Comunicarea asertivă

Imaginează-ţi că mergi pentru a 3 a oară la secretariat să ţi se ştampileze

carnetul de student ca să-ţi faci abonament (ca restul colegilor tăi) şi să nu mai
mergi pe jos şi eşti refuzat din motive stupide(gen “nu stampilez numai un
carnet”). Cum vei răspunde în această situaţie astfel încât să nu jigneşti
secretara, dar nici să renunţi la a-ţi cere drepturile?
Dar dacă colegul tău de apartament, uită că nu mai stă în cămin şi că nu îi
mai plăteşte statul fiţele de genu “tre să fiu on-line 23 din 24 (ca să vadă lumea
că am net şi că exist) chiar dacă eu folosesc calculatorul maxim 4 ore”?
Soluţia pe care ţi-o propun este comunicarea asertivă.
Asertivitatea este un stil de comunicare care presupune abilitatea de a
exprima sentimente, gânduri, credinţe şi opinii în mod deschis, fără a încălca
dreptul altor persoane. Comportamentul asertiv reprezintă echilibrul dintre
comportamentul pasiv şi agresiv.
Pamela Butler(1981) utilizează teoria “life positions”(evidenţiată în imaginea
de mai jos) pentru a sublinia diferenţa dintre comportamentul asertiv – eu sunt
ok, tu esti ok, comportamentul pasiv – eu nu sunt ok, tu eşti ok şi
comportamentul agresiv – eu sunt ok, tu nu eşti ok:
 Provocarea pentru fiecare dintre noi este de a dezvolta şi de a ne menţine
un stil de comunicare sănătos, un stil de comunicare asertiv “eu sunt ok, tu eşti
ok”. Pentru a alege acest stil de comunicare e necesar să alegem să ne respectăm
pe noi înşine şi să ne dezvoltăm relaţii în care să existe respect pentru ceilalţi şi
pentru diferenţele dintre oameni.
Există câteva elemente care ne ne ajută să comunicăm asertiv:
Ascultarea activă
Oamenii ascultă şi răspund diferit în funcţie de situaţie şi de sentimentele
pe care le au faţă de sine şi de alţii. Pentru a asculta activ e necesar să ai contact
vizual cu persoana cu care vorbeşti şi să fii atent la ea non-verbal(să dai din cap
în semn de acord/dezacord să foloseşti “aha” ,“îhî”)
Dacă eşti atent la mesajul comunicat de interlocutor vei avea cel puţin
două avantaje: vei arăta respect şi e foarte probabil să ţi se răspundă cu respect şi
vei putea descoperi cuvinte cheie care să te ajute să începi o nouă discuţie.
Starea de spirit a celui cu care discuţi e foarte importantă. Dacă acea
persoană se simte bine este foarte probabil să aibă mai multa energie pentru a te
asculta.
Observarea
Observarea ajută oamenii să fie în totalitate prezenţi în timpul comunicării
şi să fie mai conştienţi. Să identifici, să recunoşti şi să observi atât propriile
emoţii cât şi ale celorlalţi reprezintă o parte importantă a ceea ce înseamnă
inteligenţă emoţională.
Dezvoltându-ţi abilitatea de a observa emoţiile persoanei cu care discuţi vei
putea decide dacă poţi să continui conversaţia sau dacă e timpul să te retragi.
Utilizarea formulărilor la persoana întâi sau “eu comunicarea”
Folosind formulări la persoana întâi comunici responsabilitate faţă de
propriile emoţii, gânduri, păreri, idei, atitudini şi comportamente. De asemenea
presupune conştientizarea diferenţei dintre comportament şi persoană. Astfel,
atunci când se va aduce o critică se va critica comportamentul şi nu persoana.
Pentru a comunica asertiv verbal e necesar să counicăm si non-verval
asertiv. Putem face asta având o voce calmă, cu o tonalitate normală, contact
vizual moderat şi păstrând un calm interior.
La nivel verbal, putem folosi mai multe tipuri de afirmaţii:
Afirmaţiile de bază presupun faptul că faci o afirmaţie prin care îţi exprimi clar
nevoile, dorinţele, credinţele, părerile şi sentimentele. Este foarte important să fii
specific şi la obiect. Le poţi folosi şi pentru a face complimente sau pentru a
aborda o situaţie problematică.
De exemplu: “nu m-am gândit la asta până acum, aş avea nevoie de puţin timp
pentru a mă gândi la ideea ta”, “cred că prezentarea ta a fost foarte bună”.
Afirmaţiile de bază implică autodezvăluirea propriilor emoţii şi
sentimente prin afirmaţii simple: “mă simt furios”, “mă simt vinovat”, “mă simt
mulţumit/nemulţumit”.
Afirmaţiile empatice presupun faptul că încerci să înţelegi emoţiile, nevoile şi
dorinţele altcuiva. Acest gen de afirmaţie conţine semne de recunoaştere a
emoţiilor, nevoilor şi dorinţelor celuilalt precum şi o afirmaţie despre propriile
nevoi şi dorinţe.
Poţi utiliza acest tip de afirmaţie când eşti implicat într-o situaţie care nu
se potriveşte cu nevoile tale şi vrei să arăţi că eşti conştient de acest lucru şi că
poţi înţelege: “ştiu că eşti ocupat acum, dar aş avea nevoie să vorbesc cu tine
câteva minute” sau “văd că nu te simţi bine, dar aş vrea să discutăm despre
ceva care nu suportă amânarea”.
Afirmaţiile care arată consecinţa sunt cea mai puternică formă de afirmaţii
asertive. Este utilizată de obicei în situaţii în care o persoană se simte
neîndreptăţită şi doreşte să schimbe comportamentul celeilalte persoane fără a
deveni agresivă.
Când foloseşti acest tip de afirmaţii îl informezi pe celălalt despre
consecinţele comportamentulşui său asupra ta.
Exemplu: “faptul că întârzii mă pune în dilemă, să încep şedinţa mai târziu şi
astfel vom avea mai puţin timp la dispoziţie, sau să încep şedinţa fără tine. Dacă
apare din nou această problemă nu am alta alternativă decât să aplic
procedura disciplinară. Prefer însă să nu o fac”.
Afirmaţiile care arată discrepanţa pot fi folosite pentru a arăta discrepanţa
între ceea ce s-a stabilit anterior şi ceea ce se întâmplă. Pot fi utile pentru a
clarifica neînţelegeri sau contradicţii.
Exemple: “din câte am înţeles, am stabilit că proiectul X are prioritate. Acum
îmi ceri să acord mai multă prioritate proiectului Y. Aş vrea să clarificăm care
proiect reprezintă o prioritate” sau “după cele discutate am înţeles că relaţia cu
A nu mai merge, dar cu toate astea continui să te întâlneşti cu el. Nu îmi este
clar ce anume ai hotărât în legătură cu el”.
Afirmaţiile pentru exprimarea emoţiilor negative pot fi utilizate pentru
a arăta că ai emoţii negative faţă de o altă persoană, cum ar fi furie,
resentimente, nemulţumire. Foloseşte următorii paşi: descrie comportamentul
celuilalt în mod obiectiv, descrie impactul comportamentului celuilalt asupra ta
fiind specific şi clar, descrieţi sentimentele şi exprimă cum ai prefera să se
comporte pe viitor cu tine.
Exemplu: “când stai în oraş prea mult fără să mă anunţi mă îngrijorez că
ţi s-a întâmplat ceva şi mă simt furios. Aş aprecia dacă pe viitor mă vei suna şi
mă vei anunţa că întârzii”.
Întrebări deschise versus întrebări închise
Pentru a iniţia o conversaţie şi a o menţine este necesar să pui întrebări
deschise. Ascultându-ţi activ partenerul vei putea găsi mai uşor subiecte despre
care să-l întrebi cum vede el lucrurile sau ce părere are.
Întrebările închise, la care răspunsul poate fi “da” sau “nu” sunt indicate în
situaţii în care vrei să aflii acordul sau dezacordul persoanei.
Feedback-ul
Feedback-ul este definit ca modalitatea de exprimare a punctului tău de
vedere asupra unei situaţii/comportament cu intenţia de a oferi o informaţie utilă
celui vizat pentru continuarea/menţinerea/modificarea comportamentului.
Obiectivul oferirii feedback-ului e devoltarea.

El poate fi de 3 feluri:
Evaluativ: “prezentarea ta a fost bună”.
Descriptiv: “prezentarea ta a fost bună pentru că ai vorbit cursiv, ai avut
suport vizual şi ai interacţionat cu noi”.
Prescriptiv: “prezentarea ta a fost bună. Mi-a plăcut suportul vizual, dar în
locul tău aş fi interacţionat cu publicul mai mult”.
Recomandări pentru oferirea feedback-ului
– e mai util să te concentrezi asupra a ceea ce a făcut individul decât să-i traduci
comportamentul într-o afirmaţie despre cum este el ca persoană(foloseste
feedback descriptiv, nu evaluativ)
– se axează pe ceea ce simte persoana care a recepţionat comportamentul şi pe
cea care oferă feedback-ul: “Mă simt aiurea dacă mă tot întrerupi” oferă
individului informaţii clare despre efectul comportamentului său li în acelaşi
timp îi lasă libertatea de a decide ce să facă relativ la acest efect
– este îndreptat spre un comportament pe care receptorul să îl poată schimba
– este mai curând solicitat decât impus
– este imediat
– oferă receptorului oportunitatea de a alege când să răspundă şi cum
– oferă oportunitatea receptorului de a pune întrebări, de a face clarificări
– când oferi feedback vorbeşte despre comportamentul celuilalt, consecinţele
acestuia asupra ta, aşteptările şi obiectivele tale.
Răspunde asertiv la critici
Să răspunzi asertiv la critici poate fi o mare provocare. Criticile pot fi de
două tipuri: distructive şi constructive. Criticile constructive iau forma
feedback-ului şi au o manieră non-ameninţătoare astfel încât să permită
persoanei să înveţe ceva şi să se dezvolte. Critivca distructivă e ori non-validă
ori validă, dar este oferită într-o manieră total nepotrivită.
Tipuri de răspuns asertiv la critica constructivă:
Acceptă critica. Dacă critica e validă accept-o fără să exprimi emoţii negative.
Acceptă că nu eşti perfect, că înveţi făcând greşeli şi străduieşte-te să schimbi
ceea ce se poate schimba.
Afirmaţii negative. Dacă critica e reală, accept-o şi fii de acord cu ea fără să-ţi
ceri scuze şi fără să te simţi dărâmat. Cheia pentru a utiliza această afirmaţie e să
ai credinţa că te poţi schimba dacă vrei.
Investigaţii. Dacă nu eşti sigur că ai primit o critică constructivă şi validă poţi
utiliza acest tip de răspuns în ideea de a pune mai multe întrebări. Astfel vei
obţine mai multe detalii şi vei ştii cum să te raportezi la persoana care îţi aduce
critica.
Tipuri de răspuns asertiv pentru critica distructivă
Dacă eşti convins că ţi se aduce o critică distructivă, exprimă-ţi dezacordul
păstrânduţi calmul. O poţi face astfel:
Afirmaţie pozitivă – presupune să incepi prin a spune “da” câştigând astfel
timp pentru a pregăti ce ai de spus. Dacă incepi spunând “nu”, cealaltă persoană
va începe să aducă argumente şi va fi mai puţin dispusă să te asculte.
Indică procesul – presupune să indici procesul pe care urmează să-l utilizezi
pentru a-ţi sublinia punctul de vedere: “lasă-mă să îţi explic de ce este at’t de
importantă această seară pentru mine”.
Argumentează – presupune să-ţi argumentezi/justifici punctul de vedere:
“vreau să vad în mod special acest film. Mi l-au recomandat mulţi”
Exprimă-ţi dezacordul fără să îţi ceri scuze. Foloseşte “deci”, “aşadar” pentru
a trace concluzii: “am decis că merg aşa că voi merge”.
Compromisul – e opţional, dar util dacă nu implică costuri personale: “dar sunt
dispus să îţi ţin mâine seară companie”
Observaţie
Înţelegând cum să fii asertiv ai posibilitatea de a alege când să fii asertiv. Nu
trebuie să fii asertiv în orice situaţie. Dacă de exemplu eşti un bar şi cineva
începe să te agrese, fiind asertiv ai putea fi în pericol. În acest caz cel mai
raţional e să fii pasiv.
 Ascultarea activă

“Sa fii pe aceeasi lungime de unda…

Între ceea ce eu gândesc,
Ceea ce vreau sa spun,
Ceea ce cred ca spun,
Si ceea ce spun,
Între ceea ce vrei sa auziti,
Ceea ce auziti,
Ceea ce credeti ca întelegeti,
Ceea ce vrei sa întelegeti,
Si ceea ce întelegeti”…
Goethe mergea înca si mai departe, afirmând ca „nimeni nu ar mai vorbi
mult în societate daca ar sti cât de des i-a înteles gresit pe altii”. Asadar, cum
putem comunica fara ca acest lucru sa nu sfârseasca prin reflectii de genul: „are
ceva cu mine”, „nu ma întelege niciodata”, „nu se poate discuta nimic cu un
asemenea om”, „si totusi îl iubesc…”, „trec prin momente de tensiune interioara
de ne acceptat, cum pot sa învaț sa vorbesc fara sa-l ranesc pe celalalt”?
Sa ne amintim ceea ce spunea Montaigne: „cuvântul este pe jumatate al celui
care vorbeste, pe jumatate al celui care asculta”. Prin urmare, succesul unei
comunicari depinde în egala masura de calitatile de exprimare ale vorbitorului si
de capacitatea receptorului de a asculta activ. Mai mult de jumatate dintre
comunicarile verbale ajung la o neîntelegere. Nu este deci suficient sa asculti
ceea ce se spune, ci trebuie sa asculti activ.
Dintre tehnicile de optimizare a comunicarii, practica ascultarii active este
extrem de utila în mai multe situatii:
a) rezolvarea propriilor conflicte interpersonale,
b) medierea conflictelor si
c) în consilierea, sus inerea morala, încurajarea interlocutorului.
Sa ne imaginam o persoana care asculta.
Ce vedem? Cei mai multi oameni vad o persoana asezata, care priveste drept
înainte si care nu mai face nimic altceva. Aceasta modalitate de a asculta, la care
cei mai multi se gândesc, înseamna de fapt a asculta pasiv. Este vorba de un
proces mecanic care presupune putine eforturi.
În schimb, ascultarea activa implica efort. Nu este suficient sa te concentrezi
asupra faptelor, cifrelor sau ideilor.
 Trebuie mai cu seama sa absorbi ceea ce auzi, sa stabilesti legaturi cu
propria experien a si sa transpui datele în informatii utile la care sa se
poata recurge ulterior. Iata deci ca exista o distinctie clara între „a asculta” si „a
auzi” în sensul ca „a asculta” presupune a auzi si a întelege simultan. Diferenta
poate fi mai bine înteleasa prin raportare la „efectul cocktail” – conversa ii
numeroase, simultane, în acelasi spatiu, de care suntem constienti, dar carora le
atribuim cu dificultate semnificatii,pentru a le asculta fiind necesar un efort
constient. Pornind de la aceasta distinctie, putem deduce doua forme ale
ascultarii: ascultarea pasiva (1) – receptarea mesajelor asociata cu absenta
raspunsurilor si a întrebarilor din partea interlocutorului si
ascultarea activa (2) – mod de a reactiona prin care partenerul este stimulat sa
continue sa vorbeasca si care va permite totodata sa ave i certitudinea ca
întelegeti ceea ce vi se comunica.
Experimentele efectuate au înregistrat afirmatiile persoanelor iritate de
modul de a asculta al celorlalti.
Concluziile au aratat ca interlocutorul este iritat de lipsa de feed-back verbal,
nonverbal, a privirii si zâmbetului celuilalt, de întreruperi si completari
nejustificate. Aparent un proces simplu, sa-i asculti pe ceilalti se dovedeste de
nenumarate ori a fi un lucru deosebit de dificil. Care sunt factorii
care ne împiedica sa ascultam activ?
• Perceptia fiecarei persoane este unica. Iata de ce mesajul primit de receptor nu
este aproape niciodata identic cu cel pe care emitatorul vrea sa-l transmita.
• Cei mai multi oameni adapteaza informatia în functie de ceea ce ar vrea sa
auda. Adesea, ei aleg sa nu auda, sau chiar resping informatia negativa pentru a
nu fi nevoi i sa se confrunte cu realitatea.
• Oamenii gândesc mult mai repede decât vorbesc. O persoana poate spune 100-
175 de cuvinte pe minut, si poate asculta activ pâna la 800 de cuvinte pe minut.
Receptorul poate deci sa se gândeasca la altceva în timp ce asculta si sa-si
deturneze atentia de la vorbitor si de la subiect.
• Subiectul este prea complex pentru ascultator.
• Ascultatorul trage concluzii pripite asupra a ceea ce aude, înainte ca vorbitorul
sa îsi exprime pâna la capat gândurile.
• Ascultatorul se lasa distras de lipsa de talent în comunicare a vorbitorului.
• Ascultatorul nu se afla într-o stare de spirit propice ascultarii si nu este
interesat de subiect.
Atitudinile-obstacol pe care le adoptam îl blocheaza pe celalalt sa se
exprime liber : interpretari, evaluari, judecati de valoare, ajutor sau sfaturi
acordate fara a fi cerute, întrebari prea insistente etc.
Ascultarea activa este înainte de toate o atitudine care se manifesta prin
comportamente facilitatoare. Tehnicile de ascultare activa urmaresc crearea unui
climat propice pentru exprimare si pun în aplicare anumite procedee: întrebari
deschise, întrebari de dirijare, reformulare etc., toate acestea sustinute de
elemente ale comunicarii non-verbale.
Sa stii sa taci, sa nu-ti fie teama de tacere, sa nu reactionezi imediat, sa fii
realmente disponibil pentru celalalt, sa dai dovada de empatie: acestea sunt
atitudinile adecvate ce trebuie adoptate si mai ales dezvoltate pentru a-l asculta
cu adevarat pe celalalt.
Ascultarea este caracteristica fundamentala a comunicarii care vizeaza
exprimarea celuilalt si presupune renuntarea la „placerea de a spune”.
Ascultarea activa este deci o atitudine de înțelegere care denota o puternica
dorin a de a facilita spusele interlocutorului.

Ascultarea activa in relatia cu angajatii

„ Cel mai eficient mecanism de pe lumea asta pentru a fi pe aceeiasi lungime de

unda cu ceilalti si a le obtine sprijinul este sa fii in stare sa-i asculti plin de
intelegere.” ( Oliver Wendell Holmes)
Antreprenori prezenti sau viitori si /sau manageri, cu totii ne dorim si stim ca o
buna comunicare cu oamenii din echipa noastra si cu cei implicati in afacerile
noastre, fie ei clienti, furnizori, parteneri , etc…, reprezinta cheia productivitatii
si profitului nostru, elemente cheie ale succesului pe care ni-l dorim cu totii.
Deloc surprinzator, in definitiv ni se tot repeta ca totul se reduce la comunicare.
Si multa apa s-a scurs in mare pe aceasta tema. Traim o adevarata frenezie . Sunt
disponibile nenumarate articole si tutoriale pe aceasta tema, mergem la cursuri si
workshop-uri si cautam neincetat. Avem din ce in ce mai multe instrumente si
informatii pe aceasta tema si e minunat pana la urma.
Ceea ce insa uitam destul de des este ca ecuatia comunicarii are doua
…(ne)cunoscute, a vorbi, a transmite si a asculta, a recepta. X si Y, simpla
matematica.
Personal, lucram numai cu prima parte a ecuatiei. X-ul era al meu. Imi doream
sa vorbesc mai bine, sa am un discurs impecabil, sa am ultimul cuvant, sa
influentez cat mai bine, sa obtin maximul din si prin cuvintele mele..Si un timp
am reusit. Chiar foarte bine. Apoi, am privit in jur si ..nu mai era nimeni. A fost
dureros, insa m-am dezmeticit repede.
Il uitasem pe Y, omiteam sistematic sa-mi imbunatatesc partea de receptare, de
ascultare, cu toate ca urechile mele isi facea treaba foarte bine.
Ascultarea corecta, activa cum ne place sa-i spunem acum, este cel mai
important aspect al unei comunicari reale si nu este realizabila fara intentia
clara, fixata ca obiectiv, de a fi si a ramane implicat in actul comunicarii.
Si asa am ajuns sa lucrez la ”ascutirea” abilitatilor mele de ascultare.
Ascultarea se bazeaza, in primul rand, pe o atitudine esentiala de
intampinare si implicare sustinuta. Este nevoie de o prezenta readaptata in mod
constant la ceea ce exprima partenerul nostru de dialog, fara susceptibilitate si
fara partinire, fara a te lasa in seama tentatiei extravagante( si naturale, pana la
un punct) de a anticipa ce va spune cel de langa tine, fara sa –ti aperi un statut,
un rol , fara sa-ti maschezi implicarea si fara sa-ti ascunzi sentimentele prin
replici sau ”tehnici” pregatite dinainte. Pe scurt, este nevoie de implicarea unei
anumite ” doze” de empatie . Si mult respect. Fata de tine si fata de persoana de
langa tine.
Oamenii care se simt ascultati ne vor darui fara urma de indoiala increderea si
suportul lor.
Teoria suna interesant, dar ce e de facut practică?
Cativa pasi simpli de ” jucat” si te vei descurca de minune pe ringul de dans al
ascultarii active:
1. Invata tacerea ! Si abtine-te de la ..comentarii! Cineva spunea ca sunt
cuvinte care-ti intra pe-o ureche si iti ies pe cealalta si taceri care te ung pe
suflet! Si de cate feluri poate fi tacerea !
Si asa cum inveti sa vorbesti( din ce in ce mai bine), asa poti invata si sa taci.
Sa asculti mai mult si sa vorbesti mai putin..sa cultivi tacerea.
Sugestie de lucru : asculta-ti oamenii fara sa-i intrerupi, fara nici un fel de
interventie timp de 3 minute si jumatate. ..Crezi ca vei reusi? Eu zic sa-ti propui
asta si sa vezi ce obtii. S-ar putea sa ramai surprins/a!
Cand un angajat , un coleg de munca (s.a.m.d.) vine la tine, saluta-l
binevoitor, zambeste-i daca e cazul, priveste-l in ochi si aplica regula lui” 3:1/2”
! ” 3, 2, 1 Start ”: Observa atent ce se va intampla ! Tacerea ta (incearca o tacere
” rabdatoare si blanda”) il va ”responsabiliza” in privinta discursului/povestii pe
care intentioneaza sa ti-o livreze, a timpului pe care ti-l solicita si a scopului
pentru care te-a cautat.
2.Anuleaza barierele si bruiajele!
Propunere de lucru : apropie-te de oameni in timpul dialogului cu ei ! Daca vin
la tine in birou, ridica-te de la masa, paraseste calculatorul, laptopul sau ipod-ul
cel iubit, lasa-ti si telefonul deoparte( preferabil pe silent) si trage-ti un scaun
mai aproape de el. Aplica apoi regula lui 3 si jumatate !
In cazul in care va opriti sa discutati pe hol, balcon, in parcarea firmei, etc..
aplica aceiasi tactica a apropierii. Retrage-te intr-un locsor mai ”ferit”. Te va
ajuta sa auzi mai bine, sa te concentrezi mai usor pe ce veti vorbi, sa creezi
sentimentul de intimitate atat de necesar unei comunicari oneste.
Al doilea demers in aceasta etapa e sa incerci tot posibilul sa ” identifici” si apoi
sa ”ignori” bruiajele de fond ale propriilor ganduri( atentie la ”nevoile” curente
de: etichetare, filtrare, contestare, comparare, visare, solutionare, deraiere,
etc…) . Daca nu tratam aceste ” aparitii”, intreg procesul ascultarii active se
transforma inevitabil intr-o mascarada.
3. Demonstreaza-i partenerului de comunicare ca esti alaturi de el!
Pentru a eficientiza cu adevarat procesul de comunicare prin ascultarea activa si
a-i conferi un caracter profund satisfacator, acest al treilea pas e cu adevarat
decisiv. Daca te ”impiedici” aici, faptul ca ti-au iesit primele doua ”miscari ” nu-
ti va asigura castigarea medaliei de aur la concursul de dans.
Cum te asiguri in acest punct ca esti alaturi de omul de langa tine si cum ii arati
si lui acest lucru? Aplici o noua regula a lui trei(3)! Iti propun sa lucrezi trei
tehnici ( bine cunoscute in teorie, mai putin aplicate practic): parafrazarea,
clarificarea si feedback-ul.
Parafrazarea inseamna a formula, cu cuvintele tale, ceea ce crezi ca ai auzit.
Pentru a avea rezultate aceasta tehnica presupune de asemenea, sa fii tot timpul
atent si s-o folosesti in ratii mici. Efectele pozitive nu vor intarzia sa apara, mai
ales in situatiile in care ti s-a transmis o cantitate apreciabila de informatie.
Foloseste expresii de genul: cu alte cuvinte.., ceea ce imi spui este .., asadar..,
daca am inteles bine.., etc…
Clarificarea se face prin intrebari. Nu orice fel de intrebari, ci acelea care fac
intr-adevar diferenta, care iti permit sa ameliorizi sau elimini ambigitatea si sa-ti
formezi o imagine de ansamblu despre ce s-a dorit sa ti se spuna.Intrebarile sunt
un instrument de comunicare puternic.Felul in care le formulezi si momentul in
care le pui vor determina si tipul de raspuns care ti se va oferi.
Feedback-ul este darul final, sansa suplimentara de a corecta si imbunatatii orice
mesaj receptat. Ofera si solicita feedback. Fara el, nu vom stii unde sa ne plasam
pe suprafata ringului…
Suntem fiinte sociale prin esenta si avem cu totii nevoie sa fim acceptati,
intelesi, apreciati .
Cand vei ajunge un ascultator bun vei ajunge si o persoana foarte cautata si
apreciata.
Numai ascultandu-i pe cei de langa noi, vom afla cine sunt si ce vor cu adevarat.
Numai avand aceste informatii vom stii ce sa le cerem si ce sa le oferim.
Invata si aplica cei trei pasi !
Si da, ascultarea activa este un instrument de motivare care functioneaza in orice
context. Valorizeaza-l!
Fara a-ti asculta oamenii, orice fel de management sau antreprenoriat ai realiza,
nu vei putea obtine rezultatele asteptate.