Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2: FONDUL MONETAR
INTERNAȚIONAL
Cuprins
INTRODUCERE .............................................................................................................3
I..............................................................................................................................................
II. Responsabilităţi şi funcţii ........................................................................................... 4
III. Structură ...................................................................................................................... 5
IV. Relaţiile României cu Fondul Monetar Internaţional ............................................... 5
Bibliografie: ........................................................................................................................ 7
2
INTRODUCERE
Odată cu adâncirea relaţiilor economice şi politice între ţări, au apărut şi s-au dezvoltat o
serie de instituţii financiare internaţionale care au un rol din ce în ce mai important în
supravegherea şi stabilizarea sistemului financiar-monetar internaţional. După al doilea război
mondial, situaţia dificilă cu care se confruntau toate statele lumii a impus organizarea de reuniuni
internaţionale care să găsească soluţii în vederea relansării economiei mondiale. Desfăşurată
între 1 şi 22 iulie 1944, Conferinţa de la Bretton Woods a rămas în amintirea participanţilor ca
una dintre cele mai strălucite reuniuni internaţionale consacrate vreodată unor scopuri specifice.1
Lucrările conferinţei aveau drept scop căutarea şi prezentarea remediilor pentru
combaterea dezordinii şi instabilităţii monetare cronice, soluţii de înlăturare a barierelor vamale
excesive şi a restricţiilor netarifare din calea comerţului internaţional şi alte probleme acute cu
care se confruntau statele lumii. Soluţionarea acestor probleme viza un nou stil de viaţă
economică internaţională, care să aibă la bază dezvoltarea schimburilor, a tranzacţiilor şi
mişcarea capitalului internaţional în context multilateral.
„Planul White” preconiza înfiinţarea unui „Fond Monetar-Internaţional”, constituit din
aur şi monede naţionale, care să furnizeze ţărilor membre, în schimbul monedei lor naţionale,
valuta străină necesară pentru realizarea tranzacţiilor comerciale externe şi pentru stabilirea
echilibrului balanţelor de plăţi. Poziţia americană a avut câştig de cauză, Conferinţa adoptând în
liniile sale principale „Planul White”. Astfel, prin acordurile încheiate Conferinţa monetară din
iulie 1944 a prevăzut înfiinţarea a două instituţii: Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Banca
Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD).
În conformitate cu acordurile de la Bretton Woods, Fondul Monetar Internaţional urma
să deţină rolul principal în cadrul noului sistem monetar internaţional. In acelaşi timp, s-a făcut
precizarea că o „ţară nu poate deveni membră a BIRD, atâta timp cât nu este membră a FMI”. 2
La 15 noiembrie 1947, Fondul Monetar Internaţional a obţinut statutul de instituţie
specializată a ONU, după ce Adunarea Generală a ONU a aprobat acordul încheiat de ECOSOC
cu Fondul Monetar, în conformitate cu Articolele 57 şi 63 din Carta Naţiunilor Unite. Astfel a
fost înfiinţat Fondul Monetar Internaţional, care are 188 de ţări membre, rolul ei fiind a promova
cooperarea monetară internaţională, stabilitatea valutară şi acorduri valutare sistematice, pentru a
stimula creşterea economică şi niveluri înalte de folosire a forţei de muncă şi pentru a acorda
asistenţă financiară temporară ţărilor membre, în condiţii adecvate, pentru a contribui la ajustarea
balanţei de plăţi.3
În momentul aderării la FMI, fiecare ţară contribuie cu o anumită sumă de bani numită
"cotă de subscriere". La sfârşitul lunii octombrie 2009, totalul cotelor se cifra la 346 mld. USD.
Resursele Fondului sunt folosite pentru acordarea de sprijin financiar ţărilor membre în scopul
echilibrării balanţelor de plăţi. Acordarea sumelor se face la cererea ţărilor membre, în anumite
condiţii convenite şi se realizează, ca tehnică, sub forma unui schimb de valute - moneda
naţională a ţării solicitatoare contra o altă valută.
1
Mariana Negruş, Ramona Toma, Instituţii Bancare Internaţionale, Editura Alma Mater, Sibiu, 2002, p. 5
2
Carmen Adriana Gheorghe, Drept bancar comunitar, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 177
3
http://fmi.ro/index.php?pid=19&mid&lg=ro
3
I. Responsabilităţile şi funcţile F.M.I.
b. limitarea cât mai mult posibil a restricţiilor valutare care frânează dezvoltarea
comerţului internaţional. în acest sens, membrii FMI sunt obligaţi să evite restricţiile valutare
asupra plăţilor curente;
4
Carmen Adriana Gheorghe, op. Cit., p. 177
4
cursurilor de schimb fixat la Bretton Woods. Supravegherea este, fară îndoială, principala funcţie
a FMI.5
II. Structură
Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar şi
Monetar Internaţional şi Consiliul Director.
În vârful structurii organizatorice se află Consiliul Guvernatorilor, ce constituie
organul suprem şi stabileşte liniile directoare ale activităţii, fiind format din guvernatorii băncilor
centrale sau miniştrii de finanţe din fiecare dintre cele 186 de state membre. Toţi guvernatorii se
întâlnesc o dată pe an în cadrul Întâlnirii Anuale a FMI şi a Băncii Mondiale.
Consiliul Director este format din 24 de membri şi conduce activităţile curente.
Directorul general al FMI este Christine Lagarde din Franţa (mandat de 5 ani începând
din iulie 2011).7
FMI are două categorii de membri: membri originari sunt considerate acele ţări care au
ratificat acordul de creare a FMI până la intrarea lui în vigoare (27 decembrie 1945); alţi membri
sunt socotite toate celelalte ţări care au aderat la FMI după intrare în vigoare a acordului.8
Această delimitare a membrilor FMI în membri originari şi alţi membri are, în principal, caracter
onorific, dar uneori se ţine cont de acest lucru în desfăşurarea activităţii FMI. Conform statutului
FMI, orice ţară membră se poate retrage oricând de la Fond, pe baza unui aviz scris. Totodată,
orice ţară membră poate să fie privată de drepturile sale de a folosi resursele FMI, dacă nu-şi
îndeplineşte obligaţiile asumate prin semnarea acordului
5
Cosmin Tileagă, Organizaţii economice internaţionale, Editura Universităţii ,,Lucian Blaga’’, Sibiu,
2005, p. 11
6
Ibidem, p. 12
7
http://www.mae.ro/node/1473
8
Mariana Negruş, Ramona Toma, op.cit., p. 8
5
Cota iniţială a României a fost de 200 milioane de dolari, iar în prezent se ridică la
1.030,2 milioane DST sau 0,43% din cota totală. Puterea de vot a României este de 11.039 voturi
reprezentând 0,44% din total.9
În urma aderării Ia FMI, România a obţinut următoarei drepturi:
• dreptul de a obţine credite în regim normal sau ca facilităţi începând cu anul 1990,
România a beneficiat de facilităţi sub forma tragerilor curente, acordurilor stand-by, finanţăriloi
compensatorii şi a facilităţilor de transformare sistematică;
• dreptul de a obţine credite în monedele altor ţări membra sau în DST din resursele
generale ale Fondului, în schimbul unea sume în moneda naţională, în condiţii mult mai
avantajoase decât! cele ale pieţei, fiind obligată să respecte, în schimb, o serie del condiţii
impuse de FMI tuturor ţărilor membre aflate în postura dej debitor faţă de Fond;
• dreptul de alocări de DST în cazul unor noi emisiuni de DST. Datorită faptului că
FMI a întrerupt emisiunile de DST ] începând cu 1972, România nu a putut beneficia de astfel de
alocări decât începând cu anul 1979;
• dreptul de aderare la BIRD şi la filialele sale.
În urma aderării la FMI, ţara noastră şi-a asumat şi o serie de obligaţii, precum:
• subscrierea şi vărsarea cotei - părţi de capital;
• convenirea cu FMI a unui curs reprezentativ al leului fată de dolarul american;
• să nu aplice restricţii asupra efectuării plăţilor curente în relaţiile economice
internaţionale;
• să se consulte cu FMI şi să colaboreze cu celelalte tări membre;
• să furnizeze informaţii cu caracter economic şi financiar privitoare la deţinerile
oficiale de aur şi de mijloace de plată10
În mai 2009 Consiliul Director al FMI a aprobat Acordul stand-by pe 24 de luni, în
valoare de 11,44 miliarde DST (12,95 miliarde EUR), ca parte a unui pachet financiar
internaţional care include alte 5 miliarde EUR provenite de la facilitatea Uniunii Europene de
sprijinire a balanţei de plăţi, 1 miliard EUR din programele DPL ale Băncii Mondiale şi 1 miliard
EUR de la alte instituţii internaţionale. La finalizarea acestui acord, în martie 2011, România a
încheiat şi demarat un nou program de asistenţă financiară din partea FMI, Băncii Mondiale şi
Comisiei europene, de tip preventiv (care nu implică trageri efective de fonduri, ci doar linii de
creditare disponibile pentru situaţii de urgenţă), cu o durată de 2 ani. Valoarea totală a acestuia
este de 5,4 mld. euro (1,4 mld. din partea COM şi 3,6 mld. FMI, plus finanţări de 0,4 mld. euro
din partea Băncii Mondiale).
La sfarsitul lunii octombrie 2012 totalul creditelor nerambursate ale României se ridica la
10022 milioane DST, respectiv 972,8% din cotă.11
9
http://www.mae.ro/node/1473
10
Cosmin Tileagă, op. Cit., p. 22
11
http://www.mae.ro/node/1473?page=2
12
Mariana Negruş, Ramona Toma, op.cit., p. 15
6
Bibliografie:
Tratate, monografii, cursuri
Gheorghe Carmen Adriana, Drept bancar comunitar, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008
Negruş Mariana, Toma Ramona, Instituţii Bancare Internaţionale, Editura Alma Mater,
Sibiu, 2002
Tileagă Cosmin, Organizaţii economice internaţionale, Editura Universităţii ,,Lucian
Blaga’’, Sibiu, 2005
I. Internet
1. http://www.mae.ro/
2. http://fmi.ro/