PROFILAXIA PRIMARĂ ODONTO-PARODONTALĂ

-PROFILAXIA CU FLUOR-

1
I. GENERALITĂŢI: SURSE-APORT, METABOLISM, ELIMINARE

II. RELAŢIA FLUOR-STRUCTURI DENTARE

• 1.Noţiuni de ontogeneză a smalţului
• 2.Doza cariopreventivă, efectul cariopreventiv
• 3.Nocivitatea fluorului

PROFILAXIA CU FLUOR
• 1.Fluorul aplicat sistemic- mecanisme şi metode
• 2.Fluorul aplicat local- mecanisme şi metode

2
COMPOZITIA SMALTULUI DENTAR
Apa + materialul organic umplu spatiul
85% in volume = intercristalin.

faza minerala
Moleculele de acid, fluor, calciu, fosfat, difuzeaza
3% proteine si cu viteze masurabile.

lipide
Fluorul difuzeaza ca ion liber sau ca acid

12% apa fluorhidric prin canalele interprismatice odata cu

acidul care initiaza si intretine procesul carios =>
Inhibarea atacului acid la nivelul suprafetelor
intercristaline.

3
I.GENERALITĂŢI:

SURSE-APORT, METABOLISM, ELIMINARE

 APA – cu conţinut de peste 0,5 ppm , natural sau artificial

 ALIMENTELE – cu conţinut natural de fluor:
- frunzele de ceai (0,5 – 4 ppm)
- unele ape minerale (1,8 – 5,8 ppm)
- condimente – magadi (189 – 83000 ppm F)
 PRODUSELE COMERCIALE stomatologice cu fluor:
- sistemice (tablete, picături)
- cu aplicare locală (geluri, lacuri, soluţii)
 DIVERSE SURSE DE FLUOR:
- contaminarea apei, solului, aerului în zonele cu industre a aluminiului, sau
din fertilizatori cu fluor
- medicamente (tranchilizante, anestezice, etc.) cu fluor, fără contribuţie
majoră
- vesela utilizată la gătit (tetrafluoretilena=teflon, elibereaza F la fierbere)

4
Absorbtia F
Este dependentă de felul sării, deci şi de a ionului de însoţire (Ca, Mg, Fe, Na, P);

Combinaţiile cu Ca, Mg, Fe, sunt greu solubile şi deci greu resorbabile;

Combinaţiile cu Na şi P se resorb aproape în totalitate;

F este transportat de către sânge, repartizându-se ţesuturilor dure (os, dinte), în

proporţie de 90% restul fiind depozitat în ţesuturile moi (rinichi, creier, muşchi);

La nivelul oaselor şi dinţilor, nivelul de F poate creşte în funcţie de concentraţia din

aport, perioada de timp cât se face aportul, vârsta la care se face administrarea.

5
Încorporarea fluorului la nivelul Încorporarea fluorului la nivelul structurilor
structurilor dentare în perioada de dentare în perioada de maturare pre-eruptivă,
maturare pre-eruptivă (McTigue, 2003) comparativ cu perioada post-eruptivă (McTigue,
2003)

Pe cale generală, încorporarea F în hidroxiapatită, determină formarea de fluorapatită şi

fluorhidroxiapatită si depinde de timpul la care a survenit (preeruptiv sau posteruptiv):

6
Preeruptiv
-preeruptiv-smalţul beneficiază de F din fluidul tisular; (date
recente din literatură sugerează o eficienţă cariopreventivă redusă a acestui tip de acumulare de F
la nivelul smalţului).

• După formarea coroanei, înaintea erupţiei dentare, deci

în perioada maturării preeruptive, F din fluidul tisular se
fixează în structurile dure dentare.
• Studii experimentale arată că:
• la limita smalţ-dentină, gradientul este de 100 ppm F,
• la suprafaţa externă a smalţului, valoarea este de 500 ppm F.

7
Posteruptiv
• posteruptiv-creşterea concentraţiei de F de la suprafaţa
dintelui este datorată în exclusivitate F ionic din fluidele
orale, remodelarea generală nemaifiind posibilă;

• valoarea gradientului de F rămâne:

• nemodificată la joncţiunea smalţ-dentină,
• la exterior până la 900 ppm F (în zonele sărace în F) şi 1600
ppm F acolo unde aportul zilnic este de 1 mg F.

8
La nivelul dentinei şi cementului, F se acumulează
numai prin aport pe cale generală.
Dentina conţine de 4 ori mai mult F decât smalţul.

Valoarea se menţine constantă atât timp cât dintele

rămâne vital.
Administrarea F în perioada prenatală nu se mai
recomandă.

9
ELIMINAREA FLUORULUI
Rinichii reprezintă calea de elecţie pentru eliminarea F
din organism.

O mică parte se elimină prin transpiraţie

Prin proces de difuziune ajunge în salivă şi în fluidul

gingival, până la echilibrarea cu concentraţia plasmatică.

10
PIERDEREA FLUORULUI DIN SMALŢ

• FLUORUL LOCALIZAT SUPERFICIAL se poate pierde prin

schimb, difuzie si migratie de la mineral la fluidul ce
inconjoara smaltul.
• FLUORUL LEGAT FERM in cristalele de apatita se poate
pierde doar prin distrugerea cristalului
• eroziuni acide severe,
• resorbtia osteoclastica a tesuturilor mezenchimale

11
II. RELAŢIA FLUOR-STRUCTURĂ DENTARĂ

Cristalele de la nivelul smalţului au formă şi dimensiuni regulate,

creşterea lor fiind controlată de o proteină din smalţ-enamelină. F
interacţionează cu această proteină nepermiţând înlocuirea ei de la
nivelul cristalelor.
Aplicarea F pe cale generală favorizează creşterea regulată a cristalelor.

Acumularea F la suprafaţa dinţilor este continuă până la încheierea

mineralizării dinţilor.

12
1. STRUCTURA FIZICO - CHIMICĂ A ŢESUTURILOR DENTARE MINERALIZATE

a)SMALŢ: Solid poros

• fază cristalină 96%
• matrice: apă/material organic (proteine, lipide), 4%
b) DENTINĂ, CEMENT: porozitate mult mai mare: -
• fază cristalină: ~ 60%
• amestec apă/material organic:~30%

Consecinţe: - acces al fluorului considerabil mai mare decât în smalţ (de aprox. 4x)
capacitate limitată de remineralizare a dentinei, datorită fosfoproteinei (proteină
necolagenică) ce blochează acţiunea fluorului.

Componenţii fazei cristaline:

• Fosfat de calciu cristalizat sub diferite forme, cu diferite solubilităţi şi proporţii Ca/P:
Carbonoapatita (predominantă); fosfat octocalcic cristalizat; fosfat acid de calciu
cristalizat; fosfat acid de calciu anhidru.

13
Mecanismul de remineralizare
Demineralizarea smaltului determina eliberarea ionilor de Ca
si P din hidroxiapatita in saliva care din solutie nesaturata se
transforma intr-o solutie saturata in ioni de Ca si P
Capacitatea tampon a salivei ridica pH-ul la un nivel neutru
iar ionii de Ca si P precipita pe suprafata smaltului
producand un strat de HA mai rezistent la atacul acid;
Daca exista suficiente fluoruri in saliva se formeaza FAP
care este mai rezistenta la atacurile acide comparativ cu HA
 ACŢIUNEA CARIOPROFILACTICA A FLUORULUI
FORMA ACTIVĂ/ Locul
Efecte Substrat acţiunii/ Condiţii de aplicare Efecte determinate Mod de acţiune

DIR. Ţesutul -Fluorul ionic/interfaţa dinte: 1.reducerea -reducerea pH-ului critic

dentar fluide orale. demineralizarii (de la 5,5 la 4,5);
mineralizat -Conc. mică, aplicare 2.accelerarea -creşterea rezistenţei la
frecventă, topică. remineralizării acid;
-Acţionează la pH acid ( 5,5) -scăderea solubilităţii
HAP;
-depunere FHAP şi FAP.
INDIR. Microflora -Fluorul ionic/interfaţa fluide 1.Acţiune
plăcii orale:placă bacteriană. antimicrobiană
bacteriene -Concentraţie mică, aplicare 2.Reducerea
frecventă, locală. mediului acid din
Acţionează la pH 5,5 cavitatea orală.

15
MECANISMUL DE ACTIUNE AL FLUORULUI
• În condiţiile în care este disponibil la suprafaţa dinţilor, fluorul acţionează
prin trei mecanisme principale topice :
• Reducerea demineralizării prin reducerea vitezei de dizolvare a cristalelor
superficiale de smalţ în condiţii acide
• Creşterea remineralizării la suprafaţa cristalelor din stratul superficial şi din
zonele subsuperficiale.
• Inhibarea activităţii bacteriilor sensibile (Streptococ Mutans), prin:
• influentarea structurii membranei celulare, cu scăderea utilizării glucozei necesare
multiplicării celulare si reducerea formării polizaharizilor extra si intracelulari;
• blocarea degradarii hidratilor de carbon la acest nivel prin inhibare enzimatică la
nivelul enolazei, urmată de scăderea productiei de acid;
• La suprafata smaltului reduce energia liberă inhiband aderenta microbiană;
• In salivă si la nivelul plăcii bacteriene determină intensificarea remineralizării
smaltului prin potentializarea tendintei de precipitare a componentelor anorganice,
cu formarea unor cicatrici din cristale de fluorapatită foarte rezistente la atacul acid.

16
 FLUORUL IN SMALTUL DENTAR - VARIANTE STRUCTURALE

1. Fluor incorporat structural, ca parte integranta a retelei

cristaline, cand poate fi localizat:
• in interiorul cristalului, legat ferm
• la suprafata cristalului, adsorbit (puternic sau slab)

2. Ca ion independent (fluorul liber din fluidul intercristalin)

3. Sub forma de cristal secundar (CaF2) depus la suprafata cristalelor

de apatita sau in afara smaltului.

17
DOZA CARIOSTATICĂ , DOZA CARIOPREVENTIVA

• Doza cariostatică - e dată de cantitatea de F ce poate opri evoluţia proceselor

carioase.
• Efectul cariostatic-se referă la acţiunea F de a întrerupe evoluţia proceselor
carioase.
• Doza cariopreventivă-cantitatea de F care aplicat pe cale generală, are efect
cariopreventiv maxim, iar riscul de apariţie a fluorozei dentare este minim.
• Efectul cariopreventiv-fenomenul de prevenire a reducerii leziunilor carioase.
Se obţine prin asigurarea zilnică a 1 mg şi depinde de:
• aportul zilnic
• vârsta la care se începe administrarea
• forma de aplicare, generală sau locală
• intervalul de timp cât se asigură administrarea

18
INTOXICAŢIA CRONICĂ – FLUOROZA DENTARĂ

Apare în condiţiile unui aport crescut (peste 2 -3 mg F/ zi,

din surse cumulate sau singulare) în perioada de formare a
smalţului dentar (până la vârsta de 6 -7 ani).

19
FACTORI DE RISC PENTRU FLUOROZA
DENTARA
factorii individuali

factorii de mediu
FACTORII INDIVIDUALI
MALNUTRITIA. Argument: fluorul se absoarbe mai repede la un copil malnutrit,
pentru ca F nu formeaza complexe insolubile cu alte substante. Contraargument:la
un copil malnutrit depozitarea F este mai lenta datorita unei cresteri osoase lente.

LIMITAREA PERIOADEI DE ALAPTARE– copiii alimentati natural sunt mai putin expusi
la fluoroza

ACIDITATEA URINARA CRESCUTA (dieta este determinantul major al pHului urinar.

pH-ul mai depinde si de anumite medicamente, afectiuni respiratorii si activitatea
fizica) – favorizeaza retentia de F

AFECTIUNILE METABOLICE – pot, de asemenea, sa influenteze retentia de F

(diabet).

21
FACTORII DE MEDIU
Temperatura – influenteaza cantitatea de apa
consumata.

Altitudinea – se presupune ca altitudini de peste 1000 m

ar favoriza aparitia fluorozei dentare (acidoza
respiratorie)
pH-ul apei influenteaza c% de F din apa: apele acide au
c% mai mari de F

22
FLUOROZA DENTARA – GRADE (DEAN)

fluoroza incerta – smaltul prezinta mici linii albicioase.

fluoroza incipienta – smaltul prezinta mici pete albicioase care nu

depasesc mai mult de 12% din suprafata dintelui.
fluoroza benigna – benzile opace cuprind 50% din suprafata dentara.

fluoroza moderata – toate suprafetele dintelui sunt interesate +

abraziune avansata.
fluoroza severa – aspect erodat al dintelui, cu mici cavitati izolate
sau confluate.

23
FORME DE FLUOROZA VERY MILD SI MILD

24
FORME DE FLUOROZA MODERATA SI SEVERA

25
Diagnosticul diferenţial al fluorozei dentare cu opacităţi localizate
sau generalizate ale smalţului:
FLUOROZA DENTARĂ OPACITĂŢI LOCALIZATE SAU
GENERALIZATE ALE
SMALŢULUI
* simetrice * foarte rar simetrice
DISTRIBUŢIE * interesează majoritatea dinţilor * interesează unul sau câţiva dinţi

de elecţie la nivelul marginii frecvent la nivelul feţei vestibulare a

incizale sau ocluzale, fiind incisivilor maxilari, la mijlocul 1/3
vizibilă pe toată suprafaţa incizale.
LOCALIZARE dintelui bine uscat.

placarde opace, orizontale opacităţi bine circumscrise sub formă

difuze, situate dincolo de de pete rotunde sau ovale.
ASPECT striaţiile naturale ale smalţului.

vizibile în lumina reflectată pe vizibile direct în lumina naturală.

EVIDENŢIERE
dinte perfect uscat.
26
Fluorizarea pe cale generala

• Metode
• fluorizarea apei potabile
• fluorizarea sării de bucătărie
• fluorizarea diverselor alimente
• fluorizarea cu tablete

27
EFECTELE FLUORULUI APLICAT PE CALE GENERALĂ, SUNT:

creşterea vitezei de dezvoltare a cristalelor, care în final ating o talie

mai mare
sunt mai uniforme şi mai rezistente la atacul acid

atenuarea reliefului ocluzal şi a taliei dinţilor

întârzierea erupţiei dentare (6-12 luni)

28
Fluorizare generala
Fluorizarea apei
30
Fluorizarea apei
• Nu ofera avantajul libertatii de • Întreaga populaţie este supusă
alegere consumului
 Tabel
Valorile conţinutului de fluor în sursele de apă potabilă în diferite localităţi din Jud. Iaşi (determinat în lunile de vară)
determinate de Institutul de Sanatate Publica Iasi

32
 Argumente în favoarea
fluorizării apei:

• Reducerea numărului si incidenței cariilor dentare

Fig. Fluoroza dentară, forma uşoară Fig. Fluoroză uşoară spre moderată
[http://www.fluoridealert.org/dental-fluorosis.htm ] [http://www.fluoridealert.org/dental-fluorosis.htm]

Fig.Fluoroză moderată spre severă Fig Fluoroză

[http://www.fluoridealert.org/dental-fluorosis.htm] severă[http://www.fluoridealert.org/dental-fluorosis.htm]
 Fluorizarea pe cale sistemică

• WHO – CAOD(+F.apa)=CAOD (-F.apa)

• CDC – F locală

Fig. Indicele CAOD în ţările care folosesc apă fluorizată

 Procentul populatiei in tările în care se aplică
metodele de fluorizare a apei
80
70
60
50
Procent

40
30
20
10
0
Marea
Irlanda Spania S.U.A.
Britanie
Fluorizarea apei 73 10 10 70
Fig. Procentul populatiei care consumă apă fluorizată în Europa şi S.U.A.
În România, 90% din apa potabilă conţine sub 0,5mg F/l.

Majoritatea surselor de apă de adâncime au o concentraţie de fluor superioară (peste 0,5

mg F/l) surselor de apă de suprafaţă.

Alimentaţia utilizată în ţara noastră are un conţinut redus de fluor, astfel încât pentru a
realiza profilaxia cariei dentare, este indispensabil ca fluorizarea să reprezinte una din
metodele principale ale oricărui program profilactic. Apa fluorizată, ca şi sarea de
bucătărie, exercită şi un efect cario preventiv local, prin tranzitarea cavităţii orale.
• Fluorizarea apei, metodă eficientă şi sigură, cu un raport cost-
eficienţă bun, trebuie introdusă şi menţinută acolo unde condiţiile
sociale şi economice sunt acceptabile;
• Cantitatea optimă de F este de 0,5-1 mg F/l;
• Sistemele tehnologice de fluorizare a apei trebuie monitorizate şi
înregistrate cu regularitate;
• Trebuie efectuate studii observaţionale periodice pentru
monitorizarea cariei şi fluorozei dentare.
Fluorizare generala
Fluorizarea sarii
FLUORIZAREA SĂRII DE BUCĂTĂRIE

Se practică în special în Elveţia, Franţa, Ungaria şi recent,

în Romania (insuficient promovată => ineficienţă).

La un consum mediu de 6 g sare/zi, se impune un adaos de

200 – 250 mg NaF/kg sare.

Oferă libertate de alegere.

La copii nu poate asigura un aport optim de fluor.

Efectul cariostatic se instalează la un aport de 1 mg F/zi.

40
Fluorizare generala
Fluorizarea laptelui
 Scoţia (Ziegler, Rusoff et al. Wirz);
20 de
studii Ungaria, Israel (Zahlaka et al.);
efectuate S.U.A.(Legett);
în 10 ţări: Bulgaria (Pakhomov);
China (Bial et al.);
Chile (Marino et al);
Marea Britanie (Woodward, Riley, Knowsley);
Rusia (Kouzmina, Maslak, Pakhomov);
Brazilia (Lopes et al.).
 Argumentele pentru fluorizarea
laptelui
Tehnica simplă

Previne aparitia leziunilor carioase

Favorizează remineralizarea dinţilor

Organizaţia Mondială a Sănătăţii, susţine ca atunci
când sunt introduse programe de fluorizare sa se faca
obligatoriu analiza urinei la copii, ca metodă de
siguranţă.
Fluorizarea cu tablete
ADMINISTRAREA TABLETELOR
FLUORURATE Produs fluorurat Concentratie (mg)

- se recomandă copiilor din Tablete

grupurile „high risk” Zymafluor

EtheDent
0.25mg, 1 mg
0.25mg, 0.5mg, 1mg
- nu se asociază cu alte Luride Lozi-Tabs
Fluoritab
0.25mg, 0.5mg, 1mg
0.5mg
metode de fluorizare Pharmaflur 1.1
Generic sodium fluoride
0.5mg
0.5mg,1mg
generală (fluorizarea apei, Karidium
Luride-SF Lozi-Tabs
1mg
1mg
fluorizarea laptelui, Fluoride,Flura 1mg

fluorizarea sării de bucătărie)

45
RECOMANDĂRI PRIVIND APORTUL ZILNIC TOTAL DE FLUOR (ALIMENTAŢIE + SUPLIMENTE) ÎN
FUNCŢIE DE VÂRSTĂ ŞI GREUTATE CORPORALĂ (ADA Fluoridation Facts, 20 mai, 2002)

Vârsta Greutatea (kg) Doza adecvată* Doza maximă tolerabilă*

(mg/zi) (mg/zi)

0 – 6 luni 7 0,01 0,7

6 – 12 luni 9 0,5 0,9

1 – 3 ani 13 0,7 1,3

4 – 8 ani 22 1,1 2,2

≥ 9ani 40 - 76 2,0 – 3,8 10,0

*1 – aport cu efect maxim de prevenire a cariei dentare fără a produce efecte secundare notabile ( fluoroză dentară
moderată)
*2 – doza maximă de fluor care poate fi ingerată zilnic fără riscul a produce efecte secundare generale, valabilă pentru
aproape întreaga populaţie.

46
 Schema de fluorizare prin tablete-ADA 2000

Unele tablete cu fluor conţin fluorură de sodiu şi xylitol. Fluorura de sodiu acţionează sistemic
(pre-eruptiv), şi topic (post-eruptiv),

Nivelul fluorului ionic în apa de băut(ppm)*

Vârsta Mai puţin de 0.3ppm 0.3-0.6 ppm peste 0.6 ppm

*0.1 părţi per million (ppm) = 1 milligram/litru (mg/L)

†2,2 mg fluorură de sodiu conţine 1 mg fluor ionic

naştere-6 luni NU NU NU
6 luni-3 ani 0.25 mg/zi† NU NU
3-6 ani 0.50 mg/zi† 0.25 mg/zi NU
6-16 ani 1.0 mg/zi 0.50 mg/zi NU

ADA 2000
 Schema de fluorizare prin tablete-ADA 2010

Fluoride Ion Level in Drinking Water (ppm)*

Age
<0.3 0.3-0.6 >0.6
Birth-6 months None None None
6 months-3 years 0.25 mg/day** None None
3-6 years 0.50 mg/day 0.25 mg/day None
6-16 years 1.0 mg/day 0.50 mg/day None
*1.0 part per million (ppm) = 1 milligram per liter (mg/L)
**2.2 mg sodium fluoride contains 1 mg fluoride ion

Table. Fluoride Supplement (Tablets and Drops) Dosage Schedule 2010 (Approved by the American Dental Association Council on Scientific Affairs)21
Important Considerations When Using Dosage Schedule:21
The ADA’s dietary fluoride supplement recommendations remain unchanged in light of
the new guidelines for community water fluoridation in the U.S. released in April
2015 by the U.S. Public Health Service.19

The recommendation for fluoride levels in drinking water was reconsidered in 2015
when it was determined that 0.7 milligrams of fluoride per liter of water (0.7 ppm)
was optimal.

The new recommendation, which was supported by the ADA, does not change the ADA
Council on Scientific Affairs’ systematic review and clinical recommendation for the
use of dietary fluoride supplements that was released in 2010.
 PAUZE ÎN ADMINISTRAREA TABLETELOR FLUORURATE

Se recomandă întreruperea fluorizării prin tablete în perioada de

mineralizare a smalţului la nivelul incisivilor superiori, pentru a
minimaliza riscul de apariţie a “mild fluorosis”:
• La băieţi: între 15 – 24 luni
• La fete: între 21 – 30 luni

Sampaio 2000
• Fluorizarea prin tablete şi picături are aplicaţii reduse ca măsură de sănătate
publică;
• În zonele cu prevalenţă mică-medie a cariei dentare se poate suplimenta cu
0,5 mg F/zi pentru indivizii cu risc, începând cu copiii de peste 3 ani;
• În zonele cu prevalenţă mare a cariei dentare atât la dentiţia temporară, cît şi
la cea permanentă se vor lua măsuri de suplimentare cu F de la vârsta de 6
luni, luându-se în considerare cantitatea de F din apa potabilă din zona
respectivă.
FLUORIZAREA LOCALA
METODE NEPROFESIONALE
METODE PROFESIONALE
Conversia concentratiei fluorului
( % / ppm)
APF (10)(%)(1000) ppm
1.1% 10,000
1.23% 12,300
NaF (4.5)(%)(1000)
0.05% 225
0.20% 900
0.44% 1,980
1.0 % 4,500
1.1% 4,950
2.0% 9,000
5.0% 22,500
SnF2 (2.4)(%)(1000)
0.40% 960
0.63% 1,512

53
Efectul preventiv al fluorului implică trei mecanisme
principale:
• reducerea demineralizării smalţului în condiţii acide
• creşterea ratei de remineralizare la nivelul leziunilor
incipiente
• la nivel bacterian F inhibă enolaza, care reduce rata
glicolitică şi transportul intracelular al glucidelor (Inhibarea
activităţii enzimelor bacteriene şi diminuarea
metabolismului bacterian).
Fluorizarea locală prin mijloace
neprofesionale

Fluorizarea prin paste de dinți

 Fluorizarea prin paste de dinți

• Fluorizarea cu ajutorul pastelor de dinţi cu fluor este recomandată

indiferent dacă există sau nu o altă metodă de fluorizare în
comunitate.
• Scopul utilizării pastelor de dinţi cu fluor este acela de a menţine
permanent o cantitate mică de fluor în cavitatea orală pentru a
ajuta la remineralizarea leziunilor carioase incipiente.
Fluorizarea locală prin mijloace neprofesionale cu paste de dinţi
(după Robertson 2000) (11)

Concentratie Reducerea cariei

METODE
(ppm) (%)
Metode nonprofesionale - paste de dinţi 0.1% F – 1000 ppm
Paste de dinţi SnF2 0.4% 1000ppm
Paste de dinţi NaF 0.2% 1000ppm 20
Gel neutru NaF 1.1% 5000 ppm, pH 7
(NeutroGard)
 Concentraţia şi cantitatea de pastă de dinţi necesară
pentru un periaj dentar

C% F în pastă
Consum de pastă 1 periaj dentar
0.1%F–1000ppm

250 – 500 ppm 1 g pastă - 1mgF/

0.25 g pastă cu concentrație

Copii 1500ppm
1000 – 1500 ppm
Doza toxică –33g – 1500ppm
50g (1000ppm)

Adulţi 1000 – 1500 ppm 1 g pastă

Fluorizarea locală prin mijloace
neprofesionale

Fluorizarea cu soluții
 Fluorizarea locală cu soluții

• Metodă simplă, ieftină, şi eficientă.

• Programele de clătire cu soluţii de NaF 0,2% se pot aplica odată pe săptămână, sau odată la
două săptămâni.
• În Iaşi s-a desfășurat din anul 1999 până în 2009 Programul Naţional de Prevenţie a Cariei
Dentare la copiii din clasele primare, prin clătiri săptămânale cu soluţie Fluorostom (NaF 2%).
• Programul a cuprins un număr de 12500 elevi . Eficienţa programului s-a materializat la copiii
de 12 ani prin reducerea indicelui CAO de la 2,7 în 2000, la 2,27 în 2008.(Dănilă)
61
 Fluorizarea prin metode non-profesionale cu soluţii (după
Robertson (11))

Concentraţie (ppm) Reducerea

METODE
0.1%F–1000ppm cariei (%)
Soluţie-0.05% NaF/ zi 225 ppm 30 – 40

Soluţie-0.4% SnF2 / zi 200 ppm 30 – 40

Soluţie–0.2%NaF/saptam. 900 ppm 30 – 40 după

2 ani
Soluţie-1% SnF2 / săpt 2500 ppm
Soluţie aminofluoruri 5 min/ zi - CHX 250 ppm
Fluorizarea locală prin mijloace
profesionale

Fluorizarea locală cu solutii

Principalele soluţii fluorurate utilizate sunt:
• Soluţia de fluorură de sodiu (NaF) 2%;
• Soluţia de fluorură de Staniu (SnF)8%;
• Soluţia de fluorură fosfatică acidulată (APF);
• Aminofluorurile (Fluoramin);
• Fluorofosfatul acidulat (APF—acidulated phosphat-fluoride);
• Monofluorofosfatul de sodiu (Na3P03F);
• Hexafluorozirconatul de staniu;
• Fluorosilanii.
 Indicații Avantaje Dezavantaje
Soluţia de fluorură de sodiu NaF +sol. neutră de NaF 2%F 20000 ppm
-

Se aplică de 3 ori pe an, timp de 3 – 8 minute – - este stabilă în recipiente de plastic; - sunt necesare patru serii de aplicări legate de erupţia dinţilor
reduce apariţia cariei dentare cu 40-50% - relativ insipidă; temporari şi permanenţi vârstele recomandate fiind 3, 7,10 si 13
- nu colorează dinţii; ani.
- nu irită ţesuturile moi.
Soluţia de fluorură de Staniu (SnF2) 8% -80.000 ppm se prepară prin amestecarea unor cantităţi egale de SnF (de exemplu soluţia de 1,64% se prepară prin amestecarea a
3,28%SnF şi apă distilată)
- se aplică la interval de 6 luni începând cu - reducerea numărului de bacterii pe un interval de 10 - nu este stabilă în soluţie, de aceea se prepară înainte de
vârsta de 3 ani; săptămâni(SnF2, 1,64% aplicată în sanţul gingival) aplicare;
- reduce apariţia cariei dentare cu 40-50% - prezintă avantajul ca ajută la depistarea leziunilor - gust neplăcut, dificil de aplicat la copii;
carioase incipiente), - colorează în brun smalţul hipo- şi demineralizat şi obturaţiile
din cimenturi ionomere de sticlă;
- produce iritaţii gingivale;
- prezenţa ionilor de staniu poate influenţa interpretarea unei
radiografii, de aceea, nu se recomandă aplicarea locală înainte
de efectuarea unei asemenea investigaţii.
Soluţia de fluorură fosfatică acidulată (APF- Acidulated Phosphate Fluoride) 1,23%- 12300 ppm cu următoarea compoziţie: fluorură de sodiu (NaF) 2%, acid fluorhidric (HF)
0,3% si acid ortofosforic (H3P04) 0,1 M, pH=3,5.
- aplicaţiile se fac o dată la 6 luni sau de câte - este stabilă în recipiente de plastic; - prezintă agresivitate faţă de restaurările composite şi de
ori este necesar, în funcţie de situaţia clinică; - gustul este mai plăcut ca cel al SnF2; porţelan (se acoperă cu ceară, deoarece acidul fluorhidric
- reduce apariţia cariei dentare cu 28 – 29% - nu colorează smalţul; conţinut poate grava acest material)
- nu irită ţesuturile moi;
- este uşor acceptat de pacient;
- este foarte eficientă.
Aminofluorurile (Fluoramin) – soluţii bicomponente, prezintă o eficienţă superioară soluţiilor monocomponente: SnF2 (1,64% F) + APF (0,31%F).
- se aplică numai după vârsta de 4 ani, de două - scăderea solubilităţii smalţului; - trebuie evitat contactul prelungit cu mucoasa.
ori pe an - bactericidă - distruge membrana celulară;
- bacteriostatică - inhibă formarea plăcii bacteriene
- inhibă glicoliza aerobă şi anaerobă;
- opreşte sinteza intracelulară de polizaharide.
- proprietăţile tensioactive ale aminelor, cresc de patru
ori timpul de contact cu placa bacteriană.

[ Concentratie 0.1%F–1000 ppm

Fluorizarea locală prin mijloace
profesionale

Fluorizarea locală cu geluri

Indicaţiile şi timpii de aplicarea a gelurilor
fluorurate

Aplicare Indicaţii
o dată pe săptămână , timp de 1 – 6 săptămâni Desensibilizare
(NaF–2%-1%F- /10.000ppm*F-)
se aplică o dată sau de două ori pe an (APF–2,26%– Profilaxia cariei
1.23%F, 12.300ppm*F la pH – 3.5) dentare
Risc cariogen mare
În combinaţie cu clorhexidina Reducerea cantităţii de
placă bacteriană
*0.1%F–1000ppm
 APF (Fluorură Fosfatică Acidulată)
1,23 % F-, pH = 3,5
Indicaţii:- desensibilizare, o dată pe săptămână , timp de
1 – 6 săptămâni
- profilaxia cariei dentare: de două ori pe an
- Are proprietăţi tixotropice

Spume fluorurate
2,0 % NaF, pH neutru
Indicaţii şi protocol clinic - aceleaşi ca la APF
Fluorizarea locală prin mijloace
profesionale

Fluorizarea locală cu lacuri

 Fluorizarea locală cu lacuri

• DURAPHAT –2,26% F sub formă de NaF,

• ELMEX PROTECTOR –conţine aminofluoruri încorporate într-un lac de poliuretan
autopolimerizabil;
• EPOZYLATE –lac protector de lungă durată care are încorporat monofluor
disodic într-un lac de poliuretan autopolimerizabil.
• Reducerea incidenţei cariei dentare între 30 şi 38%,
 Fluorizarea prin aplicaţii locale profesionale de lacuri
fluorurate
(după Robertson 2000)

Concentrație (ppm)
PRODUS FLUORURAT Reducerea cariei (%)
0.1%F–1000ppm
NaF–1.7% 8.000ppm 40 - 50
NaF–5%-Duraphat ® (Colgate Oral
25.000ppm 50 - 60
Pharmaceuticals) –2,26%F
NaF–5%-Fluor Protector (Ivoclar-
10.000ppm 40 - 50
Vivadent)-1%F(1%Difluorsilane)
NaF–5%-Duraflor® (Medicom® Inc.) 25.000ppm 50 - 60
NaF – 5% PreviDent
 Scheme de aplicare a produselor fluorurate în
diferite situaţii clinice
INDICAŢII DE APLICARE A FLUORURILOR
SITUAŢIE CLINICĂ
INDIVIDUAL PROFESIONAL
Purtător de aparate - Paste de dinţi cu 1000 – 1500 ppm F, 2 periaje /zi - dispozitive cu eliberare lentă
ortodontice, punţi - Clătiri cu sol. NaF, zilnic (0,05%)/ săptămânal (0,2%). de fluor pe dinţi
dentare, gravide cariosusceptibili
Hiposialie, xerostomie - Paste de dinţi cu 1000 – 1500 ppm F, 2 periaje /zi - aplicaţii lunare profesionale de
- Clătiri cu sol. NaF, zilnice (0,2%), în special după mese. gel fluorurat (12.300 ppm)

Eroziune dentară - Paste cu 1000 – 1500 ppm F, 2 periaje /zi, cu periuţe

„soft”.
- fluorizare individuală cu gel (5000 ppm), seara înainte de
culcare
Hiperestezie dentară Aplicaţii repetate de produse
fluorurate:
- lacuri;
- geluri neutre (NaF 2%);
- soluţii (2% sau 8%).
 Recomandari
Pastele de dinţi trebuie să conţină etichete care să avertizeze părinţii
pentru a supraveghea copiii sub 6 ani, astfel încît să folosească o cantitate
mai mică de 5 mm (0,25 g) pastă pentru fiecare periaj dentar.

Programele de clătiri orale în şcoli sunt recomandate comunităţilor în care

nivelul de F în apa potabilă este scăzut, iar carioactivitatea este medie şi
mare; în comunităţile cu nivel optim de F în apă, aceste programe nu sunt
indicate;
Clătirile orale cu soluţii fluorurate nu sunt indicate la copiii cu vârsta sub 6
ani.
Soluţiile fluorurate pentru aplicaţii topice au fost înlocuite cu geluri datorita facilitatii in aplicare.

Cel mai folosit gel utilizat conţine 2% NaF sau 1,23% APF.

Reducerea cariei dentare în cazul utilizării gelurilor fluorurate pentru aplicaţii profesionale este între 40-
50%.

Lacurile fluorurate au avantajul de a putea fi aplicate exact în zonele retentive sau afectate, iar înglobarea
de răşini cu vâscozitate foarte redusă, uneori şi cu priză fotoindusă, au o capacitate de adeziune crescută.
Prin conţinutul în substanţe antiseptice (timol, clorhexidină) acestea prezintă şi rol antibacterian.
Administrarea produselor fluorurate se realizează
diferenţiat în funcţie de vârstă, concentraţie, risc
cariogen însă, anumite situaţii clinice impun
realizarea unui protocol de administrare a acestora.