ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI

Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune

Master: Contabilitate, Control şi Expertiză

- Suport de curs şi aplicaţii practice -

Prof. univ. dr. Răileanu Vasile

Lect. univ. drd. Manea Cristina Lidia
Asist. univ. drd. Rapcencu Cristian

- Bucureşti -
2010
 CUPRINS
Pag

CAPITOLUL 1. DEZVOLTĂRI PRIVIND SISTEMUL CONTABIL DE BAZĂ 3

1.1. Bilanţul contabil ...................................................................................... 3
1.2. Contul de profit şi pierdere .................................................................... 6
1. 3. Aplicaţie practică............................................................................................ 7

CAPITOLUL 2. CONTABILITATEA DE ACHIZIŢIE

9
2.1. Noţiuni introductive. Controlul. Metode de consolidare ...................... 9
2.2. Combinări de întreprinderi .................................................................... 14
2.2.1. Identificarea dobânditorului ....................................................................... 14
2.2.2. Evaluarea costului combinărilor de întreprinderi ..................................... 15
2.2.3. Alocarea costului unei combinări de întreprinderi ................................... 17
2.2.4. Tratamentul contabil ulterior.................................................................... 24
2.2.5. Contabilitatea iniţială realizată provizoriu.............................................. 25
2.2.6. Achiziţii inverse............................................................................................ 25

CAPITOLUL 3. DE LA CONTABILITATEA DE ANGAJAMENTE LA

CONTABILITATEA DE TREZORERIE 30
3.1. Definiţii……………………………………………………………………... 30
3.2. Activităţi de exploatare……………………………………………………. 31
3.3. Activităţi de investiţie.................................................................................... 32
3.4. Activităţi de finanţare…………………………………………………… 32
3.5. Formulele de calcul pentru determinarea fluxurilor de trezorerie.......... 33
3.6. Aplicaţii practice........................................................................................... 34

CAPITOLUL 4. ACTIVE ŞI DATORII CONTINGENTE 38

4.1. Definiţii ............................................................................................................. 38
4.2. Recunoaşterea provizioanelor, activelor contingente şi datoriilor
contingente ...................................................................................................... 39
4.2.1. Provizioane................................................................................................... 39
4.2.2. Datorii contingente...................................................................................... 39
4.2.3. Active contingente...................................................................................... 40
4.2.4. Provizioane, active contingente, datorii contingente şi datorii.............. 40
4.3. Evaluare ........................................................................................................... 40
4.4. Rambursări ...................................................................................................... 42
4.5. Modificări ale provizioanelor ........................................................................ 42
4.6. Utilizarea provizioanelor ............................................................................... 42
4.7. Aplicarea regulilor de recunoaştere şi evaluare......................................... 42
4.8. Prezentarea informaţiilor ............................................................................... 43
4.9. Exemple ............................................................................................................ 44
4.10. Aplicaţii practice privind provizioanele, activele contingente şi
datoriile contingente................................................................................... 45

1
CAPITOLUL 5. APROFUNDĂRI PRIVIND INSTRUMENTELE FINANCIARE
50
5.1. Importanţa şi necesitatea subiectului............................................................ 50
5.2. Definiţii............................................................................................................ 50
5.3. Clasificarea instrumentelor financiare ........................................................ 52
5.4. Recunoaşterea şi derecunoaşterea instrumentelor financiare .................... 54
5.5. Evaluarea iniţială a activelor financiare şi a datoriilor financiare............. 54
5.6. Evaluarea ulterioară a activelor financiare .................................................. 55
Aplicaţii practice.................................................................................................... 55
5.7. Deprecierea şi irecuperabilitatea activelor financiare ................................. 58
5.8. Contabilitatea operaţiunilor de acoperire împotriva riscurilor.................. 59
5.8.1. Operaţiuni de acoperire a valorii juste împotriva riscurilor................... 61
5.8.2. Operaţiuni de acoperire a fluxurilor de trezorerie împotriva riscurilor 61
5.8.3. Operaţiuni de acoperire împotriva riscurilor a unei investiţii nete........ 62
5.9. Aplicaţii practice............................................................................................. 62

Bibliografie ....................................................................................................................... .... 67

2
 CAPITOLUL 1. DEZVOLTĂRI PRIVIND SISTEMUL CONTABIL DE BAZĂ

Situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare,
profitului sau pierderii entităţii.

1.1. Bilanţul contabil

Formatul bilanţului şi al contului de profit şi pierdere, în special în ceea ce priveşte forma adoptată
pentru prezentarea acestora, nu poate fi modificat de la un exerciţiu financiar la altul.
Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi
capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de
lege.
În bilanţ elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi
exigibilitate.

Formatul bilanţului contabil:

A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă acestea au fost
achiziţionate cu titlu oneros
4. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziţionat cu titlu oneros
5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie
II. Imobilizări corporale
1. Terenuri şi construcţii
2. Instalaţii tehnice şi maşini
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier
4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie
III. Imobilizări financiare
1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
2. împrumuturi acordate entităţilor afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare
5. Investiţii deţinute ca imobilizări
6. Alte împrumuturi
B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime şi materiale consumabile
2. Producţia în curs de execuţie
3. Produse finite şi mărfuri
4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri
II. Creanţe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat
pentru fiecare element)
1. Creanţe comerciale
2. Sume de încasat de la entităţile afiliate
3. Sume de încasat de la entităţile de care compania este legată în virtutea intereselor de participare
4. Alte creanţe
5. Capital subscris şi nevărsat
III. Investiţii pe termen scurt
1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
3
 2. Alte investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de
obligaţiuni convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale - furnizori
5. Efecte de comerţ de plătit
6. Sume datorate entităţilor afiliate
7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de
obligaţiuni convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale - furnizori
5. Efecte de comerţ de plătit
6. Sume datorate entităţilor afiliate
7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale
H. Provizioane
1. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare
2. Provizioane pentru impozite
3. Alte provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital şi rezerve
I. Capital subscris
1. Capital subscris vărsat
2. Capital subscris nevărsat
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
23. - Formatul bilanţului prescurtat este următorul:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanţe

4
 (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat
pentru fiecare element)
III. Investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital şi rezerve
I. Capital subscris (prezentând-se separat capitalul vărsat şi capitalul nevărsat)
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

Prevederi referitoare la elementele de bilanţ

Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia îi sunt
destinate.
Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizării pe o bază continuă, în scopul
desfăşurării activităţilor entităţii.
Mişcările diverselor elemente de imobilizări se prezintă în notele explicative. În acest scop, se
prezintă distinct, începând cu preţul de achiziţie sau costul de producţie, pentru fiecare element de
imobilizare, pe de o parte, creşterile, cedările şi transferurile în cursul exerciţiului financiar iar, pe de altă
parte, ajustările cumulate de valoare la începutul exerciţiului financiar şi la data bilanţului, precum şi
rectificările efectuate în cursul exerciţiului financiar asupra ajustărilor de valoare din exerciţiile financiare
precedente. Ajustările de valoare se prezintă în bilanţ ca deduceri clare din elementele corespunzătoare.
Dacă, atunci când situaţiile financiare anuale se întocmesc conform prezentelor reglementări
pentru prima oară, preţul de achiziţie sau costul de producţie al unei imobilizări nu poate fi determinat fără
cheltuieli sau întârzieri exagerate, valoarea reziduală de la începutul exerciţiului financiar poate fi tratată
drept preţ de achiziţie sau cost de producţie. Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentată în notele
explicative.
Atunci când se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, mişcările diverselor elemente de
imobilizări, prevăzute la alin. (1), se prezintă începând cu preţul de achiziţie sau costul de producţie,
rezultat din reevaluare. În acest scop, valoarea reevaluată se substituie valorii de intrare a imobilizărilor
corporale.
Drepturile asupra proprietăţilor imobiliare şi alte drepturi similare, aşa cum sunt definite de
legislaţia naţională, trebuie prezentate la "Terenuri şi construcţii".
În sensul prezentelor reglementări, prin interese de participare se înţelege drepturile în capitalul
altor entităţi, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste entităţi,
sunt destinate să contribuie la activităţile entităţii. Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte entităţi se
presupune că reprezintă un interes de participare, atunci când depăşeşte un procentaj de 20%.
Cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar, dar care sunt aferente unui exerciţiu financiar
ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Cheltuieli în avans".
Veniturile care, deşi se referă la exerciţiul financiar în cauză, nu se încasează până la expirarea
acestuia, trebuie prezentate la "Creanţe". În cazul în care astfel de venituri sunt semnificative, acestea

5
trebuie prezentate şi în notele explicative.
Ajustările de valoare cuprind toate corecţiile destinate să ţină seama de reducerile valorilor
activelor individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitivă.
Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, şi/sau
ajustările provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, în funcţie
de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării activelor.
Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care la data
bilanţului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte
valoarea sau data la care vor apărea.
Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.
Veniturile de încasat înainte de data bilanţului, dar care se referă la un exerciţiu financiar ulterior,
trebuie prezentate sub titlul de "Venituri în avans".
Cheltuielile care, deşi se referă la exerciţiul financiar în cauză, se vor plăti numai în cursul
exerciţiului financiar ulterior, trebuie prezentate la "Datorii". În cazul în care astfel de cheltuieli sunt
semnificative, ele trebuie prezentate şi în notele explicative.

1.2. Contul de profit şi pierdere

Formatul contului de profit şi pierdere

1. Cifra de afaceri netă
2. Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie
3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii şi indemnizaţii
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale
b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul care acestea depăşesc suma ajustărilor de
valoare care sunt normale în entitatea în cauză
8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate
10. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea
distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate
11. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile
afiliate
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active circulante
13. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind entităţile afiliate
14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă
15. Venituri extraordinare
16. Cheltuieli extraordinare
17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară
18. Impozitul pe profit
19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
20. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

6
 Prevederi referitoare la elementele din contul de profit şi pierdere
Cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse şi furnizarea de servicii
care se înscriu în activitatea curentă a entităţii, după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe
valoarea adăugată, precum şi a altor taxe legate direct de cifra de afaceri.
În cazul entităţilor al căror obiect principal de activitate îl constituie activitatea de leasing, în cifra
de afaceri netă se include şi dobânda cuvenită acestor contracte, aferentă perioadei de raportare.
Veniturile şi cheltuielile care apar altfel decât în cursul activităţilor curente ale entităţii trebuie
prezentate la "Venituri extraordinare" şi "Cheltuieli extraordinare".
Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii ce
sunt clar diferite de activităţile curente ale entităţii şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete într-un
mod frecvent sau regulat.
În înţelesul prezentelor reglementări, prin activităţi curente se înţelege orice activităţi desfăşurate
de o entitate, ca parte integrantă a afacerilor sale, precum şi activităţile conexe în care aceasta se angajează
şi care sunt o continuare a primelor activităţi menţionate, incidente acestora sau care rezultă din acestea.
Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacţie se delimitează clar de activităţile curente ale
entităţii, se are în vedere, mai degrabă, natura elementului sau a tranzacţiei aferente activităţii desfăşurate
în mod curent de entitate, decât frecvenţa cu care se aşteaptă ca aceste evenimente să aibă loc. Prin
urmare, un eveniment sau o tranzacţie poate fi extraordinară pentru o entitate, dar nu şi pentru o alta,
datorită diferenţelor dintre activităţile curente ale acelor entităţi. De exemplu, pierderile rezultate în urma
unui cutremur pot fi calificate de către o entitate ca element extraordinar.
Exemple de evenimente sau tranzacţii ce dau naştere, în general, la elemente extraordinare în cazul
majorităţii entităţilor sunt exproprierea activelor, un cutremur sau un alt dezastru natural.
Cu excepţia cazului în care veniturile şi cheltuielile prevăzute la alin. (1) sunt nesemnificative
pentru evaluarea rezultatelor, în notele explicative trebuie prezentate explicaţii despre valoarea şi natura
acestora. Aceeaşi prevedere se aplică veniturilor şi cheltuielilor legate de un alt exerciţiu financiar.
Entităţile trebuie să prezinte în notele explicative proporţia în care impozitul pe profit afectează
"Profitul sau pierderea din activitatea curentă" şi "Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară".

1.3. Aplicaţie practică

S.C. BestDesign S.A. are ca obiect de activitate fabricarea de articole confectionate din textile
(Cod CAEN 1740).
Clasificaţi informaţiile prezentate şi întocmiţi bilanţul contabil.
- lei -
Elemente Valoare CLASIFICARE
Cheltuieli alocate pentru produse şi tehnologii noi 400
Cheltuieli de înregistrare şi înmatriculare 200
Mătase 1.500
Salarii datorate 30.000
Creanţe generate de decontările cu personalul 4.000
Brevete de inventie 600
Cheltuieli privind emiterea şi vânzarea de acţiuni 100
Rezerve legale 400
Maşini de tricotat 60.000
Provizioane 100.000
Obligaţii faţă de acţionari privind capitalul de rambursat 30.000
Sacouri nefinisate 1.000
Stofă 2.000
Dividende de plată 42.650
Clienţi 15.000
Acţiuni proprii răscumpărate 7.000
7
 Casa în lei 8.000
Chirii plătite în avans pentru un imobil 14.000
Licenţe achizitionate 850
Clădiri 80.000
Contribuţia la fondul de şomaj 20.000
Lână 4.500
Cutii 10.000
Xerox 76.300
Depozit bancar pe termen lung 500
Credite bancare pe termen lung 80.000
Mărci de fabrica achizitionate 5.500
Maşini de cusut 30.000
Rochii fabricate 4.500
Calculatoare HP 100.000
Capital subscris vărsat 310.000
Rezerve statutare 600
Furnizori 60.000
Papiote aţă 1.700
Cambii de primit 10.000
Abonamente plătite în avans 6.000
Camionete 80.000
Prime de capital 51.600
Rechizite 2.500
Costume fabricate 2.500
Impozite şi taxe datorate bugetului de stat 40.000
Halate de protecţie 3.000
Obligaţiuni răscumpărate 3.000
Rezerve din reevaluare 30.000
Fuste fabricate 1.700
Dobânzi aferente creditelor primite 15.000
Sacouri cumpărate destinate revânzării 19.000
Maşini de surfilat 99.000
Alte rezerve 100
Bluze fabricate 5.300
Contribuţia la asigurări sociale 30.000
Profit reportat din anul precedent 300
Maşini de teren 180.000
Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni 5.000
Bluze cumpărate destinate revânzării 10.000
Dobânzi încasate anticipat 100.000
Casa în devize 22.000
Profit net al exerciţiului încheiat 3.000
Birouri (obiecte de inventar) 50.000
Cambii de plătit 20.000
Avansuri acordate furnizorilor de servicii 2.000
Conturi la bănci în lei 6.000
Conturi la bănci în devize 13.000
Acreditive 9.000
Terenuri 18.000

În anul următor, societatea va rambursa 20% din creditele pe termen lung contractate de la
instituţiile de credit.

8
 CAPITOLUL 2. CONTABILITATEA DE ACHIZIŢIE

2.1. Noţiuni introductive. Controlul. Metode de consolidare

Combinare de Gruparea unor entităţi sau întreprinderi individuale într-o singură entitate
întreprinderi raportoare.
Control Autoritatea de a guverna politicile financiare şi operaţionale ale unei entităţi sau
întreprinderi pentru a obţine beneficii din activitatea ei.
Controlul comun reprezintă modalitatea contractuală de repartizare a controlului asupra unei
activităţi economice, şi există numai atunci când deciziile strategice financiare
şi operaţionale cu privire la respectiva activitate necesită consensul unanim al
părţilor care îşi împart controlul (asociaţii).
Influenţă semnificativă Puterea de a participa la luarea deciziilor de politicã financiarã şi operaţională a
entităţii în care s-a investit, dar fără a avea control sau control comun asupra
acestor politici.
Fond comercial Beneficii economice viitoare apărute din active care nu au capacitatea de a fi
identificate individual şi recunoscute separat.
Filială O entitate, inclusiv o entitate ce nu este constituitã sub forma unei corporaţii cum
ar fi un parteneriat, care este controlatã de o altã entitate (cunoscutã drept
societate-mamã).
Societate-mamă O entitate care are una sau mai multe filiale.
Data de achiziţie Data la care dobânditorul obţine în mod efectiv controlul asupra societăţii
achiziţionate.
Asociere în participaţie Un contract prin care două sau mai multe părţi se angajează într-o activitate
economică aflată sub control comun.
Entitate asociatã O entitate, inclusiv o entitate necorporativã cum ar fi parteneriatul, asupra cãreia
investitorul are o influenţã semnificativã şi care nu este nici o filialã a acestuia,
nici un interes într-o asociere în participaţie.
Situaţii financiare Situaţiile financiare ale unui grup, prezentate ca şi în cazul unei entitãţi
consolidate economice unice.
Interes minoritar Acea parte din profitul sau pierderea şi din activele nete ale unei filiale
atribuibilã participaţiilor la capitalurile proprii care nu sunt deţinute, direct sau
indirect prin filiale, de societatea-mamă.
Metoda punerii în Metoda de contabilizare prin care investiţia este iniţial recunoscutã la cost şi
echivalenţă ajustatã ulterior în funcţie de modificãrile postachiziţie ale cotei investitorului
din activele nete ale entitãţii în care a investit. Contul de profit şi pierdere al
investitorului cuprinde cota investitorului din contul de profit şi pierdere al
entitãţii în care a investit.
Consolidarea Metoda de contabilizare prin care partea unui asociat din activele, datoriile,
proporţionalã veniturile sau cheltuielile unei entităţi controlate în comun este combinatã,
element cu element, cu elementele similare din situaţiile financiare ale
asociatului ori raportate ca elemente-rând separate în situaţiile financiare ale
asociatului.

O societate-mamă va prezenta situaţii financiare consolidate în care va consolida investiţiile

sale în filiale.
Excepţie: O societate-mamă nu trebuie să prezinte situaţii financiare consolidate în cazul în care
societatea-mamă este - la rândul ei - în totalitate sau parţial o filială a unei alte entităţi, iar proprietarii săi,
inclusiv cei care, în alte condiţii, nu au drept de vot, au fost informaţi şi nu au fost împotrivă faptului ca

9
societatea-mamă să nu prezinte situaţii financiare consolidate.
Se presupune că există control atunci când societatea-mamă deţine, direct sau indirect, prin filiale,
mai mult de jumătate din numărul de voturi ale unei entităţi, cu excepţia împrejurărilor excepţionale în
care se poate demonstra clar că acest tip de proprietate nu înseamnă control. Controlul există şi atunci
când societatea-mamă deţine jumătate sau mai puţin din numărul de voturi ale unei entităţi, dacă deţine:
(a) mai mult de jumătate din drepturile de vot, în virtutea unui acord cu alţi investitori;
(b) autoritatea să conducă politicile financiare şi operaţionale ale entităţii prin statut sau contract;
(c) autoritatea să numească sau să înlocuiască majoritatea membrilor Consiliului de Administraţie sau
echivalentului acestuia, iar controlul entităţii este exercitat de acest consiliu sau organism; sau
(d) autoritatea de a deţine majoritatea voturilor la adunările Consiliului de Adminis-traţie sau
organului de conducere echivalent, iar controlul entităţii este exercitat de consiliu sau organul de
conducere echivalent.
Dacă un investitor deţine, direct sau indirect (de exemplu, prin filiale), 20% sau mai mult din
numărul de voturi ale entităţii în care a investit, se presupune că acesta exercită o influenţă semnificativă,
cu excepţia cazului în care se poate clar demonstra că nu aceasta este situaţia. O participaţie substanţială
sau majoritară a unui alt investitor nu exclude neapărat posibilitatea ca un investitor să exercite o influenţă
semnificativă.

Aplicaţii:
1. Trei societăţi A, B şi C, investesc în societatea D, producătoare de echipament sportiv.
Societatea A are o experienţă considerabilă în fabricarea echipamentului şi a dezvoltat o nouă
tehnologie de a îmbunătăţi procesul de producţie şi performanţa produselor. Entităţile B şi C sunt
bănci care au finanţat activităţile anterioare ale lui A. Entitatea A va contribui cu tehnologie şi know-
how, în timp ce B şi C vor finanţa activitatea. Cotele de participare la capitalul lui D sunt: A 40%, B
30% şi C 30%. Fiecare societate va numi directorii în funcţie de cota de participare la capitalul lui D.
Există un acord între acţionari care stipulează faptul că nu toţi directorii au putere executivă, ci doar
directorul general şi directorul economic, amândoi fiind numiţi de către A datorită experienţei
recunoscute în domeniul de fabricare a exchipamentelor sportive. Conform acordului, directorul
general şi directorul economic au puetea de a stabili politicile şi bugetele, consultându-i şi pe ceilalţi
membrii ai consiliului pentru informaţii suplimentare.
Stabiliţi cine deţine controlul asupra societăţii D.

2. Compania A deţine 45% din drepturile de vot ale companiei B. De asemenea, A a încheiat
un acord cu alţi acţionari care deţin 20% din drepturile de vot, conform căruia acei acţionari vor vota
întotdeauna în acelaşi mod ca şi A.
Stabiliţi dacă A deţine controlul asupra societăţii B.

3. Societăţile X, Y şi Z sunt filiale deţinute în totalitate de către societatea M. Fiecare din

societăţile X, Y şi Z deţine 18% din drepturile de vot ale societăţii T.
Stabiliţi cât controlează M din totalul drepturilor de vot ale societăţii T.

10
Procentaj de control / Procentaj de interes
Aplicaţii:
1. Determinaţi procentajul de control şi cel de interes detinut de H in W:

Soluţie
H deţine în Procentaj de control Procentaj de interes
S 80% 80%
W - direct 40% 40%+ 80%*30% = 64%
- indirect 30%
70%

2. Determinaţi procentajul de control şi cel de interes:

Soluţie
M deţine în Procentaj de control Procentaj de interes
S1 80% 80%
S2 - deoarece M controlează S1, înseamnă că 80%*65% = 52%
deţine prin intermediul lui S1controlul a 65%
S3 - direct 10% 10% + 80%*65%*25% +
- indirect, prin S2 pe care îl controlează, 25% 21%*12%+85%*30%*12%= 28,58%
şi indirect prin S5 pe care îl controlează, 12%
47%
S4 85% 85%
S5 - direct 21% 21% + 85%*30% = 46,5%
- indirect, prin intermediul lui S4 pe care îl
controlează, 30%
51%

3. Determinaţi procentajul de control şi cel de interes:

11
 Soluţie
SM deţine în Procentaj de control Procentaj de interes
S1 70% 70%
S2 80% 80%
S3 30% 30%
S4 - deoarece SM controlează S1, înseamnă că 70%*60% = 42%
deţine prin intermediul lui S1controlul a 60%
S5 - indirect, prin S1 pe care îl controlează, 20% 70%*20% + 80%*45%= 50%
şi indirect prin S2 pe care îl controlează, 45%
65%
S6 - direct 25% 25% + 30%*22%= 31,6%
- SM nu controlează S3, deci prin S3 nu
exercită influenţă asupra lui S6
25%
S7 - indirect, prin S4 pe care îl controlează, 30% 70%*60%*30% + 80%*4%= 15,8%
şi indirect prin S2 pe care îl controlează, 4%
34%
S8 - deoarece SM controlează S5, înseamnă că 70%*20%*30% + 80%*45%*30% +
deţine 30% prin intermediul lui S5; 25%*3% + 30%*22%*3%= 16%
- SM nu controlează S6, deci nici S8 prin
intermediul lui S6
30%

Metode de consolidare
12
 Aplicaţie:
Bilanturile contabile ale societatilor M si F se prezinta astfel:
Bilant contabil al societatii F inainte de consolidare: u.m.
Elemente Societatea F
Imobilizari corporale 70.000
Active circulante 40.000
TOTAL ACTIVE 110.000
Datorii 25.000
TOTAL ACTIVE - DATORII 85.000
Capital subscris varsat 60.000
Rezerve 10.000
Rezultatul exercitiului 15.000
TOTAL CAPITAL PROPRIU 85.000

Bilant contabil al societatii M inainte de consolidare: u.m.

Elemente a (M detine b (M detine c (M detine
80%) 50%) 20%)
Imobilizari corporale 100.000 118.000 136.000
Imobilizari financiare F 48.000 30.000 12.000
Active circulante 82.000 82.000 82.000
TOTAL ACTIVE 230.000 230.000 230.000
Datorii 100.000 100.000 100.000
TOTAL ACTIVE - DATORII 130.000 130.000 130.000
Capital subscris varsat 80.000 80.000 80.000
Rezerve 20.000 20.000 20.000
Rezultatul exercitiului 30.000 30.000 30.000
TOTAL CAPITAL PROPRIU 130.000 130.000 130.000

Cont de profit şi pierdere al societăţii M:

Venituri totale 100.000 u.m.
Cheltuieli totale 70.000 u.m.
Rezultat 30.000 u.m.

Cont de profit şi pierdere al societăţii F:

Venituri totale 60.000 u.m.
Cheltuieli totale 45.000 u.m.
Rezultat 15.000 u.m.

Intre societati nu exista operatii reciproce.

Efectuati inregistrarile contabile necesare in fiecare caz in parte si intocmiti bilantul
consolidat.

2.2. Combinări de întreprinderi

13
 O combinare de întreprinderi reprezintă gruparea entităţilor sau a întreprinderilor cu scop lucrativ
separate într-o singură entitate raportoare. Rezultatul aproape tuturor combinărilor de întreprinderi este că
o entitate, dobânditorul, obţine controlul asupra uneia sau mai multor alte întreprinderi cu scop lucrativ,
societatea achiziţionată.
Costurile administrative generale precum şi alte costuri care pot fi atribuite direct combinării de
intreprinderi nu sunt incluse în costul combinării. Acestea sunt recunoscute drept cheltuială atunci când
apar. Pierderile viitoare ce se asteapta sa fie generate ca urmare a combinarii nu sunt incluse in costul
combinarii.
Aplicarea metodei achiziţiei presupune parcurgerea următoarelor etape:
- identificarea dobânditorului;
- stabilirea datei achiziţiei;
- recunoaşterea şi evaluarea activelor identificabile achiziţionate, a datoriilor asumate şi a oricăror
interese care nu controlează (interes minoritar) în entitatea dobândită; şi
- recunoaşterea şi evaluarea fondului comercial sau a câştigului obţinut în urma unei cumpărări în
condiţii avantajoase.

2.2.1. Identificarea dobânditorului

Pentru toate combinările de întreprinderi se va identifica un dobânditor. Dobânditorul este
reprezentat de entitatea participantă la combinare care obţine controlul asupra celorlalte entităţi
participante la combinare.
Datorită faptului că metoda de achiziţie priveşte o combinare de întreprinderi din perspectiva
dobânditorului, se presupune că una dintre părţile implicate în tranzacţie poate fi identificată ca fiind
dobânditorul.
Atunci când o nouă entitate este înfiinţată pentru a emite instrumente de capitaluri proprii cu
scopul realizării unei combinări de întreprinderi, una dintre entităţile participante la combinare care a
existat înainte de combinare va fi identificată ca dobânditor pe baza probelor existente (se ţine cont de
mărimea entităţilor înainte de combinare, de iniţiatorul procesului de combinare dintre entităţile
participante etc.).

Exemplu:
Entităţile Bamin şi Creta fac obiectul unei combinări de întreprinderi. Termenii tranzacţiei se
prezintă astfel:
- a fost creată o nouă entitate, entitatea Real;
- acţionarii anteriori ai entităţii Bamin deţin 58% din capitalul entităţii Real;
- membrii anteriori ai consiliului director şi ai organului de conducere al entităţii Bamin deţin
aceleaşi funcţii în cadrul entităţii Real;
- valoarea justă a activului net al entităţii Bamin, la data achiziţiei, este de 80.000 lei;
- valoarea justă a activului net al entităţii Creta, la data achiziţiei, este de 65.000 lei.
Care dintre cele trei entităţi trebuie considerată a fi dobânditorul?
Conform acestor informaţii disponibile şi în lipsa altor factori contradictorii, entitatea Bamin va fi
recunoscută ca dobânditor. Astfel, activele, datoriile şi datoriile contingente ale entităţii Creta trebuie să
fie evaluate la valoarea justă pentru a putea fi incluse în situaţiile financiare întocmite ulterior combinării
de întreprinderi.

Sunt situaţii în care entitatea identificată ca dobânditor, din punct de vedere contabil, poate diferi
de entitatea identificată ca dobânditor, din punct de vedere juridic, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu
o achiziţie inversă.

Exemplu:
14
 Entităţile Corela (o societate cotată pe piaţa de capital) şi Faram fac obiectul unei combinări de
întreprinderi. Termenii tranzacţiei sunt următorii:
- entitatea Corela achiziţionează 100% din acţiunile comune ale entităţii Faram;
- acţionarii precedenţi ai entităţii Faram vor deţine noi acţiuni reprezentând 70% din drepturile de
vot ale entităţii Corela;
- membrii anteriori ai consiliului director şi ai organului de conducere al entităţii Faram deţin
aceleaşi funcţii în cadrul entităţii Corela;
- valoarea justă a activului net al entităţii Corela, la data achiziţiei, este de 200.000 lei;
- valoarea justă a activului net al entităţii Faram, la data achiziţiei, este de 650.000 lei.
Care dintre cele două entităţi trebuie considerată a fi dobânditorul?
În acest exemplu, din punct de vedere contabil, entitatea Faram este dobânditorul. Este vorba de o
achiziţie inversă şi nu se ţine cont de faptul că, din punct de vedere juridic, entitatea Corela este
considerată a fi dobânditor. Valoarea justă a activului net al entităţii Faram este mult mai mare decât cea a
entităţii Corela, iar în urma combinării entitatea Faram obţine controlul celeilalte părţi participante la
tranzacţie.

2.2.2. Evaluarea costului combinărilor de întreprinderi

Contravaloarea transferată în cadrul unei combinări de întreprinderi trebuie să fie evaluată la
valoarea justă. Aceasta reprezintă suma valorilor juste de la data achiziţiei ale:
- activelor transferate de către dobânditor (numerar, o întreprindere, o filială, o contravaloare
contingentă sau alte active);
- datoriilor suportate de către dobânditor faţă de foştii proprietari ai entităţii dobândite; şi
- intereselor în capitalurile proprii emise de către dobânditor (instrumente de capitaluri proprii
ordinare sau preferenţiale, opţiuni, warante şi participaţiile membrilor entităţilor mutuale).
Costurile aferente achiziţiei sunt costurile pe care le suportă dobânditorul pentru realizarea unei
combinări de întreprinderi şi trebuie să fie recunoscute în contul de profit şi pierdere în perioadele în care
acestea au fost suportate, iar serviciile prestate. Aceste costuri cuprind:
- onorariile intermediarului;
- onorariile de consiliere, juridice, contabile, de evaluare şi alte onorarii profesionale sau de
consultanţă;
- costurile administrative generale, inclusiv costurile de menţinere a unui departament intern de
achiziţii; şi
- costurile de înregistrare şi de emitere a titlurilor de creanţă şi a acţiunilor.
Astfel, valoarea justă a schimbului între cumpărător şi vânzător pentru întreprindere nu cuprinde
costurile aferente achiziţiei. Acestea sunt tranzacţii separate în cadrul cărora cumpărătorul plăteşte
valoarea justă a serviciilor primite şi nu reprezintă active ale dobânditorului la data achiziţiei, deoarece
beneficiile obţinute sunt consumate pe măsură ce sunt primite serviciile. Pierderile viitoare din exploatare
care se aşteaptă să fie generate ca urmare a realizării combinării nu vor fi incluse în costul combinării. De
asemenea, atunci când o combinare de întreprinderi nu este finalizată, toate costurile suportate până în acel
moment vor fi recunoscute la cheltuielile periodei.

Exemplu:
Entitatea ALFA achiziţionează entitatea BETA. Ieşirile de beneficii economice ale entităţii ALFA,
ca urmare a realizării tranzacţiei, sunt următoarele:
- entitatea ALFA emite 200.000 de acţiuni noi către acţionarii entităţii BETA având aceleaşi condiţii
cu cele tranzacţionate pe piaţă, al căror preţ este de 3 lei/acţiune;
- entitatea ALFA achită suma de 40.000 lei în numerar acţionarilor precedenţi ai entităţii BETA;
- entitatea ALFA îşi asumă o datorie la nivelul sumei de 3.000 lei faţă de un client al entităţii BETA
pentru a pune capăt contractului încheiat, deoarece în urma combinării dobânditorul a dorit să
renunţe la unii clienţi;
15
 - entitatea ALFA achită onorariile profesionale, la nivelul sumei de 7.000 lei, cuvenite experţilor
contabili care au contabilizat efectele combinării şi onorarii către consilierii juridici în sumă de
8.000 lei;
- entitatea ALFA a hotărât să extindă perioada acordului financiar încheiat cu o instituţie de credit
pentru a putea obţine numerar suplimentar necesar efectuării tranzacţiei de achiziţie a entităţii
BETA (costul extinderii acordului este de 1.000 lei);
- în cadrul entităţii ALFA funcţionează un departament de achiziţii care, în perioada desfăşurării
combinării, a înregistrat costuri la nivelul sumei de 3.000 lei (personalul angajat în acest
departament estimează faptul că şi-au petrecut 30% din timpul de lucru din această perioadă,
pentru înregistrarea achiziţiei entităţii BETA);
- entitatea ALFA va suporta suma de 4.000 lei pentru a moderniza sistemul informatic al entităţii
BETA, astfel încât acesta să fie la acelaşi nivel cu cel utilizat în cadrul entităţii dobânditoare.
Având în vedere informaţiile disponibile mai sus, care este nivelul costului combinării?
Dacă această tranzacţie a avut loc până la data de 1 ianuarie 2010 şi dobânditorul nu a dorit să
aplice varianta revizuită a IFRS 3 „Combinări de întreprinderi”, costul aferent combinării de întreprinderi
va cuprinde următoarele componente:

Elemente Suma
Instrumente de capital emise (200.000 acţiuni x 3 lei/acţiune) 600.000 lei
Numerar 40.000 lei
Datorie asumată 3.000 lei
Onorarii aferente experţilor contabili 7.000 lei
Onorarii aferente consilierilor juridici 8.000 lei
Costul combinării de întreprinderi 658.000 lei

Costurile suportate de dobânditor pentru a extinde perioada de finanţare vor fi incluse în evaluarea
datoriei pe care şi-o asumă entitatea ALFA în finanţarea achiziţiei. Cheltuielile înregistrate de către
departamentul de achiziţii (3.000 lei) şi sumele necesare modernizării sistemului informatic (4.000 lei)
trebuie să fie recunoscute la cheltuieli în momentul în care acestea sunt suportate şi nu sunt incluse în
costul combinării, deoarece nu sunt costuri atribuibile în mod direct realizării combinării.
În conformitate cu IFRS 3 „Combinări de întreprinderi” revizuit, contravaloarea transferată va
cuprinde următoarele elemente:
Elemente Suma
Instrumente de capital emise (200.000 acţiuni x 3 lei/acţiune) 600.000 lei
Numerar 40.000 lei
Datorie asumată 3.000 lei
Costul combinării de întreprinderi 643.000 lei

Onorariile contabile şi cele juridice sunt costuri aferente achiziţiei, adică acele costuri pe care le
suportă dobânditorul pentru realizarea unei combinări de întreprinderi şi trebuie să fie recunoscute în
contul de profit şi pierdere în perioadele în care acestea au fost suportate.

Costul combinării poate fi condiţionat de evenimente viitoare, cum ar fi profitabilitatea viitoare a

entităţii achiziţionate. Astfel, costul combinării trebuie să fie ajustat cu suma corespunzătoare plăţii
contingente, dacă aceasta este probabilă şi poate să fie evaluată în mod credibil. Asemenea elemente
neprevăzute trebuie să fie incluse în costul combinării indiferent dacă majorează sau diminuează acest cost
şi implicit afectează şi nivelul fondului comercial. Modificările ulterioare legate de estimarea probabilităţii
evenimentului contingent sau de evaluarea credibilă a acestuia vor ajusta costul combinării de
întreprinderi.

16
 Exemplu:
Entitatea Mara achiziţioneaza entitatea Dislo. Dacă profitabilitatea medie a entităţii Dislo
depăşeşte suma de 60.000 lei în fiecare din următorii trei ani, atunci entitatea Mara va efectua o plată
suplimentară la nivelul sumei de 22.000 lei către foştii proprietari ai entităţii Dislo.
În perioadele precedente, profitul obţinut de entitatea Mara s-a situat între 50.000 le şi 70.000 lei.
Doar în situaţia în care nu există dovezi care să arate contrariul (precum o modificare radicală a obiectului
de activitate al entităţii Dislo), este probabil ca plata să fie efectuată iar dacă suma de 22.000 lei este
evaluată în mod credibil, atunci ea va fi inclusă în costul combinării.
Dacă ulterior achiziţiei, entitatea Dislo obţine în primul an un profit de numai 30.000 lei, atunci
este posibil ca plata să nu mai fie considerată probabilă, deoarece în fiecare dintre cei doi ani rămaşi
entitatea Dislo trebuie să obţină un profit de 75.000 lei 1, nivel care depăşeşte pragul maxim înregistrat în
trecut. Astfel, costul combinării trebuie să fie ajustat deoarece se pare că plata probabilă la nivelul sumei
de 22.000 lei nu va mai fi efectuată. În acest sens, se apelează la reducerea valorii fondului comercial
recunoscut cu suma de 22.000 lei.

2.2.3. Alocarea costului unei combinări de întreprinderi

Dobânditorul va evalua activele identificabile dobândite, precum şi datoriile asumate la valorile
juste ale acestora de la data achiziţiei lor.
IFRS 3 „Combinări de întreprinderi” revizuit impune dobânditorului să recunoască fondul
comercial în categoria activelor şi să îl evalueze ca valoare reziduală, deoarece o evaluare directă a
acestuia nu este posibilă. Astfel, dobânditorul trebuie să recunoască fondul comercial la data achiziţiei şi
să îl evalueze la diferenţa dintre:
- totalul dintre contravaloarea transferată, valoarea oricăror interese care nu controlează în entitatea
dobândită şi valoarea justă de la data achiziţiei a interesului în capitalurile proprii deţinute anterior
de dobânditor în entitatea dobândită (în cazul combinărilor de întreprinderi realizate în etape); şi
- valorile nete de la data achiziţiei ale activelor identificabile dobândite şi ale datoriilor asumate.

Exemplu:
Entitatea Cris achiziţionează entitatea Cranex, costul combinării fiind de 65.000 lei. La data
achiziţiei, activele, datoriile şi datoriile contingente ale entităţii Cranex sunt următoarele:
Valoare Valoare
contabilă justă
- lei - - lei -
Construcţii 15.000 19.000
Terenuri 2.000 2.000
Stocuri 16.000 18.000
Creanţe (nete) 5.000 5.000
Disponibil la bancă 20.000 20.000
Datorii către terţi (12.000) (12.000)
Datorie contingentă nerecunoscută (1.000)
Valoarea justă totală a activelor nete achiziţionate 51.000
Costul total al combinării 65.000
Fondul comercial recunoscut la data achiziţiei 14.000

Nu este obligatoriu ca diferenţele existente între valorile recunoscute în contabilitate şi valorile

juste determinate să fie recunoscute de către entitatea achiziţionată. Totuşi, aceasta poate recunoaşte
creşterea valorii construcţiilor prin constituirea unei rezerve din reevaluare.

1
(60.000 lei x 3 ani – 30.000 lei) / 2 ani = 75.000 lei
17
 Contabilizarea interesului minoritar
Pentru fiecare combinare de întreprinderi, dobânditorul va evalua orice interes care nu
controlează (interes minoritar) în entitatea dobândită:
- la valoarea justă; sau
- în funcţie de partea proporţională a interesului care nu deţine controlul în activele identificabile
nete ale entităţii dobândite.
În ceea ce priveşte evaluarea la valoarea justă, ar trebui să se ţină cont de cotaţia pe piaţă a
titlurilor care nu sunt deţinute de dobânditor. În situaţia entităţilor necotate pe pieţele de capital, unde
valoarea pe piaţă a acţiunilor nu este disponibilă, dobânditorul trebuie să determine valoarea justă a
interesului care nu controlează utilizând alte tehnici de evaluare.
Valorile juste pe acţiune ale interesului dobânditorului în entitatea dobândită şi ale interesului care
nu controlează calculate pe acţiune pot fi diferite. Este posibil ca principala diferenţă să fie includerea unei
prime de control în valoarea justă pe acţiune a interesului dobânditorului în entitatea dobândită sau, invers,
includerea unei reduceri pentru lipsa controlului (reducere minoritară) în valoarea justă pe acţiune a
interesului care nu controlează.

Exemplu:
Entitatea ALFA achiziţionează entitatea BETA în două tranzacţii separate:
- la data de 10 iulie 2009, achiziţionează 33% din acţiunile existente la un preţ unitar de 20
lei/acţiune, ceea ce înseamnă că entitatea ALFA deţine o influenţă semnificativă în entitatea
BETA;
- la data de 25 septembrie 2009, entitaeta ALFA mai achiziţionează 33% din numărul total al
acţiunilor entităţii BETA la un preţ unitar de 32 lei/acţiune, ceea ce înseamnă că entitatea ALFA
deţine controlul asupra entităţii BETA;
Având în vedere cotaţiile pe piaţă pentru restul acţiunilor, entitatea ALFA stabileşte valoarea justă
a interesului care nu controlează la 17 lei/acţiune.
Este posibil ca pentru acţiunile unei entităţi să fie disponibile trei valori juste diferite?
În această situaţie, fiecare valoare justă atribuită reflectă existenţa unor condiţii diferite în cadrul
unor piaţe diferite:
- valoarea justă de 20 lei/acţiune este aferentă unor titluri care oferă influenţă semnificativă în cadrul
unei entităţi unde pot exista foarte mulţi acţionari şi astfel entitatea ALFA se poate lansa într-o
tranzacţie care să îi confere controlul;
- valoarea de 32 lei/acţiune reprezintă valoarea justă a interesului care controlează şi include o primă
de control;
- valoarea de 17 lei/acţiune reprezintă valoarea justă a interesului care nu controlează în cadrul unei
entităţi care este controlată de o terţă parte.

Exemplu:
Entitatea ALFA achiziţionează 70% din acţiunile entităţii BETA pentru suma de 1.200.000 lei.
Capitalul social al entităţii achiziţionate este format din 200.000 de acţiuni, valoarea nominală fiind de 5
lei/acţiune. Valoarea justă a activelor nete identificabile ale entităţii BETA este de 1.450.000 lei. La data
achiziţiei, cotaţia pe piaţă a acţiunilor entităţii BETA este de 5,5 lei/acţiune.
Care este nivelul fondului comercial, în situaţiile în care:
- dobânditorul evaluează interesul care nu controlează la valoarea justă;
- dobânditorul evaluează interesul care nu controlează în funcţie de ponderea acestuia în
activele identificabile nete ale entităţii dobândite?
I. Dobânditorul evaluează interesul care nu controlează la valoarea justă:
* Contravaloarea transferată 1.200.000 lei
+ Interesul care nu controlează evaluat la valoarea justă 2 330.000 lei
– Activul net identificabil al entităţii achiziţionate la valoarea justă 1.450.000 lei
18
 = Fond comercial recunoscut în situaţiile financiare consolidate 80.000 lei
II. Dobânditorul evaluează interesul care nu controlează având în vedere ponderea acestuia în
activele identificabile nete ale entităţii dobândite
* Contravaloarea transferată 1.200.000 lei
+ Interesul care nu controlează (30% x 1.450.000 lei) 435.000 lei
– Activul net identificabil al entităţii achiziţionate la valoarea justă 1.450.000 lei
= Fond comercial recunoscut în situaţiile financiare consolidate 185.000 lei

Evaluarea fondului comercial dobândit dintr-o combinare de întreprinderi realizată în etape a fost
simplificată şi astfel au fost reduse complexitatea şi costurile contabilizării acesteia. Anterior revizuirii
standardelor, o entitate care a dobândit o altă entitate în cadrul unei achiziţii în etape evalua fondul
comercial în funcţie de costul fiecărei etape şi de valoarea justă aferentă activelor nete suport identificabile
dobândite. Acest proces era costisitor deoarece impunea dobânditorului să determine valorile alocate
activelor nete identificabile dobândite la data fiecărei achiziţii, chiar dacă aceste etape aveau loc cu mulţi
ani în urmă.
În prezent, pentru astfel de achiziţii în etape, fondul comercial trebuie să fie evaluat o singură dată,
la data achiziţiei. Toate activele dobândite şi datoriile asumate, inclusiv cele ale unei entităţi dobândite
care nu este deţinută în totalitate, precum şi orice interese care nu controlează în entitatea dobândită
trebuie să fie evaluate la valorile lor juste de la data achiziţiei, cu anumite excepţii prezentate în conţinutul
lucrării. Astfel, a fost eliminată practica de a nu recunoaşte partea din fondul comercial aferentă
intereselor care nu controlează în filialele care nu sunt deţinute în totalitate. Totuşi, aşa cum am mai
precizat, entităţile pot evalua interesul care nu controlează într-o entitate dobândită ca pe partea sa
proporţională din activele nete identificabile ale entităţii dobândite. Dacă o entitate alege această
alternativă, este recunoscut numai fondul comercial aferent dobânditorului.

Exemplu:
Entitatea ALFA achiziţionează entitatea BETA în două etape:
- în anul 2003, entitatea ALFA a achiziţionat 40% din acţiunile existente ale entităţii BETA pentru
suma de 65.000 lei, moment în care valoarea justă a activelor identificabile nete ale entităţii BETA
era la nivelul sumei de 160.000 lei;
- în anul 2009, entitatea ALFA a mai achiziţionat 50% din acţiunile entităţiie BETA pentru suma de
90.000 lei.
La data achiziţiei, valoarea justă a activelor identificabile nete ale entităţii BETA este de 170.000
lei. Valoarea justă a pachetului iniţial de 40% este de 70.000 lei, iar valoarea justă a interesului de 10%
care nu controlează este de 20.000 lei.
Care este nivelul fondului comercial, în situaţiile în care:
- dobânditorul evaluează interesul care nu controlează la valoarea justă;
- dobânditorul evaluează interesul care nu controlează în funcţie de ponderea acestuia în
activele identificabile nete ale entităţii dobândite?

I. Dobânditorul evaluează interesul care nu controlează la valoarea justă:

* Contravaloarea transferată 90.000 lei
+ Interesul care nu controlează evaluat la valoarea justă 20.000 lei
+ Interesul deţinut anterior în entitatea dobândită (valoare justă) 70.000 lei
– Activul net identificabil al entităţii achiziţionate la valoarea justă 170.000 lei
= Fond comercial recunoscut în situaţiile financiare consolidate 10.000 lei

II. Dobânditorul evaluează interesul care nu controlează având în vedere ponderea acestuia în
19
 activele identificabile nete ale entităţii dobândite
* Contravaloarea transferată 90.000 lei
+ Interesul care nu controlează (10% x 170.000 lei) 17.000 lei
+ Interesul deţinut anterior în entitatea dobândită (valoare justă) 70.000 lei
– Activul net identificabil al entităţii achiziţionate la valoarea justă 170.000 lei
= Fond comercial recunoscut în situaţiile financiare consolidate 7.000 lei

Exemplu:
Entitatea ALFA achiziţionează entitatea BETA. Bilanţul societăţii achiziţionate, înainte de
achiziţie, se prezintă astfel:
Active Sume Capitaluri proprii + Datorii Sume
Terenuri 20.000 lei Capital social 30.000 lei
Utilaje 8.000 lei Rezerve 6.000 lei
Mijloace de transport 15.000 lei Imprumuri pe termen lung 7.000 lei
Licenţe, brevete 5.000 lei Furnizori 8.000 lei
Materii prime 6.000 lei Salarii datorate 10.000 lei
Conturi la bănci 12.000 lei Impozit de plată 5.000 lei
TOTAL: 66.000 lei TOTAL: 66.000 lei
La data achiziţiei, valorile juste ale activelor şi datoriilor identificabile sunt egale cu valorile
contabile, cu excepţia următoarelor elemente:
Utilaje 6.000 lei
Terenuri 24.000 lei
Licenţe, brevete 6.500 lei
Materii prime 7.000 lei

Se cunosc următoarele informaţii suplimentare:

- contravaloarea transferată sub formă de numerar este de 35.000 lei;
- onorariile plătite juriştilor sunt de 2.000 lei, iar cele achitate evaluatorilor sunt de 3.000 lei;
- înainte de data achiziţiei, ALFA deţinea 20% din numărul total al acţiunilor entităţii BETA,
participaţie care a fost evaluată la data achiziţiei la suma de 7.000 lei;
- în urma combinării, se estimează că se vor înregistra pierderi viitoare de 5.000 lei;
- în exerciţiul financiar precedent, BETA a garantat un credit bancar pentru o a treia entitate,
GAMA, moment în care situaţia financiară a lui GAMA era bună; în prezent, conducerea lui
BETA estimează ca există o probabilitate de 15% de a plăti ratele scadente ale lui GAMA, în
valoare de 6.000 lei.
Care este nivelul fondului comercial recunoscut de către dobânditor?
Pentru a determina nivelul fondului comercial se parcurg următoarele etape:
a) determinarea activelor totale la valoarea justă:
Active la VJ = 24.000 + 6.000 + 15.000 + 6.500 + 7.000 + 12.000 = 70.500 lei

b) determinarea datoriilor totale la valoarea justă:

Datorie contingentă recunoscută = 6.000 lei x 15% = 900 lei
Datorii la VJ = 7.000 + 8.000 + 10.000 + 5.000 + 900 = 30.900 lei

c) determinarea activului net al entităţii BETA:

Activ net = 70.500 lei – 30.900 lei = 39.600 lei

d) determinarea fondului comercial:

20
 * Contravaloarea transferată 35.000 lei
+ Interesul care nu controlează evaluat la valoarea justă 0 lei
+ Interesul deţinut anterior în entitatea dobândită (valoare justă) 7.000 lei
– Activul net identificabil al entităţii achiziţionate la valoarea justă 39.600 lei
= Fond comercial recunoscut în situaţiile financiare consolidate 2.400 lei

În conformitate cu prevederile IFRS 3 „Combinări de întreprinderi” revizuit, onorariile achitate

juriştilor de 2.000 lei şi cele aferente serviciilor primite din partea evaluatorilor de 3.000 lei reprezintă
cheltuieli ale perioadei şi nu sunt incluse în determinarea contravalorii transferate.

Exemplu:
Entitatea Drana achiziţionează 70% din acţiunile societăţii Gama. Costul combinării este 50.000
lei.
În urma inventarului de identificare efectuat la entitatea Gama, s-a constat existenţa următoarelor
active şi datorii, la valoarea justă:
Terenuri 58.000 lei
Mărfuri 10.000 lei
Creanţe 2.000 lei
Datorii 5.000 lei

Care este mărimea interesului care nu controlează şi a fondului comercial şi care sunt
înregistrările contabile efectuate?
Pentru a determina nivelul fondului comercial se parcurg următoarele etape:
a) determinarea activului net dobândit de Drana:
Activ net = Active la VJ – Datorii la VJ = (70.000 lei – 5.000 lei) x 70% = 45.500 lei

b) stabilirea interesului care nu controlează

Interes care nu controlează = (70.000 lei – 5.000 lei) x 30% = 19.500 lei

c) determinarea fondului comercial

Fond comercial = Costul combinării – Activ net dobândit = 50.000 lei – 45.500 lei = 4.500 lei

d) înregistrarea combinării prin metoda achiziţiei de active nete

Active totale Conturi la bănci 70.000 lei 50.000 lei

Fond comercial Datorii 4.500 lei 5.000 lei
Interes care nu controlează 19.500 lei

e) înregistrarea combinării prin metoda achiziţiei de instrumente financiare

Titluri de participare Conturi la bănci 50.000 lei 50.000 lei

Fond comercial Titluri de participare 4.500 lei 4.500 lei

f) înregistrarea combinării prin metoda emiterii de instrumente de capitaluri proprii

Decontări cu asociaţii Capital social 50.000 lei 50.000 lei

Active totale Decontări cu asociaţii 70.000 lei 50.000 lei

21
 Fond comercial Datorii 4.500 lei 5.000 lei
Interes care nu controlează 19.500 lei

Pot fi situaţii în care un dobânditor efectuază o cumpărare în condiţii avantajoase. Aceasta este
o combinare de întreprinderi în care valorile nete de la data achiziţiei ale activelor identificabile dobândite
şi ale datoriilor asumate este mai mare decât totalul dintre contravaloarea transferată, valoarea oricăror
interese care nu controlează în entitatea dobândită şi valoarea justă de la data achiziţiei a interesului în
capitalurile proprii deţinute anterior de dobânditor în entitatea dobândită (în cazul combinărilor de
întreprinderi realizate în etape).
Cumpărările în condiţii avantajoase sunt tranzacţii neobişnuite, deoarece entităţile de afaceri şi
proprietarii lor nu vând active sau întreprinderi în cunoştinţă de cauză şi de bunăvoie la preţuri sub
valorile lor juste. O astfel de cumpărare poate avea loc, de exemplu, în cadrul unei combinări de
întreprinderi care constituie o vânzare forţată, ceea ce presupune că vânzătorul acţionează sub efectul unei
constrângeri (lichidare forţată, decesul unui administrator etc). Nu există niciun motiv convingător pentru
a crede că, în absenţa constrângerii, un vânzător ar fi interesat să vândă o întreprindere pentru o sumă mai
mică decât valoarea sa justă. Pe de altă parte şi excepţiile de recunoaştere sau de evaluare pentru anumite
elemente 3 pot avea drept rezultat recunoaşterea unui câştig (sau o modificare a valorii unui câştig
recunoscut) în cadrul unei cumpărări în condiţii avantajoase.
Uneori este dificil de determinat dacă o anumită achiziţie este de fapt o cumpărare în condiţii
avantajoase şi este nevoie de dovezi suplimentare care să susţină lipsa erorilor din evaluare. Sistemele
puternice de control intern şi utilizarea experţilor evaluatori independenţi şi a auditorilor externi reprezintă
unele dintre mijloacele prin care erorile intenţionate şi neintenţionate de evaluare sunt diminuate. Înainte
de recunoaşterea unui astfel de câştig, dobânditorul va reevalua identificarea corectă a tuturor activelor
dobândite şi a tuturor datoriilor asumate şi va recunoaşte orice active sau datorii suplimentare identificate
în cadrul acestei revizuiri. De asemenea, dobânditorul va revizui procedurile utilizate pentru determinarea
valorilor, la data achiziţiei, pentru elementele următoare:
- activele identificabile dobândite şi datoriile asumate;
- interesele care nu controlează deţinute în entitatea dobândită (dacă este cazul);
- în cazul unei combinări de întreprinderi realizate în etape, interesul deţinut anterior de dobânditor
în capitalurile proprii ale entităţii dobândite; şi
- contravaloarea transferată.

Exemplu:
Entitatea ALFA achiziţioneaza entitatea BETA. Contravaloarea transferată este de 300.000 lei, iar
valoarea justă a activelor identificabile nete dobândite este de 380.000 lei.
Ca urmare a acestei combinări de întreprinderi, dobânditorul va recunoaşte un fond comercial
sau un câştig aferent unei cumpărări în condiţii avantajoase?
În acest caz, entitatea ALFA trebuie să reestimeze valoarea justă a activelor achiziţionate, a
datoriilor asumate şi a datoriilor contingente precum şi contravaloarea transferată. Astfel, entitatea ALFA
ar putea ţine cont de următorii factori:
- reestimarea ipotezelor utilizate în rapoarte de evaluare;
- obţinerea de evaluări independente pentru acele elemente care nu au fost evaluate anterior în mod
distinct.
Dacă, ulterior reestimării, valorile juste sunt considerate a fi corecte, atunci dobânditorul va
recunoaşte un câştig de 80.000 lei în profitul sau pierderea aferent(ă) perioadei în care combinarea de
întreprinderi a fost realizată.

Obiectivul acestei revizuiri este acela ca dobânditorul să se asigure că evaluările reflectă

corespunzător luarea în considerare a tuturor informaţiilor disponibile la data achiziţiei. Dacă surplusul
constatat rămâne şi după aceste etape, dobânditorul trebuie să recunoască, la data achiziţiei, câştigul
22
rezultat în contul de profit sau pierdere. Acest câştig este atribuit dobânditorului. Trebuie reţinut faptul că
un câştig dintr-o cumpărare în condiţii avantajoase nu poate fi recunoscut împreună cu un fond comercial
pentru aceeaşi combinare de întreprinderi.

Exemplu:
La data de 30 septembrie 2009, entitatea ALFA achiziţionează 90% din participaţiile în capitalurile
proprii ale entităţii BETA, în schimbul sumei de 80.000 lei. Deoarece foştii proprietari ai entităţii
achiziţionate doreau să îşi cedeze investiţiile până la o anumită dată, nu au avut timp suficient să ofere
spre comercializare entitatea BETA mai multor potenţiali cumpărători.
La data achiziţiei, activele identificabile dobândite au fost evaluate la suma de 220.000 lei, iar
datoriile asumate la nivelul sumei de 90.000 lei. Dobânditorul a apelat la serviciile unui consultant
independent, care a determinat că valoarea justă a intereselor de 10% care nu deţin controlul în entitatea
BETA este de 18.000 lei.
Ca urmare a acestei combinări de întreprinderi, dobânditorul va recunoaşte un fond comercial
sau un câştig aferent unei cumpărări în condiţii avantajoase?
Valoarea justă a activelor identificabile nete ale entităţii BETA de 130.000 lei (220.000 lei –
90.000 lei) depăşeşte valoarea justă a contravalorii transferate plus valoarea justă a intereselor care nu
controlează în entitatea BETA care totalizează 98.000 lei (80.000 lei + 18.000 lei).
Astfel, dobânditorul revizuieşte procedurile utilizate pentru identificarea şi evaluarea tuturor
activelor dobândite şi a datoriilor asumate şi evaluarea valorii juste atât a intereselor care nu controlează în
entitatea BETA, cât şi a contravalorii transferate.
Presupunem situaţia în care entitatea ALFA a constatat că procedurile şi măsurile utilizate au fost
adecvate, ceea ce înseamnă că entitatea ALFA evaluează câştigul din cumpărarea a 90% din acţiuni după
cum urmează:

* Activul net identificabil al entităţii achiziţionate la valoarea justă 130.000 lei

– Contravaloarea transferată pentru participaţia de 90% 80.000 lei
– Interesul care nu controlează evaluat la valoarea justă 18.000 lei
= Câştig obţinut din cumpărarea a 90% din titluri în condiţii avantajoase 32.000 lei

Entitatea ALFA va înregistra achiziţionarea entităţii BETA în situaţiile sale financiare consolidate
după cum urmează:

Active identificabile Numerar 220.000 lei 80.000 lei

dobândite Datorii asumate 90.000 lei
Câştig dintr-o achiziţie în 32.000 lei
condiţii avantajoase
Interese care nu controlează 18.000 lei
(în capitalurile proprii)

Dacă dobânditorul alege să evalueze interesele care nu controlează în entitatea BETA în funcţie de
partea proporţională a interesului care nu deţine controlul în activele identificabile nete ale entităţii
dobândite, atunci câştigul din cumpărarea a 90% din acţiuni se determină astfel:

* Activul net identificabil al entităţii achiziţionate la valoarea justă 130.000 lei

– Contravaloarea transferată pentru participaţia de 90% 80.000 lei
– Interesul care nu controlează (10% x 130.000 lei) 13.000 lei
= Câştig obţinut din cumpărarea a 90% din titluri în condiţii avantajoase 37.000 lei

În cazurile în care o entitate are o obligaţie contractuală de a efectua o plată în eventualitatea în

23
care este achiziţionată în cadrul unei combinări de întreprinderi, atunci aceasta este o obligaţie prezentă şi
este considerată ca parte a costului combinării de întreprinderi. De exemplu, dacă o entitate s-a angajat în
baza unui contract că în eventualitatea unei combinări de întreprinderi va efectua o plată către angajaţii
săi, atunci, în momentul realizării combinării, datoria devine certă şi trebuie să fie inclusă ca parte a
alocării costului combinării de întreprinderi.

Exemplu:
Entitatea Eragon achiziţionează entitatea Doom. Anterior datei achiziţiei, entitatea Doom a
întocmit un plan privind reducerea numărului membrilor organului de conducere, astfel încât dacă
entitatea este achiziţionată, directorii vor avea dreptul la o plată compensatorie de 30.000 lei. În plus, va fi
implementat un plan de restructurare al cărui cost este de 80.000 lei.
Cum vor fi recunoscute cele două planuri întocmite de către entitatea Doom?
În alocarea costului combinării, entitatea Eragon va recunoaşte datoria faţă de directori la nivelul
sumei de 30.000, deoarece aceasta reprezintă o obligaţie contractuală a entităţii Doom care a devenit
probabilă ca urmare a realizării combinării de întreprinderi.
Pe de altă parte, entitatea Eragon nu va recunoşte datoria referitoare la procesul de restructuare în
valoare de 80.000 lei în alocarea costului combinării. Această sumă va fi recunoscută ca o cheltuială în
momentul în care criteriile de recunoaştere pentru provizioanele de restructurare prevăzute în conţinutul
IAS 37 “Provizioane, datorii contingente şi active contingente” vor fi îndeplinite.

O datorie contingentă este recunoscută, atunci când ea apare în cadrul unei combinări de
întreprinderi, dacă valoarea sa justă poate fi evaluată în mod credibil. Suma recunoscută are la bază acea
valoare care ar fi asumată de un terţ în schimbul datoriei contingente. În cazul în care o datorie
contingentă este recunoscută la achiziţie, aceasta este exclusă din aria de aplicabilitate a IAS 37
“Provizioane, datorii contingente şi active contingente”. Totuşi, pentru fiecare datorie contingentă
contractată de la entitatea achiziţionată, dobânditorul va prezenta informaţiile cerute de IAS 37 pentru
fiecare clasă de provizioane.

Exemplu:
Entitatea Sirius achiziţionează entitatea Merta. Pe parcursul realizării tranzacţiei, sunt identificate
două acţiuni legale împotriva entităţii.
Prima dintre ele este o cerere de daune personale, considerent care tocmai a fost adus la cunoştinţa
entităţii Merta. Avocaţii entităţii Merta au în vedere valoarea plângerii şi modalitatea de soluţionare cât
mai adecvată a acesteia.
Cel de-al doilea litigiu este legat de acordarea unor garanţii, pentru care negocierile se află în stadii
avansate. Avocaţii entităţii Merta sunt de părere că există o probabilitate de 55% ca entitatea să nu
plătească nicio sumă ca despăgubire, o probabilitate de 20% ca entitatea să plătească suma de 8.000 lei şi
o probabilitate de 25% pentru plata sumei de 15.000 lei.
Cum vor fi tratate cele două litigii?
Primul litigiu nu va duce la recunoaşterea unei datorii contingente, deoarece valoarea justă a unei
asemenea datorii nu poate fi determinată în mod credibil.
Pentru cel de-al doilea litigiu, entitatea va recunoaşte o datorie contingentă la nivelul sumei de
5.350 lei 4, având în vedere estimările efectuate de avocaţi, sumă ce va fi actualizată.

2.2.4. Tratamentul contabil ulterior

Ulterior datei achiziţiei, dobânditorul recunoaşte veniturile obţinute şi cheltuielile suportate având
la bază costul combinării de întreprinderi pentru dobânditor. De exemplu, cheltuielile cu amortizarea
imobilizărilor corporale ale entităţii achiziţionate incluse în contul de profit şi pierdere al dobânditorului
au la bază valoarea justă a activelor de la data achiziţiei şi nu valoarea contabilă din situaţiile financiare
ale entităţii achiziţionate, întocmite anterior datei achiziţiei.
24
 Exemplu:
Entitatea Oscar achiziţionează entitatea Gold. În situaţiile financiare ale entităţii achiziţionate,
imobilizările corporale sunt prezentate la nivelul sumei de 180.000 lei, iar valoarea justă a acestora la data
achiziţiei este de 220.000 lei.
Durata de viaţă utilă totală a imobilizărilor corporale este de 15 ani, iar durata de viaţă rămasă a
acestora este de 8 ani. La data achiziţiei, nu există niciun motiv de a reestima durata de viaţă a activelor.
Entitatea Gold a hotărât să nu înregistreze în situaţiile sale financiare reevaluarea activelor. Astfel,
în exerciţiul financiar în care combinarea a fost realizată, entitatea Gold a recunoscut în situaţiile
financiare individuale cheltuieli cu amortizarea la nivelul sumei de 12.000 lei (180.000 lei / 15 ani). La
consolidare, entitatea Oscar va recunoaşte o cheltuială suplimentară privind amortizarea de 5.000 lei 5,
pentru a reflecta amortizarea corespunzătoare pentru valoarea contabilă consolidată de 220.000 lei a
imobilizărilor corporale.

2.2.5. Contabilitatea iniţială realizată provizoriu

În unele cazuri, la data achiziţiei, valorile juste ale activelor şi datoriilor recunoscute nu pot fi
stabilite decât cu titlu provizoriu. Astfel, achiziţia va fi contabilizată utilizând acele valori provizorii.
Dacă data combinării şi data finalizării introducerii înregistrărilor contabile legate de combinare nu
fac parte din acelaşi exerciţiu financiar, atunci situaţiile financiare întocmite pentru acea perioadă trebuie
să prezinte faptul că sumele aferente combinării de întreprinderi au fost determinate cu titlu provizoriu şi
motivele care au dus la această situaţie.
Dobânditorul va recunoaşte ajustările aduse acestor valori provizorii ca urmare a încheierii
contabilizării iniţiale în termen de douăsprezece luni de la data achiziţiei şi începând de la data achiziţiei.
De exemplu, amortizarea imobilizărilor pentru perioada cuprinsă între data achiziţiei şi data ajustărilor
trebuie să fie reevaluată la nivelul sumei la care imobilizările respective ar fi fost amortizate dacă ar fi fost
recunoscute de la început la valorile stabilite ulterior. Informaţiile comparative prezentate înainte de
finalizarea contabilizării iniţiale a combinării vor fi prezentate ca şi cum contabilizarea iniţială a fost
încheiată la data achiziţiei.

Exemplu:
Entitatea Apollo achiziţionează entitatea Pluto. La data achiziţiei, entitatea Apollo nu poate
finaliza determinarea valorii juste a imobilizărilor corporale ale entităţii Pluto şi va considera valoarea
justă la nivelul sumei de 80.000 lei. La 3 luni de la data achiziţiei, valoarea justă a fost determinată la
nivelul sumei de 88.000 lei. Durata de viaţă a imobilizărilor este de 10 ani.
Cum va afecta această modificare elementele componente ale situaţiilor financiare?
Operaţiunile contabile efectuate la combinare vor fi modificate, astfel încât imobilizările corporale
vor fi recunoscute la nivelul sumei de 88.000 lei, iar fondul comercial va fi redus cu suma de 8.000 lei. De
asemenea, entitatea va recunoaşte o cheltuială suplimentară cu amortizarea la nivelul sumei de 200 lei 6,
astfel încât nivelul acestora să fie acelaşi cu cel care ar fi fost consemnat dacă activele ar fi fost
înregistrate, de la data achiziţiei, la valoarea corectă a acestora.

2.2.6. Achiziţii inverse

Într-o achiziţie inversă, costul aferent combinării de întreprinderi a fost contractat de către filiala
legală (adică de dobânditor, în termeni contabili) sub forma instrumentelor de capitaluri proprii emise
către proprietarii societăţii-mamă legale (adică entitatea dobândită, în termeni contabili).
Atunci când se foloseşte preţul publicat al instrumentelor de capitaluri proprii ale filialei legale
pentru stabilirea costului combinării, se va face un calcul pentru a se determina numărul de instrumente de
capitaluri proprii ce ar fi trebuit emis de către filiala legală pentru a ceda proprietarilor societăţii-mamă
legale o cotă-parte din entitatea combinată egală cu cea pe care o deţin aceştia ca rezultat al achiziţiei
inverse. Valoarea justă a numărului instrumentelor de capitaluri proprii se va considera a fi costul aferent
25
combinării.
La întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare se ţine seama de:
- activele şi datoriile filialei legale trebuie să fie recunoscute şi evaluate la valorile contabile
existente înainte de combinare;
- rezultatul reportat şi alte solduri ale capitalurilor proprii recunoscute în aceste situaţii financiare
consolidate vor fi rezultatul reportat şi alte solduri ale capitalurilor proprii ale filialei legale
existente imediat înaintea combinării de întreprinderi;
- suma recunoscută pentru instrumentele de capitaluri proprii emise se determină ca sumă între
valoarea capitalurilor proprii emise de filiala legală imediat înaintea combinării de întreprinderi şi
costul combinării; cu toate acestea, structura capitalurilor proprii descrisă în aceste situaţii
financiare consolidate (numărul şi tipul instrumentelor de capitaluri proprii emise) va reflecta
structura capitalurilor proprii ale societăţii-mamă legale, inclusiv instrumentele de capitaluri
proprii emise de societatea-mamă legală în vederea realizării combinării.
Deoarece activele şi datoriile filialei legale sunt recunoscute şi evaluate în situaţiile financiare
consolidate la valorile lor contabile existente înaintea combinării, interesul minoritar va reflecta
participaţia proporţională a acţionarilor minoritari în valorile contabile dinaintea combinării ale activelor
nete ale filialei legale.

Exemplu:
La data de 30 iunie 2009, entitatea BRASAL, cea care emite instrumentele de capital (societatea-
mamă legală, entitate dobândită contabil) este dobândită într-o achiziţie inversă de entitatea GAMA
(filiala legală, dobânditorul contabil). Situaţiile privind poziţia financiară a entităţilor BRASAL şi GAMA,
chiar înainte de combinarea de întreprinderi, se prezintă astfel:

Elemente BRASAL GAMA

Active imobilizate 4.000 lei 5.000 lei
Active curente 1.500 lei 2.000 lei
Total active 5.500 lei 7.000 lei
Datorii curente 1.200 lei 1.100 lei
Datorii pe termen lung 1.400 lei 1.900 lei
Capitaluri proprii 2.900 lei 4.000 lei
Rezultat reportat 1.100 lei 500 lei
1.800 lei 3.500 lei
Capital social
(450 acţiuni) (300 de acţiuni)
Total Capitaluri proprii şi Datorii 4.500 lei 7.000 lei

Informaţii suplimentare la 30 iunie 2009:

- entitatea BRASAL emite 7 acţiuni la fiecare 2 acţiuni ordinare ale entităţii GAMA (toţi acţionarii
entităţii GAMA îşi schimbă acţiunile deţinute);
- cotaţia pe piaţă a acţiunilor ordinare ale societăţii BRASAL este de 12,8 lei/acţiune, iar valoarea
justă a unei acţiuni ordinare a entităţii GAMA este de 45 lei/acţiune;
- valoarea justă a activelor şi a datoriilor entităţii BRASAL este identică cu valoarea contabilă, cu
excepţia activelor imobilizate, a căror valoare justă este de 5.500 lei.

Determinarea valorii juste a contravalorii transferate:

Pentru cele 300 de acţiuni ale entităţii GAMA, entitatea BRASAL va emite 1.050 de acţiuni, având
în vedere faptul că pentru fiecare 2 acţiuni ale entităţii GAMA trebuie să fie emise 7 acţiuni ale entităţii
BRASAL. În acest moment, acţionarii lui GAMA deţin 70% din acţiunile emise din entitatea rezultată în
urma combinării (1050 de acţiuni din 1500 acţiuni). Restul de 30% de acţiuni sunt deţinute de acţionarii
societăţii BRASAL.
26
 Dacă entitatea rezultată în urma combinării s-ar fi creat prin emiterea de către entitatea GAMA a
unor acţiuni ordinare suplimentare către acţionarii entităţii BRASAL în schimbul acţiunilor ordinare
deţinute de aceştia în entitatea BRASAL, entitatea GAMA ar fi trebuit să emită 128 de acţiuni pentru ca
participaţiile în capitaluri proprii în entitatea care rezultă din combinare să fie aceleaşi. Acţionarii entităţii
GAMA ar deţine în acest caz 300 de acţiuni din cele 428 de acţiuni, numărul total al acţiunilor entităţii
GAMA şi deci 70% din entitatea rezultată în urma combinării.
300………………..70%
X……………..…100%
X = 428 acţiuni
Valoarea justă a contravalorii transferate = 128 acţiuni X 45 lei/acţiune = 5.760 lei

Valoarea justă a contravalorii efectiv transferate ar trebui să aibă la bază cea mai credibilă
evaluare. În acest exemplu, preţul cotat pe piaţă al acţiunilor entităţii BRASAL furnizează o bază mai
credibilă de evaluare a contravalorii transferate efectiv decât estimarea valorii juste a acţiunilor entităţii
GAMA, iar contravaloarea este evaluată utilizând preţul de piaţă al acţiunilor entităţii BRASAL (450 de
acţiuni cu o valoare justă de 12,8 lei/acţiune), reprezentând tot suma de 5.760 lei.

Determinarea fondului comercial:

Fondul comercial se evaluează ca surplus al contravalorii transferate efectiv peste valoarea justă
netă a activelor şi datoriilor identificabile ale entităţii BRASAL. Prin urmare, fondul comercial se
calculeazã dupã cum urmează:
Active la valoarea justă = 5.500 lei + 1.500 lei = 7.000 lei
Datorii la valoarea justă = 1.200 lei + 1.400 lei = 2.600 lei
Activ net la valoarea justă = 7.000 lei – 2.600 lei = 4.400 lei
Contravaloarea transferată efectiv = 5.760 lei
Fond comercial = 5.760 – 4.400 = 1.360 lei

Situaţia consolidată a poziţiei financiare la 30 iunie 2009 se prezintă astfel:

Active imobilizate (5.500 lei + 5.000 lei) 10.500 lei

(exclusiv fondul comercial)
Fond comercial 1.360 lei
Active curente (1.500 lei + 2.000 lei) 3.500 lei
Total active 15.360 lei
Datorii curente (1.200 lei + 1.100 lei) 2.300 lei
Datorii pe termen lung (1.400 lei + 1.900 lei) 3.300 lei
Capitaluri proprii 9.760 lei
Rezultat reportat 500 lei
Capital social 9.260 lei
(450 acţiuni + 1.050 acţiuni = 1.500 acţiuni) (3.500 lei + 5.760 lei)
Total Capitaluri proprii şi Datorii 15.360 lei

Suma recunoscută în aceste situaţii financiare consolidate care corespunde instrumentelor de

capitaluri proprii emise (9.260 lei) se determină ca sumă dintre valoarea capitalurilor proprii emise de
filiala legală imediat înaintea combinării de întreprinderi (3.500 lei) şi valoarea justă a contravalorii
transferate efectiv (5.760 lei). Cu toate acestea, structura capitalurilor proprii descrisă în situaţiile
financiare consolidate (adică numărul şi tipul participaţiilor în capitalurile proprii emise) trebuie să
reflecte structura capitalurilor proprii ale societăţii-mamă legale (450 de acţiuni ordinare), inclusiv
participaţiile în capitalurile proprii emise de societatea-mamă legală în vederea realizării combinării
(1.050 de acţiuni ordinare).
27
 Rezultatul pe acţiune:
Pentru a determina rezultatul pe acţiune, vom presupune că rezultatele entităţii GAMA pentru
perioada anuală încheiată la 31 decembrie 2008 erau de 86.500 lei şi că rezultatele consolidate pentru
perioada anuală încheiată la 31 decembrie 2009 sunt de 135.000 lei. De asemenea, vom considera că nu au
fost schimbări în numărul de acţiuni ordinare emise de entitatea GAMA pe parcursul perioadei anuale
încheiate la 31 decembrie 2008 şi pe parcursul perioadei de la 1 ianuarie 2009 până la data achiziţiei
inverse de la 30 iunie 2009.
Rezultatul pe acţiune pentru perioada anuală încheiată la 31 decembrie 2009 se determină după
cum urmează:

Numărul acţiunilor considerate în circulaţie pentru

perioada de la 1 ianuarie 2009 până la data achiziţiei 1.050 acţiuni
inverse (300 acţiuni x 7/2)
Numărul de acţiuni în circulaţie ale dobânditorului de
1.500 acţiuni
la data achiziţiei inverse până la 31 decembrie 2009
Media ponderată a acţiunilor ordinare în circulaţie 1.275 acţiuni
[(1.050 x 6/12) + (1.500 x 6/12)]
Rezultatul pe acţiune [135.000 lei / 1.275 acţiuni] 105,88 lei/acţiune

Rezultatul retratat pe acţiune pentru perioada anuală încheiată la 31 decembrie 2008 este de 82,38
lei/acţiune (calculat ca raport între rezultatul entităţii GAMA (86.500 lei) şi numărul acţiunilor ordinare
emise de entitatea BRASAL în achiziţia inversă (1.050 acţiuni)).

Situaţia în care există interese care nu controlează:

Vom presupune că doar 280 din cele 300 acţiuni ordinare ale entităţii GAMA sunt schimbate.
Având în vedere faptul că pentru fiecare 2 acţiuni ale entităţii GAMA trebuie să fie emise 7 acţiuni
ale entităţii BRASAL, rezultă că pentru cele 280 de acţiuni ale entităţii GAMA, BRASAL va emite 980 de
acţiuni (şi nu 1.050 de acţiuni ca în situaţia precedentă). În acest moment, acţionarii lui GAMA deţin
68,53% din acţiunile emise de entitatea rezultată în urma combinării (980 de acţiuni din 1.430 acţiuni).
Restul de 31,47% de acţiuni sunt deţinute de acţionarii societăţii BRASAL.
Pentru determinarea numărului de acţiuni care ar trebui să fie emise de entitatea GAMA, interesele
care nu controlează nu se iau în considerare. Acţionarii majoritari deţin 280 de acţiuni din entitatea
GAMA. Pentru ca acest număr de acţiuni să reprezinte o participaţie de 68,53%, entitatea GAMA ar fi
trebuit să mai emită încă 128 de acţiuni. Atunci, acţionarii majoritari ar deţine 280 din cele 408 de acţiuni
emise ale entităţii GAMA, adică aproximativ 68,53% din entitatea combinată.
Ca urmare, valoarea justă a contravalorii transferate este aceeaşi, respectiv de 5.760 lei.
Valoarea recunoscută a interesului grupului pentru entitatea BRASAL, entitatea dobânditoare, nu se
schimbă dacă anumiţi acţionari ai entităţii GAMA nu participă la schimb.
Interesele care nu controlează sunt reprezentate de cele 20 de acţiuni din cele 300 existente ale
entităţii GAMA care nu fac obiectul schimbului pentru acţiunile entităţii BRASAL, respectiv de 6,67%.
Interesele care nu controlează reflectă interesul proporţional al acţionarilor care nu deţin controlul în
valorile contabile de dinaintea combinării ale activelor nete ale entităţii GAMA, filiala legală. Prin
urmare, situaţia consolidată a poziţiei financiare este ajustată pentru a evidenţia o participaţie minoritară
de 6,67% în valorile contabile existente înainte de combinare ale activelor nete ale entităţii GAMA (adică
266,8 lei sau 6,67% x 4.000 lei).
Situaţia consolidată a poziţiei financiare la 30 iunie 2009, reflectând interesele care nu controlează,
se prezintă astfel:

Active imobilizate (5.500 lei + 5.000 lei) 10.500 lei

28
 (exclusiv fondul comercial)
Fond comercial 1.360 lei
Active curente (1.500 lei + 2.000 lei) 3.500 lei
Total active 15.360 lei
Datorii curente (1.200 lei + 1.100 lei) 2.300 lei
Datorii pe termen lung (1.400 lei + 1.900 lei) 3.300 lei
Capitaluri proprii 9.760 lei
Rezultat reportat 466,6 lei
(500 lei x 93,33%)
Interese care nu controlează 266,8 lei
Capital social 9.027 lei
(450 acţiuni + 980 acţiuni = 1.430 acţiuni) (3.267 lei + 5.760 lei)
Total Capitaluri proprii şi Datorii 15.360

Interesele care nu controlează în sumă de 266,8 lei prezintă două componente. Prima componentă
este reclasificarea contribuţiei intereselor care nu controlează la rezultatul reportat al entităţii dobânditoare
imediat înainte de achiziţionare de 33,35 lei (500 lei x 6,67%). A doua componentă reprezintă
reclasificarea contribuţiei intereselor care nu controlează la rezultatul reportat al entităţii dobânditoare
privind capitalul propriu emis de 233,45 lei (3.500 lei x 6,67%).

29
 CAPITOLUL 3. DE LA CONTABILITATEA DE ANGAJAMENTE
LA CONTABILITATEA DE TREZORERIE

Deşi contabilitatea de angajamente este conceptul de bază al contabilităţii, totuşi se face simţită
nevoia existenţei informaţiilor atât de utile privind contabilitatea de trezorerie. Standardul care guvernează
prezentarea informaţiilor privind trezoreria entităţii este IAS 7 Situaţiile fluxurilor de trezorerie.
Obiectivul acestui Standard este acela de a impune furnizarea de informaţii cu privire la istoricul
mişcărilor de numerar şi de echivalent de numerar ale unei entităţi, prin intermediul situaţiei fluxurilor de
trezorerie, clasificând fluxurile de trezorerie din timpul perioadei în fluxuri din activităţi de exploatare,
investiţie şi finanţare.
3.1. Definiţii
Numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere.
Echivalentele de investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt uşor
numerar convertibile în sume cunoscute de numerar şi care sunt supuse unui risc
nesemnificativ de schimbare a valorii.
Fluxurile de intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente de numerar.
trezorerie
Activităţile de principalele activităţi producătoare de venit ale entităţilor, precum şi alte
exploatare activităţi care nu sunt activităţi de investiţie sau finanţare.
Activităţile de constau în achiziţionarea şi cedarea de active imobilizate şi de alte investiţii,
investiţie care nu sunt incluse în echivalentele de numerar.
Activităţile de activităţi care au ca efect modificări ale dimensiunii şi compoziţiei
finanţare capitalurilor proprii şi datoriilor entităţii.

Informaţiile referitoare la fluxurile de trezorerie sunt folositoare la stabilirea capacităţii unei

întreprinderi de a genera numerar şi echivalente de numerar şi dau posibilitatea utilizatorilor să dezvolte
modele de evaluare şi comparare a valorii actualizate a fluxurilor de trezorerie viitoare ale diferitelor
întreprinderi. De asemenea, aceste informaţii sporesc gradul de comparabilitate al raportării rezultatelor
din exploatare între diferite întreprinderi, deoarece elimină efectele utilizării unor tratamente contabile
diferite pentru aceleaşi tranzacţii şi evenimente.
Echivalentele numerarului sunt păstrate, mai degrabă, în scopul îndeplinirii angajamentelor pe
termen scurt, decât pentru investiţii sau în alte scopuri. Pentru a califica un plasament drept echivalent de
numerar, acesta trebuie să fie uşor convertibil într-o sumă prestabilită de numerar şi să fie supus unui risc
nesemnificativ de schimbare a valorii. Prin urmare, un plasament este, în mod normal, calificat drept
echivalent de numerar doar atunci când are o scadenţă mică de, să zicem, trei luni sau mai puţin de la data
achiziţiei.
În general, împrumuturile bancare sunt considerate activităţi de finanţare. Totuşi, în anumite ţări,
descoperirile de cont care sunt rambursabile la vedere fac parte integrantă din gestiunea numerarului unei
întreprinderi. În aceste circumstanţe, descoperirile de cont sunt considerate ca o componentă a
numerarului şi echivalentului de numerar. O caracteristică a acestor aranjamente bancare este faptul că
soldul bancar fluctuează, deseori, între disponibil şi descoperit.

Situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie să prezinte fluxurile de trezorerie din cursul perioadei,
clasificate în activităţi de exploatare, investiţie şi finanţare.
O tranzacţie poate include fluxuri de trezorerie care sunt clasificate diferit. De exemplu, când
rambursarea în numerar a unui împrumut include atât dobânda, cât şi principalul, elementul dobândă poate
fi clasificat drept activitate de exploatare, iar elementul de capital, drept activitate de finanţare.

30
 3.2. Activităţi de exploatare
Fluxurile de trezorerie provenite din activităţi de exploatare sunt derivate, în primul rând, din
principalele activităţi producătoare de venit ale entităţii. Prin urmare, ele rezultă, în general, din
tranzacţiile şi alte evenimente care intră în determinarea profitului net sau a pierderii nete.
Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de exploatare sunt:
(a) încasările în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;
(b) încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri;
(c) plăţile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri şi prestatorii de servicii;
(d) plăţile în numerar efectuate către şi în numele angajaţilor;
(e) încasările şi plăţile în numerar ale unei societăţi de asigurare pentru prime şi daune, anuităţi şi alte
beneficii generate de poliţele de asigurare;
(f) plăţile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit, cu excepţia cazului în care ele pot fi
identificate în mod specific cu activităţile de investiţie şi finanţare; şi
(g) încasările şi plăţile în numerar provenite din contracte încheiate în scopuri de plasament sau
tranzacţionare.
Raportarea fluxurilor de trezorerie din activităţi de exploatare
O entitate trebuie să raporteze fluxurile de trezorerie din activităţi de exploatare folosind una dintre
cele două metode:
(a) metoda directă, prin care sunt prezentate clasele principale de plăţi şi încasări brute în numerar;
(b) metoda indirectă, prin care profitul net sau pierderea netă este ajustată cu efectele tranzacţiilor ce
nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăţi sau încasări în numerar din exploatare
trecute sau viitoare, şi elementele de venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de trezorerie din
investiţii sau finanţări.
Entităţile sunt încurajate să raporteze fluxurile de trezorerie obţinute din activităţi de exploatare
folosind metoda directă. Metoda directă furnizează informaţii care sunt folositoare în estimarea fluxurilor
de trezorerie viitoare şi care nu sunt disponibile prin metoda indirectă.
Prin metoda indirectă, fluxul de trezorerie net din activităţi de exploatare este determinat prin
ajustarea profitului net sau a pierderii nete cu efectele:
(a) modificărilor survenite pe parcursul perioadei în stocuri şi în creanţele şi datoriile din exploatare;
(b) elementelor nemonetare cum ar fi amortizarea, provizioanele, impozitele amânate, pierderile şi
câştigurile în valută nerealizate, profiturile nerepartizate ale entităţilor asociate şi interesele
minoritare; şi
(c) tuturor celorlalte elemente pentru care efectele în numerar sunt fluxurile de trezorerie din investiţii
şi finanţare.
Alternativ, fluxul net de numerar din activităţile de exploatare poate fi prezentat folosind metoda
indirectă, prin evidenţierea veniturilor şi cheltuielilor prezentate în contul de profit şi pierdere şi a
modificărilor de pe parcursul perioadei survenite în valoarea stocurilor şi a creanţelor şi datoriilor din
exploatare.
Atât dobânda plătită, cât şi dobânda şi dividendele încasate sunt clasificate de instituţiile
financiare, de obicei, drept fluxuri de trezorerie din exploatare. Totuşi, nu există un consens privind
clasificarea acestor fluxuri de trezorerie de către alte întreprinderi. Atât dobânda plătită, cât şi dobânda şi
dividendele încasate pot fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din exploatare, deoarece intră în
determinarea profitului net sau a pierderii nete. Alternativ, dobânda plătită şi dobânda şi dividendele
încasate pot fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din finanţare şi, respectiv, din investiţie, deoarece ele
reprezintă costuri ale atragerii surselor de finanţare sau a eficienţei investiţiilor. Dividendele plătite pot fi
clasificate drept fluxuri de trezorerie din finanţare, deoarece reprezintă costuri ale atragerii resurselor de
finanţare. Alternativ, dividendele plătite pot fi clasificate drept componentă a fluxului de numerar din
activităţi de exploatare pentru a ajuta utilizatorii să determine capacitatea unei întreprinderi de a plăti
31
dividende din fluxurile de trezorerie de exploatare.
Fluxurile de trezorerie provenite din impozitul pe profit vor fi prezentate separat şi vor fi
clasificate drept fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare, cu excepţia situaţiei în care ele pot fi
alocate în mod specific activităţilor de finanţare şi investiţie.

3.3. Activităţi de investiţie

Prezentarea separată a fluxurilor de trezorerie provenite din activităţi de investiţie este importantă
deoarece fluxurile de trezorerie reprezintă măsura în care cheltuielile au servit obţinerii de resurse menite
a genera viitoare venituri şi fluxuri de trezorerie.
Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de investiţie sunt:
(a) plăţile în numerar pentru achiziţionarea de imobilizări corporale, necorporale şi alte active
imobilizate. Aceste plăţi le includ şi pe acelea care se referă la costurile de dezvoltare capitalizate şi
la construcţia, în regie proprie, a imobilizărilor corporale;
(b) încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale, active necorporale şi alte active
imobilizate;
(c) plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor
întreprinderi şi de interese în asocierile în participaţiune (altele decât plăţile pentru aceste
instrumente considerate a fi echivalente de numerar sau acelea păstrate în scopuri de plasament şi
de tranzacţionare);
(d) încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor
întreprinderi, şi interese în asocierile în participaţiune (altele decât încasările pentru acele
instrumente considerate a fi echivalente de numerar sau acelea păstrate în scopuri de plasament şi
de tranzacţionare);
(e) avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi (altele decât avansurile şi
împrumuturile efectuate de o instituţie financiară);
(f) încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi (altele
decât avansurile şi împrumuturile unei instituţii financiare);
(g) plăţile în numerar aferente contractelor futures, forward, de opţiuni şi swap, în afara cazului când
acestea sunt deţinute în scopuri de plasament sau de tranzacţionare sau când plăţile sunt clasificate
ca fiind activităţi de finanţare; şi
(h) încasările în numerar aferente contractelor futures, forward, pe opţiuni sau swap, în afara cazului
când acestea sunt deţinute în scopuri de plasament sau de tranzacţionare sau când încasările sunt
clasificate ca fiind activităţi de finanţare.
3.4. Activităţi de finanţare
Prezentarea separată a fluxurilor de trezorerie provenite din activităţi de finanţare este importantă
deoarece este utilă în previzionarea fluxurilor de trezorerie viitoare aşteptate de către finanţatorii entităţii.
Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de finanţare sunt:
(a) încasările în numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de capital;
(b) plăţile în numerar efectuate către proprietari pentru a achiziţiona sau răscumpăra acţiunile entităţii;
(c) încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, a împrumuturilor, datoriilor
neasigurate, obligaţiunilor, ipotecilor şi a altor împrumuturi pe termen scurt sau lung;
(d) rambursările în numerar ale unor sume împrumutate; şi
(e) plăţile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligaţiilor aferente unui contract de leasing
financiar.

32
 3.5. Formulele de calcul pentru determinarea fluxurilor de trezorerie

A. Activitatea de exploatare – metoda directă

* Încasări de la clienţi
– Plăţi către furnizori şi salariaţi
+ Dobânzi şi dividende aferente activităţii de exploatare încasate
– Dobânzi şi dividende aferente exploatării plătite
– Impozit pe profit plătit
– Alte plăţi generate de exploatare
= Flux net de trezorerie din activitatea de exploatare (A)

B. Activitatea de investiţii
* Încasări din vânzarea de imobilizări
– Plăţi privind imobilizările achiziţionate
– Plăţi privind acordarea de îmbrumuturi către alte entităţi
+ Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate altor entităţi
+ Dobânzi şi dividende încasate
– Achiziţia de filiale, diminuată cu numerarul dobândit
+ Încasări din cesiunea filialelor
= Flux net de trezorerie din activitatea de investiţii (B)

C. Activitatea de finanţare
* Încasări din emisiunea de acţiuni
+ Încasări din contractarea de credite, emisiunea de obligaţiuni
– Plăţi privind rambursările de credite, împrumuturi contractate
– Plăţi privind răscumpărarea acţiunilor proprii
– Plata obligaţiei privind leasingul financiar
– Dobânzi şi dividende plătite
= Flux net de trezorerie din activitatea de finanţare (C)

Variaţia netă a numerarului şi echivalentelor de numerar (A + B + C)

Numerar şi echivalente de numerar la începutul perioadei
Numerar şi echivalente de numerar la finele perioadei

D. Activitatea de exploatare – metoda indirectă

• Rezultat înainte de impozit
• Eliminarea cheltuielilor şi veniturilor cere nu au influenţă asupra trezoreriei
o Cheltuieli cu amortizări, ajustări de depreciere şi provizioane (+)
o Venituri din reluarea ajustărilor din depreciere şi provizioane (-)
o Venituri aferente diferenţelor de curs valutar nerealizate (-)
o Cheltuieli aferente diferenţelor de curs valutar nerealizate (+)
o Subvenţii pentru investiţii virate la venituri (-)
• Eliminarea cheltuielilor şi veniturilor care nu sunt aferente exploatării
o Rezultatul din cesiunea imobilizărilor şi plasamentelor (±)
o Cheltuieli privind dobânzile (+)
o Venituri din plasamente (-)
= Rezultat înaintea variaţiei NFR
• Variaţia stocurilor (+ pentru reduceri, - pentru creşteri)
• Variaţia clienţilor şi a altor creanţe din exploatare (+ pentru reduceri, - pentru creşteri)
• Variaţia furnizorilor şi a altor datorii din exploatare (- pentru reduceri, + pentru creşteri)
• Dobânzi şi dividende plătite (-)
• Impozit pe profit (-)
= Flux net de trezorerie generat de activitatea de exploatare

33
 3.6. Aplicaţii practice

1. Dispuneţi de următoarele informaţii: încasări de la clienti 200.000 lei; plăţi către furnizori 15.000
lei; plăţi către angajaţi 5.000 lei; dobânzi plătite legate de activitatea de exploatare 300 lei; impozit
pe profit plătit 4.000 lei; plăti privind: achizitii de terenuri 100.000 lei, achiziţii instalaţii 300.000
lei; încasări din vânzarea echipamentelor 50.000 lei; dividende încasate 130.000 lei; venituri din
emisiuni de capital social încasate 7.000 lei; încasări din împrumuturi pe termen lung 2.500 lei.
Determinaţi fluxurile de trezorerie provenite din activităţile de exploatare, investitii şi finanţare,
conform IAS 7.

2. În cursul anului, o entitate efectuează următoarele operaţii: achiziţionează o filială ALFA cu 1.000
lei, din care numerar dobândit 200 lei; a achiziţionat autoturisme la un cost total de 5.000 lei din
care 450 lei au fost obţinuţi prin leasing financiar; au fost efectuate plăţi în valoare de 4.550 lei
pentru achiziţia autoturismelor; a plătit 45 lei obligaţiile anului din leasingul financiar; a încasat
1.450 lei din vânzarea unei clădiri; a încasat dobânzi şi dividende totale de 480 lei, din care 100 lei
din activitatea de exploatare şi a plătit dividende totale de 500 lei, din care 150 lei din activitatea
de exploatare. Care este valoarea fluxurilor de trezorerie provenite din activităţile de investitii şi
finantare?

3. În cursul anului 2005, o societate comercială efectuează următoarele operaţii: încasează 1.500 lei
din vânzarea mărfurilor; încasează 4.000 lei din vânzarea unei clădiri; plăteşte 1.200 lei pentru
achiziţia unor materii prime; plăteşte 3.700 lei pentru achiziţia unui autoturism; obţine 2.800 lei
din emisiunea de capital social; plăteşte acţionarilor 1.550 lei pentru răscumpararea acţiunilor
întreprinderii; plăteşte o obligaţie din leasing financiar 550 lei; plăteşte dividende în valoare de
1.700 lei, din care 1.000 lei aferente activităţii de finanţare; încasează dobânzi şi dividende în
valoare de 900 lei, din care 50 lei din activitatea de exploatare şi încasează o asigurare de 400 u.m.
Determinati conform IAS 7 fluxurile de trezorerie provenite din activităţile de exploatare, investiţii
şi finanţare.

4. Dispuneţi de următoarele date: profit înainte de impozitare 19.000 lei; impozit pe profit plătit
3.600 lei; cheltuieli cu amortizările 1.500 lei; venituri din investitii financiare 2.700 lei; cheltuieli
cu dobânzile 1.800 lei; creşteri ale creantelor comerciale 3.300 lei; descreşteri în valoarea
stocurilor 2.200 lei; descreşteri în valoarea furnizorilor 5.700 lei. Care este mărimea fluxului de
trezorerie generat de activitatea de exploatare?

5. Dispuneţi de următoarele date: achizitia filialei GAMA 600 lei, din care numerar dobândit 50 lei;
achiziţia de mijloace de transport la cost total 1.250 lei, din care 900 lei au fost obtinuţi prin
leasing financiar, restul achitate în numerar; instalaţiile cu o valoare initială de 80 lei, amortizarea
cumulată de 60 lei au fost vândute cu 20 lei şi încasate; dobânzi încasate 200 lei; dividende
încasate 200 lei şi plătite 300 lei. Care este mărimea fluxului net de trezorerie din activitatea de
investiţii?

6. O societate dispune de următoarele informaţii: capital social la începutul anului 10.000 lei;
majorarea capitalului social prin aport în natură 5.000 lei; majorarea capitalului social prin aport în
numerar 10.000 lei; capital social la sfârşitul anului 15.000 lei; diminuarea de capital din cursul
exerciţiului financiar s-a efectuat în scopul acoperirii pierderilor din exerciţiile precedente; credite
bancare pe termen lung la începutul anului 14.000 lei; credite bancare pe termen lung contractate
în timpul anului 10.000 lei; credite bancare pe termen lung la sfârşitul anului 22.000 lei; plata ratei
aferente unui contract de leasing financiar 5.000 lei; încasari din emisiunea unui împrumut
obligatar 9.000 lei; dividende plătite 2.000 lei; dividende încasate 1.000 lei; dobânzi plătite 500 lei;

34
 dobânzi încasate 100 lei; răscumpărarea acţiunilor proprii 3.000 lei. Stabiliţi fluxul de trezorerie
din activitatea de finanţare.

7. Dispuneţi de următoarele informaţii: dobânzi plătite 300 lei; sold iniţial furnizori de
imobilizări 200; sold final furnizori de imobilizări 300; încasari (la începutul anului) din
emisiunea a 1000 de obligaţiuni, valoare nominală 20 lei/obligaţiune, valoare de emisiune 19
lei/obligaţiune, valoare de rambursare 25 lei/obligaţiune, durata 10 ani, transe egale; majorarea
capitalului social în numerar 5.000 lei; majorarea capital social sub forma unei clădiri 15.000
lei; dividende plătite 600 lei; dividende încasate 700 lei; dobânzi de plată 500 lei; achiziţia unei
clădiri 10.000 lei; dobânzi încasate 150 lei; rambursarea primei transe a împrumutului obligatar
(la sfârşitul anului); răscumpărarea acţiunilor proprii 500 lei. Stabiliţi fluxurile de trezorerie din
activităţile de finanţare şi investiţii.

8. Întocmiţi situaţia fluxurilor de trezorerie pentru anul 2005, pe baza următoarelor informaţii:
Bilanţ contabil
Elemente 2005 2004 Elemente 2005 2004
Terenuri 540 300 Capital social 240 360
Utilaje (valoare brută) 750 600 Rezultatul exerciţiului 240 45
Amortizarea utilajelor (240) (180) Credite bancare 363 360
Clienţi 120 210 Furnizori 555 210
Disponibilităţi băneşti 228 45
TOTAL ACTIV 1.398 975 TOTAL CAP + DATORII 1.398 975

Cont de profit şi pierdere

Elemente 2005
Cifra de afaceri 6.897
Cheltuieli din exploatare 6.450
(exculsiv cheltuieli cu amortizarea)
Cheltuieli cu amortizarea 60
Rezultat din exploatare 387
Cheltuieli cu impozitul pe profit 147
Rezultatul net 240

Informaţii suplimentare:
- achiziţiile de terenuri şi utilaje au fost achitate din conturile curente de la bănci;
- nu s-au rambursat credite bancare;
- în anul 2005 s-au plătit dividende de 45 RON;
- impozitul pe profit a fost plătit;
- diminuarea capitalului social s-a efectuat în numerar.

35
 9. Întocmiţi situaţia fluxurilor de trezorerie pentru anul 2005, pe baza următoarelor informaţii:
Bilanţ contabil
Elemente 2005 2004 Cont de profit şi pierdere
A. Active imobilizate 700 600 Elemente 2005
Terenuri 200 100 Venituri din vânzarea mărfurilor 1.200
Utilaje (valoare brută) 800 600 Cheltuieli cu mărfurile vândute 600
Amortizarea utilajelor (300) (200) Cheltuieli cu salariile 230
B. Active curente 260 260 Cheltuieli cu amortizarea 250
Mărfuri 100 120 Cheltuieli cu dobânzile 90
Clienţi 100 60 Venituri din cedarea activelor 80
Disponibilităţi băneşti 60 80 Cheltuieli cu cedarea activelor 50
C. Cheltuieli în avans 20 10 Rezultat brut 60
D. Datorii pe termen scurt 250 230 Cheltuieli cu impozitul pe profit 15
Datorii ajunse la scadenţă 80 130 Rezultatul net 45
Datorii salariale 40 30
Furnizori 80 70 Informaţii suplimentare:
Furnizori de imobilizări 50 - - s-a scos din funcţiune o imobilizare complet
E. Active circulante nete 30 40 amortizată care a avut o valoare brută de 100
F. Total active – Dat pe t scurt 730 540 RON;
G. Datorii pe termen lung 140 200 - s-a vândut cu încasare imediată o imobilizare
Împrumuturi bancare 140 200 cu valoarea brută de 100 RON, preţ de
H. Provizioane pt riscuri şi chelt - - vânzare 80 RON;
I. Venituri în avans - - - creşterea de capital social s-a efectuat prin
J. Capitaluri şi rezerve 590 340 aport în numerar care a fost vărsat în contul de
Capital social 400 150 la banca;
- din rezultatul anului 2004, 45 RON au fost
Rezerve 145 90
distribuiţi sub formă de dividende şi 55 RON
Rezultat 45 100
au fost încorporaţi în rezerve;
- în anul 2005 s-a plătit datoria privind impozitul pe profit, dobânzile şi dividendele.

10. Întocmiţi situaţia fluxurilor de trezorerie pentru anul 2005, pe baza următoarelor informaţii:

Simbol cont/Denumire cont Sold Sold

iniţial final
Numerar si echivalente de numerar 16.760 107.550
301 Materii prime 5.000 5.000
302 Materiale consumabile 2.000 0
371 Mărfuri 1.000 0
401 Furnizori 4.000 51.000
411 Clienţi 0 2.000
Rulaje
601 Cheltuieli cu materiile prime 40.000
602 Cheltuieli cu materialele 10.000
consumabile
641 Cheltuieli cu personalul 35.000
607 Cheltuieli cu mărfurile 17.000
666 Cheltuieli cu dobânzile 100
707 Venituri din vânzarea 140.000
mărfurilor

36
 Balanţa de verificare la 31.12.2005 (extras)
Simbol Solduri initiale Rulaje curente Total Sume Curente Solduri finale
cont Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare
421 0 35.000 35.000 35.000 35.000 0 0
425 0 10.000 10.000 10.000 10.000 0 0
4312 0 0 3.325 0 3.325 0 3.325
4314 0 0 2.275 0 2.275 0 2.275
4372 0 0 350 0 350 0 350
444 0 0 4.500 0 4.500 0 4.500

Informaţii suplimentare:
- toate cumpararile de stocuri s-au înregistrat întâi ca datorie;
- dobânzile au fost plătite;
- nu s-au efectuat plăţi sau încasări privind activele imobilizate sau investiţiile financiare pe termen
scurt;
- s-au răscumpărat şi anulat acţiuni la pretul de 30.000 lei;
- societatea este plătitoare de TVA (19%).

11. Stabiliţi fluxurile de trezorerie din activităţile de exploatare, investiţii şi finanţare, pe baza
următoarelor informaţii (societatea este plătitoare de TVA): dobânzi de plătit 1.000 u.m.; încasări din
vânzarea de echipamente 1.800 u.m. (valoarea contabilă brută a echipamentelor vândute 2.000 u.m.,
amortizarea cumulată 700 u.m.); echipamente: sold iniţial 7.000 u.m., sold final 10.000 u.m.; chirii plătite
200 u.m.; furnizori de imobilizări: sold iniţial 8.000 u.m., sold final 9.500 u.m.; venituri din vânzarea
mărfurilor 4.500 u.m.; cheltuieli cu mărfurile 1.000 u.m.; mărfuri: sold iniţial 4.000 u.m., sold final 5.000
u.m.; furnizori: sold iniţial 3.000 u.m., sold final 2.500 u.m.; dobânzi de încasat 500 u.m.; plăţi privind
răscumpararea a 100 acţiuni proprii, preţ de răscumpărare unitar 11 u.m., valoare nominală 10 u.m.;
acţiunile proprii au fost anulate; capital social: sold iniţial 6.000 u.m., sold final 6.300 u.m.; s-a utilizat
capitalul social pentru acoperirea unei pierderi reportate de 700 u.m.; creşterea capitalului social
reprezintă aporturi noi de la acţionari vărsate sub următoarea formă: 70% în numerar şi 30% în natură; la
începutul anului se emit şi se încasează 200 de obligaţiuni cu valoarea nominală 9 u.m., preţ de emisiune
unitar 13 u.m., valoare de rambursare unitară 15 u.m., durata împrumutului 10 ani, rata anuală a dobânzii
10%; la sfârşitul anului se plăteşte prima rată (rate anuale egale) şi dobânda aferentă primului an; se
încasează o asigurare în valoare de 100 u.m.; dobânzi plătite 600 u.m., din care un sfert aferente
exploatării; dobânzi încasate 400 u.m.; achiziţii de mijloace de transport în valoare de 7.000 u.m., prin
leasing financiar; s-a plătit rata de leasing în valoare de 700 u.m.; dividende plătite 500 u.m.; s-au
rambursat credite bancare în valoare de 3.000 u.m.; credite bancare: sold iniţial 1.000 u.m., sold final
2.000 u.m.; încasări de la clienţi 12.000 u.m.; plată impozit pe profit 250 u.m.; dividende încasate 700
u.m.; s-a înregistrat fondul brut de salarii în valoare de 10.000 u.m., s-au reţinut contribuţiile aferente şi
impozitul în valoare de 2.900 u.m. şi s-au plătit salariile nete; încasări din vânzarea ttilurilor de participare
deţinute la societatea X 300 u.m.; plată 200.000 u.m. pentru achiziţia unei filiale, active dobândite: clădiri
100.000 u.m., numerar 15.000 u.m. şi stocuri 50.000 u.m.

37
 CAPITOLUL 4. ACTIVE ŞI DATORII CONTINGENTE

Activele contingente şi datoriile contingente trebuie discutate în strânsă legătură cu provizioanele.

Standardul care reglementează cele trei concepte este IAS 37 Provizioane, datorii contingente şi active
contingente.
4.1. Definiţii
Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă.
O datorie este o obligaţie curentă a unei entităţi, rezultată din evenimente anterioare, a
cărei stingere se aşteaptă să determine o reducere a resurselor concretizate în
beneficiile economice ale entităţii.
Un eveniment angajat este un eveniment care generează o obligaţie legală sau implicită, astfel încât
entitatea nu are altă alternativă realistă decât să onoreze obligaţia respectivă.
O obligaţie legală este obligaţia care rezultă:
(a) dintr-un contract (în mod explicit sau implicit);
(b) din legislaţie; sau
(c) din alt efect al legii.
O obligaţie implicită este obligaţia care rezultă din acţiunile unei entităţi în cazul în care:
(a) prin stabilirea unei practici anterioare, prin politica scrisă a firmei
sau dintr-o declaraţie suficient de specifică, entitatea a indicat
partenerilor săi că îşi asumă anumite responsabilităţi; şi
(b) ca rezultat, entitatea a indus partenerilor ideea că îşi va onora acele
responsabilităţi.
O obligaţie contingentă este:
(a) o obligaţie posibilă, apărută ca urmare a unor evenimente trecute şi
a cărei existenţă va fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia
unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu pot fi în
totalitate sub controlul entităţii; sau
(b) o obligaţie curentă, apărută ca urmare a unor evenimente trecute,
dar care nu este recunoscută, deoarece:
(i) nu este sigur că vor fi necesare resurse care să încorporeze
beneficiile economice pentru stingerea acestei obligaţii; sau
(ii) valoarea obligaţiei nu poate fi evaluată suficient de credibil.
Un activ contingent este un activ posibil care apare ca urmare a unor evenimente anterioare şi a
cărui existenţă va fi confirmată numai prin apariţia sau neapariţia unuia sau
mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub
controlul entităţii.
Un contract oneros este un contract în care costurile inevitabile implicate de îndeplinirea
obligaţiilor contractuale depăşesc beneficiile economice estimate a se obţine
din respectivul contract.
O restructurare este un program planificat şi monitorizat de conducere şi care modifică
semnificativ fie:
(a) sfera activităţii realizate de entitate; fie
(b) modalitatea în care este condusă activitatea.

38
 4.2. Recunoaşterea provizioanelor, activelor contingente şi datoriilor contingente
4.2.1. Provizioane
Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:
(a) o entitate are o obligaţie curentă (legală sau implicită) generată de un eveniment anterior;
(b) este probabil ca o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice să fie necesară pentru a
onora obligaţia respectivă; şi
(c) poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.
Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.
Obligaţia curentă
Doar în situaţii rare nu este clar dacă este vorba de o obligaţie curentă. În astfel de situaţii, se
consideră că un eveniment trecut generează o obligaţie curentă dacă, luând în considerare toate probele
disponibile, este mult mai probabil că există la data bilanţului o obligaţie curentă.
Evenimente anterioare
Un eveniment trecut care generează o obligaţie curentă poartă denumirea de eveniment care
obligă. Pentru ca un eveniment să fie eveniment care obligă, este necesar ca entitatea să nu dispună de
alternative realiste pentru stingerea obligaţiei generate de producerea evenimentului. Aceasta este situaţia
numai:
(a) în cazul în care stingerea obligaţiei poate fi impusă prin lege; sau
(b) în cazul unei obligaţii implicite, când evenimentul (care poate fi o acţiune a entităţii) induce
partenerilor ideea că entitatea îşi va onora obligaţia.
Situaţiile financiare prezintă poziţia financiară a unei entităţi la sfârşitul perioadei de raportare, şi
nu poziţia financiară a entităţii în viitor. Prin urmare, nu vor fi recunoscute provizioane aferente costurilor
pe care le va suporta entitatea pentru desfăşurarea activităţii în viitor. În bilanţul unei entităţi, singurele
obligaţii recunoscute sunt cele care există la data bilanţului.
Ieşiri de resurse probabile concretizate în beneficiile economice
Pentru ca o datorie să poată fi recunoscută este necesară nu numai existenţa unei obligaţii curente,
ci şi probabilitatea unei reduceri a resurselor care încorporează beneficiile economice pentru a îndeplini
acea obligaţie. Interpretarea termenului „probabil” în acest context este „cu probabilitate de realizare mai
mare decât probabilitatea de nerealizare”.
În cazul în care există mai multe obligaţii similare (de exemplu, perioada de garanţie pentru
produse sau contracte similare), probabilitatea ca o reducere a resurselor să fie necesară pentru stingerea
obligaţiei se determină prin luarea în considerare a clasei de obligaţii ca întreg. Deşi în cazul unei anumite
obligaţii probabilitatea reducerii resurselor poate fi scăzută, poate fi foarte probabil ca pentru stingerea
obligaţiilor în ansamblu să fie necesară o reducere a resurselor. În acest caz, entitatea va recunoaşte un
provizion (dacă sunt îndeplinite condiţiile de recunoaştere).
Estimarea credibilă a obligaţiilor
Utilizarea estimărilor constituie o parte esenţială a elaborării situaţiilor financiare şi nu diminuează
credibilitatea acestora. Acest lucru este cu atât mai adevărat în cazul provizioanelor, care prin natura lor
sunt mai incerte decât majoritatea celorlalte elemente ale bilanţului. Cu excepţia unor cazuri extreme,
entitatea va putea să determine o gamă de rezultate potenţiale şi va putea, prin urmare, să realizeze o
estimare a obligaţiilor, suficient de credibilă pentru a fi folosită la recunoaşterea unui provizion.
4.2.2. Datorii contingente
O entitate nu va recunoaşte o datorie contingentă. Datoriile contingente sunt prezentate în note.
Situaţiile în care datoriile contingente trebuie prezentate sunt:
ƒ situaţia în care nu este probabilă existenţa unei obligaţii curente, cu excepţia cazului în care o
reducere a resurselor care să încorporeze beneficiile economice este îndepărtată;
ƒ în cazuri foarte rare, în care nu poate fi efectuată nici o estimare credibilă.
Datoriile contingente pot evolua într-un mod care nu a fost estimat iniţial. Prin urmare, ele sunt
continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieşire de resurse care încorporează
39
beneficiile economice. Dacă devine probabil că va fi necesară o ieşire de resurse care încorporează
beneficiile economice, pentru un element considerat anterior datorie contingentă, va fi recunoscut un
provizion în situaţiile financiare aferente perioadei în care a survenit modificarea (cu excepţia cazurilor
foarte rare în care nu pot fi efectuate estimări credibile).
Relaţia între provizioane şi datorii contingente
Se face distincţia între:
(a) provizioane - care sunt recunoscute ca şi datorii, deoarece ele constituie obligaţii curente şi
este probabil că vor fi necesare resurse care să încorporeze beneficiile economice pentru
stingerea obligaţiilor; şi
(b) datorii contingente - care nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece ele sunt:
(i) obligaţii posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă entitatea are o obligaţie
curentă care poate genera o reducere de resurse care încorporează beneficii economice;
sau
(ii) obligaţii curente care nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere, deoarece fie nu este
probabil să fie necesară o reducere a resurselor entităţii care încorporează beneficii
economice pentru stingerea obligaţiei, fie nu poate fi realizată o estimare suficient de
credibilă a valorii obligaţiei.
4.2.3. Active contingente
O entitate nu va recunoaşte un activ contingent.
Activele contingente sunt generate, de obicei, de evenimente neplanificate sau neaşteptate, care pot
să genereze intrări de beneficii economice în entitate. Un exemplu îl constituie o creanţă care este
subiectul unui proces în justiţie, al cărui rezultat este incert.
Activele contingente nu sunt recunoscute în situaţiile financiare, deoarece acest fapt ar putea
determina recunoaşterea unui venit care să nu se realizeze niciodată. Totuşi, când realizarea unui venit este
certă, activul aferent nu mai este activ contingent şi este adecvată recunoaşterea lui.
Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea corespunzătoare în
situaţiile financiare a modificărilor survenite. Dacă intrarea de beneficii economice devine certă, activul şi
venitul corespunzător vor fi recunoscute în situaţiile financiare aferente perioadei în care au survenit
modificările. Dacă a devenit probabilă o intrare de beneficii economice, entitatea va prezenta activul
contingent.
4.2.4. Provizioane, active contingente, datorii contingente şi datorii
Nu există probabilitate Datorie contingentă Prezentare în Note
Recunoaştere în situaţiile
Ieşire de beneficii Există probabilitate Provizion
financiare
economice
Recunoaştere în situaţiile
Certă Datorie
financiare
Nu există probabilitate - -
Intrare de beneficii Există probabilitate Activ contingent Prezentare în Note
economice Recunoaştere în situaţiile
Certă Creanţă, Venit
financiare

4.3. Evaluare
Valoarea recunoscută ca provizion va constitui cea mai bună estimare a costurilor necesare
stingerii obligaţiei curente, la data bilanţului.
Cea mai bună estimare a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente este suma pe care o entitate
o va plăti, în mod raţional, pentru stingerea obligaţiei la data bilanţului sau pentru transferarea acesteia
unei terţe părţi, la acel moment.
Estimările rezultatelor şi efectelor financiare sunt determinate pe baza raţionamentului profesional
40
al conducerii entităţii, luându-se în considerare experienţa unor tranzacţii similare şi, în unele cazuri,
rapoarte elaborate de experţi independenţi.
Elementele incerte referitoare la valoarea care va fi recunoscută ca provizion sunt tratate în diferite
moduri, în conformitate cu circumstanţele date. In cazul în care provizionul de evaluat implică o gamă
largă de elemente, obligaţia este estimată prin ponderarea tuturor rezultatelor posibile cu probabilităţile de
realizare ale fiecăruia. Această metodă statistică de evaluare poartă denumirea de „valoare preconizată".
Prin urmare, provizionul va diferi în funcţie de probabilitatea, de exemplu, 60% sau 90%, cu care se poate
înregistra o anumită pierdere. În cazul în care există un interval continuu de rezultate posibile şi
probabilităţile de realizare a fiecăruia sunt egale, se va utiliza punctul de mijloc al intervalului.

Exemplu
O entitate vinde produse însoţite de un certificat de garanţie care acoperă costurile reparaţiilor
generate de defecte de producţie ce apar în primele şase luni de la data cumpărării. Dacă la toate
produsele vândute se identifică defecte minore, se vor înregistra costuri de reparaţie de 1.000.000 u.m.
Dacă la toate produsele vândute se identifică defecte majore, se vor înregistra costuri de reparaţie de
4.000.000 u.m. Experienţa entităţii şi estimările indică pentru anul care urmează că dintre produsele
vândute 75% nu vor înregistra defecte, 20% vor înregistra defecte minore şi 5% defecte majore.
Entitatea va evalua probabilitatea unor costuri aferente obligaţiei rezultate din garanţii, pe
ansamblu. Valoarea estimată a costului cu reparaţiile este:
(75% x 0) + (20% * 1.000.000) + (5% * 4.000.000) = 400.000 u.m.

În cazul în care este evaluată o singură obligaţie, rezultatul individual cel mai probabil poate
constitui cea mai bună estimare a datoriei. Totuşi, chiar într-o astfel de situaţie, entitatea ia în considerare
şi alte rezultate posibile.

Exemplu
Dacă o entitate trebuie să remedieze o eroare în construcţia unei fabrici realizate pentru un client,
rezultatul individual cel mai probabil ar fi ca reparaţia să se desfăşoare cu succes de la prima încercare la
un cost de 1.000 u.m., dar se constituie un provizion pentru o sumă mai mare în cazul în care există
posibilităţi sporite să fie necesare mai multe încercări.

Riscurile şi incertitudinile legate inevitabil de multe dintre evenimente şi circumstanţe vor fi luate
în considerare în procesul de determinare a celei mai bune estimări.
Acolo unde efectul valorii-timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului va reprezenta
valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru stingerea obligaţiei.
Rata de actualizare utilizate va fi rata înainte de impozitare care să reflecte evaluările curente pe
piaţă ale valorii-timp a banilor şi ale riscurilor specifice datoriei. Rata de actualizare nu va reflecta
riscurile pentru care au fost ajustate estimările privind fluxurile viitoare de trezorerie.
Evenimentele viitoare ce pot afecta sumele necesare stingerii unei obligaţii vor fi reflectate în
valoarea provizionului, dacă există dovezi suficient de obiective că aceste evenimente vor avea loc.
Exemplu
O entitate poate considera că dimensiunea costului curăţării unei zone de lucru la sfârşitul
perioadei utile va fi diminuată de descoperirile tehnologice viitoare. Valoarea recunoscută reflectă o
estimare rezonabilă realizată de specialişti, cu obiectivitate, estimare ce ia în considerare toate dovezile
disponibile referitoare la tehnologiile care se vor putea utiliza la momentul curăţării. Astfel, se pot
include, de exemplu, reducerile de costuri estimate, ca urmare a sporirii experienţei în aplicarea
tehnologiei existente sau ca urmare a costului estimat al utilizării tehnologiei existente, aplicate la o
operaţiune pe o scară mai largă sau la un nivel mai complex decât se realiza anterior. Cu toate acestea, o
entitate nu anticipează dezvoltarea unei tehnologii complet noi pentru curăţare decât dacă se bazează pe
dovezi suficient de obiective.
41
 Câştigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor nu vor fi luate în considerare în evaluarea
unui provizion, chiar dacă cedarea este strâns legată de evenimentul care generează constituirea
provizionului.
4.4. Rambursări
În cazul în care se estimează că o parte sau toate cheltuielile necesare stingerii unui provizion vor
fi rambursate de către o terţă parte, rambursarea va fi recunoscută numai în momentul în care este sigur că
va fi primită dacă entitatea îşi onorează obligaţia. Rambursarea va fi considerată ca un activ separat.
Valoarea recunoscută pentru rambursare nu va depăşi valoarea provizionului.
În contul de profit şi pierdere, costurile legate de un provizion pot fi prezentate la valoarea acestuia
diminuată cu valoarea recunoscută pentru rambursare.
4.5. Modificări ale provizioanelor
Provizioanele vor fi revizuite cu prilejul fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai bună
estimare curentă. în cazul în care nu mai este probabilă o ieşire de resurse care încorporează beneficiile
economice, pentru stingerea unei obligaţii, provizionul va fi anulat.
În cazul în care se foloseşte actualizarea, valoarea contabilă a unui provizion creşte în fiecare
perioadă, pentru a reflecta trecerea timpului. Această creştere este recunoscută ca şi cost al îndatorării.
4.6. Utilizarea provizioanelor
Provizionul va fi utilizat numai pentru scopul pentru care a fost iniţial recunoscut.
4.7. Aplicarea regulilor de recunoaştere şi evaluare
Pierderi viitoare din exploatare
Nu vor fi recunoscute provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare.
Contracte oneroase
Dacă o entitate are un contract oneros, obligaţia contractuală curentă va fi recunoscută şi evaluată
ca un provizion.
Restructurare
Următoarele situaţii sunt exemple de evenimente care se pot circumscrie definiţiei restructurării:
(a) vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii;
(b) închiderea sediilor dintr-o ţară sau regiune, sau mutarea unei activităţi dintr-o ţară sau regiune în
alta;
(c) modificări în structura conducerii, de exemplu, eliminarea unui nivel de conducere; şi
(d) reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul activităţilor entităţii.
Un provizion aferent costurilor de restructurare este recunoscut numai dacă sunt îndeplinite
criteriile generale de recunoaştere pentru provizioane. Pe lângă acestea, trebuie îndeplinite şi alte criterii,
aşa cum sunt prezentate mai jos.
O obligaţie implicită de restructurare apare numai în cazul în care:
(a) o entitate dispune de un plan oficial, detaliat, pentru restructurare, care să stipuleze cel puţin:
(i) activitatea sau partea de activitate la care se referă;
(ii) principalele domenii afectate de planul de restructurare;
(iii) numărul aproximativ de angajaţi care vor primi compensaţii pentru încetarea activităţii,
distribuiţi şi posturile acestora;
(iv) cheltuielile implicate; şi
(v) data de la care se va implementa planul de restructurare; şi
(b) cei afectaţi au motive să creadă că restructurarea va fi realizată prin demararea implementării
respectivului plan de restructurare sau prin comunicarea principalelor caracteristici ale acestuia
celor care vor fi afectaţi de procesul de restructurare.
Nu există nici o obligaţie de vânzare înainte ca entitatea să se fi angajat să vândă, adică sa existe
42
un contract de vânzare.
Un provizion aferent restructurării va include numai costurile directe generate de restructurare, şi
anume, cele care sunt simultan:
ƒ generate în mod necesar de procesul de restructurare; şi
ƒ nu sunt legate de desfăşurarea continuă a activităţii entităţii.
Un provizion pentru restructurare nu trebuie să includă costuri precum cele implicate de:
ƒ recalificarea sau mutarea personalului permanent;
ƒ marketing; sau
ƒ investiţiile în noi sisteme şi reţele de distribuţie.
Aceste cheltuieli referitoare la administrarea viitoare a activităţii nu reprezintă datorii de
restructurare la data bilanţului. Astfel de cheltuieli sunt recunoscute pe aceeaşi bază dacă apar independent
de restructurare.
4.8. Prezentarea informaţiilor
Pentru fiecare clasă de provizioane, o entitate va prezenta:
(a) valoarea contabilă la începutul şi la sfârşitul perioadei;
(b) provizioanele suplimentare realizate în cadrul perioadei, inclusiv creşterea provizioanelor
existente;
(c) valorile utilizate (adică cele apărute şi plătite din provizion) în timpul perioadei;
(d) valorile nefolosite şi reluate în timpul perioadei; şi
(e) creşterea valorii actualizate în timpul perioadei datorită efectului timp şi modificările datorate
evoluţiei ratei de actualizare.
Nu sunt necesare informaţii comparative.
O entitate va prezenta pentru fiecare clasă de provizioane:
(a) o scurtă descriere a naturii obligaţiei şi estimarea perioadei în care se vor înregistra ieşiri de
beneficii economice;
(b) gradul de incertitudine legat de valoarea sau momentul apariţiei acestor ieşiri, în cazul în care
este necesară prezentarea de informaţii adecvate, entitatea va prezenta principalele presupuneri
referitoare la evenimentele viitoare, conform paragrafului 48; şi
(c) valoarea oricăror rambursări preconizate, menţionându-se valoarea tuturor activelor
recunoscute pentru rambursarea preconizată.
Cu excepţia situaţiei în care posibilitatea apariţiei unei ieşiri de resurse este îndepărtată, o entitate
va prezenta, pentru toate clasele de datorii contingente, la data bilanţului, o scurtă descriere a naturii
datoriei contingente şi, dacă este cazul:
(a) o estimare a efectelor financiare;
(b) indicarea gradului de incertitudine legat de valoarea sau momentul ieşirii de resurse; şi
(c) posibilitatea unei rambursări.
În cazul în care este probabilă o intrare de beneficii economice, o entitatea trebuie să prezinte o
scurtă descriere a naturii activului contingent la data bilanţului şi, unde este cazul, o estimare a efectului
financiar.

43
 4.9. Exemple

Exemplul 1 - Garanţii
Un producător oferă garanţie la produsele vândute. Prin contractul de vânzare, producătorul se angajează
să remedieze, prin reparare sau înlocuire, produsele la care apar defecte de fabricaţie timp de trei ani de la data
vânzării. Pe baza experienţei anterioare se consideră că este probabil (există mai multe şanse de a se realiza decât
de a nu se realiza) să existe, în perioada de garanţie, unele solicitări.
Obligaţia curentă generată de un eveniment anterior constrângător - Evenimentul constrângător este
vânzarea produsului cu perioadă de garanţie, fapt care generează o obligaţie legală.
O ieşire de resurse ce încorporează beneficiile economice pentru stingerea obligaţiei - Este probabilă
pentru garanţie în ansamblu.
Concluzie - Se recunoaşte un provizion la cea mai bună estimare a costurilor necesare remedierii, în
condiţiile garanţiei, a produselor vândute înainte de data bilanţului.

Exemplul 2 - Teren contaminat - Va fi promulgată, aproape sigur, o lege în acest domeniu

O entitate care activează în domeniul petrolier cauzează contaminarea unui teren dar, ea va întreprinde
acţiuni de eliminare a contaminării numai dacă acest lucru este impus de legile ţării în care-şi desfăşoară
activitatea. într-una dintre aceste ţări nu există astfel de legi, iar entitatea a contaminat un teren timp de mai mulţi
ani. La 31 decembrie N este aproape sigur că, la scurt timp după încheierea anului, va fi promulgat un proiect de
lege care să solicite curăţarea terenurilor deja contaminate.
Obligaţie curentă generată de un eveniment anterior constrângător - Evenimentul care obligă este
contaminarea terenului, deoarece este sigur că va fi promulgată o lege care să solicite eliminarea contaminării.
O ieşire de resurse, care incorporează beneficii economice, pentru stingerea obligaţiei - Sunt
probabile.
Concluzie - Se recunoaşte un provizion pentru cea mai bună estimare a costurilor de curăţare.

Exemplul 3 - Terenul contaminat şi obligaţia implicită

O entitate care îşi desfăşoară activitatea în domeniul petrolier, într-o ţară care nu dispune de o legislaţie
pentru protejarea mediului înconjurător, cauzează contaminarea unui teren. Cu toate acestea, entitatea urmează o
politică ecologică publică prin care se angajează să elimine orice contaminare pe care ar genera-o activitatea sa.
Până în prezent, entitatea şi-a respectat politica declarată.
Obligaţia curentă generată de un eveniment trecut care obligă - Evenimentul care obligă este
contaminarea terenului care generează o obligaţie implicită, deoarece conducerea entităţii a indus celor afectaţi de
aceasta o aşteptare referitoare la faptul că va proceda la eliminarea contaminării.
O ieşire de resurse, ce încorporează beneficiile economice, pentru stingerea obligaţiei - Sunt
probabile.
Concluzie - Se recunoaşte un provizion la cea mai bună estimare a costurilor de curăţare.

Exemplul 4 - Excepţia de la prezentarea informaţiilor

O entitate este implicată într-un litigiu cu o entitate concurentă, care pretinde că respectiva entitate a
încălcat drepturile de autor şi solicită despăgubiri de 100 u.m. Entitatea recunoaşte un provizion pentru cea mai
bună estimare a obligaţiei, dar nu prezintă nici una dintre informaţiile solicitate de paragrafele din IAS 37. Sunt
prezentate următoarele informaţii:
Entităţii i-a fost intentat proces de către o entitate concurentă, care pretinde că i-au fost încălcate
drepturile de autor şi solicită despăgubiri de 100 milioane u.m. Informaţiile solicitate în mod normal, în
conformitate cu IAS 37 Provizioane, datorii contingente şi active contingente, nu sunt prezentate pentru că pot
influenţa rezultatul procesului. Directorii sunt de părere că entitatea poate să facă faţă cu succes acestui proces.

44
 4.10. Aplicaţii practice privind provizioanele, activele contingente şi datoriile contingente

1. O entitate, al cărei obiect de activitate îl constituie fabricarea produselor chimice, poluează

mediul inconjurator. În ţara în care entitatea îşi desfăşoară activitatea nu există prevederi legale care să o
oblige la suportarea unor cheltuieli cu depoluarea. La 31 decembrie N, este aproape sigur că va fi
promulgat, în curând, un proiect de lege care să solicite suportarea costurilor cu decontaminarea. Costurile
cu decontaminarea sunt estimate la 55 u.m.
Soluţie
Pentru a determina dacă entitatea va constitui un provizion se vor avea în vedere criteriile ce
trebuie îndeplinite pentru recunoaşterea provizioanelor, astfel:
- există o obligaţie curentă generată de un eveniment trecut, obligaţie legală, ca urmare a adoptării în
curs a unei legi în acest sens;
- sunt probabile ieşiri de resurse care încorporează beneficii economice şi se concretizează în
costurile cu decontaminarea;
- s-a realizat o estimare credibilă a costurilor cu decontaminarea.
Fiind îndeplinite toate cele trei criterii, entitatea va constitui un provizion la cea mai bună estimare
a acestuia, adică la suma de 55 u.m.

2. O entitate este implicată la sfârşitul anului N în două litigii. În luna mai, entitatea a fost dată în
judecată de un furnizor al său care îi solicită despăgubiri în valoare de 225 u.m., iar în luna iunie de către
primărie, ca urmare a poluării unei zone publice, solicitându-i-se plata unei sume de 500 u.m. La 31.12.N
probabilitatea de a fi făcută răspunzătoare este foarte mare, în primul caz şi extrem de mică în cel de-al
doilea.
Soluţie
Analiza celor două litigii presupune verificarea îndeplinirii criteriilor de recunoaştere a
provizioanelor, astfel:
- pentru primul litigiu:
ƒ există o obligaţie curentă legală;
ƒ este probabilă o ieşire de beneficii economice;
ƒ există o evaluare credibilă (225u.m.).
Se va constitui un provizion pentru cea mai bună estimare a costurilor în sumă de 225 u.m.,
formula contabilă fiind:

Cheltuieli de exploatare Provizioane pentru litigii 225 u.m. 225 u.m.

privind provizioanele pentru
riscuri şi cheltuieli

- pentru cel de-al doilea litigiu:

ƒ există o obligaţie curentă legală;
ƒ este improbabilă o ieşire de beneficii economice;
ƒ există o evaluare credibilă (500 u.m.).
Nu se va constitui provizion, însă se va prezenta o datorie contingentă.

1. O entitate care vinde aparate electrocasnice oferă garanţie timp de un an de la data cumpărării
pentru produsele sale. Costurile de reparaţie şi înlocuire sunt estimate la suma de 269 u.m., dacă defectele
sunt minore şi la suma de 490 u.m., atunci când defectele sunt majore. Analizând informaţiile din anii
anteriori, se estimează că 85% din produse nu vor prezenta defecte, 13% vor avea defecte minore şi 7%
vor înregistra defecte majore.

45
 Soluţie
Analiza criteriilor de recunoştere:
ƒ există o obligaţie curentă legală generată de un eveniment trecut concretizată în vânzarea
aparatelor electrocasnice cu garanţie;
ƒ este probabilă o ieşire de beneficii economice concretizată în costurile cu reparaţiile;
ƒ există o evaluare credibilă: valoarea estimată a costului cu reparaţiile va fi determinată prin
metoda ponderării astfel: 80% * 0 + 13% * 269+ 7% * 490= 69, 27 u.m.
Se va constitui un provizion în valoare de 69,27 u.m., formula contabilă fiind:

Cheltuieli de exploatare Provizioane pentru 69, 27 u.m. 69, 27 u.m.

privind provizioanele pentru garanţii acordate clienţilor
riscuri şi cheltuieli

4. O entitate are ca obiect de activitate extracţia ţiţeiului. La sfârşitul exploatării, entitatea este
obligată prin contract să înlăture echipamentul de extracţie şi să restaureze vegetaţia din zonă, pentru
aceasta fiind necesare cheltuieli în valoare de 330 u.m.
Soluţie
Entitatea va recunoaşte un provizion la cea mai bună estimare a cheltuielilor, adică la valoarea de
330 u.m., deoarece au fost îndeplinite criteriile de recunoaştere:
ƒ există o obligaţie curentă legală generată de un eveniment anterior: extracţia ţiţeiului;
ƒ este probabilă o ieşire de resurse purtătoare de beneficii economice concretizate în costurile cu
înlăturarea sondei şi refacerea vegetaţiei;
ƒ există o evaluare credibilă.
Ca urmare, se va constitui un provizion:

Echipamente tehnologice Provizioane pentru 330 u.m. 330 u.m.

dezafectare imobilizări
corporale
Aceste costuri sunt incluse in costurile echipamentului de extracţie.

5. La 25.10.N, Consiliul de Administratie al unei entităţi a decis să închidă începând cu 01.01.N+1

o fabrică care produce autoturisme. Pe 15.12.N a fost aprobat un plan detaliat pentru închiderea fabricii,
care a fost comunicat angajaţilor şi principalilor parteneri de afaceri afectaţi. Costurile generate de
închiderea şi dezafectarea fabricii sunt de 5.000 u.m., costurile cu plata compensaţiilor către angajaţii care
vor înceta activitatea sunt de 2.000 u.m. De asemenea, entitatea suportă costuri cu specializarea unor
muncitori de la o altă fabrică în valoare de 200 u.m. Din vânzarea utilajelor din fabrică se va obţine suma
de 10.000 u.m.
Soluţie
Analiza criteriilor de recunoştere:
ƒ există o obligaţie prezentă implicită determinată de un eveniment anterior: comunicarea
deciziei de restructurare partenerilor afectaţi;
ƒ sunt probabile ieşiri de resurse concretizate în beneficii economice: costurile de restructurare;
ƒ există o evaluare credibilă.
Valoarea provizionului care va fi constituit va fi egal cu: 5.000 (cheltuieli cu închiderea fabricii) +
2.000 (costurile cu plata compensaţiilor) = 7.000 u.m.:

Cheltuieli de exploatare Provizioane pentru 7.000 u.m. 7.000 u.m.

privind provizioanele pentru restructurare
riscuri şi cheltuieli
Celelalte cheltuieli sau venituri nu afectează valoarea provizionului.
46
 6. O entitate duce o politică de restituire a banilor pentru bunurile returnate, chiar dacă nu este
obligată prin legislaţie la acest lucru. Politica sa este bine cunoscută pe piaţă. În anul N, entitatea are o
cifră de afaceri de 15.000 u.m. Experienţa din anii precedenţi arată că bunurile returnate reprezintă 1,5%
din vânzări.
Soluţie
Analiza criteriilor de recunoştere:
ƒ există o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior: vânzarea bunurilor, obligaţie
implicită datorită politicii promovate de firmă ce i-a făcut pe clienţi să spere că le pot fi
rambursaţi banii pentru bunurile achiziţionate;
ƒ sunt probabile ieşiri de resurse concretizate în beneficii economice: contravaloarea bunurilor
restituite;
ƒ există o evaluare credibilă.
În consecinţă, entitatea va recunoaşte un provizion la cea mai bună estimare, adică la valoarea de
15.000* 1,5% = 225 u.m., provizion ce va fi înregistrat astfel:

Cheltuieli de exploatare Alte provizioane

privind provizioanele pentru pentru riscuri 225 u.m. 225 u.m.
riscuri şi cheltuieli şi cheltuieli

7. O entitate îşi desfăşoară activitatea într-o secţie închiriată printr-un contract de leasing începând
cu anul N-2. Contractul prevede o durată de 5 ani, o redevenţă anuală de 15.000 u.m. şi o clauză conform
căreia entitatea nu poate rezilia contractul şi nici nu poate subînchiria secţia. În luna decembrie N,
entitatea îşi transferă activitatea într-o secţie nouă.
Soluţie
Analiza criteriilor de recunoştere:
- există o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior: încheierea contractului care
presupune o obligaţie legală;
- sunt probabile ieşiri de resurse care încorporează beneficii economice: contravaloarea redevenţelor
aferente ultimilor 2 ani;
- există o evaluare credibilă.
Entitatea recunoaşte un provizion în valoare de 15.000* 2 = 30.000 u.m.

8. Se cunosc următoarele informaţii referitoare la fabrica de confecţii Modalux:

a) a dat în judecată furnizorul de stofă, societatea Stofin, cerând daune de 5000 u.m. pentru calitatea
inadecvată a materiei prime achiziţionate de la aceasta. La data la care sunt semnate situaţiile
financiare avocaţii societăţii sunt de părere că entitatea va câştiga procesul.
b) a fost implicată într-un proces cu societatea Avet. Înainte de semnarea situaţiilor financiare, fabrica
de confecţii a câştigat procesul şi i s-au acordat daune de 3.000 u.m.
c) este chemată în instanţă de către clientul Fashion pentru livrarea cu întârziere a costumelor şi i se
pretind daune de 3.500 u.m. Avocaţii fabricii de confecţii cred are şanse egale să piardă sau să
câştige procesul.
Soluţie
a) Acesta este un activ contingent care trebuie să fie prezentat într-o notă. Nu există suficientă siguranţă
pentru includerea acestuia în situaţiile financiare, deoarece soluţia cazului nu este cunoscută cu
certitudine.
b) Este sigur că fabrica de confecţii va primi banii şi din acest motiv nu mai este un activ contingent.
Fabrica de confecţii trebuie să recunoască activul şi venitul corespunzător în situaţiile financiare.
c) Deoarece fabrica de confecţii are şanse egale atât să câştige, cât şi să piardă procesul, datoria
potenţială este improbabilă şi de aceea, trebuie să fie prezentată sub forma unei note.
47
 9. În timpul anului N, fabrica de ciocolată Ciocotex contractează un împrumut de la InvestBank.
Deşi situaţia sa financiară era bună, cerinţele băncii impuneau existenţa unui girant. În acest sens, fabrica
de ciocolată a apelat la societatea Aluneta, principalul său furnizor de alune, pentru a-i garanta
împrumutul. Pe parcursul anului N+1, indicatorii financiari ai fabricii de ciocolată se deteriorează, iar la
sfârşitul lunii august N+1, fabrica de ciocolată are probleme cu restituirea creditului. Abordaţi problema
din situaţia societăţii Aluneta.
Soluţie
- Analiza criteriilor la 31.12.N:
Obligaţie curentă generată de un eveniment trecut care obligă - Evenimentul care obligă este
acordarea garanţiei, care generează o obligaţie legală.
O ieşire de resurse, care încorporează în beneficiile economice, pentru stingerea obligaţiei - La 31
decembrie N nu este probabilă nici o reducere a beneficiilor economice.
Concluzie - Garanţia este recunoscută la valoarea justă.
- Analiza criteriilor la 31.12.N+1:
Obligaţie curentă generată de un eveniment trecut care obligă - Evenimentul care obligă este
acordarea garanţiei, eveniment ce generează o obligaţie legală.
O ieşire de resurse, care încorporează în beneficiile economice, pentru stingerea obligaţiei - La 31
decembrie N+1 este probabil că, pentru stingerea obligaţiei, vor fi necesare ieşiri de resurse concretizate în
beneficiile economice.
Concluzie - Garanţia este evaluată ulterior la cea mai mare dintre (a) cea mai bună estimare a
obligaţiei şi (b) valoarea iniţial recunoscută mai puţin, când este adecvat, amortizarea cumulată în
conformitate cu IAS 18 Venituri din activităţi curente.
Notă: În cazul în care entitatea încasează un comision pentru garanţiile acordate, venitul este
înregistrat în conformitate cu IAS 18 Venituri din activităţi curente.

10. Entitatea ALFA are ca obiect de activitate comercializarea de produse textile către terţi printr-o
reţea de magazine proprii.
Politica entităţii este de a restitui clienţilor contravaloarea bunurilor achiziţionate într-o perioadă
de 30 de zile din momentul cumpărării acestora, condiţia impusă fiind ca articolele să nu fi fost desfăcute
din ambalajul original.
În plus, toate produsele au o garanţie de 1 an din momentul cumpărării acestora, pentru defectele
de fabricaţie apărute. Pentru majoritatea bunurilor, ALFA va suporta costurile necesare cu remedierea
defectelor de fabricaţie.
Pentru bunurile achiziţionate de la entitatea BETA, s-a negociat o reducere pentru a compensa
pierderile probabile datorate eventualelor defecte de fabricaţie apărute. Dacă în perioada de garanţie apar
defecte de fabricaţie, entitatea BETA nu va suporta aceste pierderi. Răspunderea s-a transferat asupra
entităţii ALFA.
Entitatea ALFA practica un adaos comercial de 25%, cu excepţia produselor achiziţionate de la
entitatea BETA pentru care adaosul practicat este de 40%. Din totalul produselor vândute, 20% provin de
la entitatea BETA.
În luna decembrie a anului 2006, entitatea ALFA a înregistrat venituri de 1.750.000 lei. Din
perioadele trecute, există probabilitatea ca 10% din bunurile vândute să fie returnate într-un interval de 30
de zile, perioadă în care entitatea ALFA a anunţat public faptul că va restitui sumele către clienţi. Aceste
bunuri returnate nu prezintă defecte de producţie. Din totalul bunurilor returnate, 70% vor fi vândute
ulterior la preţul normal de vânzare practicat de entitate, iar restul de 30% vor fi vândute la 50% din preţul
normal de vânzare.
În plus faţă de bunurile returnate în intervalul de 30 de zile, bunuri vândute în cursul anului
reprezentând 160.000 lei (preţ de vânzare) prezintă defecte de producţie şi sunt returnate entităţii ALFA.
Bunurile astfel returnate nu mai pot fi vândute.

48
 Determinaţi mărimea provizionului constituit de entitatea ALFA pentru:
- bunurile care pot fi returnate în intervalul de 30 de zile; şi
- bunurile care prezintă defecte de producţie.
Soluţie:
1. Bunurile care pot fi returnate în intervalul de 30 de zile
Obligaţia asumată de entitatea ALFA de a rambursa contravaloarea bunurilor returnate în
intervalul de 30 de zile este o obligaţie implicită (nu legală). Probabil, entitatea ALFA are postere afişate
în magazinele proprii, prin care clienţii sunt informaţi asupra acestei posibilităţi (de a returna produsele).
Entitatea se aşteaptă să ramburseze clienţilor suma de 175.000 lei (1.750.000 lei x 10%). Această
sumă NU reprezintă obligaţia asumată. Din aceste produse returnate, 70% vor fi vândute la acelaşi preţ,
astfel încât efectul acestei politici practicate de entitate constă în amânarea profitului.
Modalitatea cea mai uşoară de a reflecta această amânare a profitului constă în constituirea unui
provizion pentru profitul nerealizat. Provizionul trebuie să fie determinat având în vedere cele 2 marje de
profit practicate:
• pentru produsele achiziţionate de la BETA (marja este de 40%):
Provizion = (175.000 x 70% 7 x 20% 8) x 40/140 9 = 7.000 lei
• pentru bunurile produse de ALFA (marja este de 25%):
Provizion = (175.000 x 70% x 80% 10) x 25/125 11 = 19.600 lei
Vânzarea celorlalte produse reprezentând 30% din cele returnate la jumătate din preţ va duce la
recunoaşterea unei pierderi pentru ALFA. Şi aici trebuie să ţinem cont de cele două categorii de produse:
• pentru produsele achiziţionate de la BETA:
Provizion = (175.000 x 30% x 20%) x 50% 12 = 5.250 lei
• pentru bunurile produse de ALFA:
Provizion = (175.000 x 30% x 80%) x 50% = 21.000 lei

Provizionul total constituit pentru bunurile care pot fi returnate în intervalul de 30 de zile
este de 52.850 lei (7.000 lei + 19.600 lei + 5.250 lei + 21.000 lei).

2. Bunurile care prezintă defecte de producţie

Bunurile returnate datorită defectelor de producţie trebuie să fie tratate diferit. Acestea sunt
retururi pentru entitatea ALFA. În mod normal, producătorul va rambursa clienţilor preţul produselor cu
defecte. Efectul constă în faptul că entitatea ALFA nu ar fi înregistrat acelaşi profit ca cel din prezent.
Acest tratament este valabil pentru toate bunurile, cu excepţia celor achiziţionate de la entitatea BETA.
Astfel, retururile din vânzări vor fi de 128.000 lei (160.000 lei x 80% 13), iar costul bunurilor
returnate este de 102.400 lei (128.000 / 1,25 14). Impactul este acela că ALFA va trebui să elimine un profit
de 25.600 lei (128.000 lei – 102.400 lei). Sau 128.000 x 25/125 = 25.600 lei
Pentru bunurile achiziţionate de la BETA, ALFA va suporta întreaga pierdere apărută, deoarece
aceasta a fost înţelegerea între cele două entităţi. Provizionul necesar pentru aceste produse va fi de 32.000
lei (160.000 x 20% 15).
În concluzie, entitatea ALFA va înregistra un provizion de 57.600 lei (25.600 + 32.000)
pentru bunurile care prezintă defecte de producţie.

49
 CAPITOLUL 5. APROFUNDĂRI PRIVIND INSTRUMENTELE FINANCIARE

5.1. Importanţa şi necesitatea subiectului

Cunoaşterea în detaliu a caracteristicilor şi mecanismului instrumentelor financiare este esenţială
într-o astfel de perioadă când piaţa financiară devine tot mai importantă. Toate tranzacţiile încheiate astăzi
se bazează pe instrumente financiare. Indiferent dacă este vorba despre numerar, creanţe, instrumente de
datorie, obligaţiuni, depozite sau instrumente financiare derivate (contracte futures, forward, opţiuni,
swap), entităţile le utilizează din ce în ce mai des şi cât mai eficient.
Băncile şi entităţile tranzacţionează instrumente financiare în fiecare zi, cumpărând sau vânzând pe
pieţe la vedere sau la termen. Fiecare tranzacţie care are la bază instrumente financiare presupune
recunoaşterea sau derecunoaşterea acestor instrumente în întregime sau, uneori părţi ale acestora. De
aceea, entităţile trebuie să cunoască extrem de bine criteriile de recunoaştere şi derecunoaştere a cestor
instrumente. Este esenţial pentru entităţi să cunoască mecanismul instrumentelor financiare deoarece pe
cât de folositoare, pe atât de riscante sunt. Sunt binecunoacute cazuri precum bănca Berings din Londra şi
Metallgesellschaft Ag din Germania care au suferit pierderi imense datorită utilizării defectuoase a
instrumentelor financiare derivate. Ignoranţa caracteristicilor şi riscurilor aferente instrumentelor
financiare au condus la falimentul unor mari companii.
Dintre toate elementele din cadrul situaţiilor financiare, instrumentele financiare sunt cele mai
complexe şi mai interesante în acelaşi timp. Însă provocarea provine din continua dezvoltare şi
diversificare a acestor instrumente. Evoluţia lor a fost spectaculoasă. Încă de la începutul anul 1630,
contractele la termen se negociau pe pieţe. Primele pieţe la termen, pe care se negociau contracte viitoare,
avand ca suport produsele tranzactionate pe pietele la vedere au fost: piaţa Yodora Rise din Osaka-
Japonia, pieţele de bulbi de lalele din Amsterdam şi, mai târziu în 1851, pietele de grane de la Chicago
(Reuters, 2000). În ultimii douăzeci de ani, utilizarea instrumentelor derivate a luat amploare, în special ca
urmare a schimbărilor din economia mondială.
Natura complexă a instrumentelor financiare a determinat organismul IASB să imbunătăţească în
fiecare an standardele internaţionale referitoare la instrumente financiare. Obiectivul principal al IASB a
fost reducerea complexităţii prin clarificarea şi adăugarea de îndrumări suplimentare, dar şi eliminarea
neconcordanţelor interne referitoare la subiecte precum derecunoaşterea.
5.2. Definiţii
Un instrument financiar reprezintă orice contract ce generează simultan un activ financiar pentru o
entitate şi o datorie financiară sau un instrument de capitaluri proprii pentru
o altă entitate.
Un activ financiar este orice activ care reprezintă:
(a) trezoreria;
(b) un instrument de capitaluri proprii al unei alte entităţi;
(c) un drept contractual:
(i) de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o altă entitate;
sau
(ii) de a schimba active sau datorii financiare cu altă entitate în
condiţii care sunt potenţial favorabile entităţii; sau
(d) un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de
capitaluri proprii şi este:
(i) un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este
sau poate fi obligată să primească un număr variabil al
propriilor instrumente de capitaluri proprii; sau
(ii) un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi
decontat în alt fel decât prin schimbul unei sume fixe de
numerar sau alt activ financiar pentru un număr fix din
50
 instrumentele de capital ale entităţii. în acest scop,
instrumentele de capital ale entităţii nu includ instrumente
care sunt ele însele contracte pentru primirea sau livrarea
propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entităţii.
O datorie financiară este orice datorie care este:
(a) o obligaţie contractuală:
(i) de a ceda lichidităţi sau alt activ financiar unei alte entităţi;
sau
(ii) de a schimba instrumente financiare sau alte datorii
financiare cu altă entitate în condiţii care sunt potenţial
nefavorabile pentru entitate; sau
(b) un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente
de capitaluri proprii ale entităţii şi este:
(i) un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este
sau poate fi obligată să livreze un număr variabil din
propriile sale instrumente de capitaluri proprii; sau
(ii) un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi
decontat altfel decât prin schimbul unei sume fixe de
numerar, sau alt activ financiar în schimbul unui număr fix
din propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii. în
acest scop, propriile instrumente de capitaluri proprii ale
entităţii nu includ instrumente care pot fi ele însele contracte
pentru primirea sau livrarea viitoare a propriilor instrumente
de capitaluri proprii ale entităţii.
Un instrument de capital este orice contract care certifică existenţa unui interes rezidual în activele
propriu unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale.
Un instrument derivat este un instrument financiar sau un alt contract care întruneşte toate cele
trei caracteristici de mai jos:
(a) valoarea sa se modifică ca reacţie la variaţiile în: anumite rate ale
dobânzii, preţul unui instrument financiar, preţul mărfurilor,
cursurile de schimb valutar, indicii de preţ sau rată, ratingul de
credit sau indicele de creditare sau în alte variabile, cu condiţia ca,
în cazul unei variabile nefinanciare, aceasta să nu fie specifică unei
părţi contractuale;
(b) nu solicită nici o investiţie iniţială netă sau solicită o investiţie
iniţială netă care este mai mică decât s-ar cere pentru alte tipuri de
contracte care se aşteaptă să aibă reacţii similare la modificările
factorilor pieţei; şi
(c) este decontat la o dată viitoare.

Exemple uzuale de active financiare reprezentând un drept contractual de a încasa numerar în

viitor, cât şi de datorii financiare corespunzătoare reprezentând o obligaţie contractuală de a plăti
numerarul în viitor sunt:
- conturile de creanţe şi datorii comerciale;
- efecte comerciale de încasat şi de plătit;
- împrumuturi de încasat şi de plătit; şi
- obligaţiuni de încasat şi de plătit.

51
 5.3.Clasificarea instrumentelor financiare
Există următoarele categorii de active financiare:

Active financiare – patru categorii

Active financiare evaluate la valoarea justă Împrumuturi şi creanţe
prin contul de profit şi pierdere
Investiţii păstrate până la scadenţă Active financiare disponibile pentru vânzare

Există următoarele categorii de datorii financiare:

Datorii financiare – două categorii

Datorii financiare la valoare justă prin contul Alte datorii financiare
de profit şi pierdere

Un activ financiar sau o datorie financiară evaluat(ă) la valoarea justă prin contul de profit şi
pierdere este un activ financiar sau o datorie financiară care întruneşte oricare din următoarele condiţii:
(a) Este clasificat ca fiind deţinut pentru tranzacţionare. Un activ financiar sau o datorie financiară
este clasificat ca fiind păstrat pentru tranzacţionare dacă este:
(i) obţinut sau generat în principal în scopul vânzării sau recumpărării în viitorul apropiat;
(ii) parte a unui portofoliu de instrumente financiare identificate care sunt gestionate
împreună şi pentru care există dovezi ale unui tipar real recent de urmărire a profitului
pe termen scurt; sau
(iii) un instrument derivat (cu excepţia unui instrument derivat care este un instrument
desemnat şi eficace pentru acoperirea împotriva riscurilor).
(b) La recunoaşterea iniţială este clasificat de către entitate ca fiind evaluat la valoarea justă prin
contul de profit şi pierdere. Orice activ financiar sau datorie financiară din cadrul ariei de
aplicabilitate a acestui Standard poate fi clasificat(ă) atunci când este recunoscut(ă) iniţial ca
activ financiar sau datorie financiară la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere, cu
excepţia investiţiilor în instrumente de capitaluri proprii care nu au un preţ cotat pe o piaţă
activă şi a căror valoare justă nu poate fi evaluată credibil.
Investiţiile păstrate până la scadenţă sunt active financiare nederivate cu plăţi fixe sau
determinabile pe care entitatea are intenţia pozitivă şi capacitatea de a le deţine până la scadenţă, altele
decât:
(a) acelea pe care entitatea, la recunoaşterea iniţială, le desemnează ca fiind evaluate la
valoarea justă prin contul de profit şi pierdere;
(b) acelea pe care entitatea le desemnează ca fiind disponibile pentru vânzare; şi
(c) acelea care întrunesc definiţia împrumuturilor şi creanţelor.
O entitate nu va putea clasifica nici un activ financiar ca fiind păstrat până la scadenţă dacă
entitatea, în decursul anului financiar curent sau în decursul a doi ani financiari precedenţi, a vândut sau a
reclasificat înainte de scadenţă mai mult decât o valoare nesemnificativă din investiţiile păstrate până la
scadenţă (mai mult decât nesemnificativă în relaţie cu valoarea totală a investiţiilor păstrate până la
scadenţă), cu excepţia vânzărilor sau reclasificărilor care:
(ii) sunt atât de aproape de scadenţă sau de data de cumpărare a activului financiar (spre
exemplu, mai puţin de trei luni înainte de scadenţă) încât variaţiile ratei dobânzii pe piaţă
nu ar avea un efect semnificativ asupra valorii juste a activului financiar;
(iii) au loc după ce entitatea a colectat cea mai mare parte din capitalul original al activului
financiar prin plăţi sau plăţi anticipate programate; sau
(iv) sunt atribuibile unui eveniment izolat care nu poate fi controlat de către entitate, care este
nerecurent şi care nu ar fi putut să fie anticipat de către entitate.

52
 Împrumuturile şi creanţele sunt active financiare nederivate cu plăţi fixe sau determinabile care nu
sunt cotate pe o piaţă activă, altele decât:
(a) acelea pe care entitatea intenţionează să le vândă imediat sau în viitorul apropiat, care vor fi
clasificate ca fiind deţinute pentru tranzacţionare, şi acelea pe care entitatea, la
recunoaşterea iniţială, le desemnează ca fiind la valoarea justă prin contul de profit şi
pierdere;
(b) acelea pe care entitatea, la recunoaşterea iniţială, le desemnează ca fiind disponibile pentru
vânzare; sau
(c) acelea pentru care deţinătorul poate să nu îşi recupereze substanţial toată investiţia iniţială,
din alte cauze decât deteriorarea creditului, ce vor fi clasificate ca fiind disponibile pentru
vânzare.
Activele financiare disponibile pentru vânzare sunt acele active financiare nederivate care sunt
clasificate ca fiind disponibile pentru vânzare sau care nu sunt clasificate ca (a) împrumuturi şi creanţe, (b)
investiţii păstrate până la scadenţă sau (c) active financiare la valoarea justă prin profit sau pierdere.
Însă o atenţie deosebită trebuie acordată delimitării între un instrument de capitaluri proprii şi o
datorie financiară. Uneori, un instrument conţine atât un instrument de capitaluri proprii, cât şi o datorie
financiară, fiind cunoscut sub denumirea de instrument financiar compus. Emitentul unui instrument
financiar nederivat va evalua termenii instrumentului financiar la determinarea dacă acesta conţine atât o
datorie, cât şi o componentă a capitalurilor proprii. Astfel de componente vor fi clasificate separat ca
datorii financiare, active financiare sau instrumente de capitaluri proprii.
În continuare este prezentat un exemplu privind separarea unui instrument financiar compus la
recunoaşterea iniţială.

Exemplu
O entitate emite 500 de obligaţiuni convertibile la începutul anului 200N. Obligaţiunile au un
termen de trei ani şi sunt emise la o valoare nominală de 10 u.m. pe obligaţiune, generând beneficii de
5.000 u.m. Dobânda se plăteşte anual, la o dobândă nominală anuală de 7%. Fiecare obligaţiune este
convertibilă în orice moment până la scadenţă în 60 de acţiuni ordinare. În momentul emisiunii
obligaţiunilor rata dobânzii de referinţă pe piaţă pentru datorii similare fără opţiuni de conversie este de
10%.
Soluţie
Componenta datorie este evaluată prima, iar diferenţa dintre beneficiile emisiunii de obligaţiuni şi
valoarea justă a datoriei este atribuită componentei de capitaluri proprii. Valoarea actualizată a
componentei datorie este calculată folosind o rată de actualizare de 10%, rata dobânzii de pe piaţă pentru
obligaţiuni similare fără drepturi de conversiune, astfel:

Beneficii ale emisiunii de obligaţiuni 5.000 u.m.

Valoarea actualizată a principalului ce 5.000
= = 3.757 u.m.
trebuie plătită după trei ani (1 + 0,1) 3
Valoarea actualizată a dobânzii ce trebuie 350 350 350
plătită anual pe perioada celor trei ani = + + = 870 u.m.
(1 + 0,1) 1
(1 + 0,1) 2
(1 + 0,1) 3
(dobândă anuală = 350 u.m.)
Total componentă datorie = 3.757 + 870 = 4.627 u.m.
Componenta capitaluri proprii = 5.000 − 4.627 = 373 u.m.

Astfel, entitatea va recunoaşte în bilanţul său contabil o datorie financiară în valoare de 4.627 u.m.
şi o componentă de capitaluri proprii în valoare de 373 u.m.

53
 5.4. Recunoaşterea şi derecunoaşterea instrumentelor financiare
Pentru recunoaşterea instrumentelor financiare există o singură, simplă regulă: un instrument
financiar trebuie recunoscut atunci şi numai atunci când entitatea devine parte a condiţiilor contractuale
ale instrumentului.
Pentru recunoaşterea instrumentelor financiare, standardul separă contractele cu decontare netă,
care trebuie contabilizate ca instrumente derivate, de achiziţiile şi vânzările standard de active financiare.
Pentru contabilizarea contractelor standard de cumpărare sau vânzare a unui activ financiar,
entitătile pot utiliza fie contabilitatea la data tranzacţionării, fie contabilitatea la data decontării, deoarece
aceste contracte se decontează la o dată ulterioară datei de tranzacţionare. Data tranzacţionării este data la
care o entitate se angajează să achiziţioneze sau să vândă un activ financiar, iar data decontării este data la
care activul este livrat către sau de către entitate. Entităţile pot alege contabilizarea la data tranzacţionării
sau la data decontării cu condiţia aplicării consecvente a metodei alese pentru fiecare din categoriile de
active financiare pe care le deţine şi urmează a fi vândute sau dimpotrivă, urmează a fi achiziţionate.
Însă IAS 39 nu conţine nici o prevedere specifică privind recunoaşterea la data tranzacţionării sau
la data decontării a acelor tranzacţii cu instrumente financiare care sunt clasificate ca datorii financiare.
Prin urmare, datoriile financiare sunt recunoscute la data la care entitatea devine parte la prevederile
contractuale ale instrumentelor.
Spre deosebire de activele financiare, datoriile financiare nu au constituit subiectul unor discuţii
intense în cadrul IASB. Deşi au aceeaşi mare imporanţă ca şi activele financiare, se pare că stabilirea
criteriilor de derecunoaştere a datoriilor financiare a fost efectuată într-o manieră adecvată şi uşor de
înţeles.
O datorie financiară sau o parte a unei datorii financiare este derecunoscută numai dacă este
lichidată, ceea ce înseamnă că obligaţia contractuală este stinsă, anulată sau expiră. Pentru anularea unei
datorii financiare, entitatea trebuie să fie eliberată în mod legal de responsabilitatea primară legată de
datorie, fie prin lege sau de către creditor.
5.5. Evaluarea iniţială a activelor financiare şi a datoriilor financiare
Atunci când un activ financiar sau o datorie financiară este recunoscut(ă) iniţial, o entitate o va
evalua la valoarea sa justă plus, în cazul unui activ financiar sau al unei datorii financiare care nu sunt la
valoarea justă prin profit sau pierdere, costurile tranzacţiei care sunt direct atribuibile achiziţiei sau
emiterii activului financiar sau datoriei financiare. Atunci când o entitate utilizează contabilitatea la data
decontării pentru un activ care apoi este evaluat la cost sau la costul amortizat, activul este recunoscut
iniţial la valoarea sa justă de la data tranzacţionării.
Clasificarea instrumentelor financiare în categorii este foarte importantă, deoarece determină
evaluarea acestor elemente. În tabelul următor sunt prezentate schematic regulile de evaluare iniţială a
instrumentelor financiare.
Evaluarea iniţială a instrumentelor financiare
Instrumente financiare Evaluare iniţială
Active financiare
Active financiare la valoare justă
prin contul de profit sau pierdere Valoare justă
Împrumuturi şi creanţe Valoare justă + costuri de tranzacţionare
Investiţii deţinute până la scadenţă Valoare justă+ costuri de tranzacţionare
Active financiare disponibile Valoare justă+ costuri de tranzacţionare
pentru vânzare
Datorii financiare
Datorii financiare la valoare justă
prin contul de profit sau pierdere Valoare justă
Alte datorii financiare Valoare justă + costuri de tranzacţionare
54
 5.6. Evaluarea ulterioară a activelor financiare
Importanţa clasificării activelor financiare în cele patru categorii devine şi mai vizibilă în cazul
evaluării ulterioare:
Active financiare Evaluare Schimbări în valoarea Test de
contabilă depreciere
Active financiare la valoare justă prin Cont de profit şi pierdere Nu
contul de profit sau pierdere Valoare justă*
Împrumuturi şi creanţe Cost amortizat Cont de profit şi pierdere Da
Investiţii deţinute până la scadenţă Cost amortizat Cont de profit şi pierdere Da
Active financiare disponibile pentru Valoare justă* Capital Da
vânzare
* fără deducerea costurilor de tranzacţionare

După recunoaşterea iniţială, o entitate va evalua activele financiare, inclusiv instrumentele derivate
ce constituie active, la valoarea lor justă, fără nici o deducere a costurilor de tranzacţionare ce ar putea să
apară din vânzare sau altă cedare, excepţie făcând următoarele categorii de active financiare:
(a) împrumuturile şi creanţele, care vor fi evaluate la costul amortizat utilizând metoda dobânzii
efective;
(b) investiţii păstrate până la scadenţă, care trebuie evaluate la costul amortizat utilizând metoda
dobânzii efective; şi
(c) investiţiile în instrumentele de capital propriu care nu au un preţ cotat de piaţă pe o piaţă
activă şi a căror valoare justă nu poate fi evaluată credibil, şi instrumentele derivate care sunt
legate de, şi care trebuie decontate prin, furnizarea unor asemenea instrumente de capitaluri
proprii necotate, care vor fi evaluate la cost.
Un câştig sau o pierdere rezultând dintr-o modificare a valorii juste a unui activ financiar sau a
unei datorii financiare ce nu constituie parte a unei relaţii de acoperire împotriva riscurilor trebuie
recunoscut(ă) după cum urmează:
(a) un câştig sau o pierdere generat(ă) de un activ sau de o datorie financiar(ă) clasificat(ă) ca fiind
evaluat(ă) la valoarea justă va fi recunoscută în contul de profit şi pierdere;
(b) un câştig sau o pierdere generat(ă) de un activ financiar disponibil pentru vânzare va fi
recunoscut(ă) direct în capitalurile proprii prin situaţia modificărilor în capitalurile proprii, cu
excepţia pierderilor din depreciere şi a pierderilor şi câştigurilor din diferenţele de curs valutar,
până când activul financiar este derecunoscut, moment la care pierderea sau câştigul cumulat
recunoscut anterior în capitalurile proprii va fi recunoscut(ă) în contul de profit şi pierdere.
Totuşi, dobânda calculată utilizând metoda dobânzii efective este recunoscută în contul de
profit şi pierdere. Dividendele pentru un instrument al capitalurilor proprii disponibil pentru
vânzare sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când dreptul entităţii de a primi
plata este stabilit.
Pentru activele financiare şi datoriile financiare înregistrate la cost amortizat, un câştig sau o
pierdere este recunoscut(ă) în contul de profit şi pierdere atunci când activul financiar sau datoria
financiară este derecunoscut(ă) sau depreciat(ă), şi prin procesul de amortizare.
Aplicaţii practice
1. Un activ financiar are un cost de 100 u.m. şi costuri de tranzacţionare de 5 u.m. Valoarea justă
a unui activ identic este 107 u.m. la data primului bilanţ contabil întocmit dupa achiziţie. Stabiliţi
tratamentele contabile privind evaluarea iniţială şi ulterioară a activului financiar având în vedere cele
patru categorii de active financiare.
Soluţie
Evaluare iniţială: costurile de tranzacţie care sunt atribuite direct achiziţiei unui activ financiar sunt
55
adaugate la suma recunoscută iniţial, excepţie făcând activele evaluate la valoarea justă prin contul de
profit şi pierdere.
- dacă activul financiar este o investiţie păstrată până la scadenţă, un împrumut sau o creanţă sau un
activ financiar disponibil pentru vânzare, înregistrarea este următoarea:

Activ financiar Datorie financiară 105 u.m. 105 u.m.

Costul tranzacţiei este inclus în calculul costului amortizat utilizându-se rata efectivă a dobânzii şi
este recunoscut în contul de profit şi pierdere pe perioada investiţiei, pentru activele contabilizate la costul
amortizat. Costul amortizat în acest exemplu este de 105 (100+5). Prin urmare, costurile tranzacţiei în
valoare de 5 u.m. vor fi amortizate în contul de profit şi pierdere de-a lungul duratei de viaţă a activului ca
şi parte a costului său.
- dacă activul financiar este un activ financiar evaluat la valoarea justă prin contul de profit şi
pierdere, activul este recunoscut la valoarea justă, fără a fi adăugate şi costurile de tranzacţionare:

Activ financiar Datorie financiară 100 u.m. 100 u.m.

Cheltuieli financiare Datorie financiară 5 u.m. 5 u.m.

Evaluarea ulterioară a unui activ va avea în vedere dacă activul este evaluat la valoarea justă sau la
costul amortizat:
a) cost amortizat - activul financiar este o investiţie păstrată până la scadenţă sau un împrumut sau o
creanţă:
La data bilantului activul va fi evaluat la costul amortizat.
b) valoare justă:
După recunoaşterea iniţială, o entitate va evalua activele financiare, inclusiv instrumentele derivate
ce constituie active, la valoarea lor justă, fără nici o deducere a costurilor de tranzacţionare ce ar putea să
apară din vânzare sau altă cedare, cu exceptia celor ce sunt evaluate la cost amortizat sau la cost. Astfel
valoarea justă este de 107 u.m.
- dacă activul financiar este un activ financiar disponibil pentru vânzare, înregistrarea este următoarea:

Activ financiar Rezerve din reevaluare 2 u.m. 2 u.m.

- dacă activul financiar este un activ financiar evaluat la valoarea justă prin contul de profit şi
pierdere, înregistrarea este următoarea:

Activ financiar Venituri financiare 7 u.m. 7 u.m.

2. La 27 noiembrie N, o companie încheie un contract prin care se angajează să achiziţioneze

obligaţiuni la suma de 600 u.m., comision de tranzacţionare 14 u.m. Obligaţiunile sunt clasificate de către
companie ca fiind active disponibile pentru vânzare. La sfârşitul anului N, valoarea justă a obligaţiunilor
este de 620 u.m., iar la 27 februarie N+1, data decontării, valoarea justă este de 624 u.m. Obligaţiunile
sunt clasificate de către companie ca fiind active disponibile pentru vânzare. Prezentaţi comparativ
înregistrările contabile aferente achiziţiei obligaţiunilor având în vedere cele două metode de contabilizare
(data tranzacţionării şi data decontării).

56
 Soluţie
Recunoaşterea la data tranzacţionării versus recunoaşterea la data decontării
pentru active financiare clasificate ca disponibile pentru vânzare
Data tranzacţionării Data decontării
27 noiembrie N
- recunoaşterea obligaţiunilor ce se vor primi
(la valoarea justă se adaugă costurile de
tranzacţionare):
Nici o înregistrare
Obligaţiuni 614 u.m.
Datorie financiară 614 u.m.
31 decembrie N
- înregistrarea modificării valorii juste a - înregistrarea modificării valorii juste a
obligaţiunilor: obligaţiunilor ce vor fi primite:
Obligaţiuni 6 u.m. Creanţă 6 u.m.
1
Capitaluri proprii 6 u.m. Capitaluri proprii 6 u.m.
15 ianuarie N+1
- înregistrarea modificării valorii juste a - înregistrarea modificării valorii juste a
obligaţiunilor: obligaţiunilor ce vor fi primite:
Obligaţiuni 4 u.m. Creanţă 4 u.m.
Capitaluri proprii 4 u.m. Capitaluri proprii 4 u.m.
- plata datoriei: - primirea obligaţiunilor:
Datorie financiară 614 u.m. Obligaţiuni 624 u.m.
Numerar 614 u.m. Numerar 614 u.m.
Creanţă 10 u.m.
1
Se referă la rezerva privind ajustarea valorii juste.

3. La 27 noiembrie N, o companie încheie un contract prin care se angajează să vândă obligaţiuni

la suma de 614 u.m.. Obligaţiunile au fost achiziţionate cu 600 u.m. şi sunt clasificate de către companie
ca fiind active disponibile pentru vânzare. La sfârşitul anului N, valoarea justă a obligaţiunilor este de 620
u.m., iar la 27 februarie N+1, data decontării, valoarea justă este de 624 u.m. Prezentaţi comparativ
înregistrările contabile aferente vânzării obligaţiunilor având în vedere cele două metode de contabilizare
(data tranzacţionării şi data decontării).
Soluţie
Derecunoaşterea la data tranzacţionării versus derecunoaşterea la data decontării
pentru active financiare disponibile pentru vânzare
Data tranzacţionării Data decontării
27 noiembrie N
- înregistrarea vânzării obligaţiunilor: - înregistrarea modificării valorii juste a
Creanţă 614 u.m. obligaţiunilor până la data încheierii
Obligaţiuni 600 u.m. contractului:
Venituri financiare 14 u.m. Obligaţiuni 14 u.m.
Capitaluri proprii1 14 u.m.

31 decembrie N
Nici o înregistrare Nici o înregistrare
15 ianuarie N+1
- înregistrarea încasării creanţei: - înregistrarea vânzării obligaţiunilor:
Numerar 614 u.m. Numerar 614 u.m.
Creanţă 614 u.m. Obligaţiuni 614 u.m.
- transferarea în contul de profit şi pierdere
57
 a sumei recunoscute în capitalurile proprii:
Capitaluri proprii 14 u.m.
Venituri financiare 14 u.m.
1
Se referă la rezerva privind ajustarea valorii juste.

4. Rezolvaţi aplicaţia 2 considerând că obligaţiunile sunt clasificate ca la valoarea justă prin contul
de profit sau pierdere.
5.7. Deprecierea şi irecuperabilitatea activelor financiare
O entitate va evalua la fiecare dată bilanţieră dacă există vreo dovadă obiectivă că un activ
financiar sau grup de active financiare este depreciat.
Un activ financiar sau un grup de active financiare este depreciat şi sunt generate pierderi din
depreciere dacă, şi numai dacă, există o dovadă obiectivă a deprecierii ca rezultat al unuia sau al mai
multor evenimente care au apărut după recunoaşterea iniţială a activului (un „eveniment care ocazionează
pierderi") şi dacă acel eveniment (sau evenimente) care ocazionează pierderi are un impact asupra
viitoarelor fluxuri de trezorerie ale activului financiar sau ale grupului de active financiare, care pot fi
estimate credibil. Se poate să nu fie posibilă identificarea unui singur eveniment distinctiv care să fi cauzat
deprecierea. Mai degrabă se poate ca efectul combinat al mai multor evenimente să fi cauzat deprecierea.
Pierderile preconizate ca rezultat al unor evenimente viitoare, indiferent de cât de probabile sunt, nu
trebuie recunoscute. Dovezile obiective că un activ financiar sau un grup de active este depreciat includ
informaţii care pot fi observate, care sar în atenţia deţinătorului activului, despre următoarele evenimente
care ocazionează pierderi:
(a) dificultatea financiară semnificativă a emitentului sau a debitorului;
(b) încălcarea contractului, de exemplu, neîndeplinirea obligaţiei de plată a dobânzii sau
principalului;
(c) creditorul, din motive economice sau juridice legate de dificultăţile financiare în care se află
creditatul, îi acordă creditatului o concesie pe care altfel creditorul nu ar lua-o în considerare;
(d) devine probabil că creditatul va falimenta sau va intra în altă formă de reorganizare financiară;
(e) dispariţia unei pieţe active pentru acel activ financiar din cauza dificultăţilor financiare; sau
(f) date observabile care indică că există o scădere cuantificabilă în viitoarele fluxuri de trezorerie
estimate dintr-un grup de active financiare de la recunoaşterea iniţială a acelor active, cu toate că
scăderea nu poate fi încă identificată cu activele financiare individuale din grup, inclusiv:
(i) schimbări nefavorabile în statutul plăţilor debitorilor din grup (de exemplu, un număr mai
mare de plăţi întârziate sau un număr crescut de debitori care folosesc cărţi de credit şi care
şi-au atins limita de credit şi plătesc suma minimă pe lună); sau
(ii) condiţii economice naţionale sau locale care se leagă de neexecutarea obligaţiilor privind
activul din grup (de exemplu, creşterea în rata şomajului în aria geografică a debitorilor, o
descreştere a preţurilor proprietăţilor imobiliare pentru ipoteci în domeniile relevante, o
descreştere în preţurile petrolului pentru active care susţin împrumutul pentru producătorii
de petrol, sau schimbări nefavorabile în condiţiile economice care afectează debitorii din
grup).
Dispariţia unei pieţe active din cauza faptului că instrumentele financiare ale entităţii nu mai sunt
tranzacţionate public nu constituie în sine o dovadă de depreciere. Reducerea categoriei de credit al unei
entităţi nu constituie, în sine, dovada unei deprecieri, cu toate că aceasta poate constitui dovada unei
deprecieri atunci când este luată în considerare împreună cu alte informaţii disponibile. O scădere în
valoarea justă a unui activ financiar sub costul său sau sub costul său amortizat nu constituie neapărat o
dovadă de depreciere (de exemplu, o scădere în valoarea justă a unei investiţii într-un instrument de
datorie care rezultă dintr-o creştere a ratei dobânzii cu risc zero).
Dacă există dovezi obiective că a apărut o pierdere din deprecierea împrumuturilor şi creanţelor
sau a investiţiilor păstrate până la scadenţă înregistrate la costul amortizat, valoarea pierderii este

58
evaluată ca fiind diferenţa dintre valoarea contabilă a activului şi valoarea actualizată a viitoarelor fluxuri
de trezorerie estimate (excluzând pierderile viitoare din credit care nu au apărut) actualizate la rata iniţială
a dobânzii efective a activului financiar (adică rata dobânzii efective calculată la recunoaşterea iniţială).
Valoarea contabilă a activului va fi redusă fie direct, fie prin utilizarea unui cont de rezerve pentru riscul
de credit. Valoarea pierderii va fi recunoscută ca î cheltuială în contul de profit şi pierdere.
O entitate evaluează mai întâi dacă există dovezi obiective ale deprecierii, individual, pentru
activele financiare care sunt semnificative luate individual, şi apoi individual sau colectiv pentru activele
financiare care nu sunt semnificative luate individual. Dacă o entitate determină că nu există nici o dovadă
obiectivă de depreciere pentru un activ financiar evaluat individual, fie că este semnificativ sau nu, atunci
ea include activul într-un grup de active financiare care au caracteristici similare ale riscului creditului şi
le evaluează pentru depreciere în colectiv. Activele care sunt evaluate individual pentru depreciere şi
pentru care este recunoscută, sau continuă a fi recunoscută, o pierdere din depreciere nu sunt incluse într-o
evaluare colectivă a deprecierii.
5.8. Contabilitatea operaţiunilor de acoperire împotriva riscurilor
Depăşind de mult graniţele naţionale, tranzacţiile încheiate astăzi, care au la bază instrumente
financiare, expun agenţii economici unor multiple riscuri, cum ar fi: riscul de schimb, care ţine de
fluctuaţiile monetare internaţionale, riscul privitor la dobânzi, a căror fluctuaţie influenţează valoarea
activelor cu venituri fixe, riscul de piaţă generat de modificarea preţurilor pieţei, riscul de credit, care
apare prin neexecutarea obligaţiei asumate de una din părţile instrumentului financiar, riscul de lichiditate,
generat de incapacitatea unei entităţi de a vinde un activ fiannciar într-un timp scurt şi la o valoare
apropiată de valoarea justă a acestuia şi riscul fluxului de numerar, care constă în fluctuaţii ale valorii
fluxurilor de nunerar viitoare asociate unui instrument financiar.
Aceste categorii de riscuri s-au intensificat, ducând la apariţia unor instrumente standardizate,
propuse pe pieţe organizate, derivate din pieţele obişnuite, ce permit societăţilor să-şi gestioneze riscurile
specifice la care sunt expuse.
Astfel, pe lângă instrumentele financiare primare, au aparut instrumentele financiare derivate.
Instrumentele financiare derivate îmbracă forme variate, cele mai importante fiind: contractele la
termen (forward şi futures), contractele swap şi opţiunile.

Contractul forward reprezintă un angajament de a achiziţiona sau de a vinde, la o scadenţă

viitoare, o anumită cantitate dintr-un activ la un preţ stabilit în momentul
încheierii contractului.
Contractul futures reprezintă un acord de cumpărare/vânzare la o scadenţă ulterioară a unei
cantităţi bine definite dintr-un activ, la un preţ stabilit în momentul
încheierii contractului. Contractele futures sunt similare contractelor
forward însă, spre deosebire de acestea, implică acordarea de garanţii
contractanţilor. Pentru aceasta există, pe de o parte camere de
compensaţie şi standardizare a contractelor, iar pe de altă parte, un depozit
de garanţie şi apel de marjă.
Contractul swap reprezintă “acordul de schimb pe un anumit termen, încheiat între doi
operatori financiari prin care, o parte A convine să plătească celeilalte
părţi B, un şir de plăţi cash variabile ca mărime, echivalente cu o dobândă
variabilă calculată cu o rată variabilă a dobânzii faţă de un activ de
referinţă imaginar denumit noţional principal, iar partea B este de acord să
plătească părţii A un şir de plăţi costante ca valoare calculate ca o
dobandă fixă la noţional principal” 6. Prin convenţie, partea care
efectuează plăţi fixe este considerată cumpărător swap, iar cea care
efectuează plăţi variabile este considerată vânzător swap.

59
 Contractele de opţiuni sunt de două tipuri: call (de cumpărare) şi put (de vânzare).

Opţiune call
Cumpărătorul Vânzătorul
- are dreptul de a cumpăra o - are obligaţia de a vinde o
anumită cantitate de active la o anumită cantitate de active la o
scadenţă determinată. scadenţă determinată.
Opţiune put
Cumpărătorul Vânzătorul
- are dreptul de a vinde o - are obligaţia de a cumpăra o
anumită cantitate de active la o anumită cantitate de active la o
scadenţă determinată. scadenţă determinată.

Se face distincţie între instrumentele financiare care apar în cadrul operaţiunilor de acoperire a
riscurilor, fie sub forma elementelor acoperite, fie sub forma instrumentelor de acoperire.
Un instrument de este un activ financiar derivat desemnat sau (pentru o acoperire împotriva
acoperire împotriva riscurilor variaţiilor cursurilor de schimb valutar doar) un activ financiar
riscurilor sau o datorie financiară nederivată desemnată a cărei valoare justă sau ale
cărei fluxuri de trezorerie sunt aşteptate să compenseze modificările în
valoarea justă sau în fluxurile de trezorerie ale unui element desemnat
acoperit împotriva riscurilor.
Un element acoperit este un activ, o datorie, un angajament ferm, o tranzacţie previzionată
foarte probabilă sau o investiţie netă într-o operaţiune din străinătate care
(a) expune entitatea la riscul modificărilor în valoarea justă sau în
fluxurile de trezorerie viitoare şi (b) este clasificată ca fiind acoperită
împotriva riscurilor.

Contabilitatea de acoperire recunoaşte efectele compensării asupra profitului sau pierderii aferente
modificărilor valorii juste a instrumentului de acoperire şi a elementului acoperit împotriva riscului.
Relaţiile de acoperire sunt de trei tipuri:
(a) acoperirea valorii juste: acoperirea împotriva riscului aferent expunerii la modificările valorii
juste a unui activ sau a unei datorii recunoscute sau a unui angajament ferm nerecunoscut, sau
a unui segment identificat al unui astfel de activ, datorie sau angajament ferm ce poate fi
atribuit unui risc particular şi care ar putea afecta profitul sau pierderea.
(b) acoperirea fluxurilor de trezorerie: acoperirea împotriva riscului aferent expunerii la variaţia
fluxurilor de trezorerie care (i) poate fi atribuită unui risc particular asociat cu un activ sau o
datorie recunoscută (cum ar fi toate sau unele plăţi de dobândă aferente creditelor cu dobândă
variabilă) sau cu o tranzacţie previzionată foarte probabilă, şi care (ii) ar putea afecta profitul
sau pierderea.
(c) acoperirea unei investiţii nete într-o entitate din străinătate conform definiţiei din IAS 21.
Acoperirea riscului valutar aferent unui angajament ferm poate fi contabilizată ca fiind o acoperire
a valorii juste sau ca o acoperire a fluxurilor de trezorerie.
O relaţie de acoperire se califică pentru contabilitatea operaţiunilor de acoperire, dacă şi numai
dacă sunt îndeplinite toate condiţiile de mai jos:
(a) La iniţierea operaţiunii de acoperire există o desemnare şi o documentaţie oficială privind
relaţia de acoperire, precum şi obiectivul şi strategia entităţii de gestionare a riscului pentru a
întreprinde operaţiunea de acoperire. Documentaţia respectivă va include identificarea
instrumentului de acoperire, elementul acoperit sau tranzacţia acoperită aferent(ă), natura
riscului ce se acoperă şi modul în care entitatea va efectua evaluarea eficacităţii instrumentului
de acoperire în compensarea expunerii la modificările valorii juste a elementului acoperit sau
60
 a fluxurilor de trezorerie, ce pot fi atribuite riscului acoperit.
(b) Operaţiunea de acoperire se preconizează a fi foarte eficace în procesul de compensare a
modificărilor valorii juste sau fluxurilor de trezorerie aferente riscului acoperit, consecvent cu
strategia de gestionare a riscului pentru relaţia de acoperire respectivă.
(c) Pentru operaţiunile de acoperire a fluxurilor de trezorerie o tranzacţie previzionată ce face
obiectul operaţiunii de acoperire trebuie să aibă un grad ridicat de probabilitate şi trebuie să
prezinte o expunere la variaţiile fluxurilor de trezorerie ce ar putea, în final, afecta profitul sau
pierderea.
(d) Eficacitatea operaţiunii de acoperire poate fi credibil evaluată, aceasta însemnând că valoarea
justă a fluxurilor de trezorerie aferente elementului acoperit care pot fi atribuite riscului
acoperit şi valoarea justă a instrumentului de acoperire pot fi evaluate credibil.
(e) Operaţiunea de acoperire este evaluată pe principiul continuităţii şi determinată în mod real
pentru a avea un grad înalt de eficacitate pe parcursul perioadei de raportare financiară pentru
care a fost desemnată acoperirea împotriva riscurilor.
Eficienţa acoperirii împotriva riscurilor este gradul în care modificările în valoarea justă sau
fluxurile de trezorerie ale elementului acoperit împotriva riscurilor care sunt atribuibile unui risc acoperit
sunt compensate prin modificările în valoarea justă sau în fluxurile de trezorerie ale instrumentului de
acoperire împotriva riscurilor.
5.8.1. Operaţiuni de acoperire a valorii juste împotriva riscurilor
O operaţiune de acoperire a valorii juste va fi contabilizată după cum urmează:
(a) câştigul sau pierderea rezultat(ă) din reevaluarea instrumentului de acoperire la valoarea justă
(pentru un instrument derivat de acoperire a riscurilor) sau componenta de valută a valorii sale
contabile evaluată în conformitate cu IAS 21 (pentru un instrument de acoperire împotriva
riscurilor nederivat) va fi recunoscută imediat în contul de profit şi pierdere; şi
(b) câştigul sau pierderea aferent(ă) elementului acoperit care poate fi atribuit(ă) riscului acoperit
va fi ajustat(ă) la valoarea contabilă a elementului acoperit şi va fi recunoscut(ă) în contul de
profit şi pierdere. Acest principiu se aplică dacă un element acoperit este altfel evaluat la cost.
Recunoaşterea în contul de profit şi pierdere a câştigului sau pierderii atribuibile riscului
acoperit se aplică dacă elementul acoperit este un activ financiar disponibil pentru vânzare.
O entitate va întrerupe prospectiv contabilitatea de acoperire dacă:
(a) instrumentul de acoperire împotriva riscurilor expiră sau este vândut, încheiat sau exercitat (în
acest scop, înlocuirea sau convertirea unui instrument de acoperire a riscurilor într-un alt
instrument de acoperire a riscurilor nu este o expirare sau o încheiere dacă o astfel de înlocuire
sau convertire face parte din strategia documentată de acoperire împotriva riscurilor a
entităţii);
(b) acoperirea nu mai îndeplineşte criteriile din paragraful 88 pentru a se folosi contabilitatea de
acoperire; sau
(c) entitatea revocă desemnarea făcută.
5.8.2. Operaţiuni de acoperire a fluxurilor de trezorerie împotriva riscurilor
O operaţiune de acoperire a unui flux de trezorerie împotriva riscurilor va fi contabilizată după
cum urmează:
(a) partea de câştig sau pierdere aferentă instrumentului de acoperire ce este determinată a fi o
operaţiune de acoperire eficace va fi recunoscută direct în capitalurile proprii prin situaţia
modificărilor în capitalurile proprii; şi
(b) partea ineficace a instrumentului de acoperire împotriva riscului din câştig sau pierdere va fi
recunoscută în contul de profit şi pierdere.
În oricare din următoarele circumstanţe, o entitate va întrerupe prospectiv contabilitatea de
acoperire împotriva riscurilor:
ƒ Instrumentul de acoperire împotriva riscurilor expiră sau este vândut, încheiat sau exercitat
61
 (în acest scop, înlocuirea sau convertirea unui instrument de acoperire împotriva riscurilor
într-un alt instrument de acoperire împotriva riscurilor nu reprezintă o expirare sau o
terminare dacă această înlocuire sau convertire face parte din strategia documentată de
acoperire împotriva riscurilor a entităţii). în acest caz, câştigul sau pierderea cumulativ(ă)
de pe urma instrumentului de acoperire împotriva riscurilor care rămâne recunoscută direct
în capitalurile proprii din perioada în care acoperirea era în vigoare va rămâne
recunoscut(ă) separat în capitalurile proprii până la momentul la care are loc tranzacţia
previzionată.
ƒ Acoperirea nu mai îndeplineşte criteriile pentru contabilitatea de acoperire împotriva
riscurilor. În acest caz, câştigul sau pierderea cumulat(ă) de pe urma instrumentului de
acoperire împotriva riscurilor care rămâne recunoscut(ă) direct în capitalurile proprii din
perioada în care acoperirea era în vigoare va rămâne recunoscut(ă) separat în capitalurile
proprii până la momentul la care are loc tranzacţia previzionată.
ƒ Nu se mai preconizează ca tranzacţia previzionată să mai aibă loc, caz în care orice câştig
sau pierdere cumulativ(ă) aferent(ă) de pe urma instrumentului de acoperire împotriva
riscurilor care rămâne recunoscut(ă) direct în capitalurile proprii din perioada în care
acoperirea era în vigoare va rămâne recunoscut(ă) în profit sau pierdere. O tranzacţie
previzionată care nu mai este foarte probabilă poate să fie în continuare aşteptată să aibă
loc.
ƒ Entitatea revocă desemnarea. Pentru acoperirile unei tranzacţii previzionate, câştigul sau
pierderea cumulativ(ă) de pe urma instrumentului de acoperire împotriva riscurilor care
rămâne recunoscut(ă) direct în capitalurile proprii din perioada în care acoperirea era în
vigoare va rămâne recunoscut(ă) separat în capitalurile proprii până la momentul la care are
loc tranzacţia previzionată sau până când aceasta nu mai este aşteptată să aibă loc. Dacă nu
se mai preconizează ca tranzacţia să mai aibă loc, câştigul sau pierderea cumulativ(ă) care a
fost recunoscut(ă) direct în capitalurile proprii va fi recunoscut(ă) în contul de profit şi
pierdere.
5.8.3. Operaţiuni de acoperire împotriva riscurilor a unei investiţii nete
Operaţiunile de acoperire ale unei investiţii nete într-o operaţiune din străinătate, inclusiv o
operaţiune de acoperire a unui element monetar care este contabilizat ca parte a unei investiţii nete (a se
vedea IAS 21), vor fi contabilizate similar acoperirilor fluxurilor de trezorerie împotriva riscurilor:
(a) porţiunea din câştig sau pierdere din instrumentul de acoperire care este considerată a
fi o acoperire eficace va fi recunoscută direct în capitalurile proprii prin tratarea
modificărilor în capitalurile proprii; şi
(b) porţiunea ineficace va fi recunoscută în contul de profit şi pierdere.
Câştigul sau pierderea din instrumentul de acoperire împotriva riscurilor care este legat(ă) de
porţiunea eficace a acoperirii care a fost recunoscută direct în capitaluri proprii va fi recunoscut(ă) în
profit sau pierdere la cedarea operaţiunii din străinătate.

Aplicaţii practice
1. La 1 septembrie N, societatea Speranţa a achizitionat materii prime de la un furnizor extern în
valoare de 100.000 USD, cursul la aceasta data fiind de 3,6 lei/$. Datoria este exigibilă la 1 decembrie N.
Există riscul ca, în intervalul 1 septembrie – 1 decembrie, cursul de schimb să se aprecieze (să se
deprecieze leul) şi să se achiziţioneze suma necesară la 1 decembrie în valută mai scump. Pentru a se
proteja împotriva acestui risc, societatea încheie un contract forward pentru achizitia la 1 decembrie a
sumei de 100.000 $ la cursul de 3,6 lei/$. Cursul spot din decembrie este de 3,7 lei/$. Contractul forward
este desemnat ca instrument de acoperire împotriva riscurilor.

62
 Soluţie
Pentru suma de 100.000 $, societatea va plăti prin contractul forward suma de 100.000 $ * 3,6 lei/$
= 360.000 lei. Dacă ar fi aşteptat până în decembrie, când cursul spot ar fi devenit 3,7 lei/$, societatea ar
fi plătit în schimbul celor 100.000 lei, suma de 100.000 lei * 3,7 lei/$ = 370.000 lei. Procedând la o astfel
de operaţiune de acoperire a riscului de valutar, societatea nu a suportat pierderea de 10.000 lei.
Contabilizarea acestei operaţii de acoperire:
ƒ la 1.09.N, înregistrarea datoriei:

Materii prime Furnizori 360.000 lei 360.000 lei

ƒ la 01.12.N
- înregistrarea modificării valorii juste a contractului forward:

Forward (activ) Venituri din acoperire 10.000 lei 10.000 lei

- înregistrarea lichidării contractului forward:

Numerar lei Forward (activ) 10.000 lei 10.000 lei

- achiziţia valutei de pe piaţa spot:

Numerar valută Numerar lei 370.000 lei 370.000 lei

- inregistrarea modificării valorii juste a datoriei:

Cheltuieli din Furnizori 10.000 lei 10.000 lei *

diferenţe de schimb valutar

* suma a fost determinată astfel: [3,7 lei /$ (cursul spot din decembrie) – 3,6 lei /$ (cursul spot din
septembrie)] * 100.000 $ = 10.000 lei.

- înregistrarea plăţii datoriei:

Furnizori Numerar valută 370.000 lei 370.000 lei

După cum se poate observa, societatea nu a fost influeţată negativ de creşterea cursului de schimb.
Dimpotrivă, prin încheierea unui contract forward, ea a reuşit să-si acopere riscul valutar, eficienţa
acoperirii fiind de 10.000 lei /10.000 lei = 100%.

2. Compania X a emis la 4 ianuarie N obligaţiuni în valoare de 100.000 u.m. cu rată variabilă pe

cinci ani. Rata variabilă a obligaţiunilor este Libor la care se adaugă un ecart de 2,00%. Libor iniţial este
de 5%. Pentru obligaţiuni se plătesc dobânzi anual, iar swapul se reînnoieşte anual la 31 decembrie. La 4
ianuarie N, compania X încheie un swap pa rata dobânzii cu valoarea noţională de 100.000 u.m., pe baza
căruia, timp de cinci ani, plăteşte rata fixă şi încasează Libor. Swapul este desemnat ca acoperire a plăţilor
viitoare de dobândă aferente obligaţiunilor şi îndeplineşte toate condiţiile pentru acoperirea fluxului de
numerar.
63
 Termenii swapului pe rata dobânzii sunt următorii:

Valoarea noţională 100.000 u.m.

Data tranzacţionării 04/01/N
Data începerii 04/01/N
Scadenţa 31/12/N+ 4
Compania X plăteşte 5,50%
Compania X încasează Libor
Datele de plată /încasare Anual, la datele de plată a
dobânzii pentru obligaţiuni
Schimbarea ratei variabile Anual (la 31 decembrie)
Rata Libor iniţială 5,00%
Data primei plăţi/încasări 31/12/N
Data ultimei plăţi/încasări 31/12/N+4
Swapul pe rata de dobândă este considerat ca fiind foarte eficient deoarece condiţiile esenţiale ale
obligaţiunii şi cele ale swapului sunt similare şi, de aceea, compania X este de părere că nu există
ineficienţă şi recunoaşte în capitalurile proprii toată modificarea valorii juste a swapului pe rata dobânzii.

Data Rata Libor la început şi la Valoarea justă a swapului

fiecare dată de schimbare pe rata dobânzii
4 ianuarie N 5,00% 0
31 decembrie N 6,57% 4.068 u.m.
31 decembrie N+1 7,70% 5.793 u.m.
31 decembrie N+2 6,79% 2.303 u.m.
31 decembrie N+3 5,76% 241 u.m.
Compania X înregistrează o sporire a cheltuielilor cu dobânda la rata efectivă Libor plus 2,00%
aferente obligaţiunii şi o sporire a plăţilor sau încasărilor din swap care sunt ajustări ale cheltuielilor cu
dobânda. Efectul sporirilor aferente obligaţiunii şi swapului este o rată fixă de 7,50%. Valoarea justă a
swapului este recunoscută ca un activ sau ca o datorie cu o compensare a ajustării în capitalurile proprii.
Soluţie
4 ianuarie N
Nu este necesară nici o înregistrare din moment ce valoarea justă a swapului pe rata dobânzii este
zero la început.

31 decembrie N
Ratele de dobândă au crescut în perioada până la 31 decembrie N, conducând la o valoare justă a
swapului pe rata dobânzii de 4.068 u.m. Deoarece swapul este considerat complet efectiv, valoarea justă a
swapului este înregistrată în capitalurile proprii. Compania X a plătit, la 31 decembrie N, 500 u.m. în urma
decontării nete în numerar aferentă swapului. Rata Libor pentru perioada următoare este de 6,57%.
- înregistrarea valorii juste a instrumentului derivat ca operaţiune de acoperire:

Swap (activ) Capitaluri proprii 4.068 u.m. 4.068 u.m.

- înregistrarea plăţii ratei Libor plus 2,00% (5,00%+2,00%) aferentă împrumutului obligatar şi a decontării
nete în numerar a swapului ca o ajustare a randamentului obligaţiunii. Randamentul efectiv este 7,50%:

Cheltuieli cu dobânzile Numerar 7.000 u.m. 7.000 u.m.

64
 Cheltuieli cu dobânzile Numerar 500 u.m. 500 u.m.

31 decembrie N+1
Ratele de dobândă au crescut în continuare în perioada până la 31 decembrie N+1, conducând la o
valoare justă a swapului pe rata dobânzii de 5.793u.m. Deoarece swapul este considerat complet efectiv,
valoarea justă a swapului este înregistrată în capitalurile proprii. Compania X a primit, la 31 decembrie
N+1, 1.070 u.m în urma decontării nete în numerar aferentă swapului. Rata Libor pentru perioada
următoare este de 7,70%.
- înregistrarea valorii juste a instrumentului derivat ca operaţiune de acoperire:

Swap (activ) Capitaluri proprii 1.725 u.m. 1.725 u.m.

- înregistrarea plăţii ratei Libor plus 2,00% (6,57%+2,00%) aferentă împrumutului obligatar şi a decontării
nete în numerar a swapului ca o ajustare a randamentului obligaţiunii. Randamentul efectiv este 7,50%:

Cheltuieli cu dobânzile Numerar 8.570 u.m. 8.570 u.m.

Numerar Cheltuieli cu dobânzile 1.070 u.m. 1.070 u.m.

31 decembrie N+2
Ratele de dobândă au scăzut în perioada până la 31 decembrie N+2, conducând la o valoare justă a
swapului pe rata dobânzii de 2.303 u.m. Deoarece swapul este considerat complet efectiv, valoarea justă a
swapului este înregistrată în capitalurile proprii. Compania X a primit, la 31 decembrie N+2, 2.200 u.m. în
urma decontării nete în numerar aferentă swapului. Rata Libor pentru perioada următoare este de 6,79%.
- înregistrarea valorii juste a instrumentului derivat ca operaţiune de acoperire:

Capitaluri proprii Swap (activ) 3.490 u.m. 3.490 u.m.

- înregistrarea plăţii ratei Libor plus 2,00% (7,70%+2,00%) aferentă împrumutului obligatar şi a decontării
nete în numerar a swapului ca o ajustare a randamentului obligaţiunii. Randamentul efectiv este 7,50%:

Cheltuieli cu dobânzile Numerar 9.700 u.m. 9.700 u.m.

Numerar Cheltuieli cu dobânzile 2.200 u.m. 2.200 u.m.

31 decembrie N+3
Ratele de dobândă au scăzut în perioada până la 31 decembrie N+3, conducând la o valoare justă a
swapului pe rata dobânzii de 241 u.m. Deoarece swapul este considerat complet efectiv, valoarea justă a
swapului este înregistrată în capitalurile proprii. Compania X a primit, la 31 decembrie N+3, 1.290 u.m. în
urma decontării nete în numerar aferentă swapului. Rata Libor pentru perioada următoare este de 5,76%.
- înregistrarea valorii juste a instrumentului derivat ca operaţiune de acoperire:

65
 Capitaluri proprii Swap (activ) 2.062 u.m. 2.062 u.m.

- înregistrarea plăţii ratei Libor plus 2,00% (6,79%+2,00%) aferentă împrumutului obligatar şi a decontării
nete în numerar a swapului ca o ajustare a randamentului obligaţiunii. Randamentul efectiv este 7,50%:

Cheltuieli cu dobânzile Numerar 8.790 u.m. 8.790 u.m.

Numerar Cheltuieli cu dobânzile 1.290 u.m. 1.290 u.m.

31 decembrie N+4
Swapul are scadenţa la 31 decembrie N+4. Compania X a primit, la 31 decembrie N+4, 260 u.m.
din decontarea netă în numerar aferentă swapului.
- înregistrarea valorii juste a instrumentului derivat ca operaţiune de acoperire:

Capitaluri proprii Swap (activ) 241 u.m. 241 u.m.

- înregistrarea plăţii ratei Libor plus 2,00% (5,76%+2,00%) aferentă împrumutului obligatar şi a decontării
nete în numerar a swapului ca o ajustare a randamentului obligaţiunii. Randamentul efectiv este 7,50%:

Cheltuieli cu dobânzile Numerar 7.760 u.m. 7.760 u.m.

Numerar Cheltuieli cu dobânzile 260 u.m. 260 u.m.

66
Bibliografie:

Epstein B. J. and Mirza A. IFRS 2005 – Interpretarea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de

Contabilitate şi Raportare Financiară, BMT Publishing House,
Bucureşti, 2005
Greuning H. and Koen M. Standarde Internaţionale de Contabilitate. Ghid practic – International
Accounting Standards. A Practical Guide, Institutul Irecson, 2005
Nitu Adrian, Burse de mărfuri şi valori, Editura Tribuna Economică, Bucureşti,
2002
Smith T., Accounting for Growth, 2nd edition, Arrow, 1996
Seria Reuters Introducere în studiul produselor financiare derivate, Ed. Economică,
Bucureşti, 2000
*** Standarde Internaţionale de Raportare Financiară, Ed. CECCAR,
Bucureşti, 2009
*** www.iasb.org
*** www.pwc.com

67