste.
Dioxidul de carbon supercritic poate solubiliza metanolul cu uleiul și există oportunități de a
combina producția de biodiesel cu extracția cu dioxidul de carbon.
Caracteristicile și condițiile de calitate impuse uleiului de soia
Tabelul-3
Nr.
Caracteristici U.M. Valoarea
Crt.
1 Masa moleculară g/mol 828,2
2 Densitatea la 20°C g/cm³ 0,925
3 Densitatea la 50°C g/cm³ 0,91
4 Capacitatea calorică KJ/kg 39800
5 Vâscozitatea mm²/s 4,08(40°C)
6 Punct de turbiditate (CP) °C 2
7 Punct de congelare (PP) °C -1
8 Punct de aprindere (FP) °C 171
9 Trigliceride % 99,1-99,4
10 Conținut de fosfor mg/kg max.20
Conținut de acizi grași
11 % max.0,05
liberi
12 Nesaponificabile % max.0,3
13 Polimeri % max.0,2
14 Ceruri ppm max.0,1
15 Conținut de apă ppm max.500
16 Indice de iod g/100g max.120
17 Particule solide <20µm mg/kg 25-35
18 Indice de peroxid max.1
19 Fier ppm (1 )-(3)
0,03-
20 Cupru ppm
0,005
 Producția de materie primă în Republica Moldova
Agricultura contribuie cu peste 16,2% la PIB şi rămâne a fi cea mai importantă resursă de trai şi venituri
în valută, urmând sectorul serviciilor (63,5%) şi cel al industriei (20,3%). Producerea şi procesarea
agricolă generează aproximativ 50% din veniturile parvenite din export, fiind pe al doilea loc după
remitenţe. În acelaşi timp, peste 30% din populaţia rurală activă sunt angajaţi în sectorul agricol.
Solurile fertile şi precipitaţiile anuale oferă, în general, condiţii climaterice favorabile pentru cultivare,
oferind şi oportunităţi pentru dezvoltarea sectorului agricol drept un adevărat promotor al creşterii
economice. Cu toate acestea, frecvenţa şi severitatea hazardurilor ce ţin de climă (grindina, îngheţurile,
inundaţiile şi secetele) au crescut în mod semnificativ pe parcursul ultimului deceniu, având un impact
negativ asupra dezvoltării agricole. Suprafaţa cultivabilă se estimează a fi de 1,483 mii de hectare, ceea
ce reprezintă 43,8% din suprafaţa totală a ţării. Din suprafaţa totală cultivabilă, circa 60,6% de terenuri
agricole sunt plantate cu cereale, floarea soarelui (20,7%) şi furaje (5,2%). Floarea-soarelui este una
dintre principalele plante oleaginoase cultivate în Republica Moldova, cu un spectru larg de utilizare în
sectorul alimentar şi industrial, contribuind astfel la soluţionarea mai multor probleme de valoare
economică.
Tabelul-4
Producția națională de semințe oleaginoase
Producția, mii tone
Anul
Rapiță Floarea soarelui Soia
2000 <1 269 10
2001 1 255 10
2002 <1 318 12
2003 <1 390 11
2004 1 335 14
2005 3 331 18
2006 7 380 14
2007 34 156 8
2008 95 372 19
2009 96 284 11
2010 37 382 19
2011 53 427 14
2012 6 296 9
2013 43 505 17
2014 68 548 21
2015 16 485 7
2016 43 677 12
2017 71 804 14
 Gradul eficienței economice privind utilizarea uleiului plantelor oleaginoase:
Asupra gradului de eficiență economică a proiectului dat influențează tehnologia de recoltare a
boabelor/semințelor plantelor oleaginoase, inclusiv și tehnologia de extragere a uleiului folosită.
 Dezavantajele creșterii plantelor oleaginoase cu scopul de a obține materie primă pentru
producerea de biodiesel este scăderea bonității terenului unde sunt plantate culturile
oleaginoase, ulterior trebuie de fertilizat terenurile de pământ anual cu ajutorul
îngrășămintelor organice și minerale, inclusiv si respectarea rotației de culturi.
 Avantajele utilizării acestei surse de ulei vegetal este o sursă regenerabilă care permite
producerea constantă de ulei vegetal și ulterior o cantitate constantă de produs finit
(biodiesel). Un avantaj mai constituie emisiile de gaze nocive reduse comparativ cu
gazele evacuate în urma arderii de diesel tradițional. Odată cu dezvoltarea tehnologiilor
de producție sinecostul produsului finit se micșorează considerabil, oferind posibilitatea
utilizării produsului nostru unei game largi de utilizatori.

Concluzie:

Privind problema energetică și poluarea mediului înconjurător cu emisii de gaze la nivel global,
apare necesitatea de a rezolva problema energetică care depinde de sursele tradiționale (petroliere,
minerale, etc) și cantitățile enorme de gaze eliminate zilnic, astfel pentru bunăstarea viitoarelor generații
este necesară concentrația maximă asupra acestei probleme, rezolvând această problemă folosind sursele
regenerabile putem deveni independenți din punctul de vedere energetic și cu o atmosferă mai puțin
poluată, micșorând numărul bolilor respiratorii la nivel global, așa scop ar fi bine să-l dețină toate
națiunile pământului, și timpul și sursele financiare să nu fie direcționate spre conflicte armate dar
anume pe dezvoltarea ramurei de energie regenerabilă.