Relatia dintre doua personaje

Alexandru Lapusneanul-Motoc
Prima nuvela istorica din literatura romana, ,,Alexandru Lapusneanul’’ apartine prozei romantice, fiind publicata in
perioada pasoptista, in primul numar al revistei ,,Dacia Literara’’, 1840. Este inspirata din istoria nationala, potrivit
recomandarilor formulate de Mihail Kogalniceanu in manifestul literar al romantismului romanesc, articolul-program
intitulat ,,INTRODUCTIE’’.
Nuvela istorica este o specie literara cultivata de romantici, care se inspira din trecutul istoric ( Evul Mediu) in ceea ce
priveste tema, subiectul, personajele si culoarea epocii (mentalitati, comportamente, relatii sociale, obiceiuri,
vestimentatie, limbaj).
Prezentarea statutului social, psihologic si moral
Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, exceptional, care actioneaza in
situatii exceptionale (scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc, scena mortii domnitorului otravit). Intruchipeaza
tipului domnitorului tiran si crud. El este construit din contraste, are calitati si defecte puternice.
In proza romantica, personajul se afla intr o relatie de antiteza, el fiind construit cu doamna Ruxanda pe tiparul inger-
demon, dar si cu boierul Motoc- caracter tare si caracter puternic.
Motoc, personaj secundar, ce reprezinta tipul boierului tradator, viclean,las, intrigant. Lipsit de sentiment patriotic si
de loialitate, il tradase pe Lapusneanul in prima domnie, iar la intoarcerea acestuia, il linguseste ,,asemenea cainelui
care in loc sa musce, linge mana care-l bate’’.
Evidentierea prin doua episoade/citate/secvente comentate a modului in care evolueaza relatia.
Relatia care se stabileste intre domn si Motoc, se focalizeaza pe opozitia tipic romantica , intre caracter moale si
caracter slab. O scena reprezentativa o constituie capitolul I, care cuprinde expozitiunea cu intoarcerea domnitorului
la tron, dar si intriga, cu hotararea acestuia de a-si relua trronul si dorinta sa de razbunare fata de boierii tradatori.
Acum se contureaza conflictul principal, pentru putere, intre domnitori si boieri si conflictul secundar dintre Alexandru
si boierul care il tradase in prima domnie, Motoc.
Motoc vorbeste in numele soliei, cerandu-i domnitorului sa se intoarca pentru ca norodul nu il vrea. Inteligent si
hotarat, domnitorul intelege ca boierii sunt cei care nu il vor. Dupa plecarea soliei, ramane Motoc, viclean si umil
pentru a-i cere sa se increada in boieri. Raspunsul lui Lapusneanul marcheaza declansarea conflictului secundar,
dorinta de razbunare pentru tradarea boierului in prima domnie. El isi cunoaste adversarul pe care il caracterizeaza
succint ,, Dar tu, Motoace, invechit in zile rele, desprins a te ciocoi la toti domnii, ai vandut pe Despot, m-ai vandut si
pre mine, vei vinde si pe Tomsa, spune-mi n-as fi un natarau de frunte, cand m-as increde in tine?’’.
Bun cunoscator al psihologiei umane, domnitorul foloseste proverbul ,,Lupul parul schimba, iar naravul ba’’, pentru
caracterul tradatorului sau. Cu abilitate ii face o promisiune linistitoare lui Motoc ,,Iti fagaduiesc ca sabia mea nu se
va manji in sangele tau, te voi cruta, caci imi esti trebuitor ca sa ma mai usurez de blestemurile norodului’’. Naratorul
descrie gestul lingusitor al boierului: ,,Motoc ii saruta mana asemenea cainelui care, in loc sa musce, linge mana
care-l bate’’, si comenteaza in stil indirect gandurile personajului :,,Stia ca Alexandru Voda a sa aiba nevoie de un
intrigant precum era el’’.. Planul de razbunare al domnitorului este crud, se indeplineste, in capitolul al III-lea.
Domnitorul asista, razand la macelul boierilor, in timp ce Motoc, disimulat, incearca sa rada ,, ca sa placa
stapanului’’. Lipsit de demnitate, lingusitor si prefacut, la intrebarea domnitorului, daca a procedat bine masacrand
boierii, il incurajeaza pe tiran, spunandu-i ca a procedat ,, cu mare intelepciune’’.
Insa naratorul il caracterizeaza direct cu epitetul ,, marsavul curtezan’’. Acest moment este preambulul razbunarii
domnitorului pentru tradarea lui Motoc. Cand multimea revoltata este intrebata ce doreste strigatul ,,Capul lui Motoc
vrem!’’ starneste spaima vornicului. Este las in fata primejdiei, comportandu-se tragi-comic in timp ce incearca sa-l
determine pe domn sa nu-l dea multimii. Sacrificandu-l pe boier, Lapusneanul se razbuna pentru tradarea acestuia in
prima domnie si manipuleaza multimea revoltata de a carei putere este constient- ,,Prosti, dar multi!
Stapanirea de sine, sangele rece sunt dovedite in momentul pedepsirii lui Motoc, pe care-l ironizeaza pentru falsul lui
patriotism si il ofera multimii- Du-te de mori pentru binele mosiei dumitale, cum ziceai insuti cand imi spuneai ca nu
ma vrea, nici ma iubeste tara. Sunt bucuros ca-ti rasplateste tara pentru sluba ce mi-ai facut, vazandu-mi oastea..’’.
Motoc sfarseste sfasiat de multime ,,Ticalosul boier cazu in bratele idrei acesteia cu multe capete care intr-o clipala il
facu bucati’’. Fara a constitui deznodamantul nuvelei, aceasta secventa este finalul conflictului secundar dintre
domnitor si Motoc, raprezentantul marii boierimi.
Relatia care se stabileste intre domn si Motoc este ilustrativa pentru conturarea a doua caractere opuse. Domnul,
caracter puternic, hotorat, bun cunoscator al psihologiei umane isi foloseste tradatorul pana in momentul in care ii
slujeste interesele, apoi se descotoroseste de el. De cealalta parte, Motoc e un intrigant, priceput, dar cu un caracter
slab, predispus la compromisuri, lingusitor si lipsit de principii.
Cele doua personaje sunt romantice, deoarece apartin exceptionalului prin cruzime, respectiv prin ticalosie, si sunt
portretizate in antiteza. Lasitatea boierului intrigat pun in lumina vointa, hotararea si abilitatea domnitorului.