Sunteți pe pagina 1din 2

ntroducere .

4
Capitolul 1 Geneza planetei .. 5
1.1. Apariția Pământului . 5
1.2. Fotosinteza ... 5
1.3..Stratul de ozon . 5
1.4. Vârsta Terrei 5
1.5. Biosfera .. 6
1.6. Condițiile inedite ale formării Pământului .. 6
Capitolul 2 Apariția vieții 7
2.1.Primele viețuitoare ... 7
2.2.Procesul de evoluție a omului .. 7
2.3. Evoluția numerică a populației lumii .. 9
Capitolul 3 Poluarea 11
3.1. Despre poluare ... 11
3.2. Poluarea apelor .. 11
3.3. Poluarea fonică .. 11
3.4.Poluarea soului ... 11
Capitolul 4 Epuizarea resurselor ... 13
4.1. Resursele naturale .. 13
4.2. Apa 13
4.3.Petrolul ... 15
4.4. Pădurile .. 15
Concluzii . 18
Bibliografie .. 19
Extras din document
INTRODUCERE
Pământul este o planetă activă, dinamică, vie. Viața a transformat Pământul, iar Pământul
continuă să întrețină viața. [1]
Încă de la apariția sa, omul s-a bucurat de darurile Terrei. De atunci și până azi, ființa
umană a evoluat pe foarte multe planuri, această evoluție bazându-se pe nevoia de a-și
însuși continuu elemente ale cadrului natural: fie pentru a le prelucra, fie pentru a se bucura
de ele în forma lor brută, fie pentru a scoate un profit de pe urma lor.
Menținerea vieții pe Pământ și supraviețuirea generațiilor viitoare sunt posibile numai prin
reducerea acțiunilor necontrolate ale omului asupra naturii. De aceea, o importantă
problemă care se pune azi în fața oamenilor este cea a protecției mediului înconjurator.
Omul face parte din natură și a utilizat unele darurile acesteia pentru a-și asigura un anumit
confort, fără să-și dea seama că poate deteriora mediul.
Poluarea este doar una dintre căile majore de deteriorare a mediului,dar există și alte surse
majore de degradare, ca rezultat al activității umane.
Supraexploatarea bogățiilor subsolului, a pădurilor, a pășunilor, a solului, a speciilor de
plante și animale are efecte negative. Drept urmare s-a ajuns la reducerea bogățiilor
subsolului și a suprafețelor împădurite, la distrugerea pășunilor și a solului, la dispariția a
numeroase specii, la degradarea mediului natural prin surpări și alunecări de teren.
Capitolul 1. Geneza planetei
1. Geneza planetei
1.1. Apariția Pământului
La începuturile Universului, în urmă cu aproximativ douăsprezece miliarde de ani, primele
elemente care s-au format au fost hidrogenul și heliul. Reacțiile nucleare care au avut loc în
stelele aparținând primelor generații au produs alte elemente și le-au răspândit în spațiu
sub formă de nori de praf și gaze. [1]
Fig 1.1 Terra (http://ak.picdn.net/shutterstock/videos/1429342/thumb/1.jpg)
Cu cinci miliarde de ani în urmă, unul dintre acești nori a început să se contracte. În centrul
acestuia s-a format o minge rotitoare de praf și gaze, iar forța de gravitație a comprimat
această minge până când a devenit suficient de fierbinte pentru a forma o stea - Soarele.
[1]
Radiația provenită de la tânărul Soare a dispersat mare parte din restul norului de praf.
Resturile au format un disc de praf în jurul Soarelui. În timp, firele de praf s-au unit formând
bulgări de rocă. Acești bulgări s-au ciocnit unii cu alții, uneori fuzionând printr-un proces
numit acrețiune. Încet, în timp, discul de praf s-a transformat în câteva planete, una dintre
ele urmând să devină Pământul. [1]
Pe măsură ce masa Pământului a crescut, câmpul gravitațional al acestuia a crescut și el.
Forța gravitațională a atras praful, formând o minge și comprimând-o până când aceasta
din urmă a început să se topească. S-a format un nucleu dens de metal topit, înconjurat de
o manta din roci compuse din silicați. Vulcanii și reziduurile care s-au ciocnit au ajutat la
alcătuirea formelor de relief a noii planete. [1]
1.2.Fotosinteza
Se apreciază că în urma cu 3,8-2,5 miliarde de ani, prin fotosinteză, bacteriile au eliminat
oxigen în atmosferă, apărând astfel sistemele climaterice. [1]
1.3. Stratul de ozon
Acum 2,5 miliarde - 6 milioane de ani atmosfera se îmbogățește în oxigen și se formează
stratul de ozon. Acest strat protejează Pământul împotriva radiațiilor solare puternice,
favorizând apariția și supraviețuirea organismelor vii. [1]