PROIECT CURS

“INSPECTOR IN DOMENIUL SECURITATII SI

SANATATII IN MUNCA” – COD C.O.R. 325723

TEMA:
Elaborarea instuctiunilor proprii
de securitate si sanatate in munca

INDRUMATOR
Ing. Valeria PADURARU

AUTOR :
PATURCEA AURELIA

BUCURESTI 2018

1
1. Prezentare generala a societatii

Date de identificare:
S.C. MAGIC EXPERT S.R.L. cu sediul social in Str. ZORELELOR , nr. 12, Sector 4, Bucuresti,
sediul, tel: 021.3142152, fax: 021.3142152.

Obiect de activitate:
6920 – Activitati de contabilitate si audit financiar, consultanta in domeniul fiscal

Activitatea societatii:
Lucrari de birou si deplasari pe teren cu mijloacele de transport sau auto, se desfaora in spatii
deschise cu microclimat adecvat pentru lucrari de birou si trafic rutier in conditii de relief de mediu
caracteristice itinerariului ales.

Echipamente tehnice utilizate inproseul de munca:

Computere, imprimante, aparatura specifica activitatii de birou (fax, copiator,scaner), hartie si alte
echipamente de birotica, autoturisme.

Structura personal:
Personal tehnico administrativ cu functii de conducere sau de executie cu studii superioare sau
medii, tehnice sau economice, apti fizic si psihic, care conduc auto in interes de serviciu.

2. Prevederile legale care reglementeaza elaboratea instuctiunilor proprii de securitate si

sanatate in munca :

2.1 Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 2006 :

Art. 7. lit. i)
i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.

Art. 13. lit.e)

e)sa elaboreze instructiuni proprii, in spiritul prezentei legi, pentru completarea si/sau aplicarea
reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale
locurilor de munca aflate in responsabilitatea lor;

2.2 H.G. nr. 1425/2006 - Norme metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si
sanatatii in munca nr. 319/2006 :
Art.15 (1) punctul 3:

3. Elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate

si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale unitatii/intreprinderii, precum
si ale locurilor de munca/posturilor de lucru, si difuzarea acestora in intreprindere si/sau unitate numai
dupa ce au fost aprobate de catre angajator;

2
S.C. MAGIC EXPERT S.R.L.
APROBAT
DIRECTOR GENERAL
MIHALCEA CORINA

Instructiuni proprii proprii de securitate si sanatate in munca

pentru activitatile de birou

Elaborate In conformitate cu:

 prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutia din 21 noiembrie 1991, republicata;
 prevederile art. 13 lit. e) din Legea securitatii si sanatatii In munca nr. 319/2006;
 prevederile art. 15 alin. (1) punctul 3 din H.G. nr. 1.425/2006 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006.

DEFINITII
(conform H.G. nr. 1.028 din 9 august 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate In munca
referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare).

Echipament cu ecran de vizualizare – ecran de vizualizare grafic sau alfanumeric, indiferent de

procedeul de afisare folosit.

Post de lucru – ansamblu care cuprinde un echipament cu ecran de vizualizare, prevazut cu tastatura,
sau un dispozitiv de introducere a datelor si/sau un program care stabileste interfata operator/masina,
accesorii optionale, periferice, inclusiv unitate de discheta si/sau unitate optica, telefon, modem,
imprimanta, suport pentru documente, scaun, masa sau suprafata de lucru, precum si mediul de munca
Inconjurator.

Lucrator – orice persoana angajata care foloseste in mod obisnuit un echipament cu ecran de
vizualizare pe o durata semnificativa a timpului normal de lucru.

Art. 1
Prezentele instructiuni proprii de prevenire si protectie privind activitatile de birou desfasurate la
sediul social al S.C. MAGIC EXPERT S.R.L., sedii secundare sau puncte de lucru ale societatii, au
aplicativitate in cadrul activitatilor desfasurate de societate.

Art. 2 Realizarea efectiva a masurilor dispuse revine atat lucratorilor, cat si persoanelor cu atributii in
organizarea si conducerea procesului de munca, In baza prevederilor art. 22 si 23 din Legea nr.
319/2006, pentru a nu expune la pericol de accidentare propria persoana, alti lucratori sau alti
participanti la procesul de munca care pot fi afectati de actiunile sau omisiunile lucratorului In timpul
procesului de munca.

Art. 3 Informarea lucratorilor se realizeaza prin procedura de informare care cuprinde: informarea
initiala, materialele necesare de informare din domeniul securitatii si sanatatii In munca si
comunicarile facute de conducerea societatii.

Art. 4 Consultarea lucratorilor se realizeaza prin intermediul procedurii de consultare stabilite la

3
nivelul societatii, conform caruia orice lucrator, reprezentant al acestuia sau, dupa caz, membru in
comitetul de securitate si sanatate in munca isi poate aduce contributia la imbunatatirea conditiilor de
munca si la cresterea gradului de asigurare a securitatii si sanatatii in munca, prin propuneri concrete
formulate in scris, adresate conducerii societatii, aplicabile conditiilor specifice de desfasurare a
activitatii in cadrul societatii.

Capitolul I
Dispozitii generale

Art. 5 Intreg personalul este obligat sa respecte prevederile prezentelor Instructiuni proprii de
securitate si sanatate in munca pentru activitatile de birou desfasurate la sediul social, sedii secundare
sau puncte de lucru ale societatii.

Art. 6 Activitatea de prevenire si protectie reprezinta un ansamblu de activitati care are ca scop:
 asigurarea conditiilor optime de munca;
 prevenirea accidentelor si Imbolnavirilor profesionale;
 acordarea primului-ajutor;
 stingerea incendiilor;
 evacuarea lucratorilor;
 stabilirea legaturilor necesare cu serviciile specializate, indeosebi in ceea ce priveste primul-
ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri, printr-un sistem unitar de masuri si reguli,
realizat si prin informarea si consultarea lucratorilor, care acopera activitatile desfasurate in procesul
muncii si toate categoriile de persoane fizice si juridice angrenate in acesta.

Art. 7 Instructiunile proprii de securitate si sanatate in munca pentru activitatile de birou sunt
reglementari cu aplicabilitate interna care cuprind prevederi obligatorii pentru desfasurarea
activitatilor in conditii de securitate a muncii.

Art. 8 Adecvat conditiilor concrete de desfasurare a activitatilor se pot prevedea si asigura ulterior si
alte masuri de securitate a muncii, in completarea celor existente, functie de conditiile specifice de
lucru.

Art. 9 Structura acestei instructiuni proprii de prevenire si protectie pentru activitatile de birou are la
baza abordarea sistemica a aspectelor de securitate si sanatate in munca, conform legislatiei privind
securitatea si sanatatea in munca In vigoare.

Conform acestei abordari, procesul de munca este tratat ca un sistem complex structurat, compus din
urmatoarele elemente care interactioneaza reciproc:
 lucratorul – persoana implicata nemijlocit in executarea unei sarcini de munca;
 sarcina de munca – totalitatea actiunilor ce trebuie efectuate prin intermediul echipamentelor de
munca si in anumite conditii de mediu, pentru realizarea scopului procesului de munca;
 echipamente de munca – orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita in munca;
 mediul de munca – ansamblul conditiilor fizice, chimice, biologice si psihologice in care unul
sau mai multi executanti isi realizeaza sarcina de munca.

Art. 10 Reglementarea masurilor de securitate si sanatate in munca in cadrul prezentelor instructiuni

proprii de prevenire si protectie, vizand global desfasurarea uneia sau mai multor activitati, in conditii
de securitate si sanatate in munca, se realizeaza prin tratarea tuturor aspectelor de asigurare a
4
securitatii si sanatatii in munca la nivelul fiecarui element al sistemului executant – sarcina de munca
– echipament de munca – mediu de munca propriu proceselor de munca din cadrul activitatilor care
fac obiectul activitatii de prevenire si protectie.

Art. 11 In contextul general prezentat, instructiunile proprii de prevenire si protectie pentru

activitatile de birou desfasurate la sediul social, sedii secundare sau puncte de lucru ale societatii, au
fost elaborate tinand cont de reglementarile existente in domeniul securitatii si sanatatii in munca
pentru aceste activitati, precum si pe baza studierii proceselor de munca, identificarii si evaluarii
riscurilor existente la fiecare loc de munca, astfel incat, pentru fiecare pericol sa existe cel putin o
masura de prevedere la nivelul fiecarui element component al procesului de munca.

Art. 12 Structurarea acestei instructiuni proprii de prevenire si protectie pentru activitatile de birou
este facuta pentru fiecare activitate, prevederile urmand o succesiune logica, corespunzatoare modului
de actiune al executantului in procesul de munca.

Capitolul II
Reguli generale

Art. 13 Conducerea societatii va face o analiza a posturilor de lucru pentru a evalua conditiile de
securitate si sanatate oferite lucratorilor, in special In ceea ce priveste eventualele riscuri pentru
vedere, probleme fizice si solicitare mentala.

Art. 14 Participarea la instructajele de SSM, insusirea instructiunilor proprii de prevenire si protectie

si aplicarea corespunzatoare a prevederilor acestora reprezinta o obligatie de serviciu.

Art. 15 Pentru desfasurarea activitatilor In conditii optime, personalul are obligatia ca la Inceperea
programului de lucru sa se prezinte apt pentru lucru.

Art. 16 In timpul programului de lucru exploatarea echipamentelor de munca se va face numai

conform instructiunilor de utilizare de catre personalul care le are in dotare.

Art. 17 Personalul societatii isi va desfasura activitatea in asa fel incat sa previna accesul neautorizat
al altor persoane la echipamentul pe care il are in dotare, in special in cazurile in care prin accesul
neautorizat s-ar putea crea prejudicii, de orice natura, celorlalte persoane sau chiar societatii.

Art. 18 In cazul In care se constata anomalii in functionarea echipamentului de munca din dotare sau
care pot impiedica buna functionare a acestuia, personalul este obligat sa intrerupa activitatea, sa
anunte persoana desemnata pentru astfel de situatii si pe superiorul ierarhic, fara ca prin aceasta sa
puna in pericol sanatatea si securitatea in munca a propriei persoane, a celorlalti lucratori sau a altor
participanti la procesul de munca.

Art. 19 Interventia altor persoane, decat a celor autorizate pentru intretinerea si repararea
echipamentelor de munca, sau utilizarea echipamentelor de munca care prezinta improvizatii
constituie abatere grava de la prezentele instructiuni proprii de prevenire si protectie.

Art. 20 Blocarea cailor de acces/evacuare cu materiale, mobilier, aparatura sau orice alte obiecte,
chiar si temporar, este interzisa.

Art. 21 Lucratorii au obligatia sa-si insuseasca masurile de prim-ajutor si sa acorde primul-ajutor in

caz de accidentare a unui alt lucrator sau a altui participant la procesul de munca si sa puna in aplicare
5
masurile stabilite pentru astfel de situatii.

Art. 22 In cazul In care in incinta sediului au loc lucrari de amenajare sau reparatii a spatiilor
aferente, se interzice deplasarea lucratorilor in interiorul zonei de lucru, delimitata sau semnalizata
corespunzator.

Art. 23 Cu exceptia cazurilor fortuite, deplasarea in cadrul sediului se va face intr-un ritm normal, in
special in zona scarilor ai a usilor.

Art. 24 In caz de necesitate, parasirea locului de munca se va face conform masurilor stabilite si pe
cat posibil fara panica, cunoscut fiind faptul ca panica conduce la o crestere exponentiala a
consecintelor unor evenimente deosebite.

Art. 25 Regula generala, pentru toate categoriile de personal, este aceea de a nu interveni in activitati
pentru care nu sunt instruiti sau care necesita instruire speciala.

Capitolul III
Utilizarea echipamentelor de prelucrare automata a datelor

Art. 26 Utilizarea echipamentelor de prelucrare automata a datelor se va face in conformitate cu

prevederile H.G. nr. 1.028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare
la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare.

Art. 27 Lucratorul va fi instruit de catre conducatorul locului de munca in utilizarea echipamentului

de calcul Inainte de inceperea activitatii si ori de cate ori se modifica organizarea sau dotarea locurilor
de munca.

Art. 28 Amenajarea posturilor de lucru intr-o Incapere se va realiza astfel incat sa se asigure:
 accesul facil al lucratorului la locul de munca;
 accesul rapid al lucratorilor de intretinere la toate partile echipamentului de munca, pe cat posibil
fara intreruperea celorlalte activitati aflate in desfasurare;
 spatiul de lucru necesar facilitarii comunicarii intre persoane si asigurarii confidentialitatii
lucrarilor executate.

Art. 29 Punerea in functiune a unui echipament dupa revizii sau reparatii se va face numai dupa ce
personalul autorizat sa efectueze revizia sau reparatia confirma in scris ca echipamentul respectiv este
in stare buna de functionare.

Art. 29 Cordoanele de alimentare trebuie sa respecte urmatoarele conditii:

 sa nu prezinte risc de electrocutare prin atingere directa, la trecerea pe planul de lucru sau pe
pardoseala;
 sa aiba o lungime suficienta pentru a se adapta nevoilor reale si previzibile ale utilizatorilor, fara a
fi supus la eforturi de intindere nejustificate;
 sa asigure accesul usor pentru intretinere sau verificare.

Art. 30 Se interzice personalului de deservire a echipamentelor de calcul:

 sa intervina la tablouri electrice, prize, stechere, cordoane de alimentare sau la orice alte instalatii
auxiliare specifice;
 sa indeparteze dispozitivele de protectie;
6
 sa permita interventia neautorizata asupra echipamentului de munca;
 continuarea lucrului, atunci cand constata o defectiune.

Art. 31 Inaintea inceperii lucrului se verifica starea tehnica a echipamentelor din dotare, precum si
existenta si functionabilitatea mijloacelor de stingere a incendiilor.

Art. 32 Nu se permite nici unui lucrator sa actioneze echipamentele de munca din dotare fara a
respecta instructiunile de folosire ale acestora si prezentele instructiuni proprii de prevenire si
protectie.

Art. 33 Este interzisa efectuarea de catre lucratori a altor activitati in afara sarcinilor de munca (de
ex.: schimbarea becurilor arse de catre personal neautorizat).

Art. 34 Remedierea eventualelor defectiuni depistate va fi executata de catre persoane calificate.

Art. 35 (1) Este interzisa efectuarea de improvizatii pentru fixarea echipamentelor.

(2) Se interzice conectarea echipamentelor la prize defecte sau fara impamantare.
(3) Conductorii electrici nu vor traversa caile de acces.
(4) Se interzice indepartarea dispozitivelor de protectie ale echipamentelor de calcul.

Art. 36 Se va crea unui spatiu de munca ce permite accesul sau/si evacuarea rapida la/de la locul de
munca al utilizatorilor si al personalului de intretinere.

Art. 37
Nu este permisa prezenta animalelor si a copiilor in cadrul birourilor.

Art. 38 Se interzice fumatul in salile cu volum mare de documente.

Art. 39 Se interzice consumul de alimente pe masa, pe suportul calculatorului sau deasupra tastaturii.

Art. 40 In timpul folosirii videoterminalelor se va evita folosirea ochelarilor colorati pentru evitarea
reflexiilor.

Art. 41 Lucratorul are obligatia de a cunoaste necesitatea si posibilitatile de reglare a echipamentului

de munca si a mobilierului de lucru in functie de caracteristicile psihofiziologice individuale. Se vor
regla de catre lucrator, in principal:
1) luminozitatea ecranului, contrastul dintre caractere si fond, pozitia ecranului (inaltime, orientare,
inclinare);
2) inaltimea si inclinatia suportului pentru documente.

Art. 42 Transportul manual al maselor, atunci cand este cazul, nu va depasi 25-30 kg (functie de
varsta) pentru barbati si 12 kg pentru femei.

Art. 43
Suprafetele cailor de circulatie pentru lucratori trebuie sa fie netede si nealunecoase.

Ecranul de vizualizare

Art. 44 Caracterele de pe ecran trebuie sa fie bine definite si distincte, de dimensiuni corespunzatoare

7
si cu spatiu suficient intre caractere si intre randuri. Imaginea de pe ecran trebuie sa fie stabila, fara
fenomene de scanteiere sau alte forme de instabilitate.

Art. 45 Stralucirea si/sau contrastul dintre caractere si fondul ecranului trebuie sa poata fi usor de
reglat de catre operator si usor de adaptat conditiilor ambiante. Pentru a se adapta nevoilor
operatorului, ecranul trebuie sa poata fi orientat si inclinat cu usurinta.

Art. 46 Trebuie sa fie posibila utilizarea unui postament separat sau a unei mese reglabile pentru
ecran. Ecranul nu trebuie sa prezinte straluciri suparatoare sau reflexii care ar putea deranja
utilizatorul.

Tastatura

Art. 47 Tastatura trebuie sa fie inclinabila si separata de ecran, astfel incat sa permita lucratorului
gasirea unei pozitii de lucru confortabile, care sa evite oboseala bratelor si a mainilor.

Art. 48 Spatiul din fata tastaturii trebuie sa fie suficient pentru a permite sprijinirea mainilor si
bratelor operatorului. Pentru a evita reflexiile, suprafata tastaturii trebuie sa fie mata.

Art. 49 Pozitia tastaturii si caracteristicile tastelor trebuie sa faciliteze utilizarea tastaturii. Simbolurile
tastelor trebuie sa prezinte contrast suficient si sa fie lizibile din pozitia normala de lucru.

Masa sau suprafata de lucru

Art. 50 Masa sau suprafata de lucru trebuie sa aiba o suprafata putin reflectanta, sa aiba dimensiuni
suficiente si sa permita o amplasare flexibila a ecranului, tastaturii, documentelor si a echipamentului
auxiliar.

Art. 50 Reglarea inaltimii biroului trebuie sa se faca fara risc de coborare brusca sau de basculare
pentru evitarea riscurilor de accidentare. Suprafata de lucru trebuie sa fie mata pentru a se evita
reflexiile si pentru a nu antrena o conductivitate excesiva a caldurii sau frigului catre corpul
utilizatorului.

Art. 51 Suportul pentru documente trebuie sa fie stabil si usor de reglat si trebuie pozitionat astfel
incat sa diminueze miscarile incomode ale capului si ochilor.

Art. 52 Trebuie sa existe spatiu suficient pentru a permite lucratorilor o pozitie confortabila.

Scaunul de lucru

Art. 53 (1) Scaunul de lucru trebuie sa fie stabil si sa asigure operatorului libertate de miscare si o
pozitie confortabila.
(2) Scaunul trebuie sa poata fi reglat pe verticala.
(3) Spatarul scaunului trebuie sa poata fi inclinat si reglat pe verticala.
(4) Spatarul trebuie sa fie convex si sa sprijine zona lombara, pentru a deveni plat sau concav in zona
umerilor si in partea superioara a toracelui. Suprafata de sedere trebuie sa fie antiderapanta si sa aiba o
marime suficienta (minimum 45 cm latime si adancime de minimum 35 cm).
(5) Un reazem pentru picioare va fi pus la dispozitia celor care Il doresc.

8
Mediul de munca

Art. 54 Instalatiile de ventilare a aerului nu trebuie sa antreneze o crestere peste 3 dB a nivelurilor

sonore din incapere.

Art. 55 Resturile menajere sau rezultate in urma operatiilor de igienizare a spatiilor se vor colecta in
saci din material plastic, in recipiente etanse, confectionate din materiale rezistente, evacuarea
facandu-se de o unitate de specialitate, agreata de Primarie, inainte ca acestea sa depaseasca
capacitatea de depozitare si sa intre in descompunere.

UTIL
Spatiu – prin dimensiunile si amenajarea sa, postul de lucru trebuie sa asigure utilizatorului un spatiu
suficient, care sa Ii permita sa isi schimbe pozitia si sa varieze miscarile.

Iluminat – iluminatul general si iluminatul local (lampi de lucru) trebuie sa asigure conditii de
iluminat satisfacatoare si un contrast corespunzator intre ecran si mediul inconjurator, tinand seama de
tipul de activitate si de necesitatile vizuale ale utilizatorului.

Art. 56 Stralucirile si reflexiile suparatoare pe ecran sau pe orice alte echipamente trebuie evitate prin
amenajarea locului de munca si a postului de lucru in functie de amplasarea si caracteristicile tehnice
ale surselor de lumina artificiala.

Reflexiile si stralucirile

Art. 57 (1) Posturile de lucru vor fi amenajate astfel incat sursele de lumina, cum ar fi ferestrele si
alte deschideri, peretii transparenti sau translucizi, precum si echipamentele si peretii de culori
deschise, sa nu provoace straluciri orbitoare directe si sa antreneze cat mai putin posibil reflexii pe
ecran.
(2) Ferestrele trebuie prevazute cu un sistem adecvat de acoperire, cu posibilitati de reglare pentru a
atenua lumina naturala la postul de lucru.

Zgomotul

Art. 58 La amenajarea postului/posturilor de lucru trebuie sa se tina seama de zgomotul emis de

echipamentul care apartine postului/posturilor de lucru, in special pentru a se evita distragerea atentiei
sau perturbarea comunicarii verbale.

Caldura

Art. 59 Echipamentele care apartin postului/posturilor de lucru nu trebuie sa creeze disconfort

lucratorilor prin producerea de caldura In exces.

Radiatiile

Art. 60 Toate radiatiile, cu exceptia partii vizibile a spectrului electromagnetic, trebuie reduse la
niveluri neglijabile in ceea ce priveste protectia sanatatii si securitatea lucratorilor.

Umiditatea
9
Art. 61 Trebuie sa fie atins si mentinut un nivel de umiditate corespunzator. Microclimatul va fi strict
controlat (sa nu se creeze curenti de aer suparatori, umiditate mai mare de 40% pentru evitarea uscarii
mucoaselor). In cazul in care in spatiile de lucru, temperatura depaseste valoarea de 25 0 C, se va
asigura o viteza de miscare a aerului de cel putin 0,5 m/s, indiferent de intensitatea efortului fizic.

Interfata operator – computer

Art. 62 La elaborarea, alegerea, achizitionarea si modificarea programelor, precum si pentru definirea

sarcinilor care implica utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, angajatorul trebuie sa tina
seama de urmatoarele principii:
a) programul trebuie adaptat sarcinii de munca;
b) programul trebuie sa fie usor de folosit si, daca este cazul, sa poata fi adaptat nivelului de
cunostinte sau experientei operatorului; niciun dispozitiv de verificare calitativa sau cantitativa nu
poate fi folosit fara stirea lucratorilor;
c) sistemele trebuie sa furnizeze lucratorilor indicatii cu privire la derularea operatiunilor;
d) sistemele trebuie sa afiseze informatiile intr-un format si intr-un ritm adaptate operatorilor;
e) trebuie aplicate principii de ergonomie informatica, in special in cazul operatiilor de prelucrare a
datelor de catre operator.

Prezentele instructiuni, intocmite in conformitate cu legislatia in vigoare, vor fi aduse la

cunostinta lucratorilor.

Intocmit,

Lucrator desemnat SSM

PATURCEA AURELIA

10
S.C. MAGIC EXPERT S.R.L.

Aprobat,

Director general

MIHALCEA CORINA
Instructiuni proprii de securitate si sanatate in munca pentru deplasarea lucratorilor de la
domiciliu la locul de munca si retur precum si pentru deplasarea in interes de serviciu

1. Obiect

Instructiunile contin reguli de circulatie pietonala, cu mijloacele de transport in comun,

mijloace de transport propietate personala si cu mijloace de transport ale societatii sau inchiriate de
societate in timpul deplarasii lucratorilor la/ de la serviciu, pe parcursul itinerariului 11efectuat in fisa
de instruire individuala de 11efectuate si sanatate in munca., precum si in cazul deplasarilor in timpul
programului de lucru in interes de serviciu.

2. Scopul

Scopul prezentelor instructiuni este eliminarea sau diminuarea pericolelor de accidentare sau
imbolnavire profesionala, existente in cadrul acestei activitati, pentru evitarea ACCIDENTELOR DE
CIRCULATIE si ACCIDENTELOR DE TRASEU.

3. Domeniul de aplicare

3.1. Aceste instructiuni se aplica lucratorilor incadrati la S.C. MAGIC EXPERT S.R.L. si au
11ffectuat intern.
3.2. Cunoasterea, respectarea si aplicarea acestor prevederi sunt obligatorii pentru toti lucratorii din
cadrul societatii.
3.3. Lucratorii sunt obligati sa-si insuseasca regulile prevazute in legislatia specifica si din aceste
instructiuni privind circulatia pietonala sau cu alte vehicule, cu prilejul instruirilor periodice efectuate
de conducatorii locurilor de munca la fiecare loc de munca din cadrul societatii.
3.4. Lucratorii, ca participanti la trafic, sunt obligati sa respecte regulile de circulatie si semnificatia
mijloacelor de semnalizare rutiera, precum si celelalte dispozitii din Codul Rutier si regulamentul de
aplicare a prevederilor codului rutier.

S. Definitii si abrevieri

4.1Definitii

 Securitatea muncii: Componenta a ansamblului activitatilor de protectie sociala care are ca

scop realizarea securitatii omului in procesul de munca, prin identificarea si inlaturarea tuturor
factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala ce pot sa apara in cadrul acesteia.
11
  Comunicarea: Procedura care defineste caile si mijloacele de instiintare privind producerea
unui eveniment. Este supus comunicarii:
 orice eveniment, imediat dupa declansare/12ffectua
 orice boala profesionala, precum si cazurile suspecte de boala profesionala
 Evenimentul: Se refera la:
 orice accident care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului sau orice incident
periculos, care s-a produs pe teritoriul persoanei juridice/fizice sau in orice loc de munca
organizat de aceasta, sau in timpul indeplinirii unor sarcini de serviciu;
 situatiile cu 12ffectua date 12ffectuat;
 12ffectuate de traseu sau de circulatie, in conditiile in care in accident au fost implicate
12ffectua angajate la o persoana 12ffectuat sau fizica;
 bolile profesionale orice caz suspect de boala profesionala;
 Accident de munca: Vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta
profesionala ,care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu, si
care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin trei zile calendaristice, invaliditate ori
deces.
 Accident de munca de circulatie – accident survenit In timpul circulatiei pe drumurile publice
sau generat de traficul rutier, daca persoana vatamata se afla In Indeplinirea Indatoririlor de serviciu;
 Accident de munca de traseu:
 accident survenit In timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la
domiciliu si invers si care a antrenat vatamarea sau decesul;
 accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masa In locuri organizate de
angajator, pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la locul unde ia masa si invers,
si care a antrenat vatamarea sau decesul;
 accident survenit pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la locul unde Isi
Incaseaza salariul si invers si care a antrenat vatamarea sau decesul;
 Echipament de munca: Orice masina, 12ffectu, unealta sau instalatie folosita in munca;
 Factor de risc de accidentare sau imbolnavire profesionala: Factor propriu elementelor
componente ale sistemului de munca care in conditiile unei situatii periculoase, determina
probabilitatea sau gravitatea producerii unei leziuni sau afectari a sanatatii;
 Sarcina de munca: totalitatea actiunilor ce trebuie 12ffectuate prin intermediul mijloacelor de
productie si in anumite conditii de mediu, pentru realizarea procesului de munca.

4.2Abrevieri

SSM – Securitate si Sanatate in Munca;

EIP – Echipament Individual de Protectie;
ITM – Incapacitate Temporara de Munca;
HG – Hotarare de Guvern;
OUG – Ordonanta de urgenta a guvernului
EM – Echipament de munca.

5. Cadrul legal de elaborare al instructiunilor proprii

Legea nr.319/2006 privind securitatea si sanatatea in munca;

Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca;
O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice;
H.G. nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002;
12
Legea nr. 49/2006 privind Noul Cod Rutier;
O.U.G. nr. 63/2006 pentru modificarea si completarea OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe
drumurile publice
Legea nr. 6/2007 privind aprobarea OUG nr. 63/2006 pentru modificarea si completarea OUG nr.
195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
O.U.G. nr. 69/2007 privind modificarea si completarea OUG nr. 195/ 2002 privind circulatia pe
drumurile publice
H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/1002 privind
circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
H.G. nr. 56/ 2007 pentru modificarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind
circulatia de drumurile publice, aprobat prin HGnr. 1391/ 2006
Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale

6.Componentele sistemului de munca

6.1. Forta de munca

Personalul incadrat pentru prestarea activitatilor inscrise in profilul de activitate al societatii in

conformitate cu prevederile legale stabilite prin Legea nr. 53/2003, cu modificarile si completarile
ulterioare;
Toti participantii la procesul muncii, care desfasoara activitati cu deplasare in teren atat cu
autoturismele societatii, autoturismele personale cat si ca pietoni, in interes de serviciu, in
conformitate cu prevederile legale in vigoare.

6.2. Sarcini de munca prestate

Realizarea atributiile de serviciu corespunzatoare functiei si postului ocupat in organigrama.

Deplasarea lucratorilor de la domiciliu la locul de munca si retur precum si deplasarea in
interes de serviciu.

6.3. Mijloace de munca utilizate (echipamente si materiale folosite)

Mijloace de transport auto in comun, mijloace de transport propietate societate, mijloace de

transport propietate personala.

S. Factori de risc identificatii

 Pozitionari gresite;
 Opriri si stationari in locuri periculoase;
 Lovire de catre mijloacele de transport;
 Proiectare de corpuri sau particule (la spargerea parbrizului in timpul deplasarii auto)
 Executarea de manevre nepermise de legislatia care reglementeaza circulatia pe
drumurile publice;
 Circulatia fara inchiderea centurii de siguranta;
 Circulatia cu defectiuni la mecanismul de directie, instalatia electrica, instalatia de
franare;
 Neadaptarea vitezei la conditiile de trafic si la starea atmosferica
 Deplasari cu pericol de cadere prin dezechilibrare, alunecare, impidicare;
 Cadere in canale neacoperite;
 Traversarea incorecta a strazii(prin locuri nepermise), cu pericol de lovire de catre
autovehicule, tranvaie, etc.;
13
  Agresiuni fizice sau verbale din partea unor persoane;
 Glume accidentogene din partea unor prieteni sau insotitori;
 Calamitati naturale (viscol, furtuna, grindina, caderi de copaci);
 Intemperii;
 Caderi de obicte de la inaltime in vecinatatea blocurilor.

8. Reguli privind securitatea si sanatatea in munca

Circulatia pietonala

1. Circulatia pietonala pe drumurile publice se desfasoara In conformitate cu regulile de

circulatie si cu respectarea semnificatiei semnalizarii rutiere realizate prin mijloacele de
semnalizare, semnalele si indicatiile politistului rutier care dirijeaza circulatia, semnalele
speciale de avertizare luminoase sau sonore, de semnalizare temporara si semnalele
conducatorilor de vehicule.

2. Pietonii trebuie sa respecte regulile de circulatie, semnalele, indicatiile si dispozitiile

politistului rutier, precum si semnificatia diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutiera,
in urmatoarea ordine de prioritate:

a)semnalele, indicatiile si dispozitiile politistului rutier;

b)semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore, ale autovehiculelor:
c)semnalizarea temporara care modifica regimul normal de desfasurare a circulatiei;
d)semnalele luminoase sau sonore;
e)indicatoarele;
f)marcajele;
g)regulile de circulatie.

3. Pietonii sunt obligati sa se deplaseze numai pe trotuar, iar in lipsa acestuia, pe acostamentul
din partea stanga a drumului, in directia lor de mers. Cand si acostamentul lipseste, pietonii
sunt obligati sa circule cat mai aproape de marginea din partea stanga a partii carosabile, in
directia lor de mers.

4. Pietonii au prioritate de trecere fata de conducatorii de vehicule numai atunci cand sunt
angajati in traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate sisemnalizate
corespunzator, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.

5. Traversarea drumului public de catre pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin
locurile special amenajate si semnalizate corespunzator, iar in lipsa acestora, in localitati, pe la
coltul strazii, numai dupa ce s-au asigurat ca o pot face fara pericol pentru ei si pentru ceilalti
participanti la trafic.

6. Pietonii surprinsi si accidentati ca urmare a traversarii prin locuri nepermise, la culoarea rosie
a semaforului destinat acestora, sau a nerespectarii altor obligatii stabilite de normele rutiere
poarta Intreaga raspundere a accidentarii lor, in conditiile in care conducatorul vehiculului
respectiv a respectat prevederile legale privind circulatia prin acel sector.

14
 7. Pe timp de noapte, pietonul care circula pe partea carosabila a drumului, care nu este prevazut
cu trotuar sau acostamente, trebuie sa aiba aplicate pe imbracaminte, accesorii reflectorizante
sau sa poarte o sursa de lumina vizibila din ambele sensuri.

8. Se interzice pietonilor:

a) sa circule pe autostrazi;
b) sa circule pe partea carosabila a drumului public daca exista amenajari rutiere
destinate circulatiei acestora;
c) sa traverseze drumul public prin alte locuri decat cele permise ori prin locurile
permise, in fuga si/sau fara sa se asigure;
d) sa prelungeasca timpul de traversare a drumului public, sa intarzie ori sa se
opreasca ori sa se intorca pe trecerile pentru pietoni care nu sunt prevazute cu semafoare;
e) sa ocupe partea carosabila in scopul impiedicarii circulatiei;
f) sa se angajeze in traversarea drumului public atunci cand se apropie un autovehicul;
g)sa circule pe pistele pentru biciclete, amenajate si semnalizate corepunzator.

8.2 Circulatia cu mijlocele de transport in comun (metrou, autobuz, micobuz, troleibuz,

tramvai, taxi, tren)
8.2.1. Circulatia cu metroul si scara rulanta
1. In asteptarea trenului de metrou, ne se stationeaza dincolo de banda de siguranta marcata la
margina peronului.
2. ESTE INTERZISA asteptarea trenului de metrou dincolo de banda de siguranta marcata la
marginea peronului.
3. Calatorii care coboara din tren au prioritate fata de cei care urca.
4. ESTE INTERZISA blocarea usilor de acces.
5. Se va acorda atentie la urcarea si cobararea din trenul de metrou pentru a nu calca in spatiul liber
dintre peron si vagon.
6. SUNT INTERZISE urcarea si cobararea in si din trenul de metrou dupa anuntul de avertizare a
inchiderii usilor.
7. Dupa urcare, calatorii trebuie sa-si asigure stabilitatea, folosind barele de sustinere si manerele de
sprijin, fara a se sprijini de usile de acces.
8. ESTE INTERZISA sprijinire in timpul mersului trenului de usile de acces.
9. Se recomanda evitarea stationarii in zona burdufelor de comunicatie dintre vagoane, aceste fiind
destinate deplasarii calatorilor in lungul trenului.
10. In cazul in care se observa o functionare anormala a vagonului, un inceput de incendiu sau o
degajare de fum, se va actiona sistemul de alarma si se vor astepta instructiunile personalului de
conducere a trenului sau oprirea trenului in statiei. ESTE INTERZISA actionarea sistemului de
alarma fara motiv.
11. In cazul opririi trenului intre statii, calatorii trebuie sa astepte plecarea trenului sau recomadarile
personalului de conducere a trenului.
12. Urcarea si cobararea calatorilor care trasporta caruciore pentru copii sau a calatorilor in scaune
rulante se va face obligatoriu pe la prima usa in sensul de mers al trenului.
13. ESTE INTREZISA introducerea de obiecte periculoase in statiile si trenul de metrou.
14.Se recomanda atentie in timpul deplasarii cu scara rulanta pentru evitarea produceri accidentelor.
15. In timpul deplasarii cu sacara rulanta, calatorii vor stationa pe parte dreapta a acestia.
16. La imbarcare, se va calca pe trepta, nu intre trepte. La iesirea de pe scara rulanta, se va pasi peste
pragul de debarcare.
17. In timpul mersului, calatorul se va tine cu mana de bada rulanta a balustradei.
15
18. Pozitionarea pe scara rulanta va fi cu fata in directia de mers.
19. ESTE INTREZISA asezarea personelor pentru deplasare pe banda rulanta a balustradei.
20. In timpul mersului, va fi evitata sprijinirea de partile fixe ale scarii rulante.
21. ESTE INTERZISA folosirea scarilor rulante:
o Persoanelor in stare de ebrietate;
o Persoanelor cu deficiente de echilibru, cu dizabilitati locomotoare ;
o Persoanelor insotite de animale;
o Perosanelor imbracate sau incaltate neadecvat (haine, esarfe, fulare foarte lungi,
tocuri cui foarte ascutite, ect.)
o Copiilor prescolari neinsotiti.
22. SUNT INTERZISE pe scarile rulante:
o Jocul;
o Transportul bagajelor pe trepte sau pe banda rulata a balustradei;
o Transportul marfurilor.
23. In cazul producerii unor evenimente ca dezechilibrare de persoane, prinderea unor obiecte la
piesele in miscare ale scarii, trebuie actionat unul dintre butoanel rosii aflate la capetele scarii rulante.

S.C.3. Circulatia cu autobuze, autobuze urbane, micobuze, trolebuze, tramvaie

1. Transportul cu mijloce de transport in comun (autobuz, autobuz urban, microbuz, tramvai,

troleibuz) se face cu respectarea de catre acestia a regulamentelor, regiilor de transport sau societatilor
respective.
2. SE INTERZICE lucratorilor- calatorilor cu mijloacele de transport in comun:
o Sa urce, sa coboare, sa tina deschise ori sa forteze deschiderea usilor in
timpul mersului mijlocului de transport in comun;
o Sa calatoareasca pe scari sau pe partile exterioare ale caroseriei unui mijloc
de transport ;
o Sa arunce din mijlocul de transport orice fel de obiecte sau subsatante.

S.C.3. Circulatia cu trenul

S. ESTE INTERZISA:
o Urcarea sau cobararea din tren inainte de oprirea completa a cestuia in dreptul
peroanelor;
o Calatoria in alte spatii ale trenului aflate in afara locurilor special amenajate
pentru calatorie;
o Scoatera pe geam, in timpul mersului, a unor organe anatomice ale corpului
(cap, brate, etc.)

S. 3. Circulatia cu mijloce de transport personale/ sau proprietatea societatii -

autovehicule

1. Pentru a fi admise pe drumurile publice, autovehiculele trebuie sa corespunda normelor tehnice

privind siguranta circulatiei rutiere, protectia mediului si utilizarea conform destinatiei.
2. Autovehiculele trebuie sa fie inmatriculate, trebuie sa aiba efectuate inspectiile tehnice periodice si
trebuie sa aiba asigurare obligatorie pentru raspundere civila in caz de pagube produse tertilor prin
accidente de circulatie conform legii.
3. Pentru a fi conduse pe drumurile publice, autovehiculele trebuie sa fie dotate cu truse medicale de
prim ajutor, triunghiuri reflectorizante si stingatoare de incendiu, omologate.
16
 4. Pentru a conduce un autovehicul pe drumurile publice, conducatorul acestuia trebuie sa posede
permis de conducere corespunzator si sa aiba varsta minima de 18 ani Impliniti.
5. Conducatorii de autovehicule si persoanele care ocupa locuri prevazute prin constructie cu centuri
sau dispozitive de siguranta omologate trebuie sa le poarte in timpul circulatiei pe drumurile publice,
cu exceptia cazurilor prevazute in regulament.

S.C Conducatorul de autovehicul este obligat :

1. Sa aiba asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de inmatriculare sau
de inregistrare, precum si celelalte documente prevazute de legislatia in vigoare.
2. Sa circule numai pe sectoarele de drum pe care Ii este permis accesul si sa respecte normele
referitoare la masele totale maxime autorizate admise de autoritatea competenta pentru
autovehiculele conduse.
3. Sa verifice functionarea sistemului de lumini si semnalizare, a instalatiei de climatizare, sa
mentina permanent curate parbrizul, luneta si geamurile laterale ale autovehiculului, precum si
placutele cu numarul de inmatriculare sau inregistrare ale autovehiculului si remorcii.
4. Sa aiba in autovehicul trusa medicala de prim ajutor, triunghiuri reflectorizante si stingator de
incendiu omologate.
5. Sa transporte politistii, la cererea acestora, pentru luarea de masuri legale ce nu sufera
amanare si nu pot fi aduse la indeplinire altfel.
6. Sa opreasca imediat autovehiculul la semnalele regulamentare ale politistilor de frontiera,
aflati in zona de competenta.
7. Sa acorde prioritate pietonilor angajati in traversarea drumurilor publice, pe trecerile marcate
sau semnalizate cu indicator. Atunci cand drumul este prevazut cu cel putin doua benzi de
circulatie pe sens, conducatorul de autovehicul trebuie sa acorde prioritate de trecere
pietonilor angajati in traversare pe sensul lui de mers.
8. Sa sesizeze cea mai apropiata unitate de politie imediat ce ia cunostinta despre existenta, pe
drumul public pe care a circulat, a obstacolelor sau surparilor de natura a pune in pericol
siguranta circulatiei.
9. Sa inmaneze, la cerere, politistului documentele prevazute cerute, precum si cele referitoare la
bunurile transportate.
10. Sa se prezinte in termen la unitatea de politie care l-a invitat, pentru solutionarea oricarei
probleme legate de calitatea de conducator de autovehicul sau de detinator de vehicul
inmatriculat sau inregistrat.
11. Sa permita controlul starii tehnice a vehiculului, precum si al bunurilor transportate, in
conditiile legii.
12. Sa conduca in asa fel incat sa nu stropeasca pe ceilalti participanti la trafic.
13. Sa opreasca motorul si sa semnalizeze autovehiculul imobilizat in pasaje subterane sau
tuneluri.
14. Sa ia toate masurile pentru inlaturarea defectiunilor survenite pe parcursul deplasarii, atunci
cand autovehiculul nu mai indeplineste conditiile tehnice, iar daca nu le poate remedia pe loc,
sa se deplaseze la cea mai apropiata unitate de depanare, cu o viteza care sa Ii asigure evitarea
oricarui accident.
15. Sa ajute la scoaterea de pe partea carosabila sau la deplasarea langa bordura sau acostament a
autovehiculului ramas In pana sau avariat Intr-un accident.
16. Sa se prezinte la verificarea medicala sau psihologica la solicitarea politiei ori periodic,
potrivit legii.
17. Sa aplice pe parbrizul si pe luneta autovehiculului semnul distinctiv stabilit pentru
conducatorii de autovehicule Incepatori, daca are o vechime In conducere sub 1 an.

17
 S.C 5. Se interzice conducatorului de autovehicul:

1. Sa conduca autovehiculul dupa ce a consumat bauturi alcoolice, produse sau substante

stupefiante ori medicamente cu efecte similare acestora, precum si In cazul In care este bolnav,
ranit sau Intr-o stare avansata de oboseala, de natura a pune In pericol siguranta circulatiei.
2. Sa transporte In autovehicul mai multe persoane decat numarul de locuri stabilite In
certificatul de Inmatriculare sau Inregistrare.
3. Sa transporte copii In varsta de pana la 12 ani pe scaunul din fata al autovehiculului, chiar
daca sunt tinuti In brate de persoane majore.
4. Sa transporte In si pe autoturism obiecte a caror lungime sau latime depaseste, Impreuna cu
Incarcatura, dimensiunile acestuia.
5. Sa deschida usile autovehiculului In timpul mersului, sa porneasca de pe loc cu usile deschise.
6. Sa aiba In timpul mersului preocupari de natura a-I distrage In mod periculos atentia ori sa
foloseasca instalatii de sonorizare la un nivel de zgomot care ar afecta deplasarea In siguranta,
a lui si a celorlalti participanti la trafic.
7. Sa intre pe drumurile modernizate cu autovehiculul care are pe roti sau pe caroserie noroi ce se
depune pe partea carosabila ori din care cad sau se scurg produse, substante sau materiale ce
pot pune In pericol siguranta circulatiei.
8. Sa aplice pe parbriz, luneta sau pe geamurile laterale afise, reclame publicitare sau Inscrisuri
de natura a conferi libera trecere, acces sau prioritate In circulatia pe drumurile publice.
9. Sa aiba aplicate folii sau accesorii pe parbrize, luneta ori pe geamurile laterale ce restrang sau
estompeaza vizibilitatea In timpul mersului, atat din interior, cat si din exterior, ori sa
Impiedice sau sa diminueze eficacitatea dispozitivelor de iluminare si semnalizare luminoasa
ori citirea numarului de Inmatriculare.
10. Sa lase liber In timpul mersului volanul, ghidonul sau maneta de comanda.
11. Sa foloseasca In mod abuziv mijloacele de avertizare sonora.
12. Sa circule avand montate pe autovehicul anvelope cu alte dimensiuni sau caracteristici decat
cele prevazute In certificatul de Inmatriculare ori care prezinta taieturi sau rupturi ale cordului
sau sunt uzate peste limita admisa.
13. Sa circule cu autovehiculul avand placutele cu numerele de Inmatriculare deteriorate ori
neconforme cu standardul.
14. Sa savarseasca acte sau gesturi obscene, sa profereze injurii, sa adreseze expresii jignitoare sau
vulgare, sa ameninte cu acte de violenta pe ceilalti participanti la trafic, de natura sa provoace
indignarea ori sa lezeze demnitatea si onoarea acestora.
15. Sa circule cu autovehiculul avariat mai mult de 30 de zile de la data producerii avariei.

Prezentele instructiuni, intocmite in conformitate cu legislatia in vigoare, vor fi aduse la

cunostinta lucratorilor.

Intocmit,
Lucrator desemnat SSM
PATURCEA AURELIA

18
S.C. MAGIC EXPERT S.R.L.
APROBAT
DIRECTOR GENERAL
MIHALCEA CORINA

Instrucţiuni proprii privind acordarea primului-ajutor

Elaborate în conformitate cu:

 cu prevederile art. 93 alin. (2) lit. e) din H.G. nr. 1.425 din 11 octombrie 2006 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în
muncă nr. 319/2006)
Aceste instrucţiuni de prim-ajutor au ca scop formarea unei imagini de ansamblu asupra
ajutorului medical de urgenţă (acordarea primului-ajutor în caz de fracturi, contuzii, hemoragii
etc.).

Noţiuni de anatomie a sistemului respirator

Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care contribuie la realizarea
schimburilor de gaze dintre organism şi mediul extern. Acest aparat are rolul de a asigura preluarea
oxigenului din aer şi eliminarea dioxidului de carbon din organism. În plus, la nivelul acestui aparat se
percepe mirosul (partea superioară a cavităţii nazale) şi se realizează fonaţia-vorbirea (la nivelul
laringelui, corzilor vocale).
Aparatul respirator este alcătuit din:
1. căile aeriene-respiratorii prin care aerul pătrunde şi iese din organism. Căile aeriene se împart în:
 superioare (alcătuite din cavitatea nazală şi faringe)
Cavitatea nazală este primul segment al căilor respiratorii şi este divizată de septul nazal în
două cavităţi numite fose. Fosele nazale sunt căptuşite cu o mucoasă umedă, care are rolul de a încălzi
aerul. Tot aici se găseşte mucusul, cu rol de a reţine impurităţile din aer. Deci, nasul are rolul unui
adevărat filtru.
Faringele este un organ comun pentru calea aeriană şi digestivă (alimentară).
 inferioare (alcătuite din laringe, trahee şi bronhii)
Laringele este organul vorbirii, este format din mai multe cartilaje mobile, cel mai mare fiind
aşezat în faţă ca o proeminenţă având forma unei cărţi deschise, cunoscută şi sub denumirea de
“mărul lui Adam”. În laringe se găsesc şi două perechi de cute (pliuri) numite corzi vocale, cele
situate inferior având rol în producerea sunetelor.
Traheea continuă laringele, este situată în faţa esofagului. Se ramifică la partea sa inferioară în
două ramuri care se numesc bronhii principale.
Bronhiile sunt ultimele segmente ale căilor aeriene inferioare şi fiecare din ele pătrund în câte
un plămân.
19
2. plămânii sunt organele la nivelul cărora are loc schimbul de gaze.

Respiraţia
Aerul pătrunde în plămâni pe căile respiratorii cu ajutorul contracţiei muşchilor cutiei toracice
numiţi muşchi respiratori – acesta este actul respiraţiei. Apoi muşchii respiratori se relaxează şi se
contractă muşchii expiratori, ca urmare, o parte din aerul din plămâni se elimină – acesta este procesul
expiraţiei. Inspiraţia şi expiraţia se repetă în ritm de 14-18/minut în funcţie de nevoile organismului.
Variază în funcţie de vârstă şi sex (este mai accelerată la copii şi la femei).
Valori normale ale frecvenţei respiratorii: nou-născuţi – 40/min., copii – 20-30/min.,
adulţi – 14-18/min. Măsurarea frecvenţei respiraţiilor se face timp de un minut având mâna aşezată
pe toracele pacientului, numărându-se expansiunile toracice fără ca pacientul să conştientizeze acest
lucru.

Noţiuni de anatomie a sistemului circulator

Aparatul cardio-circulator este format dintr-un organ central – inima şi un sistem închis de
vase, format din artere, capilare şi vene.
Inima este un organ musculos, cavitar, de aproximativ 300 g cu un volum care a fost comparat
cu volumul pumnului drept al unui adult. Este alcătuită din două jumătăţi complet separate, dreapta şi
stânga, despărţite printr-un perete vertical. Fiecare jumătate este la rândul ei împărţită de un perete
transversal în câte două cămăruţe, care comunică între ele. Cămăruţele din partea de sus se numesc
atrii, iar cele din partea de jos se numesc ventriculi.
Arterele sunt vase sangvine prin care circulă sângele de la inimă în întreg organismul. Calibrul
arterelor scade de la inimă spre periferie.
Venele sunt vase care aduc sângele la inimă. Calibrul lor creşte de la periferie spre inimă.
Capilarele sunt vase cu calibru mic, prin care se face schimbul nutritiv între sânge şi celule.
Sângele circulă într-un singur sens: artere → capilare → vene. Arterele şi venele poartă diferite
denumiri, după regiunea şi organul pe care-l irigă.
În structura arborelui circulator există circulaţia mare şi circulaţia mică. Circulaţia mare
transportă oxigen spre ţesuturi şi organe, aduce CO 2 de la ţesuturi şi organe spre inimă, având traseul:
inimă → artere → organe → vene → inimă.
Circulaţia mică asigură transportul sângelui neoxigenat de la cord spre plămâni şi a celui
încărcat cu oxigen înapoi la inimă.
Circulaţia sângelui prin artere se face prin împingerea sângelui ca urmare a contracţiei
ventriculelor. Sângele este împins cu intermitenţă prin contracţii, dar el curge în curent continuu,
datorită elasticităţii pereţilor arteriali. Pereţii arterelor opun rezistenţă, ceea ce face ca sângele să fie
sub o anumită presiune sau tensiune. Aceasta se numeşte presiune sau tensiune arterială (TA). Deci
TA reprezintă presiunea exercitată de sânge asupra pereţilor arterelor (variază în funcţie de vîrstă, sex,
ora din timpul zilei şi gradul de activitate).
Valori normale: adult – 115-140/70-90 mmHg, mai mică la femei; în copilărie 91-110/60-
65 mmHg. Valori peste cele normale poartă numele de hipertensiune. Valori sub cele normale poartă
numele de hipotensiune.
Măsurarea tensiunii arteriale:
 poziţia pacientului – decubit dorsal, după un repaus de 10 minute;
 la 1/3 inferioară a braţului se aşază manşonul tensiometrului;
 stetoscopul se pune pe proiecţia arterei brahiale (marginea inferioară a braţului);
 se umflă manşonul tensiometrului până pe la 180 / 200 mmHg, ca apoi sa se înceapă dezumflarea
lentă;

20
 valorile TA reprezintă prima şi ultima bătaie care se aud cu ajutorul stetoscopului în timpul
dezumflării manşonului.
Cu fiecare contracţie a ventriculelor se împinge în aortă un val de sânge, care izbeşte sângele
existent în vas şi se propagă ca o undă, dând pulsul. Pulsul se măsoară prin comprimarea unei artere
pe un plan osos, cu 2-3 degete, cel mai frecvent la artera radială, se măsoară timp de 1 minut.
Valori normale: adult – 60-80/min., copii – 90-100/minut; nou-născut – 130-140/minut.
Creşterea frecvenţei peste valorile normale se numeşte tahicardie, scăderea frecvenţei sub valorile
normale poartă numele de bradicardie.

Secvenţele resuscitării cardio-respiratorii

Se includ aici toate elementele de resuscitare (fără echipament) efectuată de o persoană sau de
persoanele care acordă primul-ajutor unei victime aflate în stop cardio-respirator. Aceste elemente
includ evaluarea primară, asigurarea libertăţii căilor aeriene, ventilaţia artificială cu aer expirat
şi masajul cardiac extern.
Scopul suportului vital de bază este menţinerea unei circulaţii şi a unei ventilaţii adecvate
nepermiţând instalarea stării de moarte biologică până la sosirea personalului medical calificat. Cu
alte cuvinte, resuscitarea cardio-pulmonară de bază este un ansamblu de manevre care încearcă
să menţină perfuzia şi oxigenarea organelor vitale (creier, cord).
Câteodată această operaţiune poate să necesite un timp îndelungat depinzând de cauza care a
dus la instalarea stopului cardiac. Orice întârziere reduce şansa victimei de a-şi reveni. De aceea,
trebuie acţionat rapid şi conform protocolului.

Evaluarea primară
 salvatorul evaluează situaţia generală asigurându-se de lipsa oricărui pericol;
 acesta se asigură că nici victima şi nici el însuşi nu sunt în pericol.
Riscurile majore pentru salvator pot fi: trafic intens, curentul electric, structuri instabile în
care sau sub care se află victima, substanţe toxice, gaze, boli transmisibile care necesită o protecţie
specială în timpul efectuării ventilaţiei artificiale;
 se evaluează starea victimei: este conştientă sau inconştientă – victima este scuturată cu grijă de
umăr şi întrebată cu voce tare: “Ce s-a întâmplat? Vă simţiţi bine?” sau este determinată să răspundă
la comenzi ca de exemplu: “Deschideţi ochii”;
 dacă răspunde sau se mişcă, deci victima este conştientă, se lasă în poziţia în care a fost găsită, (vă
asiguraţi încă o dată că nu este în pericol) şi încercaţi să identificaţi motivul pentru care pacientul se
află în poziţia respectivă;
 se cheamă ajutor calificat anunţând situaţia la 112;
 starea victimei se reevaluează periodic până la sosirea echipei calificate.

Eliberarea căilor aeriene

 eliberaţi căle respiratorii prin ridicarea bărbiei şi hiperextensia capului apăsând pe frunte;
 puneţi una dintre mâini pe fruntea pacientului (astfel încât degetul mare şi cel arătător să rămână
libere pentru a putea pensa nasul victimei când i se face respiraţie gură la gură). Ridicând bărbia,
limba se ridică şi eliberează căile aeriene;
 eliberaţi gâtul de eventualele haine strânse;
 îndepărtaţi orice cauză de obstrucţie evidentă din gură: dantură ruptă, proteze dentare rupte, salivă,
sânge etc. Nu pierdeţi timpul căutând obstrucţii ascunse.

Verificarea respiraţiei
Păstrând căile respiratorii libere ascultaţi, simţiţi şi observaţi dacă victima respiră adecvat.
21
Aplecaţi-vă asupra victimei cu faţa către torace şi ascultaţi la nivelul cavităţii bucale a victimei
zgomotele respiratorii, simţiţi dacă există schimb de aer apropiind obrazul de nasul şi gura victimei,
observaţi mişcările pieptului.
Pentru a decide prezenţa sau absenţa respiraţiei ascultaţi, simţiţi şi vedeţi timp de minimum
5 – 10 secunde.

Verificarea circulaţiei
Circulaţia este realizată de cord. Evaluarea acesteia se face prin verificarea pulsului.
Pulsul se poate simţi cel mai bine pe artera carotidă care este situată în şantul format de unul
dintre muşchii gâtului şi mărul lui Adam. Degetele arătător şi mijlociu localizează mărul lui Adam şi
vor aluneca lateral pe gât până se simte bătaia în vârful acestora. Pulsul poate fi palpat pe ambele parţi
ale gâtului, dar niciodată în acelaşi timp.
Aceasta etapă poate fi executată simultan cu verificarea respiraţiei, de asemenea timp de
5 – 10 secunde.

22
 Prim-ajutor de bază (protocoale de intervenţie)

1. Victima nu respiră şi nu are puls

 primul gest în această situaţie este anunţarea situaţiei la 112, solicitând ajutorul echipei medicale
calificate şi cu dotare corespunzătoare;
 se începe resuscitarea cardio-pulmonară;
 dacă victima nu respiră, nu are puls şi sunteţi sigur că va sosi ajutor profesionist calificat, începeţi
ventilaţia artificială şi compresiunile toracice. Acestea se execută succesiv.
În cazul în care sunteţi singurul salvator, raportul ventilaţie – masaj cardiac trebuie să fie de
2:15, acest lucru repetându-se timp de un minut. În cazul în care sunteţi doi salvatori, acest raport
trebuie să fie de 1:5.
Se execută 10 cicluri după care se face re-evaluarea pacientului. Fiecare ciclu se începe cu
ventilaţia artificială şi se termină cu ventilaţie.

Tehnica ventilaţiei artificiale

Îngenuncheaţi lângă pacient. Cu capul victimei în hiperextensie se menţine gura uşor
întredeschisă cu o mână, în timp ce cu cealaltă se susţine fruntea şi se pensează nasul.
Inspiraţi profund aer, aşezaţi etanş gura pe gura victimei, şi insuflaţi aer timp de 2-3 secunde.
În acelaşi timp se verifică dacă toracele se ridică atunci când noi insuflăm.
Fiecare respiraţie trebuie să fie suficient de puternică astfel încât toracele să se ridice. Tineţi
capul în hiperextensie cu bărbia ridicată îndepărtând gura de la gura victimei şi lăsaţi ca toracele
pacientului să revină. Volumul de aer pe care îl insuflăm este mai important decât ritmul în care îl
administrăm.

Tehnica masajului cardiac extern

Cu victima aşezată pe spate pe un plan dur se localizează punctul de compresie situat în partea
inferioară a sternului. Degetul inelar merge de-a lungul rebordului costal până la apendicele xifoid
(locul de întâlnire a coastelor). La acest nivel lângă acest deget se aşază alte două degete, respectiv
degetul mijlociu şi cel arătător, după care aşezăm podul palmei celeilalte mâini, tangent la cele două
degete plasate pe piept, acesta este locul în care trebuie făcute compresiunile toracice.
Îngenuncheaţi lângă victimă, faceţi două ventilaţii, după care găsiţi punctul de reper cu degetul
inelar, pornind din partea inferioară a rebordului costal către apendicele xifoid (locul de întâlnire a
coastelor). Ajungând cu degetul inelar la apendicele xifoid, aşezaţi degetul mijlociu şi arătător lângă
el, apoi aşezaţi podul palmei celeilalte mâini, acesta fiind locul în care trebuie făcute compresiunile.
Aşezăm cealaltă mâna (cea cu care am reperat apendicele xifoid), peste mâna situată pe stern
fără ca degetele să se sprijine pe torace.
Cu coatele întinse, cu braţele perpendicular pe stern, linia umerilor să fie paralelă cu linia
longitudinală a pacientului se fac compresiunile astfel încât să înfundăm sternul cu o adâncime de
aproximativ 4–5 cm (numărând cu voce tare „şi 1 şi 2 şi 3 şi 4 şi 5’’). Frecvenţa compresiunilor
externe trebuie să fie de 80-100/min.

2. Victima nu respiră, dar are puls

prima etapă de acţiune constă în efectuarea unui număr de 10 ventilaţii artificiale;
 se va anunţa 112, solicitând ajutor medical calificat;
 vă reîntoarceţi, reevaluaţi starea pacientului şi acţionaţi în funcţie de ceea ce veţi constata. În cazul
în care situaţia va fi nemodificată se va continua ventilaţia pacientului, verificând periodic pulsul
pacientului.

23
 3. Victima respiră şi are puls
 dacă victima respiră şi are puls, dar este inconştientă o veţi aşeza în poziţia laterală de siguranţă;
 îngenunchind lângă victimă, veţi elibera căile aeriene prin hiperextensia capului şi ridicarea
bărbiei;
 aşezaţi braţul cel mai apropiat al victimei în unghi drept faţă de corp, iar antebraţul se îndoaie în
sus;
 veţi trece celălalt braţ al victimei peste torace aşezând dosul palmei pe obrazul victimei;
 veţi ridica genunchiul (cel opus faţă de dvs., în calitate de salvator) victimei, trăgându-l în sus şi
menţinând piciorul pe pământ;
 cu o mână veţi prinde umărul opus faţă de dvs. şi cu cealaltă mână genunchiul pacientului;
 îl veţi întoarce lateral spre dvs., vă asiguraţi că se sprijină pe genunchi şi pe cot, rearanjaţi capul în
hiperextensie şi îi deschideţi gura;
anunţaţi la 112 solicitând ajutor medical calificat;
 vă reîntoarceţi apoi la victimă, reevaluaţi situaţia şi supravegheaţi pacientul până la sosirea
echipajului medical.

Dezobstrucţia căilor aeriene superioare

 pacient conştient
Obstrucţia căilor aeriene înseamnă blocarea căilor aeriene superioare cu un bol alimentar sau
un corp străin. Victima se va sufoca. Obstrucţia poate fi incompletă sau completă. Daca victima este
conştientă va indica acest lucru prin prinderea gâtului cu o mână sau cu două mâini.
În cazul obstrucţiei incomplete respiraţia este zgomotoasă, pacientul este aplecat în faţa şi
încurajat să tuşească.
Dacă aceasta nu dă rezultate va trebui să încercaţi o altă manevră, numită manevra Heimlich –
se aplică atunci când obstrucţia devine completă. Apropiaţi-vă de victima din spate, cuprindeţi-l pe
sub braţe, îndepartaţi picioarele, aşază-ţi o mână la mijlocul distanţei dintre ombilic şi apendicele
xifoid.
Aceste mişcări vor comprima diafragmul care la rândul lui va comprima plămânii şi presiunea
creată în bronhii va arunca corpul străin în cavitatea bucală. Faceţi aceste mişcări până eliberaţi căile
aeriene.
 pacient inconştient
Dacă victima devine inconştientă, întindeţi-o pe pământ şi aplicaţi aceeaşi manevră,
încălecând picioarele victimei. Reperaţi locul, aşezând podul palmei la mijlocul distanţei dintre
ombilic şi apendicele xifoid. Aşezaţi cealaltă mână peste aceasta (ca la masajul cardiac) şi faceţi
compresiuni cu mişcări bruşte în adâncime şi în sus.
Repetaţi aceste mişcări de 4-5 ori după care, întorcând capul victimei într-o parte, verificaţi cavitatea
bucală a acesteia pentru a îndepărta bolul alimentar sau corpul străin. Dacă acesta nu este vizibil,
încercaţi din nou să ventilaţi, observând dacă intră sau nu aerul. În caz de insucces, repetaţi manevra
Heimlich până când căile aeriene vor fi libere.

Aspiraţia căilor aeriene

Din punct de vedere anatomic, căile aeriene sunt împărţite în căi respiratorii superioare şi
inferioare, limita de separare fiind corzile vocale. Cauzele comune de obstrucţie a căilor repiratorii
superioare includ: limba, ţesuturile moi, sângele, voma, corpii străini şi laringospasmul.
La nivelul căilor aeriene inferioare, obstrucţia poate fi cauzată de secreţii, edem, brohospasm,
sânge şi conţinut gastric aspirat.
Eliberarea căilor respiratorii superioare se face utilizând un aspirator şi o sondă de aspiraţie
dură de tip Yankauer în cazul în care cauza obstrucţiei este un lichid, iar în cazul în care cauza
obstrucţiei este un corp străin dur, cum ar fi un bol alimentar, atunci eliberarea căilor respiratorii se
24
face cu ajutorul manevrei Heimlich.

Ventilaţia pe mască
În cazul resuscitării cardio-pulmonare, materialele de care putem dispune pentru asigurarea
avansată a căilor respiratorii şi a ventilaţiei adecvate includ pipe Guedel sau cală oro-faringiană de
diferite mărimi.
Pipa Guedel poate fi folosită la orice pacient inconştient, rolul ei fiind menţinerea liberă a
căilor aeriene superioare. Pipa de mărime corespunzătoare şsi corect introdusă va apăsa baza limbii
împiedicând căderea acesteia în spate, spre faringele posterior.
Alegerea mărimii corespunzătoare pentru pipă se face prin măsurarea distanţei de la comisura
bucală la unghiul mandibulei.
Introducerea pipei Guedel în cavitatea bucală se face ţinând pipa cu concavitatea în sus. Când
vârful pipei atinge bolta palatină (cerul gurii) se roteşte 180 de grade şi se continuă înaintarea până ce
capătul extern ajunge la nivelul arcadelor dentare.
Măştile de ventilaţie gură la mască de diferite mărimi asigură protecţia salvatorului în timpul
ventilaţiei. La folosirea măştii se asigură o mărime corespunzătoare feţei bolnavului.
Cu capul aşezat în hiperextensie aplicăm partea îngustă a măştii pe baza nasului, plasăm ferm
masca pe faţă şi o menţinem ferm cu degetele de o parte şi de alta a orificiului măştii cu ridicarea
concomitentă a mandibulei cu celelalte degete.

Noţiuni de anatomie a sistemului osteo-articular

Corpul omenesc este împarţit în 4 segmente: cap, gât, trunchi şi membre. Capul
reprezintă segmentul superior şi este format din craniu şi oasele feţei.
Gâtul este segmentul care leagă capul de trunchi.
Trunchiul cuprinde trei regiuni: toracele, abdomenul, bazinul. Toracele este regiunea
superioară a trunchiului, delimitată înapoi de coloana vertebrală, înainte de stern, lateral de cele 12
perechi de coaste şi în jos de muşchiul diafragm. Cutia toracică conţine plămânii, inima, vasele mari,
traheea, bronhiile şi esofagul.
Abdomenul este regiunea de mijloc a trunchiului, conţine organele digestiei: ficat, stomac,
intestin subţire şi gros, pancreasul, precum şi splina şi rinichii.
Bazinul este regiunea inferioară a trunchiului, cuprinde vezica urinară, organele genitale
interne. Portiunea inferioară a bazinului este pelvisul.
Membrele sunt părţi ale corpului legate de trunchi şi se clasifică în:
 membre superioare care cuprind patru segmente: umăr, braţ (partea dintre umăr şi cot), antebraţ
(secţiunea dintre cot şi mână) şi mâna (partea terminală a membrului superior). Centura membrului
superior formează scheletul umărului şi asigură legătura dintre oasele membrului liber şi toracele
osos. Ea este constituită din două oase: clavicula şi scapula;
 membre inferioare care cuprind: coapsa (porţiunea dintre sold şi genunchi), gamba (porţiunea
dintre genunchi şi picior) şi piciorul (partea terminală a membrului inferior). Centura membrului
inferior se compune din două oase coxale. Oasele coxale se unesc înainte între ele, înapoi cu sacrul şi
coccigele, formând peretele osos al unei cavităţi importante numită pelvis.
Aparatul locomotor îndeplineşte funcţiile de mişcare ale diverselor părţi ale corpului. Este
alcătuit din sistemul osteo-articular specializat pentru funcţia de susţinere şi sistemul muscular pentru
funcţia de mişcare.
Oasele au rol în susţinerea muşchilor şi menţin poziţia verticală a corpului. Articulaţiile permit
mişcările oaselor. Ele sunt mobile, semimobile şi fixe.
Muşchii efectuează mişcările. Ei sunt înseraţi pe oase şi produc mişcarea lor prin contracţii.
Deosebim două categorii de muşchi: muşchii scheletici fixaţi pe oase sau muşchii striaţi, care dau

25
contracţii şi care servesc pentru mişcările corpului. Muşchii viscerali sau muşchii netezi sunt muşchii
organelor interne.

Evaluarea primară a pacientului traumatizat

În cazul pacienţilor traumatizaţi foarte important este să ştiţi exact ce trebuie şi ce nu

trebuie să faceţi. Orice greşeală comisă poate agrava starea bolnavului punându-i viaţa în
pericol.
Obiectivul principal urmărit în cazul pacienţilor traumatizaţi constă în asigurarea tratamentului
precoce şi corect pentru ca acest lucru poate îmbunătăţi semnificativ ulterior reabilitarea bolnavului.
Deci principiul fundamental care trebuie să conducă comportamentul dvs. în timpul unei urgente este:
a nu agrava starea victimei!
Secvenţele urmărite în cazul acestor situaţii sunt similare cu cele întâlnite la pacienţii
fără traumatisme.
Evaluarea zonei şi siguranţa salvatorului rămân în atenţia dvs. Dacă este necesar, se încep
imediat manevrele de resuscitare, excepţie fiind situaţia în care se constată existenţa unei hemoragii
masive, situaţie când se realizează hemostaza, apoi se vor începe manevrele de resuscitare.
În toate cazurile de traumă se are în vedere posibilitatea existenţei leziunii de coloană
cervicală. Suspiciunea existenţei leziunii de coloană cervicală apare:
 la orice pacient politraumatizat (pacienţii care au mai mult de două leziuni din care cel puţin
una pune viaţa în pericol);
 la orice pacient care a suferit un traumatism la nivelul capului;
 la orice pacient care prezintă traumatism la nivelul toracelui în apropierea capului;
 la orice pacient conştient care acuză dureri la nivelul gâtului;
 la orice pacient care prezintă deformări la nivelul gâtului;
 la orice pacient care prezintă un status mental alterat (aflaţi sub influenţa alcoolului).
Infirmarea suspiciunii de leziune la nivelul coloanei cervicale se poate face numai pe baza
examenului radiografic. Atenţie sporită trebuie acordată imobilizării coloanei vertebrale cervicale.
Pentru acest lucru folosiţi gulere cervicale (rigide, moi, dintr-o bucată, din două bucăţi).

Traumatismele osteo-articulare

1. Fracturi şi imobilizarea lor

Fracturile sunt leziuni ce apar în urma acţiunii unui traumatism puternic asupra osului,
constând în întreruperea continuităţii acestuia. În funcţie de modul de acţiune a agentului vulnerant,
de intensitatea lui fracturile pot fi de mai multe feluri:
 fracturi închise – tegumentele în jurul focarului de fractură sunt intacte;
 fracturi deschise – focarul de fractură comunică cu exteriorul printr-o plagă;
 fracturi directe – în care agentul traumatizant acţionează chiar la locul de producere a fracturii;
 fracturi indirecte – traiectul de fractură apare la distanţa de la locul de acţiune al agentului
vulnerant.
De asemenea, traiectul fracturii poate avea aspecte foarte variate, după mecanismul de
producere: fracture spiroide, fracturi cu înfundare, deplasate. La fel, pot fi fracturi complete,
interesând întreaga circumferinţă a osului sau incomplete (parţiale). La bătrâni sau la persoane cu
diverse afecţiuni osoase pot apărea fracturi în urma unor traumatisme minore, sau chiar la efectuarea
unui pas greşit.
Pentru recunoaşterea unor fracturi sunt două grupe de semne:

26
 semne de probabilitate – durere spontană sau într-un punct fix, exacerbată la palpare sau
mobilizare; impotenţa funcţională a membrului afectat; deformarea şi scurtarea regiunii; echimoze
tardive tumefacţie, edem, creşterea temperaturii locale;
 semne de certitudine (semne sigure) – mobilitate anormală în focar; perceperea palpatorie de
crepitaţii osoase; netransmiterea mişcărilor distal de focarul de fractură; întreruperea evidentă (la
inspecţie sau palpare) a continuităţii osoase.
Metoda cea mai sigură de diagnostic în cazul suspicionării unei fracturi este efectuarea
radiografiei.
Fracturile se pot însoţi de o serie de complicaţii:
 imediate:
 transformarea unei fracturi închise într-o fractură deschisă;
 lezarea vaselor sau a nervilor aflate în vecinătate;
 infecţia focarului de fractură.
 tardive (întârziate):
 cicatrizarea anormală a plăgii osoase (în unele boli cronice);
 pseudartroza (întârzierea consolidării fracturii);
 calusul vicios.
Imobilizarea provizorie a fracturilor se face în scopul împiedicării mişcărilor fragmentelor
osoase fracturate, pentru evitarea complicaţiilor care pot fi provocate prin mişcarea unui fragment
osos.
Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de lungimi şi lăţimi
variabile, în funcţie de regiunile la nivelul cărora se aplică. Pentru a avea siguranţa că fractura nu se
deplasează nici longitudinal şi nici lateral, imobilizarea trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu,
articulaţiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de fractură.
Înainte de imobilizare se efectuează o tracţiune uşoară, nedureroasă a segmentului în ax. Acest
lucru este valabil numai în cazul fracturilor închise. Fracturile deschise se imobilizează în poziţia
găsită, după pansarea plăgii de la acel nivel, fără a tenta reducerea lor prin tracţiune.
Tipuri de atele speciale:
 atele Kramer (confecţionate din sârmă);
 atele pneumatice (gonflabile);
 atele vacuum;
 atele improvizate din scândură, crengi de copac etc.

A. Fracturile membrului superior

Fracturile claviculei se produc mai frecvent prin traumatisme indirecte şi mai rar directe,
sediul de predilecţie constituindu-l zona medie a claviculei. Poziţia în care trebuie să se efectueze
imobilizarea provizorie este cu cotul de partea bolnavă împins către spate şi în sus.
Fracturile humerusului (braţului) se produc mai frecvent prin traumatism direct. La
imobilizarea fracturii, drept atelă putem folosi chiar toracele de care se fixează segmentul fracturat cu
ajutorul unei eşarfe.
Fracturile antebraţului se produc mai frecvent prin traumatism direct. Imobilizarea fracturii se
poate face cu oricare tip de atelă specială sau folosind atele improvizate.
Fracturile oaselor mâinii se imobilizează pe faţa palmară de la cot la degete.
B. Fracturile membrului inferior
Fracturile femurului se produc prin traumatism direct sau indirect. Pentru imobilizare se
folosesc două atele inegale. Atela mai lungă se aplică pe faţa laterală externă a membrului inferior şi
se întinde de deasupra oaselor bazinului până la călcâi. Atela mai scurtă se aplică pe partea internă şi
se întinde de la regiunea inghinală până la călcâi.
Când femurul este fracturat în apropierea genunchiului imobilizarea se poate realiza folosind o
27
singură atelă trecută prin partea din spate a membrului din regiunea fesieră până la călcâi.
Fracturile gambei sunt foarte frecvente, iar imobilizarea poate fi făcută cu orice tip de atelă.
Fractura de rotulă se produce prin cădere în genunchi, se imobilizează în atele posterioare.
Fracturile costale nu se imobilizează, excepţie făcând situaţia voletului costal. Voletul costal
este minimum dubla fractură la două coaste învecinate. Imobilizarea se face prin înfundarea zonei
respective împiedicând astfel mişcarile segmentelor la acest nivel.
2. Entorsa – formă minoră a traumatismelor articulare, în care nu se pierde contactul
permanent între suprafeţele articulare şi constă din întinderea sau ruptura unuia sau mai multor
ligamente ale unei articulaţii.
3. Luxaţia – leziunea care constă din pierderea contactului normal dintre suprafeţele articulare
ale oaselor care formează o articulaţie (deplasarea capetelor osoase ale unei articulaţii). După modul
de producere, luxaţiile pot fi complete sau incomplete.
Primul-ajutor constă din imobilizarea provizorie a membrului afectat. Accidentatul se
transportă la spital.

Traumatismele părţilor moi

În funcţie de starea tegumentului, acestea pot fi închise (contuzii) sau deschise (plăgi).
1. Contuzii – traumatisme ce rezultă din acţiunea unui agent vulnerant mecanic, care produce
leziuni tisulare, păstrând însă integritatea tegumentelor. În funcţie de forţa de acţiune a agentului
vulnerant, contuziile pot fi superficiale, profunde sau mixte:
 echimoza este forma cea mai simplă de contuzie, ce apare datorită ruperii vaselor sangvine din
ţesutul subcutanat (apare ca o zonă roşie albăstruie, care în câteva zile îşi modifică culoarea, devenind
vânată, apoi galben-verzuie).
 hematomul este o tumefiere dureroasă, de volum variabil, ce apare din cauza acumulării între
ţesuturi sau organe, a unei cantităţi variabile de sânge, prin ruperea accidentală a unor vase sangvine
mai mari.

28
 2. Plăgi – leziuni produse de agenţi mecanici, fizici, chimici. În cazul plăgilor, o mare
importanţă prezintă intervalul dintre producerea lor şi momentul aplicării primului tratament. Astfel, se
consideră o plagă recentă aceea căreia i se aplică tratament într-un interval de 6-8 ore de la producere
(plagă neinfectată), peste acest interval majoritatea plăgilor fiind infectate.
Subiectiv, plăgile sunt marcate prin durere, obiectiv, remarcăm alături de prezenţa plăgii şi
hemoragie de intensitate variabilă, care o însoţeşte.
Tratamentul plăgilor urmăreşte prevenirea complicaţiilor şi obţinerea unei vindecări cât mai
rapide şi de bună calitate şi constă din toaleta locală şi pansarea lor.

Hemoragii

Hemoragia reprezintă scurgerea sângelui în afara sistemului vascular printr-una sau mai multe
soluţii de continuitate. Hemoragia poate fi:
 în funcţie de tipul vasului lezat:
 arterială – în care sângele este de culoare roşu-deschis, bine oxigenat şi tâsneste ritmic,
sincron cu bătăile inimii;
 venoasă – sângele de culoare roşu-închis (mai puţin oxigen, mai mult CO 2), se
exteriorizează cu presiune constantă, relativ modestă;
 capilară – este o hemoragie difuză, fără a se identifica un vas de calibru mai mare ca sursă
principală a hemoragiei.
 în funcţie de sediul sângerării:
 externă – sângele se scurge în afară, printr-o soluţie de continuitate tegumentară (plagă);
 internă – sângele se acumulează într-una din cavităţile normale ale organismului;
 exteriorizată – caracterizată prin hemoragie internă într-un organ cavitar, urmată de
eliminarea sângelui la exterior pe căi naturale:
 epistaxis – hemoragia mucoasei nazale;
 hematemeza – eliminarea pe gură, prin vărsătură, de sânge amestecat cu cheaguri şi
eventual resturi alimentare;
 melena – exteriorizarea sângelui acumulat în tubul digestiv, prin defecaţie. Scaunul
este lucios, negru, moale, de aspectul şi culoarea păcurei;
 hematuria – hemoragia la nivelul aparatului urinar, exteriorizat prin micţiune.
 în funcţie de cantitatea de sânge pierdut:
 mică – se pierde o cantitate de sânge până la 500 ml;
 medie – se pierd 500-1 000 ml de sânge şi apar următoarele semne: agitaţie, ameţeli în
ortostatism;
 mare – cantitatea de sânge pierdută 1 000-1 500 ml, iar semnele clinice sunt următoarele:
paloare, tahicardie, transpiraţii reci, hipotensiune arterială, tahipnee;
 cataclismică – pierderi de sânge de peste 1 500-2 000 ml, tensiune arterială
nemasurabilă, pacient inconştient.
Hemostaza – oprirea sângerării. Ea poate fi spontană în cazul unor hemoragii mici, prin
intervenţia mijloacelor proprii organismului, dar de cele mai multe ori este necesară intervenţia altor
persoane, care să realizeze hemostaza. Hemostaza poate fi provizorie sau definitivă.
Hemostaza provizorie se poate realiza prin:
 Compresiune digitală – compresiunea corect executată pe vasul rănit trebuie să se aplice deasupra
rănii în cazul unei hemoragii arteriale şi sub plagă în cazul unei hemoragii venoase, ţinând cont de
sensul circulaţiei.
Când hemoragia nu poate fi stăpânită prin compresiune exercitată la distanţă, se poate folosi
compresiune directă în care caz compresiunea vasului ce sângerează se face cu degetul introdus direct
în plagă. Această metodă nu poate fi decât de scurtă durată, trebuind să recurgem la alta care s-o
suplinească şi să o completeze.

29
 Pansament compresiv – este una dintre cele mai eficiente metode folosite pentru a realiza o
hemostază provizorie. În lipsa unui pansament steril se poate folosi pentru a pune pe plagă o batistă
etc.
 Garou – aplicarea garoului este ultima variantă la care apelăm. Garoul poate fi improvizat folosind
o curea, cravată, fular, sfoara etc. Se foloseşte doar în cazuri extreme şi în situaţia în care hemoragia nu
se putea controla prin alte metode (amputaţie de membru). Important este oprirea hemoragiei fără a
comprima excesiv ţesuturile.
Garoul, odată cu oprirea sângerării, produce oprirea circulaţiei sângelui în porţiunea de membru
situat dedesubtul lui. Din aceasta cauză, menţinerea sa mai mult de 2 ore poate duce la complicaţii
deosebit de grave. Totdeauna, la montarea unui garou, trebuie ataşat un bilet, care însoţeşte bolnavul, şi
pe care se notează obligatoriu următoarele date: nume, prenume, ora exactă a aplicării garoului. Din 30
în 30 de minute se slăbeşte puţin garoul pentru a permite irigarea segmentului de membru subiacent.
Ridicarea garoului se face doar în condiţii de spital şi de personal competent.
Hemostaza definitivă se obţine prin obliterarea permanentă şi definitivă a vasului care
sângerează.

Pansamente

Acestea se aplică diferenţiat după regiunea anatomică:

 pentru cap, pansamentele se realizează cu ajutorul feşelor, tipică pentru acest segment fiind
capelina care începe cu 2 ture circulare trecute pe frunte, deasupra sprâncenelor, pavilioanelor
urechii după care se trece succesiv înainte şi înapoi (spre rădăcina nasului şi spre ceafă), de mai
multe ori, până când acoperă tot capul. Capetele feşelor se fixează apoi cu câteva ture circulare;
 pentru nas, bărbie, ochi şi urechi se realizează aşa-numitul pansament „în praştie”, cu ajutorul
unei fâşii de tifon de 30-50 cm, despicată la capete, cu o parte centrală nedespicată, care se aplică
la nivelul plăgii, legând capetele tăiate încrucişate;
 la nivelul toracelui şi abdomenului
În cazul plăgilor penetrante (adânci) aflate la nivelul toracelui folosim comprese de dimensiuni
mai mari decât plaga fixate cu benzi de leucoplast pe trei laturi. A patra latură se lasă liberp, nefixată,
permiţând pansamentului să funcţioneze ca o supapă. În timpul inspirului, când toracele se destinde,
pansamentul se va lipi de torace nepermiţând intrarea aerului. Dacă avem o plagă abdominală vom
folosi pansament pe care îl vom fixa pe toate cele patru laturi.

Otrăviri accidentale

Prin otravă se înţelege orice substanţă care prin absorbţia sa în organism provoacă îmbolnăvire
sau moarte. Antidotul este o substanţă care acţionează împotriva otrăvirii şi anulează efectele.
În cazul otrăvirii trebuie avute in vedere:
 identificarea substanţei otrăvitoare;
 determinarea cantităţii absorbite;
 determinarea căii de intrare în organism;
 determinarea timpului scurs din momentul otrăvirii.
Otrăvurile ingerate pot da ameţeală, crampe abdominale, vărsături şi alte tulburări
gastrointestinale. Acestea pot provoca decolorarea buzelor şi a gurii, arsuri sau un miros specific al
respiraţiei.
Procedură: otrăvurile înghiţite nu trebuie diluate. Dacă victima este conştientă puneţi-o să-şi
clătească gura şi ştergeţi-i faţa pentru a elimina orice urmă a otrăvii. Nu provocaţi vărsături decât dacă
medicul indică acest lucru.
Otrăvurile inhalate acţionează în primul rând asupra sistemului respirator şi pot afecta de
asemenea sistemul circulator şi pe cel nervos central.
Procedură: victima trebuie transportată la aer curat departe de sursa de otrăvire.
Otrăvurile absorbite prin piele pot produce iritaţii locale ale pielii şi au efect imediat sau
întârziat asupra sistemului nervos central şi, în consecinţă, şi asupra respiraţiei şi circulaţiei.
30
 Procedură: acestea trebuie îndepărtate prin spălare cu apa caldă şi după aceea cu apă şi săpun.
Otrăvurile injectate pot produce iritaţii ale pielii la locul înţepăturii şi au de obicei efecte mult
mai rapide şi mai importante asupra sistemelor nervos central, respirator şi circulator.
Procedură: otrăvurile injectate trebuie reţinute în zona de injectare. Menţineţi victima cu
membrul afectat la nivelul inimii pentru a întârzia absorbţia.
Actionaţi cât mai repede! Nu pierdeţi timpul în cazul în care otrava nu poate fi identificată
imediat. Cereţi ajutor specializat! Dacă acest ajutor specializat nu este disponibil de urgenţă,
primul-ajutor constă în eliminarea otrăvii sau reducerea efectelor.
În funcţie de eventualitatea producerii unei otrăviri accidentale la utilizarea substanţelor toxice în
procesele de muncă, instrucţiunile de lucru vor cuprinde şi măsurile preventive şi cele de prim-ajutor,
referitoare la noxele specifice fiecărui loc de muncă.
Primul-ajutor nu trebuie să întârzie transportarea victimei la serviciul medical. Nu aplicaţi
respiraţia “gură la gură” în intoxicaţii cu gaze şi vapori.

URGENTE MEDICALE DETERMINATE DE EXPUNEREA LA CALDURA

Generalitati
Se considera ca temperatura medie normala a corpului este de 37º C.
O persoana sanatoasa, aclimatizata cu mediul, poate sa-si mentina aceasta temperatura
conservandu-si caldura intr-un mediu rece si disipand caldura, intr-un mediu cald. Atunci cand o
persoana are o stare de sanatate precara sau este supusa unei calduri, excesive, mentinerea echilibrului
termic solicita foarte mult organismul.
Expunerea prelungita la caldura excesiva poate cauza una sau mai multe din imbolnavirile
urmatoare: crampe calorice, colaps caloric, soc caloric si insolatie. In timp ce fiecare din acestea
prezinta manifestari diferite asupra organismului, regulile de prevenire sunt in mare parte aceleasi.

Prevenire
Si persoanele sanatoase, care se adapteaza mai usor in conditii de ambianta calda trebuie sa ia
anumite masuri de prevedere. Astfel:
 Expuneti-va in mod gradat la asemenea temperaturi ambiante.
 Dozati efortul fizic, pentru a nu suprasolicita mecanismele de termoreglare.
 Inlocuiti pierderea de lichide determinata de transpiratie. Se recomanada sa beti apa la
temperatura camerei cu un mic continut de sare: amestecati 5 g de sare de bucatarie (cca.1
lingurita rasa) cu 1 l de apa pentru a obtine o solutie sarata de 0,5%. Bauturile reci precum si
alcoolul sunt contraindicate.
 Evitati expunerea indelungata la un soare puternic si protejati-va capul impotriva razelor solare
(palarii de paie sau din panza de in).
Tipuri de urgente de expunere la caldura
Crampele calorice
Sunt crampe musculare dureroase care se manifesta de obicei la picioare si la muschii
abdominali, insotite de redori musculare si transpiratie abundenta.
Nu este o imbolnavire si de regula se poate rezolva prin acordarea primului ajutor.
Cele mai evidente semne sunt:
• Transpiratie abundenta
• Crampe musculare localizate la extremitati si abdomen.
Primul ajutor:
 Scoateti victima din ambianta termica calda si asigurati-i odihna intr-un loc racoros.
 Dati victimei constiente sa bea apa usor sarata. Se recomanda un pahar de 250 ml de solutie
salina de 0,5% (I lingurita sare la 1l apa).
 Daca spasmele persista, dupa 10 minute poate fi dat un al doilea pahar.
 Daca spasmele nu au disparut, nu mai oferiti apa. Starea persoanei poate fi mult mai grava si
este nevoie de asistenta medicala.
Colapsul caloric
Epuizarea datorata caldurii, denumita colaps caloric apare atunci cand transpiratia excesiva
31
determina o pierdere mare de apa si saruri si atunci cand conditiile climatice impiedica disiparea
caldurii corpului prin evaporarea transpiratiei.
Munca fizica grea intr-un mediu cald cu umiditate ridicata si purtarea unor haine groase intr-un
climat cald constituie cauze obisnuite
Victima poate prezenta toate sau cateva dintre urmatoarele semne si simptome:
 temperatura corpului usor crescuta;
 puls slab si rapid;
 piele palida, rece si lipicioasa;
 respiratie rapida si superficiala;
 vedere incetosata, ameteli si dureri decap, pana la pierderea cunostintei;
 crampe ale extremitatilor si abdomenului, senzatie de greata si voma.
Primul ajutor este o combinatie de procedee pentru ingrijirea crampelor si a starii de soc.
Procedati astfel:

 culcati persoana intr-un loc racoros, cu picioarele mai sus decat nivelul corpului ;
 Slabiti imbracamintea la gat si talie, scoateti hainele de prisos ;
 Dati victimei constiente sa bea cat poate apa sarata (solutie salina 0,5) ;
 Puneti victima inconstienta in pozitie de recuperare ;
 Supravegheati respiratia ;
 Transportati victima pentru asistenta medicala.
Socul caloric
O expunere prelungita intr-o ambianta termica foarte calda, cu miscare redusa a aerului
determina eforturi intense ale mecanismelor de termoreglare a organismului ducand la deteriorarea
acestora, la incetarea transpiratiei si la cresterea rapida a temperaturii corpului.
Socul caloric apare ca rezultat al prestarii unei activitati cu efort fizic mare la temperaturi foarte
ridicate; chiar daca transpiratia este prezenta, temperatura corpului creste. Daca nu se acorda primul
ajutor, socul caloric poate duce la o continua deteriorare a starii organismului pana la moarte. Este
necesara asistenta medicala imediata.
O victima in stare de soc caloric prezinta urmatoarele semne si simptome:
 temperatura corpului ridicata, ajungand la 42º C pana la 44º C;
 puls rapid si foarte slab;
 respiratie zgomotoasa;
 piele rosie, fierbinte, uscata sau umeda;
 convulsii musculare, stare de greata si voma;
 dureri de cap, ameteli, agitatie;
 evolutie catre o stare de inconstienta si coma.
Temperatura corpului si aspectul pielii sunt cele doua semne care vor evidentia existenta socului
caloric, deosebindu-l de colapsul determinat de caldura.
In cazul colapsului, temperatura corpului este aproape de normal iar pielea e umeda si rece.
Temperaturile foarte ridicate ale corpului precum si pielea fierbinte, rosie, uscata sau umeda in cazul
socului caloric impun acordarea imediata a asistentei medicale, pentru a impiedica deteriorarea
functiilor nervoase superioare si pentru a salva viata victimei.
Primul ajutor
Asigurarea scaderii temperaturii corpului este cea mai urgenta masura in acordarea primului
ajutor in caz de soc caloric. Viata victimei depinde de rapiditatea cu care se actioneaza.
Procedati astfel:
 duceti persoana intr-un loc racoros si umbrit.
 scoateti orice imbracaminte de prisos.
 puneti persoana intr-o baie rece sau stergeti-o cu un burete cu apa rece, in special sub brat,
gat, cap si zona pelviana.
 Asezati victima in pozitie de siguranta, atunci cand temperatura a scazut.
 Controlati temperatura corpului dupa ce aceasta a scazut.

32
  Supravegheati respiratia.
 Transportati persoana pentru aistenta medicala, cu o ambulanta racoroasa.
In tabelul 15.1 sunt prezentate sintetic semnele si simptomele specifice imbolnavirilor acute
cauzate de caldura.

Tabel - Imbolnavirile acute cauzate de caldura – semne si simptome

Semne Crampe calorice Colaps caloric Soc caloric
Temperatura corpului normala usor crescuta ridicata peste 40º C
Puls slab si regulat slab si rapid rapid si foarte slab
Respiratie normala rapida si superficiala zgomotoasa
Stare de constienta constient dureri de cap, vedere dureri de cap, ameteli,
incetosata, ameteala si agitatie, inconstienta si
pierderea cunostintei coma
Aspect al pielii transpiratie in exces palida, rece si rosie, fierbinte si uscata
lipicioasa sau umeda
Reactie musculara contracturi la contracturi la convulsii
extremitati si extremitati si
abdomen abdomen

Insolatia
Este determinata de actiunea directa, brutala si prelungita a razelor solare asupra capului si cefei.
Ele supraincalzesc oasele craniului si acestea mai departe, meningele si chiar substanta cerebrala.
In forma usoara, insolatia se manifesta prin: dureri de cap, ameteli, dureri in regiunea inimii
aparute brusc, nevoia de a urina, piele fierbinte si rosie, ceafa rigida, senzatie de infundare a urechilor,
puls rar, moleseala.
Formele mai severe se manifesta prin: durere de cap foarte puternica, accelerarea respiratiei si a
pulsului, maxilare inclestate, ceafa rigida, lesin.
Primul ajutor consta in :
scoaterea bolnavului de sub influenta razelor solare si asezarea lui la umbra, in pozitie culcat
sau semisezand cu capul ceva mai sus, cu cravata scoasa, descheiat la gat, dezbracat de haine stranse,
cordoane, centuri etc.
- in forma cu puls rapid si respiratie accelerata capul trebuie asezat la nivelul corpului, fara
perna.
- aplicatii reci pe cap (pungi cu gheata, comprese reci).
- Administrarea de bauturi dulci ca ceai sau cafea, sucuri de fructe.
Daca bolnavul si-a revenit, nu va fi lasat sa se expuna din nou la soare.

ACCIDENTE PRIN EXPUNERE LA FRIG

Expunerea la frig poate produce leziuni locale superficiale sau profunde – degerături – sau poate
cauza o răcire generalizată a corpului – hipotermie.
Factorii de care depinde influenţa frigului asupra organismului sunt :
- temperatura mediului ;
- viteza curenţilor de aer, a vântului ;
- umiditatea ;
- gradul de oboseală ;
- imobilitatea şi ortostatismul prelungit ;
- consumul de alcool ;
- încălţăminte sau îmbrăcăminte prea strâmtă ;
- vârsta şi starea fizică a persoanei ;
- gradul de protecţie asigurat de îmbrăcăminte sau de construcţie (adăpost).
33
 Acţiunea vântului asupra temperaturii aerului amplifică efectul de îngheţare asupra pielii umane
expuse. Spre exemplu, o temperatură a aerului static de – 10 grd. C constituie un pericol scăzut dar
aceeaşi temperatură în condiţiile unui vânt de 48 km /h produce un efect de îngheţare de – 33 grd. C.
Viteza
vântul
ui TEMPERATURA(grade Celsius)
(Km/h
)
0 -5 -10 -15 -20 -25 -30 -35 -40 -45 -50
8 -2 -7 -12 -17 -23 -26 -33 -38 -44 -49 -54
16 -8 -14 -20 -26 -32 -38 -44 -51 -57 -63 -69
24 -11 -18 -25 -32 -38 -45 -52 -58 -65 -72 -78
32 -14 -21 -28 -36 -42 -49 -57 -64 -71 -78 -85
40 -16 -23 -31 -38 -46 -53 -61 -68 -76 -83 -90
48 -17 -25 -33 -41 -48 -56 -63 -72 -78 -86 -94
56 -18 -26 -34 -42 -49 -57 -65 -73 -81 -88 -97
64 -19 -27 -35 -43 -51 -59 -66 -74 -82 -91 -98
72 -19 -28 -36 -43 -52 -59 -67 -75 -83 -91 -99
80 -20 -28 -36 -44 -52 -60 -68 -76 -84 -92 100
PERICOL SCĂZUT
PERICOL CONSIDERABIL(ÎNGHEŢ ÎN CÂTEVA MINUTE)
PERICOL FOATRE MARE (ÎNGHEŢ ÎN 30 DE SECUNDE)

34
 Prevenirea vătămărilor produse de frig
Vătămările produse prin acţiunea frigului nu apar dacă respectaţi următoarele măsuri de
prevenire:
- Menţineţi-vă cald ! Purtaţi îmbrăcăminte care păstrează căldura corpului dar fără a da naştere la
transpiraţie. Câteva straturi de îmbrăcăminte uşoară şi comodă asigură o protecţie mai bună decât un
strat de haine groase. Acoperiţi-vă capul pentru a diminua pierderea de căldură. Evitaţi să purtaţi
bijuterii, încălţăminte sau haine care vă strâng;
- Păstraţi-vă cât mai uscat! Evitaţi umezirea cauzată de transpiratie, ploaie sau zăpadă care
contribuie la pierderea căldurii corpului;
- Limitaţi perioada de timp care o petreceţi în frig;
- Nu plecaţi singur. Verificaţi-vă unul pe celălalt pentru a descoperi semne de îngheţ sau de
oboseala în exces;
- Evitaţi oboseala şi odihniţi-vă din când în când în zone adăpostite şi calde;
- Consumaţi produse alimentare cu aport mare de energie şi care se transformă repede în surse de
energie pentru organism;
- Evitaţi tutunul şi alcoolul ! Nicotina afectează vasele de sânge. Alcoolul dă o falsă impresie de
reâncălzire. Ambele potenţează acţiunea frigului asupra organismului.
Reguli generale de acordare a primului ajutor
- Adapostiţi victima, scoţând-o din mediul rece şi asiguraţi-i căldură şi băuturi calde. Camerele
trebuie încălzite foarte încet, asfel încât să se ajungă la o temperatură interioară de circa 20-24 grade C
numai după 3-4 ore;
- Slăbiţi îmbrăcămintea strânsă, scoateţi îmbrăcămintea strâmtă, mănuşile şi inelele.
- Îndepărtaţi hainele umede şi înlocuiţi-le cu îmbrăcăminte uscată,caldă;
- Protejaţi faţa, mâinile sau picioarele cu materiale calde şi uscate sau folosind ca sursă de
căldura propriu dvs. corp;
- Nu aplicaţi direct pe zona îngheţată o sursă de caldură şi nici zapadă sau apă rece;
- Nu forţaţi victima să se mişte inutil, ceea ce poate cauza trecerea sângelui rece de la extremităţi
în interiorul corpului, reducând în continuare temperatura corpului;
- Nu agravaţi leziunea prin manevrele dumneavoastră, trataţi părţile vătămate cu grijă şi
blândeţe, pentru a împiedica o lezare suplimentară a ţesuturilor;
- Dacă este necesar, bandajaţi zonele îngheţate sau băşicate asigurându-vă ca bandajele nu sunt
strânse foarte tare;
- Nu frecaţi zona îngheţată deoarece celulele ţesutului îngheţat conţin cristale de gheaţă care pot
tăia şi distruge acest ţesut;
- Când situaţia o permite, folosiţi băi cu apă caldă la o temperatură de 40 grade C ( o apă mai
fierbinte va cauza dureri foarte mari);
- În cazul în care reâncalzirea se face brusc bolnavul poate intra în stare de şoc, prezintă frisoane,
crampe musculare, somnolenţă, până la pierderea cunoştinţei şi deces după câteva ore;
- Obţineţi asistenţă medicală cât mai curând posibil.

Intocmit,

Lucrator desemnat SSM

PATURCEA AURELIA

35