MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAȚII INTERNAȚIONALE,

ȘTIINȚE POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

DEPARTAMENTUL RELAȚII INTERNAȚIONALE

Problema combaterii separatismului ca izvor al

terorismului.

REFERAT

Conducător stiintific: Ejov Cristina,

Conf.,univ.

Autorul: Ursu Elena

CHIȘINĂU,2017
Cuprins:

1.Definitia separatismului.

2.Cauzele separatismului.

3.Tipurile de separatism.

4.Separatismul in Europa.
Separatismul este o mișcare prin care o entitate sau grup din motive culturale, religioase, sau
guvernamentale, susține sau are o tendință de separare din componența unui stat. În timp ce de
mai multe ori se referă la întregul sistem politic de seccesiune, grupurile separatiste nu pot
solicita nimic mai mult decât o mai mare autonomie.

Cauzele separatismului:

 rezistența victimelor opresiunii, inclusiv denigrarea limbii, culturii sau religiei lor.
 dominația economică și politică a unui grup care nu împarte puterea și privilegiul într-o
manieră egalitară.
 motivații economice: încercarea de a pune capăt exploatării economice de grup mai
puternic sau, dimpotrivă, să scape de redistribuirea economică de la un bogat la un grup
mai sărac.
 conservarea unei religii, limbii sau alte tradiție culturale amenințate.
 putere geopolitică de la despărțire de state mari sau imperii.
 fragmentarea continuă ca și mai multe state să se despartă.
 sentimentul că națiunea a perceput că a fost adăugat la un stat mare prin mijloace
nelegitime.
 percepția că statul nu mai poate sprijini grupul propriu sau a trădat interesele lor.

Tipurile de separatism:

Separatismul religios

Grupurile separatiste religioase doresc să se separe de alte grupuri religioase sau cred că ar trebui
să interacționeze în primul rând cu coreligionarii.

Grupuri separatiste creștine din Indonezia, India, Carolina de Sud .Sionismul a solicitat
crearea Statului Israel ca patrie evreiască, prin separarea de către Palestina. Simon Dubnow, care
a avut sentimente amestecate față de sionism, a formulat autonomia evreiască, care a fost
adoptat în Europa de Est de către partidele politice evreiești, cum ar fi Liga evreiască a muncii
generale din Lituania, Polonia și Rusia și propria Volkspartei înainte de Al Doilea Război
Mondial..Separarea Pakistanului de India (și mai târziu a Bangladesh-ului) a apărut ca urmare a
separatismului din partea musulmanilor.
Separatismul etnic

Separatismul etnic se bazează mai mult pe diferențele culturale și lingvistice decât pe diferențele
reigioase si rasiale , care, de asemenea pot exista. Mișcările separatiste etnice sunt următoarele :

Separatiști tuaregi în Niger și Mali .Dezmembrarea URSS în grupuri sale originale etnice care au
format propriile națiuni cum ar
fii : Armenia , Azerbaidjan , Belarus , Estonia , Georgia , Kazahstan , Kârgâzstan , Letonia , Litu
ania , Republica Moldova , Rusia
, Tadjikistan , Turkmenistan , Ucraina și Uzbekistan .Separatiști ceceni în Rusia (Emiratul
Caucaz).

Separatismul rasial

Unele grupuri de separatiste caută să se separe de alții din cauza rasei umane. Ei se opun
căsătoriei inter-rasiale și integrarea cu alte rase și să caute școli separate, întreprinderi, biserici și
alte instituții; și adesea societăți, teritorii, țări și guverne separate.

Desi tendintele socio-economice mondiale duc cu gandul la desfiintare granitelor dintre tari, un
pericol ameninta majoritatea statelor lumii acesta fiind separatismul. Inceputull a fost dat deja
prin crearea Republicii Independente Kosovo. Cert este insa, ca astfel de tendinte vor continua sa
existe, iar pericolul lor este cu atat mai mare cu cat grupurile care cer separarea devin din ce in
ce mai violente si mai directe in lupta lor pentru „independenta”. Expertii anunta si ei ingrijorati:
in secolul XXI, numai in Europa, vor aparea cel putin 10 noi state.Aceste acte de separare pot
duce si la acte de terorism.

Tara Bascilor este, cu siguranta, exemplul cel mai elocvent al separatismului European. In
Spania traiesc circa 2 milioane de basci, in trei provincii cunoscute sub numele de Tara
Bascilor. Nivelul de trai este unul peste media populatiei spaniole, cele trei regiuni se bucura de
puteri administrative si politice sporite, iar limba basca este una recunoscuta oficial. Si cu toatea
acestea, secesiunea ramane unul dintre dezideratele populatiei basce.
Unul dintre principalii vinovati pentru recrudescenta acestor sentimente separatiste este nimeni
altul decat dictatorul Francisco Franco. In timpul regimului sau, bascii nu aveau voie sa publice
carti sau ziare, nu aveau voie sa foloseasca limba basca, sa isi boteze copiii cu nume traditionale
basce sau sa isi expuna drapelul national. Organizatia Euskadi Ta Askatasuna sau, mai simplu,
ETA, s-a nascut in anul 1959 ca raspuns tocmai la restrictiile extreme ale guvernului Franco.
Chiar daca Tara Bascilor a devenit intre timp o regiune cu o autonomie sporita, teroristii basci
continua sa lupte pentru o independenta totala, sprijiniti fiind si de consangenii lor din sudul
Frantei. De la inceputul ostilitatilor si pana in prezent, circa 900 de persoane si-au pierdut viata
in sangeroasele lupte de strada.

Dar ETA nu este singura problema a guvernului spaniol. Catalunia, o alta provincie autonoma,
din nord-estul Spaniei, lupta pentru independenta totala. Si a facut-o dintotdeauna. Chiar daca
provincia a primit drepturi sporite fata de restul regiunilor Spaniei, catalanii continua sa sustina
ca ei reprezinta o natiune distincta. De aceasta situatie profita si un numar de partide politice de
stanga care cer imperativ o separare completa fata de guvernul de la Madrid. Obiectivul
catalanilor este ca, pana in anul 2014, sa organizeze un referendum care sa decida independenta
Cataluniei. Valencia, o alta provincie spaniola, si-a castigat un statut autonom incepand cu anul
2007.Acţiunile desfăşurate de ETA (Euskadi ta Akatasuna) şi-au sporit gradul de violenţă
începând cu jumătatea deceniului şase al secolului XX, pe fondul evenimentelor din Europa
Occidentală cu privire la statutul minorităţilor. Astfel, Europa a devenit teatrul unor provocări
violente, avându-i ca precedent pe naţinaliştii flamanzi din regiunea belgiană a Flandrei, cât şi
austriecii de limbă germană din Alto Adigio, aceştia manifestându-şi dezaprobarea faţă de regim
prin intermediul tablourilor, manifestaţilor, agresiuniunilor şi al bombelor. Primul program de
atac elaborat de ETA a fost gândit în anul 1964, când s-au şi autointitulat ca „anti-capitalişti şi
antiimperialiştiˮ. Strategia lor se baza pe teoria spiralei acţiune-represiune-acţiune, ceea ce se
traducea concret prin atacuri împotriva armatei spaniole, poliţiei şi gărzii civile care ar provoca,
potrivit teoriei lor, o reacţie a guvernului împotriva întregii populaţii basce, aceasta ducând
implicit la o reacţie din partea bascilor împotriva guvernului, finalizându-se cu o revoluţie
generală. ETA a început testarea acestui program din 1967, printr-o serie de jafuri ale unor bănci,
bombardarea clădirilor guvernamentale şi schimburi armate cu poliţia spaniolă. Terorismul basc
a luat naştere ca o reacţie directă la politicile Franquiste, deşi aparătorii săi susţin că rădăcinile se
afundă adânc în visele frustrate pentru obţinerea independenţei. Primul act al „răzbunăriiˮ sale a
fost revocarea autonomiei fiscale acestor două provincii. În schimb, ca un semn de recunoştinţă
pentru „fidelitateaˮ din timpul războiului civil, Alava şi Navarra şi-au păstrat autonomia fiscală.

Nici Franta nu sta mai bine la capitolul stabilitate. Mai mult, ea are o indelungata traditie legata
de miscarile separatiste de pe teritoriul sau. S-a ajuns pana acolo incat gruparile nationaliste
corsicane s-au infruntat cu armata statului francez chiar in secolul XX, mai precis la mijlocul
anilor '70. Uniunea Nationalista Corsicana si Miscarea pentru autodeterminare sunt cele mai
puternice organizatii de acest gen si ambele dispun de unitati de lupta extrem de bine inarmate si
antrenate. In ultimii 30 de ani, statutul Corsicai a fost modificat de doua ori - in 1982 si in 1990 -
autoritatile locale primind dreptul de a administra economia locala, agricultura, industria
energetica, transportul, educatia si cultura. In urma cu doar cativa ani, guvernul Frantei a
recunoscut existenta natiunii corsicane, decizie retrasa la scurt timp datorita contradictiilor cu
Constitutia Republicii Franceze.In acelasi timp, in nord-vestul Frantei, Armata Revolutionara
Bretona (BRA) si-a inceput activitatea inca de la inceputul anilor '70. Obiectivul acesteia?
"Eliberarea" bretonilor, considerati urmasi ai celtilor veniti din insulele britanice, de sub
"opresiunea franceza". Nascuta ca o copie fidela a Armatei Republicane Irlandeze (IRA),
organizatia bretona apartine aripii extremiste a miscarii nationaliste Emgann, miscare al carei
obiectiv este independenta Bretaniei fata de Franta.

Italia este o alta tara membra a Uniunii Europene care infrunta flagelul separatismului. Liga
Nordului, una dintre cele mai influente miscari secesioniste italiene, a renuntat recent la
pretentiile sale cu privire la independenta nordului industrializat fata de sudul eminante agricol.
Noul obiectiv al Ligii este, in prezent, federalizarea Italiei si dobandirea unei puernice autonomii
a centrelor industriale din nordul Italiei fata de guvernul de la Roma. Nu trebuie uitata nici
miscarea separatista care cere alipirea Tirolului de Sud la Austria, regiune pe care Italia a primit-
o la finalul celui de al doilea razboi Mondial.Marea Britanie are deja una dintre cele mai vechi
si mai sangeroase traditii cu privire la miscarile saperatiste. Tendintele au inceput sa apara cu
precadere in Irlanda de Nord, regiune creata la 2 mai 1921 ca o subdiviziune a Regatului Unit al
Marii Britanii. Pentru 50 de ani, Irlanda de Nord a avut propriul parlament si propriul guvern,
institutii suspendate in anul 1972, si abolite un an mai tarziu. De aici si pana la recrudescenta
violentelor dintre Unionistii protestanti si Nationalistii romano-catolici nu a mai fost decat un
pas. Este, in fapt, o istorie asemanatoare cu cea a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), institutie
creata in anul 1913, care s-a scindat datorita vederilor opuse vis-a-vis de statutul Irlandei de
Nord. IRA a participat activ la razboiul civil din anii 1922-1923, si a ramas tot timpul o
amenintare pentru Unionisti. Obiectivul IRA? Separarea Irlandei de Nord fata de marea Britaniei
si crearea unei Irlande Unite. Cu toate acestea, in anul 1998, IRA a decis sa desfiinteze
majoritatea taberelor de antrenament militar si adoptarea unor strategii diplomatice in atingerea
obiectivelor sale.

Separatismul are o legatura strinsa cu terorismul,deoarece separatismul prin masurile intreprinse

de a se separa din component unui stat pot duce la acte de terorism.Un scop comun al
separatismului si terorismului este cel politic ,deoarece oricare ar fi psihologia de grup sau
motivele personale ale indivizilor care recurg la acte de terrorism si separatism. Prezenţa unor
ţeluri politice este esenţială, acestea separând terorismul si separatismul de alte acte.Pentru
combaterea separatismului,trebuie sa identificam cauzele acestuia sis a le stopam,pentru ca
aceasta miscare de separare sa nu se transforme in acte violente.