VIBRAŢII MECANICE

Partea 1
__________________________________________________________________
Tematică abordată: Noţiuni gelerale (oscilaţii, vibraţii mecanice, clasificarea vibraţiilor mecanice), Ecuaţi
diferenţială a sistemului oscilant ; Consideraţii matematice (soluţia ecuaţiei diferenţiale de ordinul 2
cu coeficienţi constanţi, serii Fourier, ecuaţiile lui Lagrange), Vibraţii modulate (in amplitudine, in
frecvenţă), Reprezentarea vibraţiilor, Vibraţii liniare. Constante elastic

Fenomene care trebuie explicate-inţelese

Constructii
Film VIBRATII-rezonante\constructii\0 Tacoma Narrows Bridge TOT 5min.mpg
Film VIBRATII-rezonante\constructii\1 Flutter effect Tacoma-Aripa.mpg
Film VIBRATII-rezonante\constructii\2 Cutremur Raspuns POD suspendat.mpg
Aviatie
Film VIBRATII-rezonante\aviatie\0 Fluter Aripa Planor.mpg
Film VIBRATII-rezonante\aviatie\1 B747 flutter.mpg
Film VIBRATII-rezonante\aviatie\2 Fluter Ampenaj V.mpg
Film VIBRATII-rezonante\aviatie\3 Fluter avion in zbor.mpg NU

Film VIBRATII-rezonante\moduri proprii\4 Simulare Fin flutter mode shapes.mpg NU

Film VIBRATII-rezonante\moduri proprii\5 Moduri Proprii Placa.mpg

1
VIBRAŢII MECANICE
Partea 1
__________________________________________________________________

OSCILAŢII
Oscilaţii: Fenomenele fizice ale căror mărimi caracteristice variază alternativ în timp (oscilaţii
electromagnetice , oscilaţii de curs valutar)
Oscilaţie mecanica sau o Vbraţie mecanică: Dacă mărimile caracteristice sunt parametrii care
determină poziţia, configuraţia la un moment dat pentru un sistem mecanic atunci acest sistem
mecanic efectuează o oscilație mecanică sau o vibrație mecanică
Vibraţie periodică: Daca toate elementele mişcării se repetă identic după un acelaşi
interval de timp.
Vibraţie armonică: ecuaţia de mişcare a unui sistem mecanic se exprimă cu
ajutorul unei singure funcţii trigonometrice sinus sau cosinus
T T

t
O

Miscare periodică
T

t
O

Miscare periodică

t
O

Miscare neperiodică (aperiodica)

2
VIBRAŢII MECANICE
Partea 1
__________________________________________________________________
Mărimi specifice oscilaţiilor (vibraţiilor) periodice

Perioada (T), măsurată în secunde Cel mai mic interval de timp după care mişcarea se repetă identic.
Sisteme cu un grad de libertate. Dacă notăm cu x parametrul ce determină configuraţia unui sistem mecanic
cu un grad de libertate, atunci o mişcare periodică poate fi exprimată prin
xt   xt  T 
Sisteme cu mai multe grade de libertate: Numărul de grade de libertate h ale unui sistem reprezintă numărul
minim de parametri independenţi cu care se poate descrie complet poziţia sau configuraţia sistemului.
Parametrul qk , k  1, h , care descrie gradul de libertate, este mărime liniare (lungime) sau mărime
unghiulară şi se numeşte coordonată generalizată. În cazul în care sistemul mecanic are h grade de libertate,
mişcarea este periodică dacă fiecare parametru qk k  1,,h este o funcţie periodică, dacă perioadele Tk
sunt comensurabile între ele, adică :
q1 t   q1 t  T1  , q2 t   q2 t  T2  , qh t   qh t  Th 
T1 T2 T T
şi   ...  h  , n1 , n2 ,, nh nr întregi.
n1 n 2 n h c.m.m.c.(n1 , n 2 , ..., n h )
Perioada mişcării sistemului este T dată de relaţia anterioară.
Dacă perioadele Tk nu sunt comensurabile între ele, atunci mişcarea sistemului nu este periodică.

1
Frecvenţa, se măsoară în hertz, 1Hz   1s 1 numărul de cicluri efectuate într-o secunda. Frecvenţa este
s
1 
inversul perioadei: f   .
T 2
NOTĂ Numărul de vibraţii complete (perioade) efectuate în intervalul de timp de 2 secunde poartă numele
de pulsaţie sau frecvenţă circulară. Se notează cu  şi se măsoară în rad s sau s 1 .
2 2
2 f   .
T 2


Pulsaţia  mai poate fi interpretată ca fiind viteza unghiulară a unui vector rotitor (fazor) a cărui extremitate
proiectată pe o dreaptă care trece prin punctul de aplicaţie conduce la obţinerea vibraţiei armonice.

Demos\01 Misc Circulara - sinusoidal - complex\complex.gif

Reprezentarea vibraţiilor cu ajutorul vectorilor rotitori

x 2  OA cos  ;   t ; OA  a  x 2  a cos t
Argumentul t    al funcţiei cu care se exprimă vibraţia armonică se numeşte fază.
Dacă se consideră două vibraţii armonice având aceeaşi pulsaţie  :
3
VIBRAŢII MECANICE
Partea 1
__________________________________________________________________
x  a1 cost  1 
x  a2 cost   2 
atunci se numeşte diferenţă de fază mărimea 1   2  .
De asemenea, mărimea  poate fi privită ca fiind diferenţa de fază dintre vibraţiile armonice
x  a cos t şi
x  a cost   
Se mai poate considera că    reprezintă faza t    la momentul iniţial t  0 şi se numeşte fază
iniţială.
Poziţia de repaus, O , în jurul căreia se mişcă punctul material studiat se numeşte centru al vibraţiilor. În
centrul de vibraţie acceleraţia mobilului este nulă.

Modelul fizic

Elongaţia, x , reprezintă valoarea scalară a distanţei la un moment dat între centrul de vibraţie şi mobil.
Amplitudinea vibraţiei armonice este elongaţia maximă considerată în valoare absolută.
Fie o vibraţie armonică exprimată de ecuaţia:
x  a cost   
Derivând succesiv în raport cu timpul, se obţin legile de variaţie ale vitezei şi acceleraţiei:
 
x  a sint     a cos t      ;
 2
x  a 2 cost      2 x  a 2 cost       .
Se vede că atât viteza cât şi acceleraţia sunt funcţii armonice de timp.
De asemenea se poate observa că viteza şi acceleraţia sunt defazate faţă de deplasare  x  cu  2 ,
respectiv  .

VIBRAŢII MECANICE
Definiţii. Caracteristici
 Mişcare de o parte şi de alta a unei poziţii de referinţă (poz. de echilibru dinamic).
 Depinde de caracteristicile masice şi elastice ale sistemului (posibilitatea transformării energiei cinetice în
energie de deformaţie şi reciproc)
 Din punct de vedere energetic vibraţiile mecanice presupun transformarea reciprocă a energiei cinetice în
energie potenţială (gravitaţională, de poziţie)

CLASIFICAREA VIBRAŢIILOR
I. După Numărul gradelor de libertate
o Sisteme discrete (definiţii)
 Sisteme continue (definiţii)
 Sisteme cu un singur grad de libertate. Există un singur parametru care definește poziţia sistemului.
4
VIBRAŢII MECANICE
Partea 1
__________________________________________________________________

 Sisteme cu mai multe grade de libertate

 Sisteme continue (o infinitate de grade de libertate)

O

II. După Legea de mişcare a sistemului - tipul funcţiei prin care se exprimă matematic legea de mişcare
armonice
periodice
 Deterministe (relaţii
complexe
matematice)
quasistaţionare
neperiodice
tranzitorii
ergodice

 Aleatoare nu staţionare
există relaţii neergodice
matematice
nestaţionare
5
VIBRAŢII MECANICE
Partea 1
__________________________________________________________________

ECUAŢIA DIFERENŢIALĂ A MIŞCĂRII SISTEMULUI OSCILANT

INTRARE IEŞIRE
SISTEM MECANIC

x t 
(caracteristici intrinseci)
EXCITAŢII RĂSPUNS
forţe

 caracteristici dinamice (pulsatii proprii, moduri proprii de vibraţie)

o funcţia de răspuns la impuls unitate
 funcţia de răspuns în frecvenţă
 .....

dx
Ecuaţia diferenţială de ordinul II  x
dt
x  At, x, x   x  Bt, x   x  C t 

NOTĂ Felul şi forma coeficienţilor determină tipul răspunsului

 Vibraţii liniare
o Coeficienţii At , x, x  , Bt , x  sunt constanti şi asigură o dependenţă liniară între parametrii de
intrare şi răspuns;
o principiul superpoziţiei;
o C t  neperiodică; transformate Fourier, transformate Laplace.
 Vibraţii neliniare
o ecuaţia diferenţială se scrie cu ajutorul funcţiilor neliniare f1 x  , f 2 x  sub forma
y  f1 x   f 2 x   C t  ,
o metode aproximative de studiu.
 Vibraţii parametrice
o coeficienţi variabili în timp, sau dependenţi de un parametru (Mathieu, Meissner)
x  At   x  Bt   x  C t 
o metode aproximative de studiu

 Autovibraţii
o vibraţii liniare în care energia sistemului provine de la surse de energie unidirecţionale;
o sunt produse de forţele perturbatoare create de mişcarea sistemului oscilant (numai cât durează
mişcarea)
o conduc la sisteme instabile;

6
VIBRAŢII MECANICE
Partea 1
__________________________________________________________________
o Exemple de fenomene de autovibraţii:
 flutterul aripilor de avion
 conducte de transport lichide,
 cabluri suspendate (vârtejuri Karman),
 pendula, coarda de vioară.

III. După Forţa perturbatoare (coeficientul C t  )

o vibraţii libere;
o vibraţii forţate.

CONSIDERENTE MATEMATICE

Ecuaţii diferenţiale de ordinul 2 cu coeficienţi constanţi

x  A  x  B  x  C t  x(t )  xomog  x part
 Soluţia ecuaţiei omogene
xomog  D1e r1t  D2 e r2 t  et ( D1ei t  D2 e i t )
Polinom caracteristic r 2  A  r  B  0 cu rădăcinile de forma generală r1    i , r1    i ,
 0
Relaţiile Euler (http://ro.wikipedia.org/wiki/Formula_lui_Euler)

ei  cos   i sin  - “bijuteria matematică” (ei  1)

ei  ei ei  ei

cos   , sin  
2 2i
xomog  C1e r1t  C2 e r2t  et (C1 cos t  C2 sin t )

 Soluţia ecuaţiei neomogene se alege într-o formă cât mai simplă. Aceasta trebuie sa verifice singură
ecuaţia diferentială. De aceea soluţia particulară este “de forma termenului liber C t  ”
Rezultă soluţia ecuaţieidiferenţiale de ordin 2 de forma

x(t )  et (C1 cos t  C2 sin t )  x part (t )

Constantele C1 , C 2 se vor determina din condiţiile iniţiale.

Cazuri particulare de interes în vibraţii

 Dacă A  0 , B  0 , B   2 , x   2  x  C t 

x(t )  C1 cos t  C2 sin t  x part (t )  a cost     x part (t )

Constantele C1 , C 2 sau a şi  se vor determina din condiţiile iniţiale. Dacă în plus C t   0 se obţine
x(t )  a cost     a sint   ,
C C
a  C12  C22 ; tg  2 , tg  1
C1 C2
7
 VIBRAŢII MECANICE
Partea 1
__________________________________________________________________
adică o mişcare armonică

Determinarea perioadei se face punând condiţia ca după un interval de timp egal cu T argumentul funcţiei să
crească cu 2 .Astfel:
a cost     a cost  T    
Deci
2
t  T      t     2 , de unde T 


 Dacă A  2  0 , B  0 , B  2 , x  2x   2  x  C t 

x(t )  e  t (C1 cos t  C1 cos t )  x part (t )  e  t a cost     x part (t ) ,

unde    2   2
În funcţie de semnul coeficientului 𝛼 diagrama mișcării este de forma unuia dintre graficele următoare.
𝛼≥0 𝛼≤0

x e  t
x
e  t t
t

 e  t T
 e  t T
T

 Dacă C t   F0 cos pt . Soluţia particulară este de forma x part (t )  q0 cos pt    ,

iar constantele q0 şi  se determină din condiţia ca soluţia particular să satisfacă singură ecuaţia diferenţială,
adică xpart  A  x part  B  x part  F0 cos pt independent de timp.

8
VIBRAŢII MECANICE
Partea 1
__________________________________________________________________

Serii Fourier

2
Fie funcţia x  f t  , periodică de perioadă T  . Dacă această funcţie îndeplineşte condiţiile lui Dirichlet

(netedă pe porţiuni, cu discontinuităţi de speţa întâi de ordonată şi tangentă), atunci poate fi dezvoltată în
serie Fourier:
  
x  f t   a0  ak cos kt   bk sin kt  A0   Ak cos(kt   k )
k 1 k 1 k 1

bk
unde: Ak  a k  bk ; tg k 
2 2
.
ak
Determinarea coeficienţilor seriei Fourier se face pe cale analitică utilizând formulele:
1T 2T 2T
a0   f (t )dt , ak   f (t ) cos ktdt , bk   f (t ) sin ktdt .
T 0 T 0 T0
Pentru descrierea cu aproximaţie a funcţiei x  f t  , din seria Fourier este suficient a se reţine un număr
relativ mic de termeni.
Operaţia de determinare a coeficienţilor seriei Fourier se numeşte analiză armonică.
Deoarece o funcţie periodică poate fi descompusă (în anumite condiţii) într-o serie de funcţii trigonometrice,
atunci rezultă că o mişcare periodică oarecare poate fi descompusă într-un număr finit sau infinit de vibraţii
armonice.
Vibraţia armonică este deci cea mai simplă mişcare periodică
descrisă de funcţii trigonometrice 𝒔𝒊𝒏 𝝎𝒕 sau 𝒄𝒐𝒔 𝝎𝒕
Cu alte cuvinte, este vorba de aproximarea unei funcţii periodice nearmonice printr-o sumă de funcţii
armonice.
În figurile următoare este prezentat ca exemplu funcţia dinte de fierăstrău: f t   t pe intervalul
  ,  . Perioada mişcării este T  2 . Deci pulsaţia   1 .
 
 t cosktdt  0 ;
1 1
Se calculează coeficienţii şi se obţine: a0   tdt  0 ; ak 
   

 2
  pentru k impar
bk   t sinkt dt   k
1
.
  
2
pentru k par
 k
Seria Fourier se scrie:

f t   2 sint   sin2t   sin3t   2 sin4t   sin5t 

2 2
3 5
 sint  sin2t  sin3t  sin4t  sin5t  
sau f t   2      .
 1 2 3 4 5 
În figurile următoare este reprezentată grafic funcţia f t   t dezvoltată în serie Fourier, când numărul
de termeni reţinuţi este 1, 3, 5, 8. Se poate observa că, pe măsură ce numărul de termeni care se reţin creşte,

9
VIBRAŢII MECANICE
Partea 1
__________________________________________________________________
aproximaţia este mai bună. Totuşi numărul de termeni reţinuţi nu poate fi prea mare deoarece pe măsură ce k
ia valori mari, câştigul în aproximarea funcţiei iniţiale nu creşte semnificativ.

Demos\10 Spectru Serii Fouriei - Fourier\fft-1.gif

Demos\10 Spectru Serii Fouriei - Fourier\fft-2.gif
Demos\10 Spectru Serii Fouriei - Fourier\fft-3.gif
Demos\10 Spectru Serii Fouriei - Fourier\fourier2.gif

Ecuaţiile lui Lagrange

Pentru determinarea ecuaţiilor diferenţiale ale mişcării unui sistem mecanic, cu h grade de libertate se pot
aplica metodele:
1) Teoremele generale din mecanica clasică
2) Principiul lui d’Alembert
3) Ecuaţiile lui Lagrange de speta a II a
Numărul de grade de libertate h ale unui sistem reprezintă numărul minim de parametri independenţi cu
care se poate descrie complet poziţia sau configuraţia sistemului. Parametrul qk , k  1, h , care descrie gradul
de libertate, este mărime liniare (lungime) sau mărime unghiulară şi se numeşte coordonată generalizată.
Pentru un sistem mecanic cu h grade de libertate, ecuaţiile lui Lagrange de speţa a II a au forma:
d  E  E
    Qk , k  1, h ,
dt  q k  q k

unde
qk , k  1, h , coordonata generalizată,
q k , k  1, h , viteză generalizată,

10
VIBRAŢII MECANICE
Partea 1
__________________________________________________________________
E , energia cinetică a întregului sistem,
Qk , k  1, h , forţa generalizată de ordinul,
Pentru calculul forţelor generalizate Qk , k  1, h se folosesc relaţiile:
L
a) formula generală Qk  , k  1, h
 qk
unde  L este lucrul mecanic virtual calculate pentru un set de deplasări virtual independente qk , k  1, h ,
iar operatorul  are aceeaşi semnificaţie ca derivarea relativă 
U
b) formula pentru forte conservative Qk  , k  1, h ,
 qk
U   U i este suma funcţiilor de forţă, ale forţelor conservative Fi
i
Metoda de scriere a ecuaţiilor diferenţiale ale mişcării folosind ecuaţiile lui Lagrange, deşi nu păstrează
o legătură direct cu fenomenul fizic, este cea mai utilizată metodă. (Se va prezenta un exemplu simplu)

11
VIBRAŢII MECANICE
Partea 1
__________________________________________________________________

VIBRAŢIA MODULATĂ ÎN AMPLITUDINE

Dacă funcţia care defineşte mişcarea armonică a unui sistem mecanic cu un singur grad de libertate este de
forma:
x  at cost   
2
în care a t  variază puţin în intervalul T  , atunci se spune că vibraţia este modulată în amplitudine .

2
Intervalul T  este perioada funcţiei cost    .

Legea de mişcare x  x t  se reprezintă printr-o curbă care are aspectul unei sinusoide care oscilează între
curbele a t  şi  a t  , fiind tangentă acestor două curbe.

Vibraţii modulate în amplitudine

Curba dată de legea xt  are două înfăşurătoare a căror ecuaţii sunt at  şi  at  .
Se poate arăta că diagramele funcţiilor a t  şi cost    sunt tangente în punctele de abscise.
     3   5   (2k  1)
t ; ; ;.....; ;........
   
Intervalele de timp între două puncte de tangenţă succesive sunt egale. Punctele în care curba traversează axa
Ot sunt echidistante şi corespund absciselor.
   3  5  (2k  1)
t  ;  ;  ;.........;  ;........
 2  2  2  2
Mişcarea are caracter oscilatoriu, dar nu se repetă.
2
Această mişcare se numeşte pseudo-periodică sau cuasi-periodică. Intervalul de timp T  după care alura

diagramei se repetă se numeşte pseudo-perioadă sau cuasi-perioadă.
Ca un exemplu de vibrație modulată în amplitudine este cazul fenomenului de bătăi care ete numai ilustrat
aici si tratat in alt paragraf.
Demos\02 Compunere Misc Oscilatorii - superposition\superposition.html
Demos\02 Compunere Misc Oscilatorii - superposition\super1.gif
Demos\02 Compunere Misc Oscilatorii - superposition\super2.gif
12
VIBRAŢII MECANICE
Partea 1
__________________________________________________________________
Demos\02 Compunere Misc Oscilatorii - superposition\super3.gif
Demos\02 Compunere Misc Oscilatorii - superposition\super4.gif
Sau Demos\02 Compunere Misc Oscilatorii - superposition\superposition.html

VIBRAŢIA MODULATĂ ÎN FRECVENŢĂ

Dacă funcţia care defineşte mişcarea armonică a unui sistem mecanic cu un singur grad de libertate este
de forma:
x  a cost t   
2
în care funcţia  t  variază foarte puţin într-un interval de timp , atunci se spune că vibraţia este
 (t )
modulată în frecvenţă.

Vibraţii modulate în frecvenţă

Legea de mişcare x  x t  se reprezintă printr-o curbă care are alura unei vibraţii armonice, dar
perioada este variabilă.

VIBRAŢIA NEARMONICĂ OARECARE

Folosind seriile Fourier orice funcţie x  f t  care defineşte mişcarea unui sistem mecanic cu un singur grad
2
de libertate, care este periodică de perioadă T  se poate exprima ca o sumă de vibraţii armonice cu

perioade kT , k  1, n , vibraţii elementare care se numesc armonice de ordinul 𝒌. Prima armonică (𝑘 = 1)
se numește armonică fundamentală.

REPREZENTAREA VIBRAŢIILOR
Reprezentarea vibraţiilor cu ajutorul vectorilor rotitori
Fie un vector OA care se roteşte în jurul punctului O (originea) cu viteza unghiulară constantă .
Vectorul OA , care se mai numeşte şi fazor are lungimea OA  a şi face cu sensul pozitiv al axei Ox unghiul

t    .

13
VIBRAŢII MECANICE
Partea 1
__________________________________________________________________

Reprezentarea vibraţiilor cu ajutorul vectorilor rotitori

Proiecţiile vectorului rotitor OA pe axele sistemului xOy reprezintă ecuaţiile unor vibraţii armonice.
x  OA cos( t -  )  acos( t -  )  OA1
.
y  OA sin( t -  )  asin( t -  )
Deci, proiecţiile vârfului vectorului rotitor pe axe efectuează mişcări armonice. Ne vom ocupa în continuare
numai de ecuaţia de mişcare x  a cost    .
Derivând această relaţie se obţine legea de variaţie a vitezei :
 
v  x   a sin t      a cos   t    .
2 
Aceasta poate fi privită ca fiind proiecţia pe axa Ox a unui vector rotitor OA de mărime OA   a şi

care se roteşte tot cu viteza unghiulară  . Se poate observa că fazorul OA este defazat cu radiani în
2
sensul lui  faţă de fazorul OA . Acceleraţia punctului A1 se obţine derivând expresia vitezei:
a  x   2 a cost      2 x   2 a cos  t   .
şi poate fi privită ca fiind proiecţia pe axa Ox a unui vector rotitor OA de mărime OA   2 a şi care se
roteşte tot cu viteza unghiulară .
Se vede că fazorul OA este defazat cu  radiani în sensul lui  faţă de fazorul OA .
Reprezentarea vectorială a vibraţiei armonice poate fi aplicată în cazul compunerii vibraţiilor armonice de
aceeaşi pulsaţie. Fie doi vectori OA1 şi OA2 care reprezintă două mişcări vibratorii armonice

x1  a1 cost  1  ,
x2  a2 cost   2  .

14
VIBRAŢII MECANICE
Partea 1
__________________________________________________________________
y A

2 1
A2

t 2
A1

t
O 
t 1 x
x2
x
x
Compunerea vibraţiilor armonice de aceeaşi pulsaţie
Vibraţia armonică rezultantă x  x1  x2 este reprezentată prin vectorul rezultant OA al acestor doi
vectori rotitori. Amplitudinea mişcării rezultante a este:
a  OA  a12  a 22  2a1a 2 cos( 2  1 ) .
Faza iniţială pentru mişcarea rezultantă se poate obţine tot din figură.
a sint     a1 sint  1   a2 sint   2  ,
a cost     a1 cost  1   a2 cost   2  .
Pentru t  0 împărţind cele două relaţii se obţine:
a1 sin 1  a 2 sin  2
tg  .
a1 cos 1  a 2 cos  2
Analog, utilizând reprezentarea fazorială a vibraţiei armonice, poate fi studiat şi cazul bătăilor.

Reprezentarea vibraţiilor cu ajutorul numerelor complexe

Vectorul rotitor OA prezentat în paragraful precedent este reprezentat în planul complex xOy prin
numărul complex z a cărui parte reală este proiecţia vectorului pe axa reală Ox şi a cărui parte imaginară
este proiecţia vectorului pe axa imaginară Oy .
z  acost     i sint     aei  t   .

Reprezentarea vibraţiilor cu ajutorul numerelor complexe

Atât partea reală cât şi partea imaginară a numărului complex z reprezintă o vibraţie armonică.
Numărul complex corespunzător vectorului rotitor reprezentativ al vitezei se obţine derivând în raport cu
timpul expresia lui z :

15
VIBRAŢII MECANICE
Partea 1
__________________________________________________________________
 
i   t   
z   a sint     i cost      aie i  t  
  ae  2


Se observă că vectorul rotitor corespunzător vitezei este rotit cu înaintea vectorului rotitor
2
corespunzător numărului complex z .
Derivând în raport cu timpul expresia z se obţine numărul complex z .
    
z   a cos t    i sin t     ae
 2 2 i  t  
  2 aei  t   
care corespunde vectorului rotitor reprezentativ al acceleraţiei. Acest vector rotitor este rotit cu  înaintea
numărului complex z .
Reprezentarea vibraţiilor cu ajutorul numerelor complexe este foarte utilă pentru calcule numerice.

16
VIBRAŢII MECANICE
Partea 1
__________________________________________________________________

VIBRAŢII LINIARE. CONSTANTE ELASTICE

Efectuează vibraţii liniare sistemele mecanice a căror caracteristică elastică este o dreaptă.
De exemplu un punct material de masă m , fixat la capătul unui arc care funcţionează în domeniul elastic,
efectuează vibraţii liniare.

În cazul unui punct material de masă m , situat pe o bară

elastică de masă neglijabilă, ale cărui deplasări sunt mici astfel încât în diagrama lui Hook bara să se situeze în
domeniul liniar, putem spune că efectuează vibraţii
liniare.

Acest lucru este valabil şi pentru vibraţiile torsionale.

Ecuaţiile diferenţiale ale mişcării vor fi ecuaţii diferenţiale liniare.

Constante elastice
Pentru cel mai simplu sistem mecanic care oscilează, masă aflată la capătul unui arc care are constanta
elastică k , forţa elastică din arc va fi:
Fe  k x ,
unde x este deformaţia arcului, adică deplasarea punctului material.
Constanta elastică se măsoară în N / m .

17
VIBRAŢII MECANICE
Partea 1
__________________________________________________________________
În cazul unei bare prismatice solicitată la întindere sau compresiune legătura între forţa axială F şi
EA
deformaţia x (în domeniul elastic, deci liniar) este: F  x
l

F x
care provine din relaţia   E  E
A l
 EA 
Făcând analogic între relaţiile F   x şi Fe  k x rezultă constanta elastică pentru o bară
 l 
solicitată la întindere sau compresiune:
k
EA
N / m,
l
în care :
- E este modulul de elasticitate longitudinal în N / m 2 ;
- A este aria secţiunii transversale a barei, în m 2 ;
- l este lungimea barei în m .
Analog se procedează şi în cazul barelor cilindrice solicitate la torsiune şi se obţine din relaţia:
GI p
M .
l
Prin analogie cu relaţia Fe  k x , se obţine pentru constanta elastică expresia:
GI p
k ,
l
în care:
- G este modulul de elasticitate transversal în N / m 2 ;
4
- I p este momentul de inerţie polar al secţiunii transversale în m ;
- l este lungimea barei.
Procedând asemănător se obţin constantele elastice pentru barele supuse la încovoiere, constante care
depind de modulul de rezemare a barei elastice şi de locul de fixare a punctului material.
Sunt date mai jos câteva exemple de constante elastice.

18
VIBRAŢII MECANICE
Partea 1
__________________________________________________________________

Deformaţia statică f st (săgeata) în

Sistemul Constanta elastică
dreptul sarcinii
Pa 2 b 2
3a  b EI
E - modulul de elasticitate
3a  b EI
longitudinal; a 2b2
I - momentul de inerţie geometric al
secţiunii transversale.

Pa  b b 2 3EI
3EI a  b b 2

Pa 3b 3 EI a  b 3
a  b 3 EI a 3b 3

Pa 3 3EI
3EI a3

P a 3b 2 3a  4b  12 EI a  b 3
12a  b 3 EI a 3b 2 3a  4b 

Pb 2 3a  4b  12 EI
12 EI b 3a  4b 
2

64 PR 3 n
Gd 4
n -numărul de spire; Gd 4
d -diametrul sârmei;
64 R 3 n
R -raza de înfăşurare;
G -modulul de elasticitate
transversal.

19
VIBRAŢII MECANICE
Partea 1
__________________________________________________________________
Compunerea constantelor elastice
Arcuri montate în serie
Fie două arcuri de constante elastice k1 şi k 2 legate în serie. Sub acţiunea forţei F
sistemul s-a deformat cu x .
Notând cu x1 şi x 2 deformaţiile celor două arcuri, atunci deformaţia totală x se va scrie:
x  x1  x2
Forţa F este aceeaşi în ambele arcuri. Atunci se poate scrie:
F F
F  k1 x1  x1  , F  k 2 x2  x2  .
k1 k2
Înlocuind, rezultă:
1 1 1
  .
k k1 k 2
Generalizând pentru mai multe arcuri montate în serie rezultă:
1 n 1
 .
k i 1 k i
Exemple de arcuri montate în serie:

Arcuri montate în paralel

Fie două arcuri de constante elastice k1 şi k 2 legate în paralel.
Sub acţiunea forţei F fiecare arc se deformează cu x .Notând cu F1 şi F2
forţele ce acţionează în cele două arcuri, se poate scrie:
F  F1  F2 .
Dar F1  k1 x , F2  k 2 x şi F  kx . Înlocuind şi simplificând cu x se obţine:
k  k1  k 2 .
Generalizând pentru mai multe arcuri montate în paralel rezultă:
n
k   ki .
i 1
Exemple de arcuri montate în paralel:

Montarea arcurilor se poate face şi combinat(sau mixt).

Constanta elastică echivalentă va

fi:
1 1 1
1 1 1  
  , k k 3 k1  k 2
k k1  k 2 k 3

20