Familia de Medici este nu doar celebră, ci de-a dreptul emblematică pentru

Renașterea italiană. Ascensiunea acestor oameni – de la nivelul de modești

negustori de lână până la statutul de mare dinastie politică – a început cu
Giovanni di Bicci de Medici.
Conspiraţia cardinalilor
Fiind, potrivit relatărilor vremii, un om de afaceri viclean și inovator, Giovanni a
început prin a da bani cu împrumut în Roma și a folosit zestrea primită în urma
căsătoriei sale pentru a fonda o bancă privată în centrul Florenței după care,
Giovanni a câștigat favorurile papalității și familia de Medici a preluat controlul
asupra trezoreriei papale fiind bancherii oficiali ai Papei Martin al V-lea și ai
multor papi care au urmat după el. Mulțumită legăturii cu Biserica, banca
Medici a devenit cea mai importantă și respectată bancă din Europa, gestionând
banii fețelor regale și ai negustorilor. Banca a devenit atât de influentă, încât a
emis propria sa monedă, florinul, care a fost acceptat în lumea comerțului și a
afacerilor. Banca lor a fost una dintre primele bănci care au implementat
contabilitatea dublă și puteau să ofere credit pe întregul continent într-o vreme
când împrumutul de bani era considerat un păcat. Fiul primului Giovanni,
Cosimo de Medici și-a folosit bogăția și metodele diplomatice pentru a deveni
primul dintre Medici care a condus din umbră Republica Florența.
Un papă pus pe distracţie
Între timp, în mediul papal se urzeau intrigi. Cardinalul Alfonso Petrucci, un om
avid de putere, se străduia, prevalându-se de orice mijloc, să pună mâna pe
coroana papală. Totul a început în martie 1513, când Giovanni Medici, fiul
suveranului Florenţei, a devenit papă, cunoscut sub numele de Leon al X-lea. El
s-a dedicat, din tinereţe, slujirii Domnului, acordând mult timp studiului
teologiei şi legilor bisericeşti. Ca învăţători a avut numai savanţi celebri şi
umanişti, apreciaţi în Epoca Renaşterii. Este interesant faptul că, numai după ce
a fost ales papă, tânărul Medici a fost hirotonit preot, apoi — episcop şi, în
sfârşit, i s-a pus coroana de papă. Alegerea lui Medici a fost primită, peste tot, cu
bucurie. Tinereţea, inteligenţa, abilitatea gândirii, gradul de instruire al noului
papă, toate insuflau încredere pentru o conducere îndelungată şi înţeleaptă. Dar
vai! Papa Leon al X-lea s-a aruncat în atmosfera de desfrâu, pe care o încuraja şi
o întreţinea el însuşi la curtea papală. „Să ne bucurăm de privilegiul papalităţii,
pe care ni l-a dăruit Domnul”, i-a scris Leon al X-lea fratelui său îndată după ce
a fost ales papă. Însăşi ceremonia de încoronare s-a desfăşurat cu un fast
deosebit şi nu amintea cu nimic de austeritatea pe care o propovăduia înaltul
cler.
Leon al X-lea, un iubitor de artă şi circ
Trebuie menţionat că, în timpul pontificatului lui Leon al X-lea, s-au dezvoltat,
cu succes, ştiinţele, artele şi literatura. Rafael, Michelangelo, Corregio, Ariosto
şi alte nume de prestigioşi artişti au dat epocii o strălucire nemaiîntâlnită. Acesta
însă nu a fost meritul papei, talentele amintite erau cunoscute înainte ca
Giovanni de Medici să fi urcat pe tronul papal. Meritul lui a fost că a ştiut şi a
putut să le atragă de partea sa. În ceea ce priveşte religia şi politica, pontificatul
lui Leon al X-lea nu a fost prea strălucit. Giovanni Medici visa să redea familiei
sale dreptul de a fi suverană în Florenţa, pentru că adepţii reformatorului religios
Savonarola alungaseră familia Medici din oraş, tocmai pentru trădarea
idealurilor republicane. Leon al X-lea avea un mod de viaţă dezordonat şi
costisitor. În timpul lui, s-au vândut multe averi ale bisericii, banii curgând în
vistieria papală. Organiza mese copioase, unde se pregăteau cele mai alese
bucate şi delicateţuri; de exemplu, o prăjitură din care işi luau zborul păsări vii;
era însoţit peste tot, de un pitic bufon, care distra lumea cu glume deşuchiate.
Duşmanul din apropiere
În necugetatele şi risipitoarele sale acţiuni, papa era susţinut întotdeauna de
cardinalul Alfonso Alberto Petrucci. Acesta era încântat de papă, dar mai ales de
bogăţiile sale. De aceea, uneori, îl deranjau acţiunile lui Leon al X-lea şi nu atât
faptul că papa a început să aloce mulţi bani pentru întreţinerea şi continuarea
războiului cu ducele Urbino, cât afectarea intereselor de familie.
Când papa l-a înlocuit pe fratele lui Petrucci pe tronul din Siena, cardinalul a
înţeles că a venit timpul să treacă la acţiuni decisive. Cardinalul Petrucci ştia
bine că papa suferea de o boală de stomac, care îl chinuia de mult, şi că acesta se
gândea să se trateze. Medicul papei era florentinul Battista Vercelli. Cardinalul l-
a căutat pe medic şi l-a mituit pentru ca în timpul operaţiei, Vercelli să-i
introducă otravă lui Leon al X-lea. Agenţii papei şi-au amintit că, din neatenţie,
Petrucci s-a exprimat cândva că îl va omorî pe Leon al X-lea. Atunci, au trecut
la un control secret al scrisorilor şi notiţelor cardinalului şi astfel conspiraţia a
fost dată în vileag. Papa, înfuriat, a ordonat să fie arestat doctorul şi l-a
condamnat la o moarte chinuitoare. Descoperindu-se că rolul principal în această
conspiraţie aparţinea cardinalului Petrucci, l-a condamnat şi pe acesta la moarte.
La conspiraţie au mai participat câţiva cardinali, care însă au fost amnistiaţi de
papă. În acest mod deplorabil s-a încheiat viaţa unui om care a iubit prea mult
banii şi a fost orbit de setea de putere.