Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI

MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA


PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

IGIENA ÎN UNITĂŢILE DE
PRODUCERE, INDUSTRIALIZARE ŞI
COMERCIALIZARE A LAPTELUI ŞI
PRODUSELOR LACTATE

Cadru didactic,
Conf. dr. ROIBU CONSUELA

Student: HELM GERLINDE – FLORENTINA


GRUPA 4303, SPECIALIZAREA T.P.P.A
CUPRINS

INTRODUCERE ................................................................................... 2
CAPITOLUL 1. IGIENA ÎN UNITĂȚILE DE PROCESARE A
LAPTELUI ..................................................................................................... 3
CAPITOLUL 2. IGIENA ECHIPAMENTELOR ȘI/SAU
PROCESELOR ............................................................................................... 4
2.1. Condiții de igienă în unitățile de procesare a laptelui ............. 4
2.2. Condiții de igienă a transportului laptelui și a produselor lactate
...................................................................................................................... 4 - 5
2.3. Condiții de igienă la depozitarea produselor lactate ................ 5
2.4. Etapele igienizării (curățarea, dezinfecția) .......................... 5 - 6
2.5. Agenți de curățare ................................................................ 6 - 8
2.6. Reguli generale pentru menținerea stării de igienă ................. 8
CAPITOLUL 3. IGIENA ÎNCĂPERILOR SOCIAL-SANITARE ...... 8
CAPITOLUL 4. IGIENA PERSONALULUI ...................................... 9
CAPITOLUL 5. ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ ÎN
PRODUCȚIE (SEPARAREA FLUXURILOR) ........................................... 11
5.1. Contaminarea microbiologică ............................................... 11
5.2. Contaminarea fizică și chimică ........................................ 11 - 12
CAPITOLUL 6. IGIENA UTILITĂȚILOR ( APĂ, ABUR, AER)… 12
6.1. Apa …………………………………………………………. 12
6.2. Aerul …………………………………………………………13
6.3. Aburul alimentar folosit în industria laptelui ………………..13
CAPITOLUL 7. EVACUAREA DEȘEURILOR ............................. 14
BIBLIOGRAFIE ................................................................................ 15

1
INTRODUCERE

Laptele și produsele lactate reprezintă o bogată sursă de alimentație pentru


populația multor țări, iar volumul comerțului internațional bazat pe aceste produse este
semnificativ.
Scopul acestor reguli de igienă este acela de a stabili măsuri menite să asigure
siguranța produselor și a laptelui, pentru protecția sănătății consumatorilor.
Omul care lucrează în sfera producerii, industrializării sau comercializării laptelui,
are un rol important în realizarea sau limitarea contaminării microbiene, el fiind de foarte
multe ori purtătorul unei importante microflore naturale cu localizări numeroase (piele,
mâini, nas, gură, intestin etc).
Animalele care dau lapte pot fi purtătoare de germeni patogeni pentru om. Fiecare
patogen prezent în lapte poate crește riscul producerii de toxiinfecții alimentare. Mai mult
decat atât, procedurile de obținere a produselor din lapte, condițiile de depozitare, riscul
contaminărilor de la oameni sau mediul de fabricație, pot determina creșteri ale numărului
de agenți patogeni, cu atât mai mult cu cât compoziția multor produse lactate reprezintă un
mediu propice de dezvoltare al acestora.
Laptele și produsele lactate contaminate cu bacterii din genurile Salmonella,
Shigella, Staphylococus, Escherichia colii enteropatogen, Clostridium perfringens etc, pot
produce intoxicații grave la consumatori. Evitarea apariţiei de intoxicaţii se poate face prin
respectarea strictă a normelor de igienă individuală și executarea examenelor medicale
obligatorii la angajare și periodice conform legislației sanitare în vigoare.
Rozătoarele sunt frecvent purtătoare de bacterii patogene și în special de
Salmonella, motiv pentru care se impune combaterea rozătoarelor în mod sistematic, atât
la producătorii de lapte, în unitățile care industrializează laptele, cât și în cele de desfacere.
Mediul înconjurător este prezent în toate fazele de prelucrare, începând cu materia
primă și terminând cu produsele finite. Apa, aerul, solul, dejecțiile și apele reziduale pot
constitui surse de contaminare microbiană a laptelui și produselor lactate.
Microorganismele din sol pot ajunge în lapte prin intermediul diferitelor impurități,
a prafului, resturilor vegetale, acolo unde mulsul se execută neigienic sau laptele este ținut
în condiții necorespunzătoare (pe rampă, neacoperit). Microflora solului poate ajunge şi în
spaţiile de prelucrare şi depozitare a alimentelor, prin intermediul curenţilor de aer, al apei
impurificate, al echipamentului personalului muncitor.
Un alt potențial de contaminare al laptelui poate fi cauzat de reziduurile de
medicamente veterinare, pesticide și alți contaminanți chimici.

2
CAPITOLUL 1.
IGIENA ÎN UNITĂȚILE DE PROCESARE A LAPTELUI

Un factor important pentru garantarea siguranței alimentelor este acela de a proiecta,


implementa și menține un sistem de asigurare al igienei întreprinderii, de la identificarea și
proiectarea unei locații pentru o unitate de prelucrare a laptelui și până la asigurarea
produselor lactate în rețelele de desfacere respectând condițiile de igienă pe întreg
parcursul procesării.
Igiena unei unități constă atât în aplicarea bunelor reguli aplicate echipamentelor,
proceselor, personalului, utilităților, deșeurilor, dăunătorilor, cât și a aspectelor legate de
amplasament, locație, căi de acces, clădiri conexe.
Câteva reguli de igienă referitoare la menținerea la standarde optime a spațiilor
exterioare sunt:
• Trebuie luate măsuri pentru împiedicarea accesului în incintă și în curtea
unității a persoanelor străine;
• Depozitarea gunoiului menajer și a deșeurilor trebuie să se realizeze numai în
spații special amenajate (platforme betonate cu canale de scurgere);
• Containerele de gunoi exterioare trebuie să fie identificate corespunzător,
spălate și dezinfectate. Containerele trebuie să fie închise pentru a minimiza atragerea și
înmulțirea dăunătorilor.
• Trebuie luate măsuri de protecție împotriva pătrunderii dăunătorilor în interior,
măsuri specifice, cum ar fi: dezinsecții prin stropiri ale pereților exteriori cu substanțe cu
remanență mare, efectuarea de deratizări repetate și amplasarea cuștilor pentru rozătoare.
Câteva reguli de igienă referitoare la menținerea la standarde optime a spațiilor
interioare sunt:
o Utilizarea
ustensilelor de igienizare strict
pentru zonele pentru care au fost
gândite;
o Igienizarea
încăperilor începând de la tavan
spre pardoseală cu o anumită
periodicitate (la sfarșit: de
schimb, de zi, de săptămână, de
lună, etc.);
o Păstrarea
ustensilelor de igienizat în spații
închise care să permită circularea aerului.

3
CAPITOLUL 2.
IGIENA ECHIPAMENTELOR ȘI/SAU PROCESELOR

Unitățile din sectorul alimentar nu pot garanta o calitate și o siguranță înaltă a


produselor alimentare, decât dacă posedă o tehnologie de producție avansată, care să se
completeze cu o curățenie și dezinfecție eficientă și o combatere preventivă a dăunătorilor.
Anexele, instalațiile și echipamentele unei societăți care prelucrează laptele trebuie
să fie curatate și dezinfectate cu grijă.
Pentru a putea garanta siguranța produselor finite trebuie să se țină cont de condițiile
de igienă ce trebuie respectate, începând de la producția primară a laptelui, până la
depozitarea produselor lactate finite.

2.1. Condiții de igienă în unități de procesare a laptelui

 Toate utilajele, instalațiile și echipamentele folosite și care vin în contact cu laptele


sau produsele lactate se vor spăla după fiecare întrebuințare cu soluție alcalină
(emulsionează grăsimile și solubilizează proteinele) și soluție acidă fierbinte
(îndepărtează sărurile de calciu); se vor dezinfecta cu soluții adecvate și se vor clăti cu
apă potabilă; trebuie avut în vedere obligativitatea verificării eficienței dezinfecției și a
soluțiilor folosite;
 Substanțele dezinfectante cel mai frecvent folosite în industria laptelui sunt:
hipocloritul de sodiu și cloramina, dintre compușii clorului; soda caustic și soda
calcinată, care au și efect de saponificare a grăsimilor;
 Toate spațiile de producție și depozitare se vor spăla cu jeturi de apă ori de câte ori
este nevoie și se vor dezinfecta zilnic;
 Resturile, subprodusele (zer, zară, lapte, resturi de brânză) se vor păstra în spații
separate, la temperaturi corespunzătoare și se vor evacua la interval de timp astfel
încât să se evite alterarea lor.
 Accesul organelor de control și a personalului în spațiile de producție și în depozitele
pentru produse se va face în aceleași condiții ca ale personalului unității, adică numai
prin filtru sanitar și numai cu echipamentul de protecție sanitară.

2.2 Condiții de igienă a transportului laptelui și a produselor lactate

o Pentru transportul laptelui se vor crea condiții astfel încât salubritatea acestuia să nu
fie influiențată de factorii mediului exterior (caldură, praf, insecte, impurități) și să nu
fie supus deprecierii calitative;

4
o Laptele nu se va transporta decât după ce a fost răcit;
o Recipientele pentru stocarea și transportul laptelui vor fi confecționate numai din
material care nu interacționează cu laptele;
o Recipientele de transport vor fi spălate, degresate, dezinfectate și clătite cu apă
potabilă înainte de folosire;
o Laptele se transportă numai în recipiente bine închise, izoterme;
o Se va evita transportul care să conducă la separarea grăsimii din lapte din cauza
trepidațiilor;
o La efectuarea transportului se va ține seama de durata acestuia astfel încat, în
condițiile date, timpul să nu influiențeze negativ calitatea și salubritatea laptelui;
o Toate produsele lactate se vor transporta numai în ambalaje curate și în condiții de
temperatură care să nu permită degradarea produselor.
o Este interzis a se folosi cisternele destinate transportului de lapte la transportul altor
produse, chiar și alimentare;
o Vehiculele de transport trebuie să fie autorizate/înregistrate și să aibă certificarea că
acestea au fost spălate și dezinfectate înainte de a fi folosite;

2.3. Condiții de igienă la depozitarea produselor lactate

 Se va asigura microclimatul: temperatura, umiditatea, ventilația optimă pentru


produsele respective. În scopul monitorizării permanente a acestor parametrii,
depozitele vor fi prevăzute cu termometre și higrometre necesare.
 Se va efectua periodic, dar cel puțin de două ori pe an, o curățenie general (văruire
pereți, vopsire pardoseală), urmată de o dezinfecție; dezinsecția si deratizarea se vor
efectua conform planului stabilit ori de cate ori este necesar.

2.4. Etapele igienizării (curățarea, dezinfecția)

Pentru a asigura o bună igienizare a unităților din industria laptelui se recomandă


parcurgerea următoarelor etape:
a) Curățarea fizică; d) Clătirea;
b) Prespălarea; e) Dezinfecția;
c) Curățarea cu detergent; f) Clătirea.

a) Curățarea fizică – principii generale

5
Se face:
 dinspre locurile mai curate spre locurile mai murdare;
 dinspre zona cu operații salubre spre cele cu operații insalubre;
 dinspre tavan spre podea;
 dinspre spațiile de lucru către grupurile sanitare și locurile de depozitare a gunoaielor.
După amploare și frecvența în timp, curățarea poate fi:
 Generală – a tuturor suprafețelor unității;
 Curentă – îndepărtarea tuturor reziduurilor solide și a prafului prin ștergere umedă,
spălarea utilajelor și a suprafețelor care se murdăresc curent;
 Permanentă – se face zilnic sau de mai multe ori pe zi dacă este nevoie.

b) Prespălarea
Cea mai importantă componentă pentru operațiunea de curățare este apa. Datorită
proprietăților sale de curățare, apa se utilizează în toate soluțiile chimice de spălare și în
procesele de clătire.
Se spală suprafețele murdare ale utilajelor, pereților și în final pardoseala cu apă la
temperaturi de 50-55 ℃. Prespălarea nu trebuie realizată cu apă fierbinte, deoarece aceasta
poate coagula proteinele din lapte pe suprafața echipamentelor de procesare și nici cu apă
rece, deoarece în acest caz nu se vor îndepărta grăsimile.

c) Curățarea cu detergent a murdăriei


Murdăria în industria laptelui și a produselor lactate este compusă în principal din
grăsime, albumină, săruri, lactoză și microorganisme.
 Lactoza poate fi îndepărtată cu apă caldă; procesul devine dificil când se utilizează
altfel de substanțe;
 Grăsimea se îndepărtează cu apă caldă și soluții alcaline și acide;
 Albumina se tratează cu soliții alcaline. Mari probleme se întâlnesc în spațiile de
depozitare;
Contaminarea microbiologică este cauzată de microorganisme nedorite, cum ar fi :
bacterii coliforme, drojdii, bacterii lactice, germeni patogeni, etc.

2.5. Agenți de curățare

Trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:


- Trebuie să aibă o putere de acoperire mare a suprafețelor;

1
- Să fie solubili în apă, iar după clătirea suprafețelor curatate să nu rămână urme de
substanțe de curățare;
- Să aibă toxicitate cât mai redusă și să fie aprobate pentru industria alimentară;
- Să aibă efecte reduse asupra instalației, utilajului supus operației de curățare;
- Să fie cât mai inodor;
- Să fie ușor de manipulat;
- Să poată fi regenerat și să prezinte capacitate de solubilizare a sărurilor de Ca și Mg
din apa folosită și din impurități;
- Să poată fi degradat pe cale biologică;
- Trebuie să se obțină un efect bactericid ridicat;
- Trebuie împiedicată formarea excesivă a spumei pentru a nu se micșora efectul de
curățare;
Agenții de curățare utilizați în industria laptelui pot fi:
 Substanțe de curățare complexe (detergent)
 Agenti de curatare alcalini si acizi
Agenții de curățare alcalini sunt substanțe bazice, sunt cele mai utilizate în industria
laptelui și au proprietatea de a emulsiona grăsimile și solubilizează protreinele. Ele
acționează în mare parte și ca substanțe bactericide.
Cele mai importante folosite pentru curățare sunt:
- NaOH în soluție de concentrație 1%
- Carbonatul de sodiu (soda calcinată) în soluție de 5-6%
- Fosfații în soluție de 0,5% folosiți la temperaturi de 50 °C
- Silicații alcalini în soluție de 0,1%.
Agenții de curățare acizi sunt utilizați în vederea înlăturării resturilor de săruri de
calciu.
Substanțe acide de curățare:
- Acid azotic - Acid fosforic
d) Clătirea
Clătirea trebuie facută cu apă la temperaturi de 50-55°C prin stropirea suprafețelor
curățate în prealabil chimic. Operația trebuie efectuată până la îndepărtarea totală a
substanțelor de curățare.
e) Dezinfecția
După ce a fost îndepărtată murdăria, pe suprafețele curate trebuie să fie aplicat un
dezinfectant pentru eliminarea microorganismelor.

2
Dezinfecția reprezintă un complex de măsuri care se aplică cu scopul decontaminării
microbiene; aceasta urmarește distrugerea sau reducerea numărului de germeni, până la
limita la care prezența acestora nu creează risc de îmbolnăvire prin boli contagioase.
Substanțele care se folosesc și metodele de dezinfecție aplicate trebuie să aibă drept
rezultat distrugerea a 99 - 99,9% din bacterii.

f) Clătirea cu apă potabilă

Clătirea reprezintă operația finală obligatorie care încheie ciclul operațiilor de


curățare și igienizare. În acest mod se realizează îndepărtarea din sistem a tuturor
resturilor agenților de curățare și dezinfecție.
Clătirea trebuie făcută numai cu apă potabilă, în cantitate suficientă. Operația
trebuie efectuată și repetată până la îndepărtarea totală a urmelor de dezinfectant.

2.6. Reguli generale pentru mentinerea starii de igiena

 Toate echipamentele, instalațiile și ustensilele trebuie menținute pe întreaga perioadă a


procesului tehnologic într-o stare de igienă corespunzătoare.
 La sfârșitul fiecărei zile de lucru și de câte ori este nevoie, canalele de evacuare a
apelor uzuale, structurile auxiliare, pereții spațiilor de manipulare a alimentelor trebuie
igienizate.
 Vestiarele, grupurile sanitare, toaletele trebuie menținute în permanenetă stare de
igienă.

CAPITOLUL 3.
IGIENA ÎNCĂPERILOR SOCIAL-SANITARE

Se referă la vestiare cu duşuri, grupuri sanitare, cameră pentru igiena intimă a


femeilor și spălătorie.
Vestiarele vor fi de tip filtru sanitar, separate pe sexe şi dimensionate după numărul
cel mai mare de muncitori din schimbul principal. Este interzisă amplasarea lor deasupra
sălilor de fabricaţie sau a depozitelor de produse finite.
Vestiarul tip filtru cuprinde:
 spaţii pentru dezbrăcare haine de oraş, cu cuiere şi umeraşe pentru îmbrăcămintea de
stradă;
 spaţii cu chiuvete şi duşuri;
 spaţii pentru echipamentul de lucru (sanitar şi de protecţie);
1
 grupurile sanitare se amplasează la o distanţă maximă de 75 m de cel mai îndepărtat loc
de muncă.
Incăperile social-sanitare vor fi deservite de personal instruit, care nu va participa la
igienizarea secţiilor de producţie. Se interzice intrarea în grupurile sanitare cu echipament
sanitar de protecţie; după fiecare utilizare a toaletelor persoana respectivă trebuie să se
spele pe mâini cu apă caldă (folosind peria de unghii) şi apoi trebuie să se usuce cu un
prosop de hârtie sau la aparatul electric.
CAPITOLUL 4.
IGIENA PERSONALULUI

Presupune executarea controlului medical la angajare și periodic, realizarea igienei


individuale și igiena echipamentului sanitar de protecție.
Angajarea personalului permanent sau sezonier se face numai în baza examenelor
medicale efectuate în prealabil și cu avizul favorabil al dispensarului uman pe raza căruia
domiciliază. Prin aceste examene se urmărește depistarea bolnavilor sau purtătorilor de
germeni și scoaterea lor temporară (până la vindecare) sau definitivă din sectorul
alimentar, pentru evitarea contaminării alimentelor și îmbolnăvirii consumatorilor.
Se interzice accesul la lucru a:
— purtătorilor de microbi patogeni ;
— personalului cu conjunctivite purulente etc.;
— bolnavilor de tuberculoză;
— bolnavilor cu diaree;
— celor cu boli contagioase, cu dermite streptococice și stafilococice etc.
Toate examenele medicale (la angajare și periodice) vor fi înscrise într-un carnet de
vizite medicale, care va sta în permanență la șeful secției unde lucrează muncitorul
respectiv .
Respectarea regulilor de igienă individuală este obligatorie pentru fiecare muncitor.
În condițiile în care muncitorul nu respectă curățenia individuală (a corpului, mâinilor,
hainelor etc), el poate produce contaminarea laptelui și a produselor lactate cu
microorganisme patogene.
Norme obligatorii înainte de începerea lucrului:
— depunerea hainelor de stradă la vestiarele special destinate acestui scop;
— trecerea prin baie sau duşuri pentru îmbăiere, spălarea mâinilor cu apă şi săpun,
dezinfecţia acestora;
— tăierea unghiilor şi strângerea părului sub bonetă sau basma albă;
— îmbrăcarea echipamentului de protecţie sanitară care trebuie să fie curat şi bine
întreţinut.

2
Muncitorii care lucrează în procesul tehnologic nu vor fi folosiţi la activitatea de
curăţenie sau la alte activităţi insalubre.
Conform legislaţiei în vigoare toţi muncitorii din sectorul industrializării laptelui
trebuie să poarte în timpul lucrului echipament, pentru protecţia sanitară a alimentelor, de
culoare albă, care se compune din: halat, şorţ, pantalon, bonetă/basma, cizme de cauciuc
etc, în funcţie de secţia în care se lucrează. Acest echipament trebuie purtat pe tot timpul
lucrului şi menţinut în stare perfectă de curăţenie, el schimbându-se zilnic sau ori de câte
ori este nevoie. Spălarea echipamentului de protecţie se face prin fierbere cu apă şi sodă la
spălătoria întreprinderii, interzicându-se spălarea acasă.
 Echipament de protecție pentru muncitori:

3
CAPITOLUL 5.
ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ ÎN PRODUCȚIE
(SEPARAREA FLUXURILOR)

Având în vedere specificul unităților de procesare a laptelui, la organizarea locurilor


de munca în producție se va ține cont de anumite reguli, astfel încat să se prevină
încrucișarea fluxurilor de producție, respective a:
o Materiilor prime cu produsele finite;
o Alimentelor tratate termic cu cele netratate termic;
o Produselor alimentare cu deșeurile;
o Ustensilelor folosite (murdare) cu cele curate;
o Ambalajelor curate cu cele murdare;
Pentru a putea respecta aceste reguli trebuie implementate câteva principii generale
cum ar fi:
o Relații rapide și funcționale între diferitele compartimente (recepție, procesare,
igienizare, etc.);
o Excluderea oricăror încrucișări între circuitele salubre și cele insalubre;
o Dimensionarea spațiilor de lucru în funcție de dotări și utilaje, cu evitarea supra-
aglomerării;
o Legăturile între compartimente să fie funcționale, scurte, directe, accesibile și ușor de
întreținut;
o Toate locurile de colectare a reziduurilor trebuie să aibă asigurate căile de evacuare
fără a intersecta alte circuite.

5.1. Contaminarea microbiologică


Fluxurile de producție, pornind de la recepția materiilor prime, până la eliberarea
produselor finite, trebuie concepute astfel încât să se prevină contaminarea încrucișată.
Circuitele apei, aerului, al laptelui și altor materii și material trebuie evaluate cu
grijă, astfel încat să nu apară o contaminare încrucișată.
În același timp, trebuie evaluat și fluxul de personal, astfel încât să se asigure că
acesta nu poate contamina laptele și produsele derivate.
Trebuie să se stabilească o separare a spațiilor cu diferite nivele ale riscului de
contaminare.
5.2. Contaminarea fizică și chimică
Trebuie luate măsuri de prevenire astfel încât să poată fi redus la minim riscul de
contaminare fizică și chimică a laptelui și a produselor din lapte.
4
Împiedicarea contaminarii fizice și chimice a produselor din lapte și a laptelui în
timpul procesării necesită un control efectiv al mentenanței echipamentelor, al
programelor de sanitație, al igienei personalului, al monitorizării continue a ingredientelor
și a operațiilor de procesare și producție.
Măsurile prevenite trebuie să includă și măsurile care previn potențialele
contaminări a produselor cu substanțe alergene.

CAPITOLUL 6.
IGIENA UTILITĂȚILOR ( APĂ, ABUR, AER)

6.1. Apa
Indicatorii de calitate și igienă a apei țin de:
o Proprietățile senzoriale;
o Proprietățile fizice;
o Proprietățile chimice;
o Proprietățile bacteriologice;
o Proprietățile biologice.
Pentru a fi folosită în industria laptelui și a produselor lactate în scopuri tehnologice,
apa trebuie să fie curată, incoloră, inodoră și conform legislației din punct de vedere
microbiologic. Aceasta nu trebuie să conțină: feruginoase, sulfite-reducătoare sau
oxidante, care se pot depune pe suprafața utilajelor, putând astfel contamina produsele
alimentare. Apa care se folosește la prepararea produselor lactate sau cea care vine în
contact cu acestea nu trebuie să conțină spori de bacterii patogene, de mucegaiuri și nici
bacterii fluorescente care produc modificări de gust, miros și apariția petelor verzi-galbui
în urma dezvoltării coloniilor.
Indicatorii de calitate ai apei pentru industria de prelucrare a laptelui:

5
6.2. Aerul
Aerul reprezintă o sursă de contaminare indirectă, din punct de vedere microbiologic
și chimic, a laptelui și produselor din lapte. Contaminarea chimică ține cont de prezența în
aer a poluanților mediului cum ar fi:
o Radionuclizi (cesiu, stronțium, o Clorofenoli;
tritium, plutoniu); o Fum;
o Hidrocarburi aromatice; o Praf.
o Dioxine;
Pentru a putea ține sub control riscul contaminării produselor prin intermediul
aerului, pentru controlul umidității și al mirosurilor, acolo unde este necesar, trebuie luate
măsuri adecvate pentru asigurarea unei ventilații naturale sau mecanice astfel încât să se
asigure atât parametrii optimi de desfășurare a proceselor tehnologice, cât și parametrii de
confort tehnologic pentru operatori.
6.3. Aburul alimentar folosit în industria laptelui
Aburul folosit la prepararea laptelui și a produselor lactate trebuie să îndeplinească
urmatoarele criterii:
1) Apa de alimentare a cazanului – aceasta trebuie să provină dintr-o sursă de apă
potabilă sau o sursă aprobată de autorități.
2) Tratamentul apei de alimentare
Apa de alimentare poate fi tratată, dacă este necesar, pentru buna funcționare și
pentru a proteja cazanul. Tratamentul apei de alimentare trebuie să fie supravegheat de
personal specializat, să fie o companie specializată în condiționarea apei industriale.
Numai compușii avizați de autoritățile sanitare pot fi folosiți în scopul prevenirii
coroziunii cazanului.
3) Funcționarea cazanului
Buna funcționare a echipamentelor de procesare a laptelui cere furnizarea de abur
curat, uscat și saturat. Cazanul trebuie exploatat într-o manieră adecvată pentru a preveni
spumarea, formarea de abur umed, antrenarea excesiva de apă din cazan în abur.

6
CAPITOLUL 7.
EVACUAREA DEȘEURILOR

Trebuie luate măsuri pentru depozitarea și eliminarea în siguranță a deșeurilor


organice și anorganice. Acestea nu trebuie să se acumuleze în spațiile de preparare și
depozitare a alimentelor.
Deșeurile solide se depoziteaza temporar în pubele de plastic, acționate cu pedală,
închise etanș și căptușite cu saci de plastic. După fiecare evacuare pubelele se spală și se
dezinfectează corespunzător.
Evacuarea deșeurilor se realizează zilnic sau de câte ori este nevoie la rampele de
gunoi autorizate, pentru a preîntâmpina riscul de contaminare fizică, chimică și biologică a
alimentelor.
Evacuarea deșeurilor lichide se face la sistemul de canalizare al unității, care va fi
dotat cu separator de grăsimi.

1
BIBLIOGRAFIE

 http://www.meat-milk.ro
 https://sanitarabucuresti.spiruharet.ro
 https://www.dispotrading.ro
 https://biblioteca.regielive.ro
 https://biblioteca.regielive.ro
 https://www.scribd.com
 IGIENA ȘI CONTROLUL PRODUSELOR DE ORIGINE
ANIMALĂ, SAVU CONSTANTIN, BUCUREȘTI,
EDITURA SEMNE 2008