Utilizarea curentului alternativ

Masinile electrice sunt dispozitive, in general rotative, utilizate pentru transformarea energiei
electrice in energie mecanica sau invers. In functie de regimul electric de functionare, masinile electrice
se clasifica in :
 masini de curent continuu
 masini de curent alternativ
Cu toate ca intre constructia si functionarea masinilor electrice de curent continuu si a celor de
curent alternativ exista diferente esentiale, principiile fundamentale de functionare si partile
constructive de baza sunt identice.
Principii fundamentale de functionare:
 functionarea masinilor electrice in regim de generator electric se bazeaza pe fenomenul
de inductie electro magnetica;
 functionarea masinilor electrice in regim de motor electric se bazeaza pe actiunea fortei
eletromagnetice asupra unui conductor parcurs de curent electric atunci cand acesta se
afla intr-un camp magneti.
Parti constructive de baza:
 statorul - componenta masinii electrice care ramane fixa in timpul functionarii;
 rotorul - componenta masinii electrice care se roteste in timpul functionarii.

Motoarele de curent alternativ funcţionează pe baza principiului câmpului magnetic învârtitor. Acest
principiu a fost identificat de Nikola Tesla în 1882. În anul următor a proiectat un motor de inducţie
bifazat, punând bazele maşinilor electrice ce funcţionează pe baza câmpului magnetic învârtitor.
Ulterior, sisteme de transmisie prin curent alternativ au fost folosite la generarea şi transmisia eficientă
la distanţă a energiei electrice, marcând cea de-a doua Revoluţie industrială. Un alt punct important în
istoria motorului de curent alternativ a fost inventarea de către Michael von Dolivo-Dobrowlsky în anul
1890 a rotorului în colivie de veveriţă.

Motoare asincrone

Mașinile electrice asincrone sunt cele mai utilizate mașini în acţionările cu mașini de curent
alternativ.
O mașină este asincronă dacă circuitului magnetic îi sunt asociate două sau mai multe circuite ce
se deplasează unul în raport cu celălalt și în care energia este transferată de la partea fixă la partea
mobilă sau invers prin fenomenul inducţiei electromagnetice.
O caracteristic a mașinilor asincrone este faptul că viteza de rotaţie este puţin diferită de viteza
câmpului învârtitor, de unde și numele de asincrone. Ele pot funcţiona în regim de generator (mai puţin
răspândit) sau de motor. Cea mai largă utilizare o au ca motoare electrice (în curent trifazat), fiind
preferate faţă de celelalte tipuri de motoare prin construcţia mai simplă (deci și mai ieftină), extinderea
reţelelor de alimentare trifazate și prin siguranţa în exploatare.
 La aceste motoare, viteza scade puţin cu sarcina; din acest motiv caracteristica lor mecanică se
numește caracteristică tip derivaţie. Motoarele asincrone se folosesc în acţionările în care se cere ca
turaţia să nu varieze cu sarcina: mașini-unelte obișnuite, ventilatoare, unele mașini de ridicat,
ascensoare, etc.

Motoare sincrone
 Maşina de curent alternativ la care turaţia motorului este egală cu cea a câmpului învârtitor,
indiferent de sarcină, se numeşte maşină sincronă.
Armătura inductorului maşinii este formată dintr-o succesiune de poli “N” şi “S”, realizaţi din
electromagneţi excitaţi în c.c. sau prin magneţi permanenţi. În general, inductorul este rotor şi numai la
maşini mici, din motive de spaţiu, poate fi stator, maşina fiind considerată în acest caz de conducţie
inversă.
Inductorul poate fi cu poli aparenţi şi bobine concentrate aşezate pe aceştia sau cu poli plini,
când înfăşurarea de excitaţie este repartizată în crestături. Înfăşurarea de excitaţii are capetele legate la
două inele de pe arbore pe care calcă periile care fac legătura cu sursa exterioară de c.c. Motoarele
sincrone mai au armătura inductoare o înfăşurare de tip colivie, numită “înfăşurare de amortizare” ,
utilizată la pornirea motoarelor. Circuitul magnetic al inductorului se poate realiza şi din piese masive de
oţel, deoarece fluxul fiind produs de c.c. nu variază în timp şi nu produc pierderi.
Armătura indusului este formată din pachete de tole şi în crestăturile ei se gaseşte o
înfăşurare trifazică conectată în stea. Gama largă de puteri, ca şi locul de utilizare, a condus la
numeroase forme constructive al căror elemente, în afara celor precizate mai sus, pot diferi de la un tip
la altul.
Astfel elementele specifice ale motorului sincron sunt:
- circuitul magnetic statoric;
- carcasa;
- înfăşurarea indusă;
- scuturile;
- plăcile de strângerea pachetelor de tole stator;
- butucul armăturii rotorice;
- poli inductori;
Alte tipuri de motoare de curent alternativ
 Motoare cu inele de contact
 Motoare cu rotorul în scurtcircuit
 Motoare de tipuri speciale
 Motoare cu bare înalte
 Motoare cu dublă colivie Dolivo-Dobrovolski