Psihologia sănătăţii şi

comunicare medicală

2.Stressul psihic

1
 Stressul

= o reacţie generală nespecifică a organismului la acţiunea unor factori

externi (agenţi stressori) (Selye, 1936).

Clasificarea agenților stressori

- în funcție de numărul lor: unici / multipli;
- în funcție de asociere: conglomerați / configurați;
- în funcție de dominanța acțiunii: - principali;
- secundari.
- în funcție de natura lor: - fizici (sonori, luminoși etc.);
- chimici;
- biologici;
- psihologici.

2
 Sindromul general de adaptare (SGA) (Selye)
= totalitatea mecanismelor ce asigură mobilizarea
resurselor adaptative ale organismului în faţa agresiunii
care îi ameninţă integritatea sau homeostazia.

1.stadiul de alarmă : organismul își mobilizează rapid

resursele pentru a răspunde la amenințare.
- activarea SNS pt reacţia de luptă sau fugă:
↑frecvența cardiacă, rata de respirație, TA
- eliberare de hormoni adrenali (cortizol, adrenalină,
noradrenalină)

2.stadiul de rezistenţă : organismul se adaptează la AS;

3.stadiul de epuizare : expunerea îndelungată și

continuă la AS  epuizarea treptată
a energiei de adaptare; organismul
devine vulnerabil la boală.
3
 Agenţii stressori psihologici. Caracteristici
1) au un caracter potenţial stressant – generează SP doar în anumite condiţii.

2) au o anumită semnificaţie pentru individ:

- distressul  un potențial nociv pentru organism; declanșat de agenți stressori

negativi: ameninţare, frustrare (NA > NP), conflict, suprasolicitare, subsolicitare;
 descărcare masivă de cortizol, cu rol în inhibarea limfocitelor Natural Killer
și scăderea imunității organismului.

- eustressul  generat de agenți stressori cu semnificație benefică pentru

individ; cuprinde excitanți plăcuți ai ambianței sau trăiri psihice pozitive, iar
consecințele sunt în general favorabile.
 o creștere a secreției de adrenalină și mai specific, o creștere a secreției
de endorfine;
 repetarea frecventă a eustressurilor se însoțește de o creștere a imunității
antiinfecțioase și antitumorale (acțiune stimulantă a endorfinelor asupra
celulelor NK) => longevitate.
4
3) au caracter anticipativ  evaluarea discrepanţei percepute (corect / nu)
între cerinţe și posibilităţi;
4) parametri de acţiune ai AS: - intensitate;
- durată (inclusiv repetabilitate);
- noutate;
- bruscheţea cu care acţionează.
5) agenţi stressori situaţionali:
- SP situaţionale cauzate de schimbări recente în modul de viaţă
Scala HOLMES-RAHE (1967) = clasament al situaţiilor de viaţă care ar
reprezenta un risc de îmbolnăvire (somatic / psihic / ambele);
> 300 puncte: criză majoră de viaţă.
Scala LINDEMANN (1994) – stressuri profesionale.

5
 Percepţia și evaluarea (appraisal)
agenţilor stressori

Este relativă, influenţată de factori precum:

- tipul de personalitate;
- stressul perceput;
- trăsături cognitive protectoare / cu risc;
- strategii de coping funcţionale / disfuncţionale;
- experienţa anterioară de viaţă.

Modul propriu de evaluare (appraisal)

- se poate schimba;
- influenţează comportamentul.

6
 Încărcătura allostatică
- se referă la procesul adaptativ fiziologic activ prin care organismul răspunde
la evenimentele zilnice și își menţine homeostazia.

„Încărcătura allostatică”

- apare în când stressul este cronic / repetat și este depășită capacitatea de

adaptare a organismului;

- reprezintă „preţul” (în plan fiziologic și / sau psihologic) pe care organismul îl

plătește pentru adaptare.

7
 Reacţiile organismului la stress
•psihocomportamentale:

- cognitive – atenţie, memorie, concentrare scăzute, randament intelectual

redus, blocaj ideaţional, neîncredere în sine, supra / subaprecierea
dificultăţilor;
- afective – anxietate, iritabilitate, enervare, teamă, spaimă, furie, ruşine,
apatie, tristeţe / râs, bucurie, veselie;
- comportamentale: - ca manifestare / exteriorizare a simptomelor psihice;
- compensatorii (consum de cafea, alcool, tutun,
randament profesional scăzut, neglijarea aspectului
fizic).
•somatice :

tulburări psihosomatice (TPS)  boli psihosomatice (BPS)

8
 Neajutorarea învăţată (learned helplessness)
• Seligman, 1965: un experiment pe animale de laborator, care au
dezvoltat diverse tulburări de comportament, după ce au
experimentat un șoc electric de care nu puteau scăpa și asupra
căruia nu aveau nici un control;

• se referă la deficitul motivațional, cognitiv și emoțional care poate să

urmeze expunerii la stressori necontrolabili;

• o persoană nu va încerca să iasă dintr-o situaţie negativă pentru că

trecutul a învăţat-o că este neajutorată;

• Aplicație: modelul diateză-stress al depresiei:

depresia este determinată de sentimentul învățat de neajutorare și
lipsă de speranță rezultat din expectația că răspunsurile la stress și
consecințele stressului sunt independente.

9
 Tipurile psihocomportamentale A, C şi D
1.Tipul psihocomportamental A
Elemente caracteristice:
 ostilitatea si agresivitatea (cognitivă, verbală, comportamentală);
 sentimentul urgenţei si nerăbdarea;
 competitivitatea;
 nevoia puternică de acumulare („workaholic”);
În plan biologic:
 secreţie crescută de: noradrenalină şi adrenalină;
testosteron (apariţia obezităţii);
trigliceride şi colesterol.
Somatic: pot apărea simptome cardiovasculare – HTA şi boală coronariană.
În plan psihoindividual: anxietate, depresie, frustrare, apariţia unor
comportamente patogenetice (fumat, sedentarism, consum excesiv de alcool,
somn insuficient);
În plan psihosocial: izolare socială, stress exacerbat de locul de muncă, lipsa
suportului social.
10
 2.Tipul psihocomportamental C
Elemente caracteristice:
 îşi inhibă trăirile negative, oferind aparenţa de calm, raţionalitate;
 Caracteristici esenţiale:
- evitarea conflictelor;
- negarea si suprimarea emoţiilor (cu precădere a furiei);
- inautenticitatea deschiderii sociale;
- dezirabilitatea socială exagerată;
- excesul de obedienţă;
- nivelul elevat de raţionalitate.
Repercusiuni asupra sănătăţii
 apariţia cancerului prin interiorizarea stressului (↓celulele NK si limfocitele T
helper);
 diminuarea secreţiei de catecolamine şi hiperfuncţia axei hipotalamo-
corticotrope;
 asocierea de comportamente patogenetice (consum de substanţe nocive);
 risc de boli autoimune (artrita reumatoidă, lupus, scleroza multiplă,
fibromialgie).
11
 3.Tipul psihocomportamental D

Elemente caracteristice:

• afectivitatea negativă;
• inhibiţia socială;
• nivele crescute de anxietate, iritare şi stări depresive pe care nu le
exteriorizează, de teama respingerii sociale sau a dezaprobării;
• stima scăzută de sine şi predispoziţii depresive.

Repercusiuni asupra sănătăţii:

- reprezintă un element de risc asociat cu prognosticul şi starea de sănătate

proastă pentru pacienţii cardiovasculari, inclusiv cei operaţi.

12
 Trăsături cognitive protectoare

Autoeficacitatea (self-efficacy) (Bandura,1977)

= convingerea unei persoane în capacităţile sale de a-şi mobiliza

resursele cognitive şi motivaƫionale în vederea îndeplinirii cu
succes a sarcinilor sale.

Locusul de control intern (internal locus of control) (Rotter, 1966)

= convingerea că responsabilitatea pentru eşec, respectiv meritul

pentru succes stau în defectele, erorile, respectiv în aptitudinile şi
calităţile persoanei şi au prea mică legătură cu întâmplarea;

13
Robusteţea psihică (hardiness) (Kobasa, 1979)

= calitatea de a rezista unui stress, unei presiuni psihice sau unor

schimbări, in ciuda dificultăţilor.
- componente:
- locus de control intern;
- implicarea, angajarea şi persistenţa în
scopul propus;
- perceperea schimbărilor de viaţă ca pe
provocări.

Stima de sine

- reprezintă raportul între valoarea proprie individului, percepută de

către acesta şi abilităţile sale de a atinge scopurile dorite.

14
Sentimentul de coerență (coherence) (Antonovsky, 1984)

Componente:
- înțelegerea: persoana consideră că evenimentele de
viață au un înțeles, sunt predictibile și explicabile;
- controlul: persoana consideră că are resursele necesare
pentru a face față solicitărilor;
- scopul: persoana consideră că provocările din mediu au
sens și scop, deci merită a fi înfruntate.

Optimismul

= cognițiile în general favorabile pe care o persoană le are despre

viitor.
- Optimism – realist / nerealist.

15
 Strategii de coping
A. Strategii de neacceptare a confruntării

- sunt automate, inconștiente, rapide, au valoare de soluţie temporară

B. Strategii de acceptare a confruntării

- sunt conștiente, mai lente, consumatoare de energie psihică

16
 A.Strategii de neacceptare a confruntării

- negarea: refuzul acceptării realității;

- comutarea: mecanism defensiv care transormă impulsuri agresive

sau sexuale într-o formă mai acceptabilă, redirecționând emoțiile
într-un scenariu mai sigur

- sublimarea: anumite pulsiuni inconstiente detaşate de obiectele lor

primitive sunt integrate in personalitate, fiind investite cu o valoare
socială pozitivă;

- refularea: trimiterea unui gând inacceptabil la nivel inconștient;

- regresia: trecerea într-un stadiu de dezvoltare psihologică timpurie

care este percepută ca sigură;

17
- proiecția: atribuirea unor gânduri și / sau sentimente pe care
individul le are față de sine sau altă persoană unei terțe persoane
sau obiect;

- intelectualizarea: este o formă de izolare prin care pacientul se

concentrează pe componenta intelectuală a situației, încercând să
se distanțeze de conţinutul susceptibil de a produce anxietate și
emoții negative.

- raționalizarea: reprezintă găsirea de scuze sau explicații pentru

care un eveniment negativ poate căpăta conotații sau interpretări
pozitive;

- formaţia reacţională: reprezintă conversia unor dorințe și impulsuri

care sunt percepute ca periculoase sau inacceptabile, în opusul
lor. Comportamentul persoanei devine opusul a ceea ce ea crede.

18
 B.Strategii de acceptare a confruntării
 Coping direct (de rezolvare a problemei)

- cuprinde eforturile concrete pentru îndepărtarea circumstanţelor

stressante;
- în situaţii potenţial reversibile;
- specific oamenilor cu locus de control intern
- presupune analiza, rezolvarea sau minimalizarea situaţiei
stressante;
- confruntare cu agentul stressor, în cadrul cărora subiectul:
 evocă experienţa anterioară;
 contează pe suportul social (afectiv, material şi motivaţional);
 solicită informaţii şi caută mijloace;
 elaborează un plan de acţiune.
19
 Coping indirect, evitant, centrat pe emoţie

- implică efortul de a regla consecinţele emoţionale ale

evenimentelor stressante sau potenţial stressante;
- în situaţii ireparabile şi ireversibile;
- se centrează pe persoană, pe incapacitatea acesteia de face faţă
stressului;
- cuprinde modalităţi de autoînşelare (confruntare decisivă amânată
sau anulată);
- presupune reglarea consecinţelor emoţionale ale evenimentelor
stressante, şi nu acţiunea concretă asupra lor.

20
 Programe antidistress

 înlocuirea mecanismelor primitive, radicale, dezadaptative cu

mecanisme mai flexibile și mature, care să permită adaptarea în
contexte mai largi și cu consecințe pozitive pe termen lung.

• Exemple:

– Programul Birkenbihl;
– Programul New Start;
– Programul Burns;
– Programul Roy Masters.
 Programul Birkenbihl
• Obiective:
– descărcarea tensiunii emoționale negative prin tehnici precum:
– descărcarea imediată într-un context permisiv (ridicarea tonului vocii, plâns,
lovirea cu pumnul în masă etc.);
– antrenarea unei activități musculare;
– conștientizarea stării de distress.
– relaxarea și meditația prin:
– concentrarea atenției asupra părților corpului aflate în stare de relaxare;
– relaxarea progresivă a maxilarului inferior
– privirea în gol;
– închiderea ochilor pentru câteva minute
– limitarea distressului prin:
– economisirea pierderii de timp și energie cauzate de „frecușurile zilnice”;
– analiza cauzelor care au produs situațiile de criză.
– producerea de eustressuri prin:
– practicarea unor activități din sfera loisir-ului: muzică, sport, dans, vizitarea
unor expoziții, audiții de concerte, plimbări în natură etc.
– eustress familial: retragerea în sânul familiei, dacă există o atmosferă familială
pozitivă.
 Programul New Start

Reprezintă un ansamblu de recomandări, ale căror inițiale

formează acronimul NEW START

N – nutrition (hrană)
E – exercise (efort fizic)
W – water (apă)
S – sun (soare)
T – temperance (echilibru)
A – air (aer)
R – rest (odihnă)
T – trust (credință)
 Programul BURNS
• Cuprinde măsuri de ordin dietetic, fizic și social, concretizate în:

• program de viață regulat;

• dietă bogată în cereale, alimente propaspete, vegetale;
• asigurarea unor momente de repaus prelungit într-un climat de
relaxare totală (audiții muzicale, dans sau lecturi);
• asigurarea unui somn suficient;
• activitate fizică echivalentă cu mersul pe jos a 6 km / zi;
• contacte sociale cu persoane agreabile;
• scăderea sau eliminarea apetitului pentru stimulente și
tranchilizante;
• asigurarea unor motivații personale de ordin biologic și
psihosocial;
• practicarea umorului.
 Programul ROY MASTERS
• are la bază dominarea reacțiilor negative din cursul stressurilor
cotidiene și se poate face pe două căi:
 Creșterea autocontrolului prin:
» Sesizarea intrării în stress;
» Cercetarea cauzelor acestuia;
» Identificarea agenților stresori;
 Realizarea unei veritabile încrederi în forțele proprii prin:
» Respingerea tentațiilor cu caracter efemer și consecințe
nocive asupra sănătății (alcool, cafea, tutun).
• prin realizarea unor exerciții de concentrare și relaxare, a unor
exerciții de control al emoțiilor negative și prin canalizarea stressului
spre activități creative și redobîndirea poziției subiectului în cadrul
propriei familii și în mediul său profesional.