Sunteți pe pagina 1din 4

ARTICOLUL 15 COMCEPTUL CRED CĂ POT

ESTE AUTOEFICITATEA UN CONSTRUCT UNIVERSAL?

REZULTATE PSIHOMETRICE DIN 25 DE ŢĂRI

INTRODUCERE:

Concetul percepere al autoeficităţii

Autoeficacitatea se referă la convingerea unei persoane in capacităţile sale de a-şi


mobiliza resursele cognitive si cele motivaţionale necsare pentru indeplinirea cu
succes a sarcinilor date.

Autoeficacitatea este o variabilă centrală in teoria social cognitivă a personalităţii


pentru mecanismele de autoreglare a organismului la cerinţele de mediu
Convingerile despre autoeficacitate afectează procesele gândirii şi ale atenţiei in
direcţia potenţării sau reducerii eficienţei.Astfel că nu este important câte abilităti
avem ,sau cum sunt acestea integrate intr-un tot,cât este de important credem noi
că avem şi mai ales ce credem că putem face cu acestea. Bandura 1986 pag 1

Nivelul autoeficacităţii influienţează comportamentul persoanei in sernsul in care o


persoană cu un nivel scăzut al autoeficacitătii,evită implicarea in sarcini apreciate
ca fiind peste nivelul capacităţilor sale. Accentul cade pe deficienţele
personale,obstacolele intâlninite fiind mai greu de depăsit.Apare tendinţa de a
depune mai puţin efort de a depune mai putin efort ,de a-şi asuma obiective mai
mici si se creează o istorie personală săracă in succese Aceste poersoane isi revin
mai greu in cazul unui esec si preyintă un nivel ridicat de stres si rate ridicate de
depresie sau anxietate si implicit stimă de sine scăzută.

1
Persoanele cu autoeficacitate crescută îşi stabilesc obiective inalte,efortul alocat
sarcinilor si persistenţa in sarcini sunt mai mari.Prezintă o rezistenţă crescută in
faţa dificutăţilor intâmpinate.În cazul unui eşec îşi revin mai uşor şi atribuie eşecul
mai degrabă lipsei de cunoştinţe sau aptitudini,decăt unor deficite in capacităţile
personale

O persoană cu un nivel foarte ridicat al autoeficienţei alege să se implice in


activităţi peste nivelul ei,existând posibilitatea eşecului.Prin urmare cele mai
funcţionale convingeri sunt cele aflate puţin peste nivelul real al persoanei.

In teoria de modificare a comportamentului, Bandura emite ipoteză că aşteptările


privind autoeficacitatea se referă la

1.intierea conceptului de coping

2.cat efort va fi depus

3.cât timp o persoană va face faţă obstacolelor si experienţelor aversive ale vieţii

Acest cred că pot,reprezintă credinţa că poţi controla schimbările din mediul


inconjurător printr-un comportament adaptativ

Conform teoriei lui Bandura autoeficacitatea face diferenţa privind felul in care
oamenii simt-gândesc-acţionează-anticipează rezultatele.

În dezvotarea autoeficacităţii ,potrivit aceluiasi autor intervin 4 surse majore

1.realizările personale –experienţa succesului Cu cât o persoană trăieste mai multe


experiente de succes cu atăt este mai probabil să dezvolte un nivel ridicat de auto
eficacitate

2 experienţa vicariantă –Modelele sociale influienţează autoeficacitatea, persoanele


fiind influienţate de exenplu celor cu care consideră că se aseamănă.Astfel cineva
2
care se consideră similar cu o persoană capabilă intr-un domeniu se va percepe si
pe sine capabil.Poate fi exemplificata si prin influienţa unei persoane si modul in
care aceasta a depăsit o situatie dificilă

3.experienta simbolică-definită prin puterea de convingere a altora,un profesor spre


exemplu,influienţa pe care acesta o poate avea asupra autoeficacităţii unui
elev/student,prin aprecierea sa refefitoare la căt de capabil este elevul/studentul să-
indeplinească sarcinile Aceste aprecieri pot ridica sau coborî autoeficacitatea
personală

4 Cea de a 4 a componentă a autoeficacităţii sunt stările emoţionale ,datorită


impactului pe care emotiile si starea de spirit le au asupra modului in care o
persoana percepe propria eficacitate EX,O persoană experrimentează anxietatea
intr-o situatie dificilă si se simmte incapabilă să o depăşească.

Bandra apreciază ca fiind foarte important pentru dezvoltarea sentimentului de


autoeficacitate influieţa grupului de apartenenţă considerând că percepţia colectivă
a autoeficacităţii influienţează intr-o oarecare măsură autoeficacitatea personală.

Obiectivele studiului au fost

1 examinarea proprietatilor psihometrice ale SCALEI GENERALE DE


AUTOEFICACITATE pe 25 de esantioane

2.Să demonstreze dacă autoeficacitatea poate fi privită ca un construct genral

Această scală a fost dezvoltată in limba germană de către Matthias Ierusalim si


Ralf Schawarzer in perioada 1979- 1981 pe un lot mixt de 991 de subiecţi.

Se presupune că această scală a fost adaptată pentru 28 de tări conform prezentului


studiu respectiv pentru 33 de tări după părerea altor autori.

3
Scala autoeficacitătii generale cuprinde 10 itemi si are scopul de a evalua
convigerile persoanei de a face faţă dificultăţilor intâmpinate pe parcursul
reyolvării sarcinilor. Se poate spune că această scală masoară autoeficacitatea in
adaptarea la problemele zilnice ,increderea in stabilirea obiectivelor,investirea de
efort si persistenta in actiune.

Eşantionul a fost format din 19120 de persoane din 25 de tări,persoane cu varste


cuprinse intre 12 si 94ani.

Criteriul de includere in studiu a fost să se răspundă la toţi cei 10 itemi.

PARTICIPANTI studenti ,asistente medicale,educatori, angajaţi din politie si


armată

REZULTATE consistenta interna a esantionului a 86

JAPONIA coeficinetul cel mai mare 91 INDIA cel mai mic 75

Datele statistice au demonstrat faptul că această scală este unidimensională si


indeplineste criteriile cerute pentru un instrument universal .

CONCLUZII

Prezentul studiu demostraza ca autoeficacitatea general perceputa este un construct


unidimensional si universal pentru 25 de tari

Acest studiu a fost realizat pemtru a construi o scala care are consistent[a interna si
fiabilitate

La studiu au paticipat cerctatori din25 de tari