C

7
ªapte principii pentru U P R I N S
cel ce vrea sã
creascã spiritual

1. Lectureazã Scriptura în mod

intens ºi sistematic, dar cu
sinceritate ºi în curãþie.
3 Editorial
2. Studiazã toatã Biblia aju- „Orice ucenic desãvârºit va fi ca învãþãtorul
tându-te cu rugãciune în mod indi- lui” (Luca 6:40)
vidual ºi în compania oame-nilor
sfinþi (atenþie la învãþãtori!). 4 Închinãtori în duh ºi-n adevãr
3. Citeºte istoria Bisericii scrisã Rugãciunea care ajunge în cer –
de autori cu orientãri creºtine Augustin Kuschausen
diferite.
4. Cunoaºte situaþia actualã a 6 Principii sfinte
creºtinismului ºi a celorlalte religii Pacea este cadoul lui Dumnezeu – Ghiþã
(sumar). Cãluº
5. Dãruieºte-te lui Dumnezeu
fãrã rezerve. 8 Doctrine biblice
6. Trãieºte cu demnitate ºi iubire Alegerea ºi chemarea Divin㠖 Iosif Anca
în familie.
Am învãþat sã învãþãm ºi
7. Integreazã-te într-o bisericã
evlavioasã ºi activã.
10 învãþând ne învãþãm
Scrisoarea VII (partea a doua) – Zaharia Bica

13 Familia, cuibul credinþei

Impãrãþia lui Dumnezeu este a celor ca ei –
Marjorie Hiebert

16 Înþelepciune pentru înþelepþi

Douã feluri de belºug (Proverbe 28:19) –
Fondurile necesare editãrii ºi distribuirii revistei Iosif Anca
„Dragoste pentru Adevãr”, în tiraj de 4000 exemplare, provin

din donaþii din þarã ºi strãinãtate. Cei care doresc sã sprijine

18 Istorie
Secolul VIII – Daniel Brânzei
aceastã lucrare pot face depuneri în contul Asociaþiei
Creºtine de caritate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN:

RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/EUR,

COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002 deschis la BCR,
Arad, care are ca obiect de activitate doar educaþia creºtinã.

Vã mulþumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul de redacþie

ISSN: 1841-1185

Tipar executat la: sc Studio Media Art srl, Arad, tel./fax: 0257 253391
 Editorial

„ORICE UCENIC

DESÃVÂRºIT

VA F I C A

ÎNVÃÞÃTORUL LUI”
(Luca 6:40)

„Isus învãþa pe norod într-o sinagogã în ziua Sabatului. ªi acolo era o femeie stãpânitã de optsprezece
ani de un duh de neputinþã… Isus, a chemat-o, ºi i-a zis: «Femeie, eºti dezlegatã de neputinþa ta». ªi-a
întins mâinile peste ea; îndatã s-a îndreptat, ºi slãvea pe Dumnezeu... norodul se bucura de toate lucrurile
minunate, pe care le fãcea El” (Luca 13:10-13, 17).
Pânã aici totul sunã minunat. „Dar fruntaºul sinagogii, mâniat cã Isus sãvârºise vindecarea aceasta
în ziua Sabatului, a luat cuvântul, ºi a zis norodului: «Sunt ºase zile în care trebuie sã lucreze omul;
veniþi dar în aceste zile sã vã vindecaþi, ºi nu în ziua Sabatului!»” (Luca 13:14).
Reacþia acestui lider religios l-a determinat pe Domnul Hristos sã demaºte ipocrizia religioasã,
generalizând fenomenul. „«Fãþarnicilor», i-a rãspuns Domnul; «oare în ziua Sabatului nu-ºi dezleagã
fiecare din voi boul sau mãgarul de la iesle, ºi-l duce de-l adapã? Dar femeia aceasta, care este o fiicã a
lui Avraam, ºi pe care Satana o þinea legatã de optsprezece ani, nu trebuia oare sã fie dezlegatã de
legãtura aceasta în ziua Sabatului»?” (Luca 13:15-16).
Vã rog sã sesizaþi mai întâi cã liderul religios a fost „indignat” de cãlcarea regulilor „cultice”,
ceremoniale, deºi în mod strict, legea pãzirii Sabatului nu fãcea referiri la vindecãri. Adicã oamenii þin cu
strãºnicie la regulile lor; în cazul fariseilor, menþionate în Matei 15; 23; Marcu 7, de unde notez doar
comparaþia. „Povãþuitori orbi, care strecuraþi þânþarul ºi înghiþiþi cãmila” (Matei 23:24).
Pentru a arãta cã Legea lui Dumnezeu este în folosul spiritual ºi fizic al oamenilor, dezbãtând problema
pãzirii Sabatului, Domnul a zis: „Sabatul a fost fãcut pentru om (pentru folosul lui), iar nu omul pentru
Sabat” (Marcu 2:27). Deci orice reguli bisericeºti trebuie sã ajute la mântuirea omului.
Mai mult decât atât, Domnul a cunoscut inimile lor ºi a dat exemplul cu boul ºi mãgarul fiecãruia,
arãtând cã pentru ei, mai presus de lucrarea lui Dumnezeu în folosul oamenilor ºi mai presus de regulile
organizaþiei, sunt interesele personale. Aceasta era culmea fãþãrniciei lor. Pentru copilul sau boul lor
cãzut în fântânã (Luca 14:5) sau pentru mãgarul lor însetat, se putea cãlca Sabatul ºi rânduielile
organizaþiei, nu mai contau, dar pentru o femeie amãrâtã, ele rãmâneau tabu.
Toate acestea ne îndeamnã, întâi pe slujitorii conducãtori, apoi pe tot poporul, sã ne luptãm sã
ajungem ucenici desãvârºiþi, ca Învãþãtorul nostru. Sã ne lepãdãm de noi înºine ºi sã slujim altora, nu
fãrã reguli, cãci Domnul a fost prezent la sinagogã în ziua Sabatului, dar fãcând lucrarea Domnului în
spiritul Scripturilor
Scripturilor,, nu în litera regulilor omeneºti. În asemenea condiþii nu vor rãmânea nici oameni
gârbovi sau flãmânzi, nici animale setoase.
Doamne, dã-ne înþelepciune ºi dragoste!
Editorii 3
 Închinãtori în duh ºi-n adevãr
„CÂND ÎMI TÂNJEA SUFLETUL ÎN MINE, MI-AM ADUS AMINTE DE DOMNUL,
ºI RUGÃCIUNEA MEA A AJUNS PÂNà LA TINE, ÎN TEMPLUL TÃU CE SFÂNT”
Despre rugãciune s-a scris mult. Am gãsit titluri
frumoase despre rugãciune; cred cã fiecare scriitor a
avut intenþia de a aborda subiectele cât mai fidel
posibil. Însã cu toatã multitudinea de scrieri religioase,
impresia mea este cã nu s-a scris suficient despre
rugãciunea biblicã. În multe cãrþi este prea mult
comentat omul din afara Bibliei. Desigur cã motivele
sunt multe ºi foarte diverse, dar greºite când esenþialul
biblic a rãmas omis. Scopul primordial al acestor
articole este educarea celor credincioºi conform
învãþãturii ºi exemplelor biblice.
Poate cã unii vor zice: „Da, dar aºa ceva nu mai
are astãzi aceeaºi aplicabilitate ºi popularitate!” Este
adevãrat, dar niciodatã cei sfinþi ºi credincioºi n-au fost
apreciaþi în lumea pãcatului. ªi totuºi printre nori, de
multe ori se mai zãreºte câte o stea ºi este foarte
strãlucitoare. Pânã ºi în deºert se mai gãseºte câte un
pom cu frunze verzi. Un credincios poate fi comparat
cu palmierul care ºi în timp de secetã este tot verde.
Rugãciunea sincerã are substanþã realã ºi
spiritualã. Destinaþia rugãciunii adevãrate este CERUL.
În cuvinte biblice, Templul lui Dumnezeu din ceruri.
Rugãciunile sfinþilor sunt aºezate de îngeri în
cãdelniþe, potire de aur ºi prezentate în Templul sfânt
din cer (Apocalipsa 5:8; 8:3-4). Rugãciunea fierbinte
a celui neprihãnit are mare putere (Iacov 5:16). Ea
strãbate distanþa imensã dintre cer ºi pãmânt;
depãºeºte toate planetele din drumul ei. ªi nu numai
atât, dar ea se întoarce înapoi pe pãmânt cu
binecuvântãrile primite de la Tatãl ceresc. Aºa s-a
4
IONA 2:7
întâmplat în cazul lui Corneliu, un om „…cucernic ºi
temãtor de Dumnezeu împreunã cu toatã casa lui. El
fãcea multe milostenii norodului ºi se ruga totdeauna
lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 10:2). Rugãciunile
lui au ajuns împreunã cu milosteniile lui la Tatãl ceresc
ºi au primit un rãspuns atât de minunat ºi
impresionant, care ºi astãzi mai are puterea de a
zgudui sufletele ºi inimile celor reci ºi formaliºti în
credinþã ºi care mereu se plâng cã nu primesc
rãspunsuri la rugãciunile lor reci.
De ce „minunea” ascultãrii rugãciunilor, adicã
aprobãri lor la tronul ceresc nu este un fenomen la
îndemâna oricui? Iatã explicaþia oficialã: „Nu mâna
Domnului nu este prea scurtã ca sã mântuiascã, nici
urechea Lui prea tare ca sã audã, ci nelegiuirile voastre
pun un zid de despãrþire intre voi ºi Dumnezeul vostru;
pãcatele voastre vã ascund Faþa Lui ºi-l împiedicã sã
vã asculte” (Isaia 59:1-2). Iatã iubit suflet, care sunt
cauzele care lipsesc pe mulþi de binecuvântãrile
cereºti. Lucrurile însã nu se opresc aici, cãci asemenea
stãri vinovate atrag mânia divinã ºi blesteme. „De
aceea ºi Eu, (zice Dumnezeu) voi lucra cu urgie; ochiul
Meu va fi fãrã milã ºi nu mã voi îndura; chiar dacã vor
striga (se vor ruga) în gura mare la urechile Mele, tot
nu-i voi asculta” (Ezechiel 8:18). Se ajunge pânã acolo
încât chiar postul ºi rugãciunea sã fie o scârbã înaintea
lui Dumnezeu (Proverbe 28:9; Psalmul 66:19-20; Isaia
58:6-14; Iacov 4:1-5).
Dacã credincioºii de azi ar fi cu toatã inima
consacraþi Domnului ºi adevãrului Sãu, atunci

rãspunsurile la rugãciuni vor fi ca o cascadã de
binecuvântãri cereºti ºi pãmânteºti, aºa cum s-au
revãrsat asupra celor din toatã istoria biblicã (Evrei
11:32-40). Se va întâmpla ca la la Rusalii când toþi
s-au umplut de Duh Sfânt ºi mulþimile de oameni din
diaspora evreiascã au rãmas miraþi de cele ce au vãzut
ºi auzit (Faptele Apostolilor 2:1-18). O de-ar reveni
Rusaliile iar, ca sã se mai încremeneascã lumea odatã
ºi sã vadã cã este un Stãpân sus în ceruri ºi pe pãmânt.
O imagine binecuvântatã avem în Faptele
Apostolilor 7:55-60 prin diaconul ªtefan, cel care era
plin de credinþã, de Duhul Sfânt, de har ºi de putere.
Faþa lui strãlucea ca faþa unui înger. Priviþi-l cum ºi-a
sfârºit alergarea în rugãciune pe genunchi sub
loviturile pietrelor, nevinovat. Rugãciunea lui nu numai
cã a ajuns în cer, dar l-a ºi deschis, printr-o vedenie,
în care el „…a vãzut slava lui Dumnezeu ºi pe Isus
stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (versetul
55). Ultima lui rugãciune a fost în poziþia cea mai
oficialã, în genunchi; cãci aºa este scris: „veniþi sã ne
închinãm ºi sã ne smerim, sã ne plecãm genunchiul
înaintea Domnului, Fãcãtorului nostru” (Psalmul 95:6).
În aceeaºi poziþie s-a rugat ºi Solomon la inaugurarea
Templului iar Dumnezeu a rãspuns din cer trimiþând
slava Sa în Sanctuar ºi angajându-se sã le asculte
rugãciunile în continuare, evident cu condiþia
rãmânerii lor în legãmânt (2 Cronici 5-7).
Un alt exemplu de rugãciune care a ajuns în cer a
fost rostitã de Ezechia. Deºi împãrat, a trãit în evlavie
înaintea lui Dumnezeu, Tatãl nostru. Acesta a fost
motivul pentru care rugãciunea lui a fost primitã în cer.
El s-a rugat astfel: „…Doamne, adu-Þi aminte cã am
umblat înaintea Ta cu credincioºie ºi inimã curatã, ºi
am fãcut ce este bine înaintea Ta!” ªi Ezechia a vãrsat
multe lacrimi” (Isaia 38:2-3). Rãspunsul Domnului a
fost: „…Am auzit rugãciunea ta ºi am vãzut lacrimile
tale. Iatã cã voi mai adãuga încã cincisprezece ani la
zilele vieþii tale” (versetul 5). Altãdatã Ezechia s-a rugat
pentru poporul care venise din regatul de nord pentru
a serba Paºtele, „…zicând: Domnul, care este bun, sã
ierte pe toþi cei ce ºi-au pus inima sã caute pe Domnul,
Dumnezeul pãrinþilor lor...” (2 Cronici 30:18-19). Lui i
sau alãturat slujitorii Templului care „…sau sculat ºi
au binecuvântat poporul. Glasul lor a fost auzit ºi
rugãciunea lor a ajuns pânã în ceruri, pânã la locuinþa
sfântã a Domnului” (2 Cronici 30:27). Rog pe bunul
nostru Pãrinte ceresc sã-ºi întindã mâna Sa pãrinteascã
ºi peste noi pentru binecuvântare.
Pãstorul nostru cel drag ºi bun este cel mai
desãvârºit model de rugãciune. De la botezul lui „…pe
Închinãtori în duh ºi-n adevãr
când se ruga, s-a deschis cerul, ºi Duhul Sfânt S-a
pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. ªi
din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eºti Fiul Meu
prea iubit: în Tine Îmi gãsesc toatã plãcerea Mea!”
(Luca 3:21-22; 5:16) ºi pânã la sfârºitul activitãþii Sale
pãmânteºti s-a rugat cu regularitate ºi a fost ascultat
„din pricina evlaviei Lui” (Evrei 5:7). Domnul Isus S-a
rugat întotdeauna dupã împrejurãri. În noaptea
premergãtoare alegerii ucenicilor s-a rugat toatã
noaptea (Luca 6:12-13). Înaintea calvarului s-a rugat
trei ore, în timp ce ucenicii au adormit (Matei 26:36-44).
La mormântul lui Lazãr S-a rugat scurt (Ioan 11:41-42).
Cu aceastã deosebitã ocazie, Domnul Isus a mulþumit
Tatãlui ceresc ºi a fost ascultat. Rugãciunea este
soluþia pentru rezolvarea tuturor problemelor ºi
mijlocul cel mai sigur ºi mai eficace pentru reforma
vieþii spirituale. Ioan Gurã de Aur, spunea cã
„rugãciunea este rãdãcina tuturor lucrurilor bune ºi
neprihãnite” („Perle”, pag. 93).
Un manual biblic de rugãciune este cea mai lungã
carte a Bibliei, Psalmii, iar modelul, întâlnit în diferite
ipostaze este David. Iatã o rugãciune – cântare a sa,
rostitã la finalul unui ºir de evenimente tracasante.
„Mã înconjuraserã legãturile morþii, ºi mã îngroziserã
râurile pieirii; mã înfãºuraserã legãturile mormântului,
ºi mã prinseserã laþurile morþii. Dar, în strâmtorarea
mea, am chemat pe Domnul, ºi am strigat cãtre
Dumnezeul meu: din locaºul Lui, El mi-a auzit glasul,
ºi strigãtul meu a ajuns pânã la El, pânã la urechile
Lui” (Psalmul 18:4-6). Ascultând rugãciunea, Cel ce
locuieºte în cer, „A plecat cerurile ºi s-a pogorât”
(Psalmul 18:9) ºi a plâns pe cel ce s-a rugat cu
sinceritate ºi curãþie de inimã (Psalmul 66:18).
Când David a cãzut în mreaja pãcatului, a apelat
cu rugãciuni de penitenþã la Dumnezeu (Psalmul 32,
51). Cred cã în situaþii de abatere de la legea sfântã
numai rugãciunea de iertare însoþitã de acceptarea cu
smerenie a eventualelor pedepse poate ajunge în cer.
De aceea preaiubiþilor îndrãzniþi ºi cereþi milã de
la Dumnezeu cãci rugãciunile noastre trec pe la
„scaunul harului, ca sã cãpãtãm îndurare ºi sã gãsim
har, pentru ca sã fim ajutaþi la vreme de nevoie” (Evrei
4:16). Dupã pocãinþã, fiecare credincios trebuie sã
rãmânã în sfinþenie, în dragoste Tatãlui, care se
dovedeºte prin pãzirea poruncilor lui (1 Ioan 5:3), cãci
Domnul Isus Hristos a zis: „Dacã rãmâneþi în Mine ºi
dacã rãmân în voi cuvintele Mele, cereþi orice veþi vrea
ºi se va da” (Ioan 5:7).
Augustin Kuschausen
5
 Principii sfinte

„ªI ROADA NEPRIHÃNIRII ESTE SEMÃNATÃ

SEMÃNATÃ
ÎN PACE PENTRU CEI CE FAC PACE”
Iacov 3:18

„NEBUCADNEÞAR, ÎMPÃRA TUL,

ÎMPÃRATUL „Và LAS PACEA, Và DAU PACEA MEA.
CÃTRE TOA TE POPOARELE, NEAMURILE, OAMENII DE
OATE NU V-O DAU CUM O DÃ LUMEA.
TOATE LIMBILE, CARE LOCUIESC PE TOT PÃMÂNTUL:
OATE SÃ NU VI SE TULBURE INIMA,
«Sà AVEÞI MULTà PACE!»”
MULTà NICI Sà NU SE ÎNSPÃIMÂNTE”
Daniel 4:1 Ioan 14:27

,,David a suit dealul mãslinilor. Suia plângând ºi PACEA NU ESTE DATÃ DOAR DE ÎMPLINIREA UNUI RITUAL
DATÃ

cu capul acoperit, ºi mergea cu picioarele goale; ºi RELIGIOS SAU DE NORMALIT

NORMALITAATEA ºI PROSPERIT
PROSPERITAATEA

toþi cei ce erau cu el ºi-au acoperit ºi ei capul, ºi suiau PROBLEMELOR PÃMÂNTEºTI. NELINIºTEA ºI FRÃMÂNTAREA
FRÃMÂNTAREA

plângând” (2 Samuel 15:30). FAMENULUI ETIOPIAN AU FOST ÎNLÃTURATE DOAR PRIN AJUT
ÎNLÃTURATE ORUL
AJUTORUL

Pe când mergea Isus... spre pogorâºul muntelui TRIMIS DE D UMNEZEU , PENTRU A TRECE OBST ACOLUL
OBSTACOLUL

Mãslinilor... (în timp ce mulþimea ucenicilor care-L NECUNOºTINÞEIºI NECREDINÞEI CARE AU FOST ÎNLOCUITE CU
însoþea scotea strigãte de bucurie). „Când s-a apropiat CREDINÞA ºI BUCURIA GENERA
GENERAT TOARE DE PACE (FAPTELE

de cetate ºi a vãzut-o, Isus a plâns pentru ea, ºi a zis: APOSTOLILOR 8:26-40).

«Dacã ai fi cunoscut ºi tu, mãcar în aceastã zi, lucrurile,
care puteau sã-þi dea pacea! Dar acum, ele sunt
ascunse de ochii tãi»” (Luca 19:36-42).
Doi împãraþi merg amândoi pe acelaºi deal, dar în
sensuri diferite, plâng amândoi, dar din motive atât de
diferite. David plânge pentru pacea lui pierdutã, Isus
plânge pentru pacea celor din jur, neprimitã, respinsã,
ºi acum ascunsã de ochii lor. Cel ce a fost ºi este numit
Domn al pãcii, a dat atunci pacea Lui celor ce L-au primit
ºi o dã ºi acum celor ce-L primesc.
TOÞI AVEM NEVOIE DE PACE. EA ESTE DARUL LUI DUMNEZEU PENTRU
OAMENI, OFERIT PRIN JERTFA LUI HRISTOS. PACEA ESTE STAREA
DE ÎNCREDERE ºI LINIºTE CE SE PRIMEºTE PRIN CREDINÞA DATÃ DE
CONVINGEREA CÃ ÎNTRE NOI ºI DUMNEZEU TOTUL ESTE ÎN ORDINE,
RELAÞIA ESTE AGREATÃ ºI BINEFÃCÃTOARE AMBELOR PÃRÞI.
Pacea trebuie sã domneascã mai întâi în noi
(Filipeni 4:7), apoi ºi în familie (1 Corinteni 7:12-16), în
adunare (Coloseni 3:15; Efeseni 4:3) ºi chiar în relaþiile
6 cu cei din afarã (Romani 12:18).
Famenul a ajuns sã cunoascã pe Domnul Pãcii
din Scripturi (Isaia 53) când Filip i-a arãtat lucrurile
care pot sã-i dea pacea. „…Pedeapsa care ne dã pacea
a cãzut peste El, ºi prin rãnile Lui suntem tãmãduiþi”
(Isaia 53:5). Aºa s-a fãcut reconcilierea noastrã cu cerul
ºi aºa este realizabil principiul din Iov 22:21
,,Împrieteneºte-te, deci, cu Dumnezeu, ºi vei avea
pace; te vei bucura astfel iarãºi de fericire”.
Duceþi vestea bunã a pãcii de la cruce tuturor
celor pãrãsiþi, uitaþi, abandonaþi de anumiþi prieteni,
care poartã în suflet dezamãgire, tristeþe ºi semne de
întrebare. Spuneþi-le: Este „un prieten care þine mai
mult la tine decât un frate” (Proverbe 18:24), El te
iubeºte în mod desãvârºit. El ªi-a arãtat credincioºia
Lui faþã de cei ce I-au fost prieteni înainte de tine ºi nu
i-a pãrãsit în cuptorul lui Nebucadneþar, nici în groapa
cu lei, nici în adâncul mãrii, nu te va pãrãsi nici pe
tine. Pentru prietenii Lui, a fost ºi este un sprijin care
nu lipseºte niciodatã în nevoi (Psalmul 46:1). Acceptã-i
prietenia!

Apoi este absolut necesar ca aceastã prietenie
(relaþie amicalã de pace) sã fie pãstratã, cãci se
observã cã pacea ºi nu numai, se manifestã la unii
doar ca bucuria ºi iubirea la unii familiºti – doar în
luna de miere. De ce unii creºtini nu au pace nici în
Împãrãþia pãcii? Imaginea unor astfel de oameni
seamãnã cu a lui David care fugea din Ierusalim nu de
teama iebusiþilor, ci de urmãrile propriilor fapte. Sau
am putea sã-i asemãnãm pe cei fãrã pace cu o ceatã
de evrei care la 10, 20 de ani de domnie a lui Solomon
(regele pãcii), stãteau înarmaþi sau ascunºi de teama
filistenilor, pe care îi redusese la tãcere de mult oastea
lui David. Iatã un rãspuns: „Multã pace au cei ce iubesc
Legea Ta, ºi nu li se întâmplã nici o nenorocire”
(Psalmul 119:165). Legea lui Dumnezeu, Cuvântul Lui
este ca o fântânã; cu cât sapi mai adânc cu atât gãseºti
mai multã apã, mai rece ºi mai bunã. De aceea „Aºa
vorbeºte Domnul… O! de ai fi luat aminte la poruncile
Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu, ºi fericirea ta
ca valurile mãrii” (Isaia 48:17-18). Dacã doreºti multã
pace, iubeºte Cuvântul lui Dumnezeu mai mult, cugetã
la el ºi împlineºte tot ce este scris. Citind, vei gãsi în
Scripturã oameni care au trecut prin situaþii mai grele
decât tine, care au fost mai bolnavi ºi mai lipsiþi decât
tine, mai dispreþuiþi decât tine, dar care au rãmas
credincioºi lui Dumnezeu, iubindu-L pe El ºi Cuvântul
Lui. Sfârºitul lor a fost unul glorios; va fi ºi al tãu la fel
dacã vei iubi Legea Lui ºi-þi vei da toatã silinþa sã
împlineºti tot ce scrie în ea. „Slavã lui Dumnezeu în
locurile prea înalte, ºi pace pe pãmânt între oamenii
plãcuþi Lui” (Luca 2:14). Iatã locul unde va domni pacea
pe pãmânt.
Pentru pacea ta ºi a cãminului tãu, evitã prietenia
cu lumea, care este vrãjmãºie cu Dumnezeu ºi fii
prieten cu toþi cei ce se tem de Domnul ºi pãzesc
poruncile Lui (Psalmul 119:63).
Pavel spune despre Domnul Isus c㠄El a venit
astfel sã aducã vestea bunã a pãcii vouã, celor ce eraþi
departe, ºi pace celor ce erau aproape” (Efeseni 2:17).
Fiind anulatã diferenþa dintre iudei ºi neamuri, pune-þi
întrebarea pentru tine: Pacea este o veste bunã sau o
realitate pe care o trãieºti? Totul depinde de locul unde
te gãseºti. Eºti departe de Dumnezeu, pentru tine
pacea este doar o veste bunã, eºti aproape de
Dumnezeu (spiritual), pentru tine pacea este darul Lui,
de care te bucuri împreunã cu ceilalþi oameni plãcuþi
lui Dumnezeu. Pacea este darul lui Dumnezeu, nu
Principii sfinte
realizarea noastrã, ci „pedeapsa care a cãzut peste El
ne dã pacea”. Totuºi, Scriptura nu ne învaþã sã stãm
într-o aºteptare pasivã, ci, dimpotrivã, ne îndeamnã:
sã cãutãm pacea (Psalmul 34:14; 1 Petru 3:11); sã
urmãrim cu toþii pacea ºi sfinþirea (Evrei 12:14);
totodatã trebuie sã ºtim cã numai umblarea dupã
lucrurile Duhului este viaþã ºi pace (Romani 8:6).
Aceste lucruri trebuie sã le cunoaºtem ºi sã le
aplicãm în viaþã pentru a beneficia de acest dar divin
– Pacea. Pânã acum, Dumnezeu a fãcut tot ce þine de
El pentru pacea noastrã. Este vremea sã facem ºi
noi uz de harurile ºi posibilitãþile condiþionate,
prezentate în Cuvântul Sãu. Toate acestea reclamã
sã ne depãrtãm de tot ce este ºi se pare rãu ºi sã ne
apropiem de Dumnezeu.
Dacã am început privind spre lacrimile
împãraþilor, voi încheia privind spre lacrimile noastre.
Unul dintre motivele pentru care Isus a plâns la intrarea
în Ierusalim a fost timpul: „…mãcar în aceastã zi…
vremea când ai fost cercetatã”. A fost o vreme când
un glas a strigat în pustie, o luminã a luminat în
întuneric, dar foarte puþini s-au trezit. Glasul a fost
redus la tãcere, lumina a fost luatã dintre ei, a rãmas
pe paginile Sfintelor Scripturi. Aceasta este expresia
durerii Mântuitorului „…dar acum ele sunt ascunse
de ochii tãi”. Trãirea în întuneric duce la orbire
spiritualã. Dacã pentru cei din Ierusalim a fost un timp
favorabil lor, care s-a încheiat fãrã ca ei sã-l cunoascã
ºi sã beneficieze de el, Cuvântul lui Dumnezeu ne
avertizeazã cã ºi pentru noi este un timp al cercetãrii,
când primim pacea. Pacea îºi are vremea ei
(Eclesiastul 3:8). Cel ce sta pe un cal roºu a primit
puterea sã ia pacea de pe pãmânt (Apocalipsa 6:4).
Isus a plâns pentru pacea Ierusalimului. Ce faci tu
pentru pacea din inima ta, din casa ta ºi pacea din
biserica localã unde eºti membru?
– DACà SEMENI CU ISUS VEI FACE CA EL – VEI PLÂNGE.
– DACà EºTI UN BENEFICIAR AL DARULUI PÃCII – FII ºI
UN VESTITOR AL EI. ,,CÂT DE FRUMOASE SUNT PICIOARELE
CELOR CE VESTESC PACEA , ALE CELOR CE VESTESC
EVANGHELIA” (ROMANI 10:15).
– DACà PACEA ESTE PENTRU CEI CE CUNOSC LUCRURILE
CARE POT SÃ LE -O DEA , BUCURIA ESTE PENTRU CEI CE
SFÃTUIESC LA PACE (PROVERBE 12:20).
Ghiþã Cãluº
7
 Doctrine biblice
Alegerea
DIVINÃ
Ceea ce este cert în planul mântuirii prin prisma
chemãrii ºi alegerii este cã numai o parte dintre oameni
vor fi mântuiþi. Ceea ce este problematic, e însã
explicaþia, procedura mântuirii ºi respectiv a respingerii
celor nemântuiþi. Astfel, pentru cei care acceptã ºi
susþin doctrina calvinistã (cãci Jean Calvin a elaborat
mai profund ºi propagat doctrina predestinãrii, deºi
originile ei sunt mult mai vechi în istoria Bisericii) harul
lui Dumnezeu este irezistibil pentru unii indivizi ºi inutil
pentru alþii. Cât despre celãlalt pol, arminian, mântuirea
pare a fi o opþiune uniformã ce poate fi fructificatã de
oricine, printr-o alegere liberã.
Cred cã este important atât ca ºi concept general
cât ºi ca parte componentã a dezbaterii despre chemare
ºi alegere în mântuire, sã pornim de la a prezenta, a
încadra corect oferta mântuirii în planul divin ºi în
concordanþã cu caracterul lui Dumnezeu.
Dumnezeu a desfãºurat opera mântuirii pe fondul
sfinþeniei ºi iubirii Sale, iar împãcarea a stat sub semnul
ispãºirii, care realiza rãscumpãrarea în toate etapele
ei, pânã la glorificare. Acest fond permite mântuirea
oricui, dupã cum este scris: „oricine va chema Numele
Domnului va fi mântuit” (Ioel 2:32; Faptele Apostolilor
2:21; Romani 10:13) dar în acelaºi timp „împiedicã”
realizarea mântuirii generale, cãci ea nu este din oficiu,
nici naturalã. Ea presupune înscrierea individualã în
ascultarea ce „anuleaz㔠orientarea spre pomul
cunoºtinþei rãului ºi readuce omul înspre voia divinã ºi
pomul vieþii veºnice, dar aceasta necesitã intervenþia
lui Dumnezeu într-un mod desãvârºit, fapt realizat prin
întreaga lucrare a harului ispãºitor.
Ispãºirea a fost predestinatã în eternitate, cãci
Dumnezeu Cel Atotputernic, omniprezent ºi atotºtiutor
a pregãtit totul cu anticipaþie. Mântuirea a fost rânduitã
ºi arãtatã la vremea potrivitã. Cel ce înþelege
importanþa (valoarea) ºi arta divinã se va asocia
contemplativ apostolului Pavel care scria:
8
ºi
chemarea
partea I
„Binecuvântat sã fie Dumnezeu, T atãl Domnului nostru
Tatãl
Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de
binecuvântãri duhovniceºti, în locurile cereºti, în
Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de
întemeierea lumii, ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã
înaintea Lui, dupã ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit
mai dinainte sã fim înfiaþi prin Isus Hristos, dupã buna
plãcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Sãu, pe
care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui. În El avem
rãscumpãrarea, prin sângele Lui, iertarea pãcatelor
pãcatelor,,
dupã bogãþiile harului Sãu, pe care l-a rãspândit din
belºug peste noi, prin orice fel de înþelepciune ºi de
pricepere; cãci a binevoit sã ne descopere taina voii
Sale, dupã planul pe care-l alcãtuise în Sine însuºi, ca
sã-l aducã la îndeplinire la împlinirea vremurilor
vremurilor,, spre
a-ªi uni iarãºi într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele
din ceruri, ºi cele de pe pãmânt. În El am fost fãcuþi ºi
moºtenitori, fiind rânduiþi mai dinainte, dupã hotãrârea
Aceluia, care face toate dupã sfatul voii Sale, ca sã
slujim de laudã slavei Sale, noi, care mai dinainte am
nãdãjduit în Hristos” (Efeseni 1:3-12).
În general, teologii nu sunt în dezacord în ce
priveºte pregãtirea izbãvirii, însã ei diferã sensibil sau
substanþial în ce priveºte procedura ei. Isus Christos
a murit pentru toþi. El a ridicat pãcatul lumii (Ioan 1:29),
Dumnezeu doreºte ca toþi sã fie mântuiþi ºi nimeni sã
nu piarã (Ioan 3:16; 2 Petru 3:9). Însã pentru cã
Dumnezeu a plãtit pedeapsa pãcatului, are dreptul sã
decidã condiþiile de oferire a mântuirii.
În aceste condiþii alegerea, pe de o parte, este actul
suveran al harului lui Dumnezeu prin care El a ales
pentru mântuire, în Isus Christos pe toþi aceia pe care
i-a ºtiut mai dinainte cã-L vor accepta. Pe de altã parte
este vãzutã ca un act al voinþei divine în suveranitate.
Pentru o dezbatere mai pertinentã prezint
terminologia ebraicã ºi greacã ºi înþelesul semantic
de bazã. Cuvântul ebraic „Bawkheer” înseamnã a

selecta, a alege, o persoanã (2 Samuel 21:6; Psalmul
89:3; 105:6; Isaia 43:20). Cuvintele greceºti
corespunzãtoare sunt: „Eclectos” ºi înseamn㠄luat
de Dumnezeu” (1 Petru 2:4, 9; Apocalipsa 17:14;
Romani 8:33; Tit 1:1-2) ºi „Eklope” – selectare, alegere
(Romani 9:11; 11:5; Faptele Apostolilor 9:15).
Astfel întâlnim în Scripturi alegerea Domnului
Christos (Isaia 42:1), alegerea îngerilor (1 Timotei
5:21), alegerea Israelului (Romani 11:28), alegerea a
diferiþi oameni: preoþi (Deuteronom 21:5), împãraþi
(1 Samuel 16:12; 1 Cronici 28:5), apostoli (Luca 6:13).
Aºadar alegerea în discuþie este atât alegerea
indivizilor cât ºi a întregii comunitãþi, a adunãrii (Matei
20:16; 24:22; Luca 18:7; Ioan 15:16, 19; Romani 8:33;
Coloseni 3:12; 2 Timotei 2:10).
În Romani 11:5 avem o imagine a unei alegeri
interesante. Referirea e pentru evrei care aveau o
primã alegere (dintre toate naþiunile pãmântului), dar
ea nu producea ºi nu dãdea mântuirea, cãci nu tot ce
provine din Israel este Israel (Romani 9:6). Doar unii
evrei – o rãmãºiþã, beneficiazã de alegerea definitivã
în vederea mântuirii – dar cu o condiþie generalã
severã. „Nu te îngâmfa, dar ci teme-te” (Romani 11:20).
Cãci ºi Pavel a zis despre sine cã se luptã, prin
rãstignirea Eului pãcãtos cu faptele sale, lauda crucii
lui Christos, pentru ca nu cumva sã împãrtãºeascã
soarta celorlalþi iudei – lepãdarea, opusul alegerii
(1 Corinteni 9:27; Galateni 6:14).
Cum se împacã alegerea evreilor cu lepãdarea
lor? În explicaþiile lui Pavel din Romani 9 (un pasaj
biblic foarte controversat) el explicã situaþia lor
lor,, care
are la origine alegerea lui Iacov ºi respingerea
(lepãdarea) lui Esau, antefactum, prin decizie divinã.
Cele „decise” de Dumnezeu s-au confirmat pentru o
generaþie (mai întâi) ºi multe altele dupã aceea, cãci
Esau a respins oferta divinã pe care deja o avea prin
dreptul de întâi nãscut. El este o imagine a celor ce
provin din familii favorite, sfinþite, conform 1 Corinteni
7:14 dar în timp nu manifestã pasiune pentru
Dumnezeu ºi pierd ºi ceea ce-au avut la un moment
dat. „Cãci celui ce are, i se va da, ºi va avea de prisos,
iar dela cel ca n-are, se va lua chiar ºi ce are” (Matei
13:12). T otodatã apostolul introduce aici ideea deciziei
Totodatã
libere a lui Dumnezeu; evidentã ºi în cazul lui Faraon
ºi a tuturor neamurilor
neamurilor..
Interpretând textul din Romani 9:14-20 în favoarea
„predestinãrii” accentul poate fi pus pe expresia „Voi
avea milã de ori ºi cine-Mi va plãcea” situaþie în care
„nu atârn㔠(nu depinde) nici de cine vrea (cine îºi
declarã dorinþa) nici de cine aleargã (cine face ceva
pentru atingerea scopului). În aceastã ordine de idei
Doctrine biblice
se ridicã întrebarea: Ce vinã mai are un om ce n-are
parte de mila divinã? ªi poate fi dat un unic rãspuns:
Lutul (omul – în cazul acesta) nu poate zice olarului
„Pentru ce m-ai fãcut aºa”. Dar privind la cazul dat:
Faraon, se observã din naraþiunea din Exodul
capitolele 5 la 11 cã la primele cinci provocãri, apeluri
ale lui Dumnezeu prin Moise ºi Aaron, el de fiecare
datã ºi-a împietrit inima (Exodul 7:13, 22; 8:15, 19, 32;
9:7); deºi a vãzut minunile Dumnezeului despre care
a declarat la început cã nu-L cunoaºte (Exodul 5:2).
Începând cu plaga a ºasea; este scris cã Dumnezeu
i-a împietrit inima (Exodul 9:12, 35; 10:20, 27; 11:10).
Acest mod de derulare a credinþei sau necredinþei
este general ºi foarte evident în profeþii ºi explicaþiile
oferite de Noul Testament. Astfel în Isaia 6:9-10 se aratã
împietrirea ca o sentinþã divinã pentru Israel „…fã-l
tare de urechi, ºi astupã-i ochii ca sã nu vadã cu ochii,
sã n-audã cu urechile, sã nu înþeleagã cu inima
(mintea), sã nu se întoarcã la Mine, ºi sã nu fie tãmãduit
(mântuit)”. Dar Domnul Christos ºi apostolul Pavel
aduc lãmuriri asupra acestui fenomen care au aceleaºi
etape ca la Faraon. Iatã ce scrie în Matei 13:12-16: „Cãci
celui ce are, i se va da, ºi va avea de prisos; iar de la
cel ce n-are, se va lua chiar ºi ce are. De aceea le
vorbesc în pilde, pentru cã ei, mãcar cã vãd, nu vãd,
ºi mãcar cã aud, nu aud, nici nu înþeleg. ªi cu privire
la ei se împlineºte proorocia lui Isaia, care zice: «Veþi
auzi cu urechile voastre, ºi nu veþi înþelege; veþi privi
cu ochii voºtri, ºi nu veþi vedea. Cãci inima acestui
popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, ºi-au închis
ochii, ca nu cumva sã vadã cu ochii, sã audã cu
urechile, sã înþeleagã cu inima, sã se întoarcã la
Dumnezeu, ºi sã-i vindec». Dar ferice de ochii voºtri
cã vãd; ºi de urechile voastre cã aud!”
Deci nu înþeleg ºi nu vãd pentru cã ºi-au închis
ochii ºi „nimeni nu-i mai orb ca cel care nu vrea sã
vadã”. Adicã, oferta mântuirii nu o poate „smulge”
nimeni lui Dumnezeu, El a decis-o, a predestinat-o,
este realizarea Lui. Noi nu ne putem mântui singuri.
Dar dacã aºa ca Faraon, ca evreii ce nu au ascultat pe
Domnul ºi au refuzat lumina venitã peste ei, nu au
acceptat harul mântuirii, potrivit procedurii, Dumnezeu
urmeazã sã aducã întunericul. Dupã ce oamenii nu vor
sã vadã Dumnezeu îi orbeºte. Cãci Domnul a venit în
lume pentru judecat㠄ca cei ce nu vãd, sã vadã; (sã
fie luminaþi) ºi cei ce vãd, (dar refuzã lumina) sã ajungã
orbi” (Ioan 9:39).
– va urma –
Iosif Anca
9
 Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm
N-am fãcut mare lucru astãzi, am rãsfoit caiete vechi
cu însemnãri din tinereþe zãbovind mai ales asupra acelor
file unde notasem cu acribie toate frãmântãrile mele
lãuntrice, frãmântãrile celui care ºi-a propus sã se lupte
cu sine sub flamura înduhovnicirii.
Vezi cum au trecut anii…! Astãzi, crede-mã, recitesc
aceste note cu un fel de compãtimire, dar ºi admiraþie
pentru tânãrul de altãdatã. De fapt au fost ani ai lacrimilor
izvorâte din bucurie sau deznãdejde, ani plini de
fervoarea cãutãrii înþelepciunii ºi maturitãþii
duhovniceºti, fie din lecturile pe care mi le alegeam cu
grija omului pornit spre desãvârºire, fie din lungile stãri
de vorbã cu oameni înþelepþi, dar ºi din eºecurile ºi
biruinþele mele în toate, însã prin iluminarea tainicã a
Duhului Sfânt, a Duhului Aceluia care a avut multã, multã
rãbdare cu mine. Încã o datã afirm, aºa cum îþi scriam
într-o altã scrisoare, c㠄un fiu al lui Dumnezeu este
implicit ºi un fiu al timpului”, adicã, altfel spus, un fiu al
aºteptãrii iubitoare a lui Dumnezeu.
În tinereþe am citit cartea „Gargantua” ºi
„Pantagruel”, în care scriitorul francez Rabelais spune
cã Diavolul a crescut ºi el ºapte fete ºi care, atunci când
s-au fãcut mari, le-a mãritat rând pe rând. Pe una dintre
ele, sã zicem pe cea dintâi, numitã Zgârcenia, a mãritat-o
cu un om putred de bogat, pe alta numita Slavã Deºartã,
a mãritat-o cu unul care adunase multã ºtiinþã,
cheltuindu-ºi viaþa prin biblioteci, pe o alta numitã Invidia,
a dat-o unui om sãrac ºi leneº. ªi aºa, cu fiecare, pânã la
cea de a ºaptea numitã Desfrânarea sau Curvia, pe care
n-a mai vrut sã o mãrite cu nimeni, dar începând de la
cei mai tineri pânã la cei mai bãtrâni îi îmbia pe toþi cu ea.
Trebuie sã recunosc aici adevãrul acestei anec-
dote, cãci având în vedere provocãrile senzuale repetate
ce-mi vin dinafarã ºi care fãrã sã vreau mi se întipãresc
în suflet, tulburându-mã aproape fãrã rãgaz chiar ºi în
ceasurile liniºtite ale rugãciunii, diavolul ciocãneºte des
la uºã, oferindu-mi ultima-i progeniturã. Fiecare
provocare pe care o primesc, fie dinafarã, fie din mine
însumi, tinde sã rupã zãgazurile stãpânirii de sine, sã-
mi descãtuºeze furtuna simþirii, aceastã cutie a Pandorei
ºi de aceea mã tem de ceea ce s-ar putea întâmpla. Poate
10 tocmai la aceasta se referea sfântul apostol Pavel când
scria despre „trezirea
trezirea poftelor firii pãmânteºti”. Orice
provocare îmi vine de fapt prin gânduri aproape agresive
ºi prin imagini toate tinzând într-un mod greu de înþeles
sã se sãdeascã în inima mea pentru a-mi momi gândurile
cele curate. Cãci îmi pare fãrã putinþã sã fac ceva, fie în
bine, fie în rãu, dacã întâi nu m-am convins la nivelul
minþii. Când pãcatul are acordul minþii, deja am înclinat
în favoarea lui. De aceea îmi propun sã-mi cercetez
aplecarea minþii în fiecare clipã. Îmi propun de asemeni
sã-mi înfrânez curiozitatea cu privire la orice mi-ar aþâþa
simþurile: cãrþi, filme sau emisiuni TV, plimbãri prin locuri
aglomerate, ori sã-mi petrec concediul pe plajele mãrilor,
unde fiecare se întrece cu celãlalt în arta de a-ºi dezgoli
cât mai rafinat trupul, adicã sã mã feresc cu orice preþ
de a deveni jucãria propriei mele curiozitãþi.
Uneori stau ºi mã gândesc dacã sunt un copil al lui
Dumnezeu din moment ce mã descopãr atât de sensibil
în faþa acestor provocãri pe care le întâlnesc la tot pasul.
Mã întreb uneori frãmântat de ciudate neliniºti: „Oare ºi
ceilalþi sunt ca mine sau sunt diferiþi?” Poate singura
deosebire dintre ei ºi mine este cã ei ºtiu sã-ºi ascundã
aceste frãmântãri. Toate le voi înþelege cu vremea…”
…ºi iatã cum prea iubite frate, desferecând câteva
peceþi de pe filele jurnalului meu de tinereþe, m-am
pregãtit de altfel sã mã aplec ºi asupra Sfintei Scripturi,
mã refer la capitolul 5 din cartea care te preocupã într-un
mod aparte: „Proverbele lui Solomon".
Îþi atrag atenþia încã de la început, cã adresarea pe
care o face Duhul Sfânt cititorului este cât se poate de
personalã ºi asta nu trebuie sã pierzi din vedere când
lecturezi textul: „Fiule, ia aminte…
aminte…” ” (versetul1). Asta
înseamnã cã tot ceea ce urmeazã în conþinutul textului te
priveºte absolut personal, e problema ta. Nu insist asupra
frãmântãrilor tale, le cunosc prea bine. Aº vrea doar, foarte
succint, sã-þi indic câteva principii care pot fi ºi remedii
pentru tine, principii pe care Dumnezeu ni le pune la
dispoziþie în Cartea Sa, chiar în acest capitol.
Sã nu uiþi însã nici o clipã faptul cã pãcatul curviei
este un pãcat foarte grav ºi în Scripturã, gravitatea lui
este similarã cu amputarea unui mãdular din Trupul lui
Hristos pentru a fi transplantat în trupul unei desfrânate
(1 Corinteni 6:15). ªi încã ceva: pentru curvari nu este loc
 Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm
în Împãrãþia lui Dumnezeu (Apocalipsa 22:15). Trãim însã
într-un veac destrãbãlat, suntem obligaþi sã înotãm în
mlaºtina neagrã ºi putredã a lumii ºi în acelaºi timp
chemaþi sã ne pãstrãm curãþia sufleteascã ºi trupeascã.
Potrivit textului nostru, ne sunt indicate de Dumnezeu
câteva principii de care trebuie sã ne þinem ºi care sã
jaloneze lupta noastrã.
1) FUGI DE ORICE FEL DE PROVOCARE
(PROVERBE 5:8).
„…depãrteazã-te de drumul care duce la ea, ºi nu
te apropia de uºa casei ei”.
Chiar dacã substantivul „drum
„drum” ” este la singular, sã
ºtii cã drumurile spre pãcat sunt multe. De altfel, toate
provocãrile care tind sã ne împingã spre orice fel de
desfrânare, toate laolaltã traseazã într-un fel sau altul
acest drum, adicã ne înlesnesc întâlnirea cu pãcatul. Dar
omul înþelept potrivit Scripturii, nu este acela care alege
în mod deliberat sã facã faþã acestor provocãri repetate,
ci acela care a luat hotãrârea nestrãmutatã sã le
ocoleascã. Adu-þi aminte de puternicul Samson din Biblie,
un om în care puterea lui Dumnezeu odatã prezentã se
dovedea în lucrãri extraordinare. Dar a fost tare cât timp
a ocolit casa Dalilei, sau a acelora ca ea, însã în clipa
când a acceptat sã-ºi aºeze capul pe genunchii ei, ºansele
biruinþei s-au împuþinat, dispoziþia lui sufleteascã s-a
schimbat în favoarea pãcatului, întreaga lui fiinþã fiind
acum pustiitã de furtunile patimii dezlãnþuite. Într-o
rãvãºire interioarã precum aceasta, principiile care i-au
fost date pentru a se pãzi, ori au fost uitate, ori ºi-au
pierdut semnificaþia pentru câteva clipe. A fost suficient.
Înfrângerea nu mai era decât o chestiune de timp. Sã nu
încercãm deci sã luptãm cu pãcatul, privindu-l în faþã, ci
sã-l înfrângem în momelile lui, în care de fapt se ascunde.
Te rog, ia în considerare ºi aceste texte:
„Înþeleptul se teme ºi se abate de la rãu, dar
nesocotitul este îngâmfat ºi fãrã fric㠔 (Proverbe 14:16).
fricã”
„Omul chibzuit vede nenorocirea ºi se ascunde, dar
cei proºti merg înainte ºi sunt pedepsiþi” (Proverbe 22:3).
„Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel cece--ºi
împietreºte inima cade în nenorocire” (Proverbe 28:14).
Încordeazã-þi aºadar voinþa, uneºte-o cu teama,
chiar o teamã necontenitã, dar ºi cu credinþa în
Dumnezeu ºi fugi de cea mai micã provocare. Este
adevãrat cã unii credincioºi au un fel de trufie în Numele
Domnului, crezând cã ei pot birui pãcatul în orice
condiþii. Sã nu-i invidiezi ºi nici sã nu-i iei în serios.
ªansele lor vor fi ºansele musculiþei care în loc sã
ocoleascã pãianjenul ce o pândeºte, a ales sã-l înfrunte
în chiar plasa lui. Aºa cã, dacã vrei sã fii în siguranþã,
trebuie sã te temi întotdeauna. ªi sã nu uiþi, cã, dacã
„Slava tinerilor este tãria” (Proverbe 20:29), aceasta
slavã se câºtigã ºi se pãstreazã numai fugind.
2) GÂNDEºTE-TE LA CONSECINÞE
(PROVERBE 5:4, 11).
11).
„…dar la urma este amarã ca pelinul, ascuþitã ca o
sabie cu douã tãiºuri
tãiºuri” ” (vers.4).
„…ca nu cumva sã gemi la urmã când carnea ºi
trupul þi se vor istovi
istovi”” (versetul 11). Multe din durerile
noastre îºi au rãdãcina în aceea cã ne lãsãm momiþi de
binele imediat pe care-l urmãrim în orice fãptuire a
noastrã, fãrã sã ne gândim serios la posibile urmãri
neplãcute. Acesta este de fapt mecanismul ispitirii. Bagã
de seamã numai ºi vei vedea cã tãria oricãrei ispite vine
dintr-o accentuatã posibilitate a unui „mai bine” pe care
o simþi în cuget ºi pe care de fapt þi-o sugereazã diavolul.
„Un mai binebine”” decât binele în care eºti în momentul
ispitirii, un „mai bine
bine” ” evident mai ieftin ºi la care se poate
ajunge foarte uºor ºi care îþi este oferit mai întâi. De ce
mai întâi? Tocmai pentru a ni se ascunde astfel acel dra-
matic „mai pe urmã
urm㔠”, stare din care mulþi odatã ajunºi în
ea, nu se mai pot elibera niciodatã.
Iatã de ce te îndemn sã fugi de orice dulceaþã care
poate deveni amarã, cãci numai clipele din urmã le
judecã cu adevãrat pe cele dintâi. Ce zici de versetul
acesta? „Pâinea minciunii este dulce omului, dar la urmã
gura îi este plinã de pietriº” (Proverbe 20:17). Sau, ca
sã exemplific ºi mai mult, întâi ni se ofer㠄miere miere
miere”
(Proverbe 5:3), ca la urmã sã descoperim cã am sorbit
din cupa fermecat㠄pelinul amar al morþii” (Proverbe
mbrãþiºarea sânilor
5:4), ni se ofer㠄îmbrãþiºarea sânilor” (Proverbe 5:20),
ca în final sã descoperim cã am îmbrãþiºat „o o sabie
ascuþitã cu douã tãiºuri”, care de fapt a lãsat în fiinþa
noastrã rãni adânci ºi greu de vindecat. Ni se oferã
desfãtare” (Proverbe 7:18), ca la urmã sã rãmânem cu
„desfãtare”
„gemete, cu trupul istovit ºii nervii rupþi
rupþi” (Proverbe 5:11).
Mai mult, textul inspirat ne atrage atenþia cã urmãrile
curviei se rãsfrâng în cel puþin trei planuri:
• În plan spiritual (versetul 5)
„Picioarele ei pogoarã la moarte ºi paºii ei dau în
locuinþa morþilor”.
• Înn plan fizic personal (Proverbe 5:9, 11, 23; 6:32;
7:22-23).
„…ca nu cumva sã-þi dai altora vlaga ta ºi unui om
fãrã milã anii tãi”.
„…ca nu cumva sã gemi la urmã când carnea ºi
trupul þi se vor istovi".
„…El va muri din lipsã de înfrânare ºi se va poticni
din prea multa lui nebunie”.
„Dar cel ce preacurveºte cu o femeie este un om
fãrã minte, singur îºi pierde viaþa cine face aºa”.
„Deodatã a început sã meargã dupã ea, ca boul care
se duce la mãcelãrie ºi ca un cerb care aleargã spre cursã
ºi ca pasãrea care dã buzna în laþ fãrã sã ºtie cã o va costa
viaþa pânã ce sãgeata îi strãpunge ficatul”.
(continuarea pe pagina urmãtoare) 11
 Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm
• În plan social (versetul 10)
„…ca nu cumva niºte strãini sã se sature de averea
ta ºi tu sã te trudeºti pentru casa altuia”.
Doar în treacãt vreau sã-þi spun cã aceastã întreitã
ruinã pe care pãcatul în general ºi mai ales pãcatul curviei,
în special, o aduce în viaþa omului: ruina moralã, fizicã ºi
socialã apare în mod evident exemplificatã de Domnul
Hristos în pilda fiului risipitor, pildã pe care meritã sã o
studiezi în acest context (Luca 15:11-32).
3) CULTIVÃ
ULTIVÃ RELAÞII INTIME NORMALE
CU SOÞIA TA
(PROVERBE 5:18-19.)
„Izvorul tãu sã fie binecuvântat, ºi bucurã-te de
nevasta tinereþii tale. Cerboaicã iubitã, cãprioarã plãcutã:
fii îmbãtat tot timpul de drãgãlãºeniile ei, fii îndrãgostit
necurmat de dragostea ei”.
În parantezã vreau sã-þi spun cãci, chiar ºi în
domeniul legitim al cãsniciei, orice dezechilibru este
extrem de periculos prin consecinþele pe care le poate
avea ºi de aceea ºi acest tip de relaþii trebuie cultivat cu
multã grijã ºi înþelepciune. Fereºte-te de excese în
aceastã privinþã, cãci nimic nu are putere mai mare de a
te subordona trupului ca actul sexual. Este adevãrat cã
atât prin creaþie cât ºi prin binecuvântarea cãsãtoriei,
actul acesta este sfinþit, dar el rãmâne totuºi trupesc,
ducând la un soi de ferecare a noastrã în trup, un înec
în propriile instincte ºi care nu se poate ca prin
reverberaþie sã nu ne stânjeneascã oarecum în
activitãþile noastre duhovniceºti. Nu cred cã greºesc
dacã numesc consecinþele acestui tip de exces, un fel
de sinucidere lentã ºi oarecum legalã. Precum vezi, am
fãcut o parantezã, însã în contextul discuþiei noaste,
fereºte-te de exagerãri, chiar ºi atunci când este vorba
de abstinenþã, chiar ºi atunci când te-ai hotãrât sã te
dedici postului ºi rugãciunii sau altor activitãþi înrudite.
Ia decizii în aceasta privinþã numai în urma unei serioase
cercetãri de sine ºi în acord cu soþia ta.
Fereºte-te prin urmare sã creezi situaþii, oricare ar
fi ele, care prin natura lor te-ar despãrþi timp îndelungat
de soþia ta: lungi cãlãtorii de afaceri în strãinãtate
(Proverbe 7:19-20) sau detaºându-te voit de familie
pentru perioade lungi de lucru în alte þãri, etc.
Toate aceste atitudini aparent responsabile sunt
de fapt opþiuni inconºtiente în favoarea pãcatului curviei
care distrug individul ºi familia. În final, socoteºte
cãsãtoria ta ca un port liniºtit în care îþi aduci corãbiile
din când în când atunci când simþi cã urgia mãrii
dezlãnþuite te primejduieºte.
12
4) CÂND EºTI ISPITIT, FII INTEROGATIV, ADICÃ
INTEROGATIV
PUNE-ÞI ÎNTREBÃRI LOGICE.
(PROVERBE 5:12 ºI 20)
De exemplu: „Si pentru ce fiule, ai fi (citeºte aº fi)
îndrãgostit de o strãinã ºi ai (citeºte aº) îmbrãþiºa sânul
unei necunoscute?”
Înainte deci, de a lãsa ispita sã-þi inflameze gândurile
ºi sã punã stãpânire pe imaginaþia ta, slãbindu-þi astfel
forþa împotrivirii încearcã sã conºtientizezi prin întrebãri
logice, printr-o nepãrtinitoare interogaþie, ce se întâmplã
cu tine în chiar acel moment. Adicã ceea ce doreºti este
ºi de neapãratã trebuinþã? ªi asta pentru cã orice patimã
are în gând mai degrabã ceea ce doreºte nu ceea ce
trebuie. Vei constata imediat cu plãcutã surprindere cum
chiar acele întrebãri, vor risipi în mod miraculos acea
nãucire care pune stãpânire în mod involuntar pe sufletul
tãu ispitit, cãci investigând ispita prin întrebãri, o vei
obliga sã se înfãþiºeze astfel la bara tribunalului dreptei
judecãþi, unde tãria ei se va risipi precum ceaþa sub razele
soarelui. Socoteºte-te între oamenii înþelepþi care nu
pregetã sã facã astfel, cãci destui sunt cei care îºi pun
aceste întrebãri prea târziu (Proverbe 5:12-14). Cât despre
omul nebun, el cu siguranþã nu ºi le va pune niciodatã.
Aºa cum þi-am spus mai sus, chiar dacã instinctele
noastre (ºi-l am în vedere pe cel sexual), sunt raþionale
prin scopul lor, totuºi ele tind sã ocoleascã dreapta
judecatã, cerându-ne într-un mod imperios ºi tare ciudat,
sã acþionãm orbeºte ºi nu sã gândim mai întâi. De aceea,
în astfel de situaþii, întrebãrile sunt o frânã potrivitã pentru
a stãvili cel puþin în parte lava aceasta fierbinte a ispitirii.
Nu vreau sã mã despart de tine înainte de aþi pune
sub ochi cazul binecunoscut din Biblie al tânãrului Iosif
(Genesa 39). ªtii cã atunci când stãpâna lui, soþia lui Potifar
s-a apropiat de el ºi, privindu-l cu ochi languroºi, i-a ºoptit
cu vorbe sugrumate de patimã: „Culcã-te cu mine”, el nu
s-a lãsat biruit de patimã, ci a fãcut cu voce tare atât pentru
el cât mai ales pentru stãpâna lui urmãtoarea constatare
încheiatã cu o dezarmantã întrebare: „V „Vezi
ezi cã stãpânul meu
nu-mi cere socotealã pentru nimic din casã ºi mi-a dat pe
mânã tot ce are. El nu este mai mare decât mine în casa
aceasta ºi nu mimi--a oprit nimic afarã de tine pentru cã eºti
nevasta lui. Cum aº putea sã fac eu un rãu atât de mare ºi
sã pãcãtuiesc împotriva lui Dumnezeu?
Dumnezeu?” ” (Genesa 39:7-9).
Închei aceastã scrisoare, îndemnându-te sã lupþi
hotãrât ºi alãturi de fraþii tãi împotriva pãcatului desfrânãrii
sub orice formã, pãcat care în veacul de acum este cel
mai mult în prim-planul scenei. Pãcat pe care, dacã nu-l
putem eradica din lume, cel puþin îl vom dezaproba ºi
înfrânge în noi înºine. ªi sã nu uiþi cã desfrâul ºi onoarea
n-au fãcut casã bunã niciodatã. Aºadar dacã ne pierdem
bunul nume, restul nu mai foloseºte la nimic.
Fii tare!
Zaharia Bica

Împãrãþia lui Dumnezeu
este a celor ca ei
„LÃSAÞI COPILAºII Sà VINà LA MINE, ºI NU-I OPRIÞI; CÃCI
ÎMPÃRÃÞIA LUI DUMNEZEU ESTE A CELOR CA EI"
COPIII, COMOARA NOASTRÃ
Copiii sunt pietre preþioase. Gãlãgioºi, cãzând
mereu, veseli, drãguþi – ei sunt cea mai mare comoarã a
unui cãmin. Fericirea pe care o aduc în cãminele ºi în
inimile noastre nu poate fi mãsuratã în lei. Herbert Hoover
a spus: „Cu cât îmbãtrânesc mai mult, cu atât îi preþuiesc
mai mult pe copii. Copiii sunt cea mai sãnãtoasã ºi
folositoare parte a rasei umane, pentru cã ei sunt cei
mai proaspãt veniþi din mâna lui Dumnezeu. Capricioºi,
ingenioºi, rãutãcioºi, umplând lumea cu bucuria ºi cu
umorul lor
lor,, copiii completeazã minunea de a trãi”.
Cãminele fãrã copii sunt incomplete; ca o casã fãrã
mobilã. În aceste case existã un gol pe care numai copiii,
cu felul lor delicios de a fi, îl pot umple. Rãceala ºi
tristeþea mohorâtã a unei case fãrã copii poate fi alungatã
de strãlucirea ºi de cãldura fericirii „noilor veniþi”. Copiii
aduc un plus de profunzime, de vioiciune picantã ºi de
culoare, cu satisfacþiile profunde care dau vieþii un þel.
Cineva a spus: ,, UN COPIL FACE DRAGOSTEA MAI
,,U
PUTERNICÃ, ZILELE MAI SCURTE, NOPÞILE MAI LUNGI, RESURSELE
FINANCIARE MAI MICI, CÃMINELE MAI FERICITE, HAINELE MAI
UZA TE; COPIII TE FAC SÃ UIÞI DE TRECUT ºI SÃ VEZI ÎN VIIT
UZATE OR
VIITOR
CEV
CEVAA PENTRU CARE MERITà Sà TRÃIEºTI”.
Un copil înseamnã bucurie, dar ºi probleme ºi
îngrijorãri, bani, lacrimi. Ca þânci, ei pãºesc cãlcându-ne
pe picioare, iar ca adolescenþi, ei pãºesc uneori pe inimile
noastre. Cu toate acestea, copiii sunt darul cel mai de
preþ „o avere datã de Dumnezeu”. „Ferice de omul care
îºi umple tolba de sãgeþi cu ei!” (Psalmul 127:5a).
Copiii n-ar trebui sã fie aduºi pe lume doar pentru
a da unitate unui mariaj instabil, cu toate cã ei reprezintã
un mare factor de stabilitate într-un cãmin. Un cãmin
fãrã copii este deseori mai nefericit faþã de un cãmin
care are parte de copii. Când se naºte un copil, pãrinþii
îºi vor uita reciproc greºelile ºi eºecurile ºi se vor
concentra asupra copilului cu afecþiune ºi interes
comun. Aceasta îi va aduce pas cu pas spre maturitate,
alt factor stabilizator în construirea cãminului.
Familia, cuibul credinþei
de Marjorie Hiebert
(MARCU 10:14).
Copiii sunt ºi cea mai mare valoare a bisericii.
Bisericile au nevoie de copii ale cãror rãdãcini sunt
adânc înfipte în solul fertil al Cuvântului Domnului ºi
al credinþei pãrinþilor, pentru ca lucrarea Împãrãþiei sã
poatã continua.
Cel mai bun mod de a avea grijã de aceste valori
date de Dumnezeu este de a le înapoia lui! Ca ºi Ana
(mama lui Samuel), trebuie sã luãm în considerare
faptul cã Dumnezeu este primul care aºteaptã ceva
de la copilul nostru ºi sã afirmãm cu sinceritate „cât
timp va trãi va fi al Domnului”. ªi ca Eunice, o altã
mamã credincioasã, trebuie sã transmitem credinþa
noastrã copiilor noºtri. Se poate spune despre copilul
nostru, aºa cum se spunea despre Timotei: „…din
pruncie cunoºti Sfintele Scripturi, care pot sã-þi dea
înþelepciunea care duce la mântuire, prin credinþa în
Isus Hristos” (2 Timotei 3:15)?
Un mare om a spus odatã cã din toatã experienþa
de viaþã pe care ºi-o poate aminti, nimic nu i-a produs
mai multã bucurie ca momentul în care, aflându-se pe
o stradã aglomeratã a unui mare oraº, un copil l-a privit
drept în ochi, l-a luat cu palma lui micuþã de mânã ºi
i-a spus: „Ajutã-mã sã trec strada pe partea cealaltã!”
A fost o onoare pentru acel om puternic sã facã fie ºi
atât pentru copilul care a avut încredere în el.
Gândindu-ne la exemplul acesta, ne dãm seama
cã noi, pãrinþii, avem tot timpul acest privilegiu de a-i
conduce pe copiii noºtri pe strãzile întunecate ale
vieþii, pentru a-i treMce pe „Partea Cealaltã„. Sã-l iei
pe copil de mânuþa lui firavã ºi sã-l conduci la Domnul
Isus. Ce lucru binecuvântat! Ce þel pentru întreaga
viaþã! Ne simþim noi onoraþi de acest lucru? Preþuim
noi oare aºa cum se cuvine încrederea pe care copilul
nostru ºi-a pus-o în noi?
„COPILÃRIA ESTE CA O OGLINDà CARE REFLECTà DE-A
LUNGUL VIEÞII IMAGINILE CARE I-AU FOST PUSE ÎN FAÞÔ. NOI
SUNTEM CEI CARE OFERIM ACESTE IMAGINI. OARE ACESTE
IMAGINI ÎL REFLECTÃ LA RÂNDUL LOR PE DOMNUL ISUS?
13
 Familia, cuibul credinþei
DIN GURA COPILAºILOR
Vorbim mereu despre faptul cã noi suntem cei
care îi învãþãm pe copii, dar, de fapt, ei sunt cei care
ne învaþã mai întâi. Aproape în fiecare zi, copiii noºtri
vor spune sau vor face ceva care ne va învãþa ceva
nou, dacã îi urmãrim ºi dacã îi ascultãm. ªi aceasta
este exact ceea ce trebuie sã facem: sã îi urmãrim ºi
sã îi ascultãm. Atenþie! Ei pot deschide uºi cãtre
inimile ºi minþile noastre care ne vor cãlãuzi mai bine
ºi cu mai multã înþelepciune pe calea cea bunã.
Am auzit mame care spun: „Bine, dar copilaºii
mei nu fac niciodatã lucruri ieºite din comun ca sã
întipãreascã vreo lecþie în mintea mea” mea”.. În afarã de
faptul cã nu trebuie sã aºtepþi lucruri extraordinare
de la copii, existã ºi posibilitatea sã nu-i fi ascultat ºi
sã nu-i fi privit cu destulã atenþie. Este cel mai simplu
ºi mãrunt lucru pe care putem sã îl facem, dar care
deseori ne învaþã cele mai mari lecþii.
Domnul Isus i-a iubit pe copilaºi, cu toatã inocenþa
ºi simplitatea lor. În definitiv, ºi El a fost odatã copil. El
i-a binecuvântat, i-a urmãrit cum se joacã ºi, într-o zi,
El S-a folosit de un copil dându-l ca exemplu pentru a
ne învãþa una dintre cele mai mari lecþii. El a spus:
„…oricine nu va primi Împãrãþia lui Dumnezeu ca un
copilaº, cu nici un chip nu va intra în ea” (Marcu 10:15).
„…ca un copilaº?” S-ar spune cã nu are sens.
Noi dorim sã fim inteligenþi în gândire, independenþi,
oricum altcumva, dar nu „ca un copilaº”. Prin ce se
caracterizeazã un copil? Prin nerãbdare, cutezanþã,
ingenuitate, tandreþe, inocenþã, disponibilitate de a uita
ºi de a ierta. La un copil mai mare putem vedea mirare,
respect, curiozitate ºi încredere, cãldurã, sensibilitate,
candoare, dorinþã permanentã de a învãþa ºi de a fi
învãþat. Dacã luãm în considerare aceste trãsãturi, nu
mai e de mirare cã Domnul Isus a afirmat c㠄…oricine
nu va primi Împãrãþia lui Dumnezeu ca un copilaº, cu
nici un chip nu va intra în ea” ºi c㠄Împãrãþia lui
Dumnezeu este a celor ca ei”.
Copilul trãieºte momentul prezent, umplând
fiecare minut pânã la refuz. Pentru el lumea este
minunatã, plinã de aventuri nemaipomenite. El este
lipsit de griji, luând viaþa aºa cum este ea, învãþându-ne
„sã nu ne îngrijorãm de nimic” (Filipeni 4:6).
Copilul este mereu preocupat de noi descoperiri
ºi conºtiinþa despre lumea din jurul lui provoacã
interminabilele lui întrebãri: „Cine? Ce? Când? Unde?
De ce?”. ªtiinþa medicalã a ajuns sã vindece aproape
toate bolile copilãriei, dar pentru „boala întrebãrilor”
nu s-a gãsit nici un tratament. Înþelepciunea ºi
rãbdarea mamei vor fi singurele remedii în acest caz.
Simplul fapt cã undeva între copilãrie ºi maturitate
ne-am pierdut entuziasmul spontan, nu ne dã nici un
14 drept sã reprimãm pornirile spre investigaþie ale
copiilor noºtri. O, Doamne, dã-ne înþelepciunea lui
Solomon ºi rãbdarea lui Iov!
Copiii sunt gânditori ºi creativi prin natura lor,
dar numai (dacã) imaginaþia lor nu este împiedicatã
constant de interferenþa adultã. Datoritã lipsei lor de
prejudecãþi ºi a minþii lor pline de o imaginaþie
debordantã, ei pot pune întrebãri care ne vor stimula
ºi care vor constitui o permanentã provocare pentru
resursele ºi pentru capacitatea noastrã spiritualã. În
acest mod, vom creºte alãturi de copiii noºtri, într-o
aventurã care va deveni o binecuvântare pentru noi.
O mamã a participat împreunã cu fiica ei la un
serviciu divin în timpul cãruia s-a vorbit despre modul
în care ascultarea faþã de Dumnezeu este revelatã în
modul în care ne îndeplinim micile îndatoriri de zi cu zi.
Predicatorul a arãtat cum mulþi pãrinþi neglijeazã
rugãciunea pentru ºi împreunã cu copii copiiii llo
or; modul în
care aceºti pãrinþi dau o aurã de responsabilitate acestor
lucruri pentru cei din afarã, în timp ce în casele lor ei nu
pun în aplicare aceste virtuþi care ar aduce fericirea
cãminelor ºi a inimii lor
lor.. Fetiþa asculta cu atenþie. La un
moment dat, ea s-a întors spre mama ei ºi a întrebat-o
în ºoaptã: „Mamã, predicatorul vorbeºte despre tine?”
Aceastã simplã întrebare care a ieºit „din gura
propriului copilaº”, a frânt inima mamei. Drept rezultat,
inima mamei a fost transformatã ºi adusã la o grijã
plinã de credincioºie faþã de îndatoririle ei spirituale
în locul cel mai important, ºi anume propriul cãmin.
Într-o zi, un tatã era la cumpãrãturi împreunã cu
copilaºul sãu. Copilul þinea braþele întinse, în timp ce
tatãl sãu i le încãrca cu felurite mãrfuri cumpãrate,
pentru a le duce înspre ieºirea din magazin. În timp ce
copilul aºtepta sã primeascã mai mult, un individ i-a
spus: „Nu cred cã poþi duce mai mult de atât!”, la care
copilul a rãspuns: „Tãticul ºtie cât pot!” Încredere de
copil! Oh, dacã am avea ºi noi aceastã încredere! Nu
am mai fi atât de îngrijoraþi ºi temãtori în faþa vieþii,
dacã am avea încredere cã Tatãl nostru ceresc nu ne
va da mai mult decât putem noi purta ºi cã El nu va
îngãdui niciodatã ca încercãrile ºi suferinþele prin care
trecem sã fie mai grele decât putem îndura.
În cele mai neaºteptate momente ºi în cele mai
simple moduri, copiii ne pot oferi învãþãturi care ne
înnoiesc viziunea asupra lumii ºi asupra lui Dumnezeu
– o neaºteptatã imagine care ne aduce recompense la
fel de neaºteptate.
O mamã povesteºte despre urmãtoarea lecþie pe care
a primit-o de la copilul ei, tocmai când ea se aºtepta mai
puþin: „Am avut o mulþime de lucruri de fãcut în acea
dimineaþã. Pregãteam micul dejun ºi eram în întârziere, când
bãieþelul nostru de ºapte ani a fãcut ceva ce am considerat
eu cã nu ar fi trebuit sã facã. M-am enervat ºi l-am pleznit
cu mânie. Imediat dupã aceea mi-a pãrut rãu, pentru cã
ºtiam cã greºisem. Puþin mai târziu mi-am cerut scuze. «Nu-i

nimic, mami, mi-a rãspuns el, deja L-am rugat pe Domnul
Isus sã te ierte!»” Rãspunsul lui mi-a dat o lecþie blândã,
dar umilitoare. Temperamentul meu m-a fãcut deseori sã
reacþionez greºit ºi m-am rugat, iar ºi iar, pentru iertare ºi
eliberare, dar a fost nevoie de aceastã lecþie pentru a ieºi
învingãtoare. De atunci, nu am mai fost niciodatã ispititã
sã-mi pedepsesc copilul la mânie”. Iatã o minunatã victorie
datoratã unei mame smerite ºi dornicã sã înveþe!
Experienþa acestei mame mi-a adus aminte de ceva
similar ce mi s-a întâmplat mie. Eram tot într-una din
acele zile, cu multe lucruri de fãcut ºi multe decizii de
luat. Pe deasupra, fetiþa noastrã de cinci ani pãrea cã
este pusã pe rele. Punea nenumãrate întrebãri, ºi-a
rãsturnat cana cu lapte pe jos, ºi-a împrãºtiat jucãriile
prin toate colþurile casei ºi aºa mai departe.
Într-un final, am considerat cã e de ajuns. Având
în minte un principiu – de a sta de vorbã în mod raþional
cu copilul atunci când este posibil, în loc de a-l pedepsi
în grabã ºi în mod nedrept – m-am aºezat lângã ea ºi
i-am spus, în termeni fãrã echivoc, cât de ocupatã eram
ºi cum ar fi trebuit ca ea sã mã ajute ºi nu sã mã încurce.
Fãrã sã scoatã un cuvânt, a plecat cu ochii scãldaþi în
lacrimi, în dormitorul ei. „Ei bine, am gândit eu
mulþumitã, am atins-o la coarda sensibilã. Acum va
putea sã gândeascã mai bine la ceea ce i-am spus!”
Puþin mai târziu, dupã ce am terminat ceea ce
avusesem de fãcut, uitând însã de întâlnirea noastrã
pentru studiu, am simþit cum cineva m-a tras de ºorþul
de bucãtãrie. Am privit în jos la feþiºoara ei dulce, cu
obrãjorii udaþi încã de lacrimi. Fiind încã fermã pe
poziþia mea, m-am gândit cã îºi va cere, în sfârºit,
iertare. Dar aplecându-mã sã aud mai bine ce avea de
spus, i-am auzit glasul tremurat: „Mãmico, sã ºtii cã
m-am rugat pentru tine!”
Din punctul ei de vedere, eu eram cea care aveam
nevoie sã fiu corectatã ºi a luat toate necazurile mele ºi
le-a pus în faþa Prietenului ei, spunându-I totul despre
ele ºi cerându-I sã mã ajute. În privirea ei nu se vedea cã
i-ar pãrea rãu de ceea ce fãcuse, ci doar faptul cã fusese
în pãrtãºia rugãciunii cu Domnul Isus. ªi, dupã cum bine
ºtiþi, Domnul Isus este alãturi de copilaºi. El îi iubeºte
pe copii, iar ei rãspund cu credinþã ºi cu încredere în El.
Inima mi-a fost strãpunsã dintr-o datã de pocãinþã.
Eu fusesem cea care avusese nevoie de disciplinare.
Eu fusesem cea iritatã ºi nedreaptã. Ea nu a vrut sã fie
neascultãtoare. Ea nu fãcuse decât sã fie ceea ce era
de fapt, un copil. Eu îmi fãcusem rãu cu mâna mea.
Dupã ce mi-am cerut iertare, am mulþumit cu
smerenie pentru încã o lecþie pe care am primit-o prin
copilul meu de la Tatãl. Dar de ce, de ce oare, uitãm
atât de repede? Nu întotdeauna copilul de la care
primim lecþia se întâmplã sã fie propriul nostru copil.
Într-o zi, am observat cum o fetiþã, în loc sã se
joace bucuroasã ºi voioasã, încerca periodic sã devinã
Familia, cuibul credinþei
mai convingãtoare plângând, timp în care bolborosea
ceva inteligibil. Pe mãsurã ce acest procedeu se
repeta, am început sã devin tot mai curioasã. Era un
lucru neobiºnuit, aºa cã m-am apropiat pe nesimþite
ºi iatã ce am desluºit din vocea aceea firavã ºi
tremurândã: „Aº vrea aºa de mult sã fiu mai bunã, dar
nu pot ºi gata! Încerc, dar nu reuºesc!” Aº fi curioasã
sã ºtiu de unde a auzit micuþa fetiþã aceste cuvinte.
Apoi plângea din nou cu „lacrimi de crocodil”,
simþindu-se atât de „nãpãstuitã”. Dar, peste puþin timp,
ochii i-au strãlucit de bucurie. Ea a spus: „Cred cã ar
trebui sã am mai multã încredere în Domnul Isus”,
apoi s-a întors la joaca ei, mai fericitã ºi mai voioasã.
Dupã aceea, când încercam ceva fãrã sã reuºesc,
când, deseori, „muntele mi se pãrea prea abrupt” ºi
când deveneam deprimatã ºi descurajatã, îmi aduceam
aminte de acea întâmplare ºi de vocea aceea
copilãreascã: „Cred cã ar trebui sã am mai multã
încredere în Domnul Isus!” Apoi mã întorceam încã o
datã la ceea ce aveam de fãcut, împrospãtatã ºi gata
sã încerc din nou ºi din nou.
În mod obiºnuit, copiii sunt consideraþi puri ºi
inocenþi, „parfumaþi cu miresmele Raiului”, dar ei sunt
toþi nãscuþi cu aceeaºi înclinaþie naturalã spre pãcat.
În Psalmul 58:3 se spune: „Cei rãi sunt stricaþi încã din
pântecele mamei lor…”. Prin neascultarea lor, copiii
ne aduc aminte de propria noastr㠄înclinaþie naturalã”.
O fetiþã care se plimba printr-o grãdinã înfloritã
þinându-ºi mâinile la spate, a fost întrebatã de ce face
lucrul acesta. Ea a rãspuns: „Pentru cã îmi plac foarte
mult florile ºi mâinile mele ar dori sã le culeagã pe
toate. Dar florile nu sunt ale mele”. Iatã un caz în care
înclinaþia naturalã a omului este evidentã.
O altã fetiþã a spus: „Da, bineînþeles cã o ajut pe
mama de fiecare datã când o aud cã mã strigã. Dar
câteodatã aº dori sã mã joc într-un loc mai îndepãrtat,
ca sã nu o mai aud!” Oare noi nu suntem la fel? Da,
bineînþeles cã am veni la Tatãl atunci când ªTIM cã ne
cheamã, dar ne ocupãm timpul atât de mult cu
vacarmul ºi tulburãrile îndatoririlor noastre zilnice
încât nu mai avem cum sã-L auzim.
Fetiþa unui pãstor nu uita niciodatã sã se roage.
Ei îi fusese îngãduit privilegiul de a adãuga orice
remarcã personalã pe care o considera potrivitã. Într-o
searã de toamnã târzie, la încheierea rugãciunii ea a
adãugat: „ªi, dragã Domnule Isus, trimite, Te rog,
zãpada Ta cea minunatã pentru a acoperi florile ºi
pentru a le þine astfel în cãldurã pe toatã durata iernii”.
În timp ce se cãþãra în pãtuþul ei, ea a mãrturisit: „Cred
cã de data asta L-am pãcãlit! De fapt, eu îmi doresc zãpada
pentru a mã duce la derdeluº cu noua mea sãniuþã!”.
Fie sã ne cercetãm inimile pentru a vedea dacã
suntem întotdeauna cinstiþi în rugãciunile noastre!
(continuare în pagina 17) 15
 Înþelepciune pentru înþelepþi
„CINE κI LUCREAZà CÂMPUL ARE BELºUG DE PÂINE,
DAR CINE ALEARGÃ DUPÃ LUCRURI DE NIMIC ARE
BELºUG DE SÃRÃCIE”
Pentru a înþelege acest proverb, trebuie sã ne
reamintim cã în vremea aceea, societatea era
preponderent agrarã ºi familiile evreilor trãiau din
veniturile obþinute din cultivarea pãmântului. Astfel,
prima parte a versetului se înþelege mai uºor: „Cine îºi
lucreazã câmpul are belºug de pâine…”. Adicã, oricât
ar fi de fertil un sol, nu mai suntem în grãdina Eden
unde pãmântul sã dea de la sine diferite soiuri de plante
ºi cereale – terenul trebuie cultivat. Apoi, în funcþie de
condiþii ºi de felul culturii, va fi belºug. Aºa este ºi
astãzi, dar accentul cade pe „cine îºi lucreazã câmpul”
ºi aceastã expresie se transformã într-o întrebare.
Aºadar, rãspunzând întrebãrii „cine îºi lucreazã
câmpul”, rãspundem indirect ºi întrebãrii „cine nu îºi
lucreazã câmpul”. Sã ºtie toþi cã factorul principal în
realizarea veniturilor este munca. Cine munceºte „are
belºug”, de unde va putea cu siguranþã sã-ºi întreþinã
familia. Totodatã va putea sã susþinã ºi pe cei
nenorociþi, bolnavi ºi, bineînþeles, lucrarea Domnului.
Belºug nu înseamnã neapãrat venituri imense,
ci un plus mulþumitor faþã de un minus care nu dã
satisfacþia muncii depuse. Plusul este dovada
binecuvântãrii chiar în lucrurile mãrunte.
Sã observãm ºi cealaltã posibilitate: „…dar cine
sãrãcie”..
aleargã dupã lucruri de nimic are BELªUG de sãrãcie”
Reþineþi, nu cine nu face nimic, despre ei am vorbit în
numãrul trecut, ei n-au nimic ºi aºteaptã sã primeascã.
Aici avem de-a face cu unii care „aleargã”, deci fac
16
(PROVERBE 28:19).
ceva, chiar multe „lucruri de nimic”. Iar rezultatul
„activitãþii” lor nu este o sãrãcie în care n-au nimic, ci
un „belºug de sãrãcie”.
Iatã câteva lucruri de nimic dupã care aleargã
astãzi unii oameni: participãri la fonduri de câºtiguri
financiare; obþineri de acte sau vize false; împrumuturi
bancare sau private în vederea unor investiþii
promiþãtoare; cumpãrãturi în rate (doar cu buletinul –
singurul act de valoare pe care îl au); credite
particulare oferite altora care aleargã ºi ei în aceeaºi
direcþie, spre nimic; sau chiar pariuri, loterii, etc.
Rezultatul acestor alergãri fãrã muncã este un
belºug de sãrãcie. Adicã cei în cauzã nu vor putea sã
spunã: „V„Viu
iu este Domnul Dumnezeul tãu, cã n-am
nimic…” (1 Împãraþi 17:12), ci ei vor declara „am
(belºug) o mulþime de datorii”, un cont cu minus de
mii sau zeci de mii de euro.
O, de m-ar auzi toþi sãracii care aleargã dupã un
belºug de sãrãcie care va distruge familia lor! Iatã ce
i-ar sfãtui apostolul Pavel pe aceastã temã: „Auzim însã
cã unii dintre voi trãiesc în neorânduialã, nu lucreazã
nimic, ci se þin de nimicuri. Îndemnãm pe oamenii
aceºtia ºi-i sfãtuim, în Domnul nostru Isus Hristos, sã-ºi
mãnânce pâinea lucrând în liniºte” (2 Tesaloniceni
3:11-12). Cât despre ceilalþi „Voi, fraþilor, sã nu osteniþi
în facerea binelui” (2 Tesaloniceni 3:13).
Iosif Anca

(continuare din pagina 15)
VIAÞA COPIILOR NOºTRI TREBUIE ÎMPÃRTúITà CU NOI
Dacã propriii noºtri copii pot sã ne înveþe câte
ceva, atunci trebuie sã ne petrecem timpul fãcând
anumite lucruri ÎMPREUNÃ cu ei, nu numai PENTRU
ei. Viaþa copiilor noºtri trebuie împãrtãºitã cu noi.
Dupã ce a spãlat rufele, o mamã sorta ºi aºeza
ºosetele spãlate pe perechi împreunã cu fetiþa ei de
trei ani. Lipsea perechea unei ºosete ºi când fetiþa a
gãsit-o, a remarcat cu inocenþã: ,,Iat-o ºi pe mama
ei!” Pentru ea, „mam㔠însemna „tovar㺠de viaþã”.
Deseori, între viaþa de zi cu zi a pãrinþilor ºi cea a
copiilor se iveºte o prãpastie de netrecut. Noi
condamnãm ritmul trepidant al acestei lumi care ne
solicitã la maximum, dar nu ne dãm seama cã noi
suntem cei care imprimãm acest ritm mult prea rapid.
Avem impresia cã trebuie SÃ FIM totul, SÃ FACEM
totul ºi SÃ AVEM totul. Ca pãrinþi, credem cã trebuie
sã excelãm prin a ne proteja copiii de loviturile pe
care noi le-am îndurat la vremea noastrã, de aceea
considerãm cã trebuie sã muncim pentru ei, sã
economisim pentru ei, fãcând astfel cel mai greºit
lucru pe care am putea sã-l facem pentru ei. Tinerii
noºtri ar fi mult mai bine pregãtiþi pentru viaþã ºi mai
fericiþi dacã ar împãrtãºi urcuºurile ºi coborâºurile
vieþii cu cei pe care îi iubesc în loc sã fie lãsaþi sã-ºi
gãseascã plãcerea în alte lucruri. Dificultãþile
copilãriei, atenuate cu dragoste ºi cu înþelegere, îi vor
face pe copiii noºtri mai puternici ºi mai capabili sã
înfrunte viaþa care le stã înainte.
Primul pas spre aceastã stare de lucruri este fãcut
atunci când suntem prea ocupaþi, prea obosiþi sau prea
iritaþi sã ascultãm micile bucurii ale copiilor noºtri, sau
sã mai aºteptãm vreun ajutor din partea lor. Atunci când
ei sunt mici ºi când ne fac într-un fel atenþi la micile lor
nevoi, este uºor sã ni-i apropiem mai mult. Dar atunci
când ei cresc ºi când îngrijirea lor aruncã pe umerii noºtri
cheltuieli mai mari, începem sã îi dãm la o parte. Avem
senzaþia cã dragostea noastrã este exprimatã suficient
de mult prin lucrurile pe care le facem pentru ei, fãrã a
ne da seama cã ei au nevoie, de fapt, de noi. Atunci
când îi alungãm pe copii din viaþa noastrã, nu este de
mirare cã ei încep sã-ºi creeze o nouã lume, doar pentru
ei, din care noi, mame sau taþi, suntem lãsaþi pe dinafarã.
Mamele se vor plânge cã le este imposibil sã mai
comunice cu fetele lor aflate la vârsta adolescenþei, cã
nu mai existã acele mici destãinuiri dintre fiicã ºi mamã,
sau cã sfaturile pãrinteºti nu mai sunt solicitate, sau
atunci când ele sunt date, nu sunt acceptate.
A cui este vina, de fapt? Dacã am putea privi
înapoi, spre anii care au trecut, am observa cã poate
mama a fost prea obositã pentru a asculta, pentru a
se juca, pentru a citi sau pentru a vorbi cu fetiþa ei de
Familia, cuibul credinþei
numai câþiva aniºori.
Existã o istorioarã despre o fetiþã care i-a adus o
mare bucurie mamei ei. Într-o zi, ea s-a întors acasã de
la joacã, s-a aºezat pe un scaun ºi a început sã priveascã
cum mama ei cãlca rufe. Când mama ei a întrebat-o „Ce
doreºti, draga mea?”, ea i-a rãspuns: „Nu doresc decât
sã stau aici, sã te privesc ºi sã te iubesc!” O dovadã în
plus cã dragostea vorbeºte deseori ºi în tãcere.
Este nevoie de rãbdare ºi de uitare de sine pentru
a ne adapta mintea noastrã maturã ºi paºii noºtri
grãbiþi la mintea naivã ºi la paºii împleticiþi al copiilor
noºtri care de abia învaþã sã meargã, dar efortul este
întotdeauna rãsplãtit prin caracterul copiilor ºi prin
dulcea lor companie.
NU DISTRUGEÞI COPILÃRIA
Dacã copiii noºtri ne pot umple inimile ºi cãminele
ºi dacã ei ne pot învãþa aceste lecþii sfinte, atunci
trebuie sã-i lãsãm sã fie copii. Pãrinþii de astãzi, care
ei înºiºi trãiesc într-o lume aflatã în plinã vitezã ºi foarte
solicitantã, doresc parcã sã grãbeascã într-un fel
maturizarea propriilor copii.
Fetiþei care trãieºte înconjuratã de mai multe femei
decât de bãrbaþi i se spune cã cea care este ezitantã va
fi pãrãsitã. Astfel, ea este obligatã sã înfloreascã
prematur. Ea este îmbrãcatã cu haine pentru adulte ºi
învãþatã sã acþioneze ca o femeie maturã într-o lume a
adulþilor. Ei îi este luatã splendida bucurie de a fi doar
o fetiþ㠄care nu ºtie cã viaþa este asemenea unei corãbii
gata sã se scufunde sub povara grijii ºi a alergãrii
permanente în cãutarea distracþiei” (Edgar A. Guest).
Atunci când copiii sunt împinºi prea curând în
experienþele adulþilor, s-ar putea întâmpla ca ei sã nu
mai creascã niciodatã, sã nu mai ajungã niciodatã la
maturitatea care li s-a cerut. Aceºti ani ai copilãriei
lasã urme atât de adânci în caracterul omului încât
dacã sistemul de valori privind dragostea, identitatea
de sine sau viaþa în ansamblul ei este pervertit s-ar
putea ca ei sã nu se mai poatã ridica niciodatã
deasupra acestor urme ºi, în acest fel, se pierde o viaþã
cu un potenþial minunat.
Aºadar, mamelor, dacã aveþi o fetiþã, depuneþi toate
eforturile pentru a o pãstra aºa cum este. Ea are dreptul
sã se bucure de anii aceºtia, într-o lume a copilãriei,
lipsitã de griji ºi relaxatã, iar voi, mamelor, sunteþi
îndreptãþite sã staþi alãturi de ele în aceastã lume. În
acest fel, ea se va face mare suficient de repede.
MEDITAÞI ASUPRA ACESTEI IDEI: COPIII SUNT MESAGERII DE ZI
DUMNEZEU, TRIMIºI DE EL PENTRU A NE ÎNVÃÞA ºI
CU ZI AI LUI
PENTRU A NE ARÃTA CALEA CEA BUNÃ.
– va urma –
17
 Istoria
• 731 – „Venerabilul Bede” (c. 637-735) terminã
de scris „Istoria bisericeascã a poporului englez”.
• Spania este invadatã de mauri, popor musulman
din nordul Africii; Charles Martel îi înfrânge la Tour
(732), punând astfel capãt unei încercãri de pãtrundere
a musulmanilor în Europa.
• Bonifaciu al Angliei este misionar printre
germani pe o perioadã de 40 ani. Este martirizat de
pãgâni în 754.
• Controversa iconoclastã dezbinã împãratul
Bizanþului de Papa de la Roma în problema venerãrii
imaginilor cu subiect creºtin. Între 754 ºi 787 venerarea
icoanelor este interzisã în biserica rãsãriteanã. La
sfârºitul acestei perioade, însuºindu-ºi punctul de
vedere al lui Ioan din Damasc, 350 de episcopi hotãrãsc
cã imaginile cu subiecte creºtine pot fi folosite pentru
educarea poporului neºtiutor de carte, dar nu pot fi
adorate în bisericã. Acest fapt, contravine cu decizia
sinodului precedent þinut la Constantinopol (754), care
prevedea cã folosirea imaginilor în serviciile bisericii
este sinonimã cu idolatria. Dupã sinodul din 754,
Constantin al V-lea încearcã sã limiteze închinãciunea
la sfinþi, distrugând o serie de moaºte ºi condamnând
public închinarea la ele. Pentru Constantin, singurele
reprezentãri simbolice necesare în bisericã sunt
crucea, Biblia ºi elementele Cinei Domnului.
• Papalitatea îºi asumã dreptul de stãpânire pe
pãmânt ºi înfiinþeazã statutul papal în Italia. Papa Leon
al III-lea (m. 816) se separã de Imperiul Rãsãritean ºi
se autoproclamã episcop suprem în Apus.
• Carol cel Mare ajunge rege unic peste toþi francii
(771). Mai târziu el se încoroneazã ca „sfânt împãrat
român”, râvnind sã instaureze pe pãmânt un imperiu
cu împãrat creºtin.
• Creºtinii nestorieni misioneazã foarte activ în
China ºi fondeazã aºezãminte monahale.
• Sunt înfiinþate ºcoli pentru muzicã bisericeascã
în Paris, Cologne, Soissin ºi Metz.
• 781 – Alcuin de Zork, Anglia, devine consilier al
lui Carol cel Mare ºi declanºeaz㠄renaºterea
carolingianã”.
ANUL 800. L A 26 DE GENERAÞII DUPÃ H RIST OS, 22,5%
RISTOS
DIN POPULAÞIA LUMII ESTE ÎNCRE º TINA TÃ (51% DIN AF
TINATÃ ARA
AFARA
RASEI ALBE), 31% DIN POPULAÞIA LUMII ESTE EV ANGHELIZA
EVANGHELIZA
ANGHELIZATÃTÃ.
B IBLIA ESTE TRADUSÃ ÎN 15 LIMBI . N UMÃRUL MARTIRILOR
AJUNGE LA 3300000 CU O RA TÃ RECENTÃ DE 3100 PE AN .
RATÃ
18
„Cea mai înaltã expresie a voii lui Dumnezeu în dispensaþia
actualã este Biserica. Pentru a în întregime biblicã, orice activitate
religioasã trebuie sã fie integratã ºi subordonatã Bisericii. Orice
slujbã adusã lui Dumnezeu trebuie sã izvorascã ºi sã se
desfãºoare în cadrul sfânt al adunãrii copiilor lui Dumnezeu. ªcoli
teologice, societãþi de tractate, organizaþii misionare, societãþi de
binefacere, edicturi creºtine, ºi orice alte grupuri aflate într-o formã
sau alta de slujire creºtinã trebuie sã se autoexamineze cu toatã
evlavia ºi cu toatã responsabilitatea ºtiind cã lucrãrile lor nu pot
avea nici un fel de semnificaþie spiritualã atât timp cât ele rãmân
în afara Bisericilor locale” (John Mac Arthur Jr.).
În terminologia Scripturii, Biserica este: „locul unde
locuieºte Dumnezeu prin Duhul” – cel mai important organism
aflat sub existenþã sub soare. Ea nu este numai una din instituþiile
umane pozitive din societate, alãturi de familie, stat, ºcoli, ci,
dintre toate, ea este cea mai de seamã ºi mai copleºitoare în
importanþã. Biserica localã este un bastion al lui Dumnezeu într-o
lume „care zace în cel rãu”, „ambasada lui Dumnezeu”, într-un
pãmânt strãin, „avanpostul” invaziei împãrãþiei luminii într-o þarã
a întunericului, o „avampremier㔠a ceea ce va fi ºi „o tain㔠pe
care cei din lume ni o pot înþelege.
Cinicul batjocoritor na va întreba repede „despre care
bisericã în particular vorbim, ºtiind cã existã multe «biserici»
ºi nenumãrate «denominaþii»” ºi cã din aceastã cauzã este
aproape imposibil sã ºtii care este „Biserica cea adevãratã,
dacã, bineînþeles, aºa ceva existã”. Batjocoritori au existã
întotdeauna, dar ironia lor nu a reuºit niciodatã sã desfiinþeze
realitatea. Biserica lui Hristos existã. Ea nu este deocamdatã
„desãvârºit㔠în ochii lumii. Imperfecþiunea ei se vede încã
ºi mai bine pentru credinciosul sincer care se aflã în
interiorul ei, dar ceea ce nu ºtie „înþeleptul lumii acesteia”
este faptul cã imperfecþiunea Bisericii nu-i mãsoarã acesteia
„inexistenþa”, ci sunt dovezile unui proces de creºtere,
manifestãrile unor „neputinþe ºi nevrednicii omeneºti”
biruite rând pe rând de „harul” lui Dumnezeu ºi de „puterea
Celui care lucreazã în noi ce-I este plãcut” (Evrei 13:21).
Biserica existã în toate locurile în care Duhul Sfânt a adunat
împreunã câteva persoane care L-au primit pe Isus Hristos ca
Mântuitor, care I se închinã lui Dumnezeu în duh ºi se strãduiesc
sã se pãstreze neîntinaþi de lume ºi de poftele firii lumeºti. Fiecare
adunare în parte este o Bisericã adevãratã ºi toate împreunã
alcãtuiesc Biserica, Mireasa care se pregãteºte în vederea intrãrii
în „odaia de nunt㔠a „Mielului” (Apocalipsa 19:7-8).
Prin astfel de grupuri, Duhul Sfânt lucreazã în lume ºi îi
atrage la mântuire pe cei pierduþi. Hristos este cel ce o zideºte
„ºi porþile Locuinþei Morþilor nu o vor birui” (Matei 16:18).
extras din
„Identitate creºtinã în istorie”
de Daniel Brânzei
 Cãlãuzire ºi ajutor
Dupã ce am obþinut viza de ºedere în Austria
pentru 30 de zile, într-una din serile de rugãciune,
Domnul m-a înºtiinþat printr-un prooroc sã fiu liniºtit,
cã El îmi va face o schimbare în traseul stabilit de
mine împreunã cu fraþii la care trebuia sã ajung.
Neavând o maºinã la dispoziþie, m-am hotãrât sã
plec cu trenul. În prima garã din Ungaria, m-au
legitimat doi poliþiºti de frontierã care vorbeau
româneºte. Ei mi-au cerut pe lângã paºaport ºi
chemarea din Austria. Eu am rãspuns cã acel act a
fost reþinut la ambasadã de unde primisem viza.
Totodatã ei pretindeau cã trebuie sã am ºi bilet pânã
la destinaþie, dar trenul respectiv mergea numai pânã
la Budapesta. Acolo trebuia sã iau alt tren spre sudul
Austriei, iar cei din Arad nu mi-au dat bilet pentru un
tren ce nu avea nici o legãturã cu România.
În sfârºit, pentru cã nu le-am oferit cât au vrut ei,
ne-au dat jos din tren pe mai mulþi pasageri ºi ne-au
dus la un post de poliþie unde am negociat „birul”.
Dupã decontare, ne-au dat drumul, dar trenul plecase,
iar urmãtorul a fost dupã trei ore. Când am ajuns la
Budapesta, am constatat cã nu mai aveam tren în acea
zi spre direcþia planificatã. Pe moment am fost
descumpãnit, dar în câteva minute m-am luminat. Am
sesizat cã am imediat tren spre Viena ºi am telefonat
la un frate care a fost plãcut surprins sã pot ajunge la
ei, cãci a doua zi, duminica, erau slujbe speciale în
adunarea lor. Tot în acel timp, mi-am amintit de
descoperirea de acasã. M-am liniºtit ºi în nici trei ore
am fost în Austria, unde traseul meu a fost modificat
în mod înþelept de Dumnezeu. Atunci mi-am amintit
de o expresie cunoscutã între lucrãtori: „încurcãturi
omeneºti, aranjamente dumnezeieºti”.
La câþiva ani dupã aceastã experienþã am mai avut
una interesantã, tot în Ungaria. M-am deplasat la
Budapesta pentru a zbura pe ruta Budapesta – Milano
– Madrid, dar când am ajuns în aeroport, în dreptul
zborului la care aveam bilet, scria: „anulat”. La scurt
timp, s-a format un rând lung cu sute de pasageri ce
1. Ce modificãri structurale au apãrut în familia nou testamentarã faþã de perioada Vechiului Testament?
Dar în perioada ultimilor 2000 ani?
2. Care este metodologia „actelor de cult” (circumcizie, botez, cãsãtorie…) în vechiul ºi respectiv noul
legãmânt? În ce fel sunt ele influenþate de secularizare?
3. Care sunt relaþiile dintre slujbele ºi darurile spirituale? Ce interpretãri teologice limiteazã lucrarea lor?
trebuia sã plece cu douã avioane spre Milano. Eram la
rând al cincilea, aºa cã am fost informat „repede” cã
nu existã decât posibilitatea ca în loc sã plec la 7:05 sã
plec numai la 17:00, cu escalã la Roma. Problema era
gravã, cãci eu trebuia sã fiu seara la slujbã în Spania.
Atunci am început sã mã rog Domnului sã
gãseascã o posibilitate sã plec în acea dimineaþã. În
acele momente, au intrat în faþa mea niºte cetãþeni
maghiari aºa cã biletele mele au fost date la o parte
cu menþiunea „please wait” (aºteptaþi vã rog).
În acest timp m-am deplasat la un alt ghiºeu,
împreunã cu un alt român, pe care nu-l cunoºteam, dar
care zbura spre Suedia, tot cu escalã la Milano. Întrucât
el ºtia engleza mai bine decât mine, ne-am informat dacã
aº putea pleca spre Spania cu o altã companie, chiar
cumpãrând un alt bilet. Astfel am aflat cã era un avion al
companiei Malev care pleca direct spre Madrid la 9:50.
m-am întors înapoi unde erau biletele mele ºi le-am rugat
din nou pe funcþionarele de acolo sã gãseascã ceva
legãturã în acea dimineaþã. Erau atât de stresate de
mulþime, încât probabil nici nu gãseau pentru fiecare
legãturile de deplasare cele mai bune, cãci majoritatea
urma ca de la Milano sã plece în direcþii diferite, iar
biletele le aveau cumpãrate pânã la destinaþie.
Când au luat iar la rând biletele mele le-am rugat sã
verifice dacã mai sunt locuri la avionul companiei Malev
de la 9:50. Erau! ªi în douã minute am ieºit din
înghesuialã cu problema rezolvatã, fãrã nici un euro în
plus ºi în trei ore ºi cincisprezece minute am fost la
Madrid – Barajos. Dar, pânã a plecat avionul ºi dupã
aceea, am mulþumit lui Dumnezeu, cãci dacã nu ar fi
intrat alþii înaintea mea la rând ºi nu mi-ar fi scos în cale
pe acel român – timp în care m-am rugat insistent lui
Dumnezeu – în cinci minute s-ar fi decis sã mai stau 12
ore în aeroport ºi sã nu ajung la evanghelizarea din
Spania. Aºa cã trebuie sã mã rog Domnului sã
binecuvânteze pe vecinii unguri, de care s-a folosit în
chip minunat.
I.A.
Întrebãri
Într-un ziar a apãrut urmãtoarea relatare: doamna Lila Craig, în vârstã de 81 de ani, nu a
lipsit de la nici unul din serviciile adunãrii în ultimii douãzeci de ani. Aproape 1040 de
duminici ea a fost prezentã la fiecare program al adunãrii. Ironic, ziarul a pus mai multe
întrebãri legate de aceastã informaþie: Oare aceastã femeie:
1. Nu a avut musafiri nici într-o duminicã?
2. Nu merge nicãieri sâmbãta seara?
3. Nu o doare niciodatã capul, nu e rãcitã, nu îi lipseºte ceva la micul dejun, nu trebuie
sã facã un drum departe de casã, nu merge la iarbã verde, nu merge la o reuniune
cu rudele ei mai apropiate sau mai îndepãrtate?
4. Nu simte niciodatã nevoia sã doarmã mai mult duminica dimineaþa?
5. Nu are prieteni care sã o invite într-o excursie la sfârºit de sãptãmânã?
6. Nu citeºte niciodatã ziarul de duminicã?
7. Nu a avut parte de nici o duminicã în care sã plouã sau sã ningã?
8. Nu s-a supãrat niciodatã pe pãstor sau pe învãþãtorul de la ºcoala duminicalã?
9. Nu a deranjat-o nimeni cu nimic la adunare?
10. Nu are radio sau televizor pentru a sta acasã ºi a urmãri un program „bun”?

Prezenþa la adunare este un privilegiu pe care fiecare din noi îl are. Este o mãrturie a ceea
ce credem. Este un mijloc de-a ne întãri spiritual. Este ocazia de-a ne întâlni cu Dumnezeu
în locul în care adunarea cheamã Numele Sãu. Sper ca ºi tu cititorule, sã cauþi cu tot
dinadinsul sã nu lipseºti.

Reguli de comportare în adunare:

1. Nu veni dupã începerea programului ºi nu pleca înainte de a se spune ultimul Amin.

2. Nu veni la bisericã aºa cum ai veni la o expoziþie; îmbracã-te decent ºi cu evlavie.
3. Nu te aºeza pe locul de lângã margine, aºeazã-te spre mijloc, pentru ca cei ce vin
mai târziu sã nu te deranjeze pe tine ºi nici pe ceilalþi.
4. Fii prietenos cu musafirii, fã-i sã doreascã sã mai vinã pe la Casa Domnului.
5. În timpul cântãrilor în comun, cântã ºi tu, nu te uita la cei din jur.
6. Roagã-te cu sinceritate ºi devoþiune, convins cã trebuie sã te asculte Dumnezeu.
7. Nu uita de colectã ºi nici nu-l fã pe cel ce o adunã sã treacã degeaba pe la tine sau sã
aºtepte prea mult dupã tine.
8. Fii atent la predicã, nu te gândi la ce ai lãsat acasã ºi foloseºte Biblia pentru o mai
bunã înþelegere.
9. Fii gata sã te angajezi ferm pentru a îndeplini toate cerinþele lui Dumnezeu ºi acþiunile
ce-þi revin în adunare.
10. Dupã terminarea programului, poþi sta de vorbã cu prietenii tãi, dar fã-o discret.