Un eseu în favoarea introducerii cotelor de gen în

reprezentarea parlamentară

Democratizarea și emanciparea femeilor sunt procese relativ recente care au

marcat profund dinamica tranziției de la o societate agrariană la una industrială
iar apoi la cea post-industrială. Aceste fenomene nu se pot distinge cu exactitate,
fiecare având implicații complexe pentru toate celelalte. În acest eseu voi
argumenta necesitatea introducerii cotelor de gen în reprezentarea parlamentară
a femeilor, ca element central în problematica egalității de gen.

Până în secolul 19, în aproape toate culturile, femeile au fost excluse din viața
politică. Obțin dreptul la vot în secolul 20 , deseori după cea de-a doua jumătate.
Dreptul de vot a fost însă doar o etapă. Acesta nu a garantat și participarea
efectivă la exercitarea puterii.

Modernizarea și progresul economic au adus cu sine atât modificări culturale în

percepția despre femei cât și democratizarea treptată a instituțiilor. Desigur că
diferențele au scăzut și mai mult prin integrarea femeilor în educație și în piața
muncii. Totuși, progresul este fragil și inconsistent în timp și spațiu.

Putem distinge între trei tipuri de factori care au inhibat sau inhibă participarea
politică a femeilor:

1)Capacitatea reală sau percepută a femeilor de a participa în alegeri. Ne referim

aici la pregătire, susținere sau resurse financiare. Lipsa reală sau resimțită a
acestor capacități reglează oferta de candidate la funcții publice.

2)Disponibilitatea electoratului de a vota femei. Acest factor surprinde

încrederea oamenilor în abilitatea femeilor de a conduce. Niveluri joase ale
acestor indicatori afectează cererea de femei-politician.
3)Mecanismul instituțional democratic care cuprinde totalitatea reglementărilor
sau cutumelor care îngreunează participarea femeilor în viața politică.

Femeile constituie 50% din populație însă reprezentarea în parlament este în

medie de doar 20%. Sunt unele țări în care aceasta tinde chiar spre 0. Acest
decalaj între reprezentare și participare relevă o formă tare a deficitului
democratic. Reprezentarea femeilor în parlament este așadar un indicator foarte
sugestiv al gradului de democrație dintr-o țară. R.Inglehart, P.Norris și Christian
Welzel consideră că este o corelație de 0.65 între egalitatea de gen în parlament
și gradul de democrație.1

De asemenea, egalitatea de gen afectează pozitiv și dezvoltarea economică.

M.M. Diaz observă că o creștere de 1% în reprezentarea femeilor poate fi
asociată cu o creștere de 5% al Indicelui Dezvoltării Umane. Aceasta pentru că
reprezentarea politică determină o îmbunătățire generală a situației femeilor în
societate, întrucât le răspunde intereselor lor specifice. Interesele femeilor sunt și
acum reprezentate de un număr de parlamentare, însă acestea nu ating masa
critică necesară susținerii efective a agendei.

Este așadar nevoie de un stimulent instituțional puternic, eficient și puțin

costisitor pentru a stimula emanciparea politică a femeilor prin asigurarea unei
reprezentări substanțiale. Aceasta cu atât mai mult în România unde
reprezentarea femeilor în Parlament este de doar 11,5%.

O astfel de măsura este impunerea cotelor de gen în reprezentarea parlamentară.

Această măsură nu este una compensatorie menită să inhibe meritocrația
competițiilor electorale ci își propune să asigure un punct de plecare comun
pentru bărbați și femei. Într-o democrație tânără cu puternice influențe
tradițional-ortodoxe, cu diferențe de venituri între bărbați și femei și cu
stereotipii sexiste larg răspândite, șansele unei femei de a participa și câștiga în

1
Inglehart, Ronald F., Pippa Norris, și Christian Welzel. 2002. "Gender Equality and Democracy."Comparative
Sociology, 1(3/4): 325
competiții electorale sunt considerabil mai mici decât ale unui bărbat la fel de
capabil. Din păcate, după atât timp, patriarhatul a fost internalizat chiar și de
femei.

Cota de gen ar avea caracter temporar, fiind eliminată(progresiv) odată cu

emanciparea socio-economică a femeilor și a îmbunătățirea percepției despre
ele. Pe termen scurt, cota de gen are rolul de a impune reprezentarea acestei largi
categorii de cetățeni care altfel nu ar fi posibilă. Pe termen lung, această
reprezentare imbunătățește situația generală a femeilor, fapt ce se va reflecta și
în rezultatele politice naturale ale acestora. Impactul nu este doar unul social sau
economic, ci și cultural. Însăși existența femeilor-politician construiește modele
de succes care motivează și schimbă percepții.

În plus, trebuie să admitem că meritocrația are un rol secund în procesul

electoral. Primează reprezentativitatea iar cotele de reprezentare geografică sunt
o dovadă a acestui lucru. De asemenea, avem și cote pentru minorități, diaspora
ș.a.m.d.. Cota de gen se încadrează perfect în aceeași logică.

Argumentez în favoarea cotei de gen atașate în etapa distribuirii locurilor în

Parlament și nu la nivel de partid, odată cu stabilirea candidaților. Influențând
direct ultima etapă a procesului electoral, ne putem asigura că obținem
rezultatele dorite.

Atunci când se impune partidelor politice o cotă de gen, acestea pot folosi o
multitudine de strategii pentru a îi limita efectul. Spre exemplu, în sistemele de
vot pe listă, femeile pot fi încadrate preoponderent pe locuri neeligibile. Dacă se
reglementează totuși și locul în listă sau dacă vorbim de un vot uninominal,
partidele pot delega candidați-femei în circumscripțiile unde câștigul este cel
mai improbabil. Aceste impedimente fac ca rezultatul măsurii să fie foarte
imprevizibil. Cota de gen impusă la nivelul alocării locurilor aduce rezultatul
exact începând chiar cu primul scrutin electoral.