RATA NATURALĂ A ŞOMAJULUI

17.1 IDENTIFICAREA ŞOMAJULUI

În fiecare lună, Institutul Naţional de Statistică (INS) publică date privind

situaţia şomajului şi alte aspecte ale pieţei muncii, precum durata şomajului,
categoriile de populaţie afectate de şomaj etc. INS plasează fiecare adult în
una dintre următoarele trei categorii de populaţie: angajaţi, şomeri sau
neinclus în forţa de muncă.

Forţa de muncă Numărul total al lucrătorilor, atât al celor angajaţi,

cât şi al celor neangajaţi.

Forţa de muncă = numărul angajaţilor + numărul şomerilor

Cum se măsoară şomajul

Rata şomajului Procentajul forţei de muncă neangajată.

Numărul de neangajaţi
Rata şomajului = x 100
Forţa de muncă

INS determină rata şomajului atât pentru întreaga populaţie, cât şi pentru
categorii mai restrânse de populaţie – tineri, femei, bărbaţi.

Rata de Procentajul populaţiei adulte care face parte din

participare a forţa de muncă.
forţei de muncă

Forţa de muncă
Rata de participare = x 100
Populaţia adultă

Acest indicator arată în expresie procentuală partea din populaţie care a ales
să participe pe piaţa muncii.
Rata naturală a şomajului

Exemplu: Rata şomajului şi rata de participare

populaţia angajată = 6.442.068 persoane

şomeri = 355.435 persoane
forţa de muncă = 6.442.068 + 355.436 = 6.797.503 persoane
populaţia adultă = 16.176.503 persoane
rata de participare = (6.797.503/16.176.503) x 100 = 42%

Adică, pentru anul la care se referă datele din exemplu, 42% din populaţia
adultă participa pe piaţa muncii şi 5,23% din aceasta nu avea un loc de
muncă.

Figura 17.1 Rata şomajului în România (1991-2000)

14
12 11,8
10 10,4 10,9 10,4 10,5
9,5
8,4 8,9
8
%

6,6
6
4
3
2
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Ani

Rata naturală a Rata normală a şomajului, în jurul căreia fluctuează

şomajului rata şomajului. (Rata şomajului care există atunci
când nu are loc o creştere a inflaţiei.)

Şomaj ciclic Deviaţia şomajului faţă de rata naturală.

 Macroeconomie

Este şomajul măsurat corect?

Rata şomajului nu este un indicator perfect pentru măsurarea fracţiunii din

populaţie care nu îşi găseşte un loc de muncă. Pe de o parte, este simplu să
se facă distincţia dintre un individ care are un loc de muncă şi un individ
care nu lucrează. Pe de altă parte, este mult mai greu să se facă distincţia
dintre un şomer şi un individ care nu face parte din forţa de muncă.

Intrarea şi ieşirea din forţa de muncă sunt mişcări frecvente – de exemplu,

lucrători tineri care caută pentru prima dată un loc de muncă sau lucrători
mai vârstnici care au ieşit din forţa de muncă şi acum caută un loc de
muncă.

Datorită acestor mişcări, indicatorii şomajului sunt greu de interpretat.

¾ unii indivizi, care în statistici apar ca fiind şomeri pot, în realitate, să

nu depună eforturi pentru a găsi un loc de muncă;

¾ unii indivizi care apar ca fiind în afara forţei de muncă, ar putea dori
să lucreze, dar nu mai caută un loc de muncă (lucrători descurajaţi).

Lucrători descurajaţi Indivizi care ar dori să lucreze, dar au

renunţat să caute un loc de muncă.

Durata şomajului

Exemplu: Cele mai multe perioade de şomaj sunt pe termen scurt şi cele
mai multe situaţii de şomaj observate sunt pe termen lung.

Presupunem că Andrei trebuie să pregătească o lucrare privind şomajul în

oraşul Vaslui. În acest scop, Andrei se deplasează la Vaslui în fiecare
săptămână, timp de un an, pentru a culege date de la faţa locului. În fiecare
săptămână el întâlneşte la Oficiul Forţelor de Muncă din Vaslui patru
persoane care caută un loc de muncă. Trei dintre aceste persoane sunt
aceleaşi tot timpul anului, în timp ce a patra persoană se schimbă de la
săptămână la săptămână. Pe baza acestor observaţii, Andrei poate formula
două ipoteze:

1. La Vaslui există un şomaj pe termen scurt.

Rata naturală a şomajului

Demonstraţie:

Total şomeri = 55, dintre care 52 sunt şomeri timp de o săptămână şi trei
sunt şomeri tot anul.

Astfel, 55/52, adică 95% dintre perioadele de şomaj se încheie într-o

săptămână. Altfel spus, cele mai multe perioade de şomaj sunt pe termen
scurt.

2. La Vaslui există un şomaj pe termen lung

Demonstraţie:

Se consideră volumul total de şomaj:

Săptămâni de şomaj
3 şomeri pentru un an 156
52 şomeri timp de o săptămână 52
Total săptămâni de şomaj 208

Astfel, 156/208, adică 75% din şomaj, este atribuibil indivizilor care sunt
şomeri tot anul. Altfel spus, cele mai multe situaţii de şomaj observate sunt
pe termen lung.

De ce există şomaj?

Şomaj fricţional Şomaj datorat faptului că lucrătorii au nevoie

de timp pentru a găsi locurile de muncă
potrivit calificării şi dorinţelor lor.

Şomajul fricţional explică, adesea, perioadele scurte de şomaj.

Şomaj structural Şomaj datorat faptului că numărul locurilor de

muncă disponibile pe anumite pieţe ale muncii
este mai mic decât numărul lucrătorilor care ar
dori să le ocupe.

Şomajul structural explică, adesea, perioadele mai lungi de şomaj.

 Macroeconomie

17.2 LEGISLAŢIA SALARIULUI MINIM

Dacă salariul este menţinut peste nivelul de echilibru, indiferent de cauză,

rezultatul este şomajul.

Figura 17.2 Şomajul determinat de stabilirea salariului

peste nivelul de echilibru

Salariul
Surplus de lucrători = şomaj
Oferta de
Salariul muncă
minim

Salariul de
echilibru

Cererea de
muncă

LC LE LO Număr de
lucrători

Pe această piaţă a muncii, salariul la care se echilibrează cererea de muncă şi

oferta de muncă este salariul de echilibru. La acest salariu, cantitatea cerută
de muncă este egală cu cantitatea oferită de muncă (LE). Dacă salariul este
forţat să rămână peste nivelul de echilibru – situaţie posibilă în condiţiile
existenţei unei legi a salariului minim – cantitatea de muncă oferită creşte la
LO, iar cantitatea cerută de muncă scade la LC. Excesul de forţă de muncă
rezultat (LO – LC) reprezintă şomaj.
Rata naturală a şomajului

17.3 SINDICATE ŞI NEGOCIERI COLECTIVE

Sindicat O asociaţie de lucrători, care negociază cu

angajatorii salariile şi condiţiile de muncă.

Negocieri colective Procesul prin care sindicatele şi firmele stabilesc

termenii de angajare.

Figura 17.3 Compromisul între salarii mari şi locuri de muncă

100

80
Renta maximă a lucrătorului
Salariul orar (mii lei)

Nivelul care
60 maximizează
Cerere salariul
elastică

40 Salariul care
Elasticitate maximizează
unitară ocuparea

20
Cerere
inelastică
Câştigul marginal în
venitul salarial total
0 100 200 300 400 500

Cantitatea de muncă
(Mii ore de muncă pe an)
 Macroeconomie

În industriile în care angajatorii sunt primitori de preţ, sindicatele pot alege

mai multe căi de abordare a compromisului între mărimea salariului şi
numărul locurilor de muncă. Dacă obiectivul sindicatelor este să
maximizeze ocuparea, el nu va negocia un salariu mai mare decât salariul de
echilibru. Dacă în punctul de echilibru concurenţial cererea de muncă este
inelastică, venitul total al membrilor sindicatului poate fi crescut prin
mărirea salariului până în punctul în care curba cererii are elasticitate
unitară. Dacă sindicatele iau în considerare costul de oportunitate al
lucrătorilor, ele ar putea dori să ridice salariul până la nivelul care
maximizează renta lucrătorilor.

Grevă Retragerea, organizată de sindicat, a lucrătorilor

dintr-o firmă.

17.4 TEORIA SALARIILOR DE EFICIENŢĂ

Salarii de eficienţă Salarii mai mari decât nivelul de echilibru, plătite

de firme, pentru a creşte productivitatea lucrătorilor.

Sănătatea lucrătorului

Lucrătorii mai bine plătiţi au acces la o hrană mai bună şi, astfel, sănătatea
lor le permite să fie mai productivi.

Fluctuaţia lucrătorilor

Lucrătorii îşi schimbă locurile de muncă din diferite motive. Frecvenţa cu

care lucrătorii renunţă la o slujbă depinde de un întreg set de stimulente,
care include şi avantajele rămânerii la un loc de muncă sau plecării spre un
alt loc de muncă. Cu cât salariile plătite de o firmă sunt mai mari, cu atât
mai mică este probabilitatea ca lucrătorii să plece spre alte firme.
Rata naturală a şomajului

Efortul lucrătorului

În multe firme, angajaţii pot decide ei înşişi în ceea ce priveşte efortul depus
la locul de muncă. Adesea, firmele monitorizează eforturile lucrătorilor
angajaţi şi cei care sunt surprinşi că nu îşi îndeplinesc obligaţiile în mod
onest sunt concediaţi. Nu toţi „chiulangii” sunt descoperiţi imediat, deoarece
însăşi monitorizarea este imperfectă şi costisitoare. Adesea, angajaţii sunt
stimulaţi prin salarii mai mari să depună eforturi în mod onest.

Calitatea lucrătorilor

Atunci când o firmă angajează noi lucrători, nu poate cunoaşte perfect

calitatea celor care se prezintă la angajare. Plătind salarii mai mari, firmele
atrag un număr mai mare de lucrători calificaţi la selecţia pentru ocuparea
locurilor de muncă.