Cuprins

7
ªapte principii pentru
cel ce vrea sã
creascã spiritual

1. Lectureazã în mod intens

ºi sistematic, cu sinceritate ºi în 3 Editorial
curãþie Scriptura. Iubiþi credincioºi
2. Studiazã toatã Biblia aju-
tându-te cu rugãciune în mod
individual ºi în compania oame-
4 Închinãtori în duh ºi-n adevãr
nilor sfinþi (atenþie la învãþã- O singurã sãrbãtoare oficial㠖 Iosif Anca
tori!).
3. Citeºte istoria Bisericii 6 Principii sfinte
scrisã de autori cu orientãri Bunãtatea lui Dumnezeu... în vremurile de lipsã
creºtine diferite. – Cristian Talpã
4. Cunoaºte situaþia actualã
a creºtinismului ºi a celorlalte 8 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
religii (sumar). Documentar despre medicina alternativã
5. Dãruieºte-te lui Dumnezeu – Ioan Ciobota
fãrã rezerve. Resentimentele, un Eu nepredat – Eugen Micurescu
6. Trãieºte cu demnitate ºi
iubire în familie. 11 Învãþãtorii, ucenicii Mântuitorului
7. Integreazã-te într-o bise- Eficienþa unitãþii lucrãtorilor în câmpul
ricã evlavioasã ºi activã. Evangheliei – Iosif Anca

12 Familia, cuibul credinþei

De ce? – Michael Pearl

Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând

14 ne învãþãm
Scrisoarea a II-a – Zaharia Bica

Fondurile necesare editãrii ºi distribuirii revistei 16 Înþelepciune pentru înþelepþi

„Dragoste pentru Adevãr”, în tiraj de 3000 exemplare, provin „Depãrteazã-te de nebun cãci nu pe buzele lui
vei gãsi ºtiinþa” (Proverbe 14.7) – Iosif Anca
din donaþii din þarã ºi strãinãtate. Cei care doresc sã sprijine
aceastã lucrare pot face depuneri în contul Asociaþiei Creºtine

de caritate Gosen 2511.1-1584.1/ROL, deschis la BCR, Arad,

17 Alternative
care are ca obiect de activitate doar educaþia creºtinã.
Adâncime sau superficialitate – Ghiþã Ciobanu

Vã mulþumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul de redacþie 18 Istorie
Secolul II

Tipar executat la: sc Studio Media Art srl, Arad, tel./fax: 0257 253391
 Editorial

Dacã aþi hotãrât sã urmãriþi revista „Dragoste pentru Adevãr” – ne bucurãm ºi vã sfãtuim sã o faceþi într-o stare
de fricã de Domnul (evlavie) nu doar pentru a citi întâmplãrile sau cu un gând critic. Cãci ºi noi ne-am propus sã
rãmânem consecvenþi, nu sub un spirit acuzativ ci sub unul constructiv, cãci trupul lui Hristos se „zideºte în dragoste”
(Efeseni 4.16).
Este evident ºi declarat faptul cã vã propunem sã gândiþi, cãci acuzaþia comunistã era fals㠄crede ºi nu cerceta”.
Lãsaþi-vã mintea sã vã fie ordonatã de înþelepciune (Proverbe 8.21). Cuvântul lui Hristos sã locuiascã din belºug în voi
în toatã înþelepciunea...” (Coloseni 3.16). Pentru cã nu este indicat sã fie preluatã o învãþãturã, doar pe considerentul
cã a spus-o fratele X (un cunoscut) sau pentru cã aºa se crede ºi se face în adunarea noastrã. Fiecare cuvânt de
învãþãturã trebuie sã fie dovedit de învãþãtura nou-testamentalã. Chiar dacã nu existã o nominalizare expresã pentru
fiecare problemã actual㠖 totuºi nu existã situaþie pe care spiritul Scripturilor sã nu o identifice ºi sã o claseze între
lucrurile spirituale, plãcute lui Dumnezeu sau cele aparþinãtoare lumii ºi fãrã valoare. Aici este rolul fundamental al
Duhului Sfânt – nu doar sã rosteascã prin noi câteva cuvinte în alte limbi ºi apoi sã te lase sã vorbeºti pe româneºte
„verzi ºi uscate”. Nu doar sã producã lucrãri supranaturale pentru slava lui Dumnezeu ºi zidirea noastrã, ci sã producã
minunea inconfundabilã ºi absolut necesarã a naºterii din nou. Domnul Hristos l-a prezentat pe Duhul Sfânt ca pe Cel
care în primul rând va veni sã cãlãuzeascã ucenicii în tot adevãrul (Ioan 16.13). Iar Pavel reitereazã acelaºi adevãr:
„...cei ce sunt cãlãuziþi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8.14).
Dar cãlãuzirea Duhului nu este ca strunirea unui animal nici ca o schimbare mecanicã, automat㠖 te-a reglat
sã-þi schimbi direcþia ca trenul pe liniile ferate. Duhul Sfânt are îndemnurile ºi lucrãrile Lui (Romani 8.5). Prin ele
Domnul, cu sensibilitate ºi iubire, ne îndreaptã inima ºi apoi paºii pe calea cea bunã ºi dreaptã spre viaþã, iar pacea te
va însoþi ca o dovadã cã între noi ºi Dumnezeu totul este în regulã (Romani 8.6; Filipeni 4.7; Coloseni 3.15). Duhul
Adevãrului lucreazã la nivelul minþii noastre, identificã stãri pãcãtoase (Ioan 16.8), lãmureºte probleme teologice ºi
practice, aflate în litigiu (1 Corinteni 2.12-15), ne împuterniceºte ºi ne provoacã în lucrare (Faptele Apostolilor 1.8;
13.2) ºi ne pãstreazã într-o stare de veghere ºi aºteptare a revenirii Domnului (Apocalipsa 22.17-20). O, ce sãraci ºi
neputincioºi am fi dacã Domnul ne-ar fi lãsat orfani, dar „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dãruit tot ce priveºte viaþa ºi
evlavia, prin cunoaºterea Celui ce ne-a chemat prin slava ºi puterea Lui” (2 Petru 1.3).
Scopul nostru nu este doar sã vã îmbunãtãþim acvariul – sã mai prindem noi câþiva peºti ºi sã vi-i dãm ºi sã mai
evacuãm câteva broscuþe sau raci ce vã trag înapoi. Am vrea ca prin cãlãuzirea nemijlocitã a Duhului sã deveniþi
pescari ca sã vã puteþi face singuri ordine în viaþa spiritualã. Adicã sã creºteþi toþi spre maturitate ºi sã puteþi ajuta ºi
pe alþii.
Frãmântarea noastrã, ºi ºtim cã a multora din jurul nostru, nu este datã numai de unele copilãrii ce fac sã întârzie
sau chiar sã fie anulat procesul maturizãrii, cãci scopul mântuirii nu este doar sã fim nãscuþi din nou ci sã devenim
oameni mari, la înãlþimea staturii plinãtãþii lui Hristos (Efeseni 4.1-15), ci ºi de constatarea cã unii înregistreazã un
regres spiritual. Astfel, oameni care au suferit chiar pentru credinþa lor, care au fost exemple vii ºi chiar oameni de
slujb㠖 se sting treptat, locul activitãþilor spirituale din viaþa lor fiind luat de plãcerile vieþii ºi timpul pentru slujbã de
lãcomia îmbogãþirii.
Celor dintâi amintiþi, care trebuie sã creascã ºi sã se pregãteascã pentru Împãrãþie ºi pentru Domnul care
este gata sã li se arate, le amintim cuvintele profetului: „...Veniþi, haidem sã ne suim la muntele Domnului, la
Casa Dumnezeului lui Iacov, ca sã ne înveþe cãile Lui ºi sã umblãm pe cãrãrile Lui...” (Mica 4.2). Iar pentru cei
din urmã, care au tendinþe de a rãmâne în urmã ºi chiar pe dinafarã, citãm ca îndemn, Evrei 10.23-25: „Sã
þinem fãrã ºovãire la mãrturisirea nãdejdii noastre, cãci credincios este Cel ce a fãcut fãgãduinþa. Sã veghem
unii asupra altora, ca sã ne îndemnãm la dragoste ºi la fapte bune. Sã nu pãrãsim adunarea noastrã, cum au
unii obicei, ci sã ne îndemnãm unii pe alþii ºi cu atât mai mult, cu cât vedeþi cã ziua se apropie”.
Editorii 3
 Închinãtori în duh ºi-n adevãr
O singurã
sãrbãtoare oficialã
Privind în istoria Vechiului Testament avem
prezentate cele mai mari (înalte) sãrbãtori, pentru cã
au fost înscrise în calendar de la înãlþimea muntelui
Sinai. Sã ni le reamintim:
În prima lunã a calendarului religios era cea mai
important㠖 Paºtele (Pesach), în data de 14 Nissan.
Era o comemorare a eliberãrii evreilor din Egipt prin
jertfa de sânge (Exodul 12). Ea ºi-a avut împlinirea în
jertfirea unicã ºi irepetabilã a Fiului, Mielul lui
Dumnezeu, atât de interesant prefiguratã încã de la
genesa evreilor (Genesa 22) ºi aºa de clar explicatã în
epistola cãtre Evrei, capitolele 8-10. Paºtele erau urmate
de Sãrbãtoarea Azimilor. Pe parcursul a ºapte zile era
interzis consumul pâinii dospite. În Noul Testament, ea
simbolizeazã învãþãtura curatã care ni s-a dat odatã cu
jertfa de ispãºire. Ea trebuie sã constituie hrana noastrã
pe întreg ciclul (7) vieþii noastre (Ioan 1.18; 1 Corinteni
5.6-8).
La 50 de zile era sãrbãtoarea celor dintâi roade, în
data de 6 Sivan. Exact în aceeaºi zi calendaristicã,
credincioºii cei dintâi, cu roadele Duhului Sfânt (Romani
8.23) erau „legãnaþi” înaintea Domnului (Leviticul
23.15-21; Faptele Apostolilor 2.1-4).
În cea de-a ºaptea lunã (cea dintâi a anului civil)
era Anul Nou, Sãrbãtoarea Trâmbiþelor – în data de 1
Tiºri. Ea este o prefigurare a noului calendar, a
apropierii, pregãtirii anului de îndurare. Au „sunat” ºi
îngerii, dar a „trâmbiþat” ºi „glasul celui ce strigã în
pustie”, Ioan Botezãtorul.
Ea era urmatã de Ziua Ispãºirii, Yom Kipur, în data
de 10 Tiºri. De aceastã ispãºire, unica ºi suficienta
prezenþã a Marelui Preot în Locul prea Sfânt, am avut
parte prin intrarea în calitate de Preot ºi jertfã a Fiului
lui Dumnezeu în Sanctuarul ceresc, cu efect de Mijlocitor
permanent (Evrei 9.24).
În aceeaºi lunã, între 15 ºi 21 Tiºri era Sãrbãtoarea
Corturilor (Sucoth) – ea avea ca suport, ºederea în
corturi a evreilor dupã eliberarea din Egipt. Adevãrul
este cã ºi noi avem un statut de cort, pentru trupul fizic,
el fiind locaºul Duhului, pânã vom ajunge în þarã, în alt
locaº. Dupã unii cercetãtori ai Bibliei ºi ai istoriei
Bisericii, în perioada acestei sãrbãtori s-a nãscut
4
Domnul Isus Christos, a luat chip de rob ºi a locuit într-un
cort. Eu personal nu vreau sã mã pronunþ definitiv pentru
ceea ce nu cunosc suficient, nici nu pretind o explicaþie
exhaustivã a imaginii nou-testamentale a sãrbãtorilor,
care erau, ca întreaga Lege, legatã de sistemul
legãmântului de pe Sinai – „nu înfãþiºarea adevãratã a
lucrurilor” – ci umbra bunurilor viitoare (Evrei 10.1).
În afara sãrbãtorilor anuale, mai existau douã
sãrbãtori, ani de sãrbãtoare, anul sabatic sau de iertare,
la fiecare ºapte ani ºi anul de veselie, la fiecare cincizeci
de ani (Leviticul 25; Deuteronom 15). Evident cã ºi
acestea douã, conform profeþiei din Isaia 61, confirmatã
de Domnul Isus în sinagoga din Nazaret (Luca 4) îºi au
corespondenþa în harul iertãrii ºi perspectiva odihnei ºi
a reprimirii moºtenirii edenice pentru cei mântuiþi.
Celelalte sãrbãtori evreieºti: Purim, în data de
13-14 Adar; Hanukkah, în data de 25 Kislev (Estera 9;
Ioan 10.22) sau Tiº-ah be-ab, în data de 9 Ab, nu au
conotaþie strict profeticã, ci doar comemorativã pentru
iudei. Ele nu sunt stipulate de vreo poruncã divinã.
Valabilitatea unei sãrbãtori e datã de originea ºi de
perioada de valabilitate (ceea ce am prezentat deja) ºi de
conþinutul ei. Astfel nu puteau evreii sã serbeze Paºtele
înainte de eliberare. Pe de altã parte, ce însemnãtate ar
avea aceastã sãrbãtoare pentru celelalte popoare? De
exemplu pentru egiptenii convertiþi la creºtinism. La fel,
singura sãrbãtoare poruncitã în noul legãmânt („sã faceþi”)
are valabilitate începând din seara cinei (ziua oferirii acelor
simboluri) ºi pânã va veni El (1 Corinteni 11.23-26), pânã
la rodul cel nou în Împãrãþia lui Dumnezeu (Matei 26.29).
Deci noul eliminã vechiul (Evrei 8.13).
Fiecare sãrbãtoare avea un ritual specific ºi în spe-
cial un set sau un fel de jertfe – ceea ce constituia þinerea
acelei sãrbãtori. De aceea, atunci când unii evrei, din
motive de necurãþie, nu au putut serba Paºtele, pentru
ei orarul calendaristic general nu a însemnat sãrbã-
torirea efectivã, personalã (Numeri 9).
Din acest motiv, al sfârºitului perioadei de
valabilitate a Templului, odatã cu despicarea perdelei
de sus în jos (din iniþiativa divinã) ºi mult mai mult din
nulitatea oricãrei alte jertfe în afarã de aceea a Domnului
Isus, nimeni, chiar dacã ar face-o – ºi unii au continuat

(evreii pânã în anul 70) – n-ar mai fi primit de Dumnezeu.
Dar tot aºa, nimeni nu mai poate considera c㠄þine”
vreuna din aceste sãrbãtori, când nu are cu ce. Paºte
fãrã Miel, Azime ºi Corturi fãrã jertfe, doar de jumãtate
cu azime ºi colibe – toate acestea n-au valoare!
Pe acest considerent, la fel, Masa Domnului este
singura pe care avem cu ce sã o serbãm: azimele ºi rodul
viþei. Alte elemente sacre nu existã, dar nici nu e nevoie.
Aceastã sãrbãtoare e unicã ºi le
înlocuieºte pe toate, cãci toate Îl
reprezentau pe Domnul Christos ºi
lucrarea Sa ispãºitoare, rãscum-
pãrãtoare. El, Mântuitorul trebuie sã
ia imaginea tuturor, cãci Dumnezeu
a vrut ca toatã plinãtatea sã
locuiascã în El, iar noi avem totul
deplin în El (Coloseni 2.9-10).
De aceea, nimeni sã nu se mai bucure de umbre
vechi-testamentale, ci sã-ºi caute odihna sub soarele
neprihãnirii, dreptãþii noastre (Coloseni 2.16-17).
Consemnãrile din Faptele Apostolilor, cum ar fi
dorinþa lui Pavel de a ajunge la Ierusalim de Cincizecime
sau menþionarea Sãrbãtorii Azimelor (Faptele Apostolilor
20.6, 16), au avut doar o conotaþie legatã de rãmânerea
în acelaºi orar obiºnuit, determinat de viaþa naþiunii
israelite. Cãci ei, în Ierusalim, se adunau în fiecare zi
cu putinþã la Templu sau în alte locuri de închinare. Doar
nu credeþi cã jertfa ceremonialã de curãþie adusã de
Pavel ºi ceilalþi mai avea o valoare ca în Vechiul Testa-
ment înaintea lui Dumnezeu? El nu ºi-a mai dat Duhul
Sfânt în Templu ca în Vechiul Testament, ci în locul unde
era noul templu, al închinãrii în duh ºi adevãr, nu dupã
vechea slovã.
Dar evidenþele Noului Testament ºi, dacã vreþi,
primele secole de istorie a Bisericii, nu conþin nici mãcar
vreo referinþã de comemorare a altor evenimente din
viaþa Domnului Isus (naºtere, botez...). E bine cã-i aºa,
cãci astfel de evenimente au avut loc ºi în viaþa altor
sfinþi, dar n-au valoare comparabilã cu jertfa
rãscumpãrãtoare a Mântuitorului. Iar istoria ne
dovedeºte cã de la cele arbitrar fixate în legãturã cu
viaþa Domnului (foarte ciudat, dacã se întâmplã, în vreun
an sã se suprapunã Paºtele creºtinilor cu Paºtele vechi
testamental, zi în care Domnul s-a jertfit, „Biserica” o
deviazã; dacã acolo îºi are originea – de ce?) pânã la
comemorarea unora (nu toþi sfinþi) e doar o chestiune
de timp ºi continuare a procedurii, cãci ºi unele ºi altele
au fost stabilite de bisericile seculare. Noi am ieºit din
ele, dar se observã cã nu în întregime. Ba chiar am
început sã ne reîntoarcem spre ele (cruci, robe...).
Periodicitatea Cinei Domnului nu este stabilitã,
Închinãtori în duh ºi-n adevãr
dupã cum nici termenul de revenire a Domnului nu este
dat. Ideea e sã dai nãvalã, iar timpul afectat slujirii
efective va fi direct proporþional cu spiritualitatea. Eu
sunt de acord cu orarul actual, dar cred cã în condiþii
diferite orarul trebuie sã fie diferit.
Încã un amãnunt legat de sãrbãtoarea noastrã.
Substanþele originale sunt: azimele ºi rodul viþei.
Contextul întreg al Bibliei ne spune: azime, reamintindu-
ne cã în aceea zi doar azimele se gãseau în Israel
(Exodul 34.25). Nici nu putem gândi (prin Duhul):
„Cuvântul” n-a respectat „Cuvântul” pe care El l-a dat.
Iar pe de altã parte, realitatea fãrã patã a Domnului e
reprezentatã mai corect de o azimã, nu de o pâine cu
aluat. Dacã cineva se leagã incorect de expresia „pâine”
fãcând pe neºtiutorul, ca sã fie „statornic” (2 Petru 3.15),
uitând cã ºi azimele puteau fi numite pâini (Exodul 29.2,
23, 32, Numeri 4.16, Deuteronom 16.3), asta e treaba
lui, dar evident ºi rãspunderea lui.
Dac㠄Trupul ºi Sângele Domnului” este singura
imagine realã a creºtinului din Noul Legãmânt, ce
atitudine trebuie sã avem fiecare, dintre cei care avem
parte la Masa Domnului, raportat la acest eveniment
sacru ºi la Persoana Domnului nostru?
Cred cã se impune o imagine întreitã, completã, a
acestei lucrãri. Toþi cei botezaþi ºi doar ei au dreptul
participãrii – cãci lucrarea botezului în apã este o imagi-
ne a morþii ºi învierii Domnului, nu cea a botezului cu
Duhul Sfânt. Ei pot privi în trecut la evenimentul de acum
douã mii de ani ºi la momentul când s-au fãcut una cu
El printr-o moarte asemãnãtoare cu a Lui (1 Corinteni
11.25, Romani 6.3-10). Totodatã se cere o privire în
prezent, în interiorul nostru, sã sesizãm locul de cinste
pe care Îl ocupã sau nu Isus în viaþa noastrã de toate
zilele (1 Corinteni 11.28) ºi în exteriorul nostru, în
raporturile de unitate, iubire din Trupul lui Christos
(1 Corinteni 10.16-17). Cea de-a treia privire este în
viitor, pânã va veni El (1 Corinteni 11.26); adicã ne dorim
sã stãm la masã cu El ºi cu toþi ai Lui (Matei 26.29).
Doresc tuturor o permanenþã hristicã, care
sã-L aibã pe El în centrul imaginii, pânã la
umplerea întregului tablou ºi în anticiparea
unei permanenþe atemporale – o stare care
sã ne permitã, în condiþii normale de viaþã,
sã participãm aºa cum trebuie la acest
eveniment în orice moment. Sã aºteptãm
venirea Lui, fãrã a rutina nimic, ci trãind tot
timpul Cina Domnului într-un crescendo
binecuvântat putând sã luãm parte cu bucurie
la aceastã sãrbãtoare cu fiecare dintre aceia
care S-au pregãtit.
Iosif Anca
5
 Principii sfinte
Bunãtatea lui Dumnezeu
„Bunãtãþile Domnului nu s-au sfârºit, îndurãrile Lui nu sunt la capãt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaþã”
Psalmistul David abundã în psalmi cu afirmaþii
referitoare la bunãtatea lui Dumnezeu, pentru cã ea este:
scumpã (Psalmul 17.7), nemãrginitã (Psalmul 69.19),
bogatã (Psalmul 86.15), mare (Psalmul 103.11) etc.
Mulþimea cuvintelor din Scripturã despre bunãtatea
copleºitoare a lui Dumnezeu este un motiv în plus sã o
cunoaºtem mai bine.
„Gustaþi ºi vedeþi ce bun este Domnul!“ (Psalmul 34.8).
1.
1) Bunãtatea lui Dumnezeu este pentru toþi oamenii,
indiferent de naþionalitate, limbã, culoare, educaþie. Toþi
oamenii sunt cuprinºi în bunãtatea lui Dumnezeu ºi au
nevoie de ea. Descriind aceasta, Mântuitorul spune: „...cãci
El face sã rãsarã soarele Sãu peste cei rãi ºi peste cei
buni, ºi dã ploaie peste drepþi ºi peste cei nedrepþi” (Matei
5.45). Faþã de aceastã bunãtate a lui Dumnezeu, oamenii
în general pot avea douã consideraþii:
a) Sã o dispreþuiascã, considerând-o neimportantã
pentru ei. Societatea noastrã se simte jignitã atunci
când este pusã în faþa acestei bunãtãþi. Cei mai mulþi
considerã bunãtatea ca o atitudine care ar trebui sã
o avem faþã de cei cu diferite handicapuri sau în situaþii
dificile ale vieþii. De aceea un om care are sãnãtate,
familie, serviciu bun, se simte jignit sã audã cã ar
trebui sã fie atent la mila ºi bunãtatea lui Dumnezeu.
Dispreþul adus bunãtãþii lui Dumnezeu se datoreazã
mândriei ºi încrederii în forþele proprii. Trãim vremuri
când trebuie sã ceri voie cuiva dacã vrei sã-l ajuþi ºi
dacã este de acord atunci poþi, dacã nu, s-ar putea
sã îl jigneºti prin atenþia pe care vrei sã i-o acorzi.
b) Sã o accepte, sã o considere preþioas㠄Fiindcã
bunãtatea Ta preþuieºte mai mult decât viaþa...”
(Psalmul 63.3). Aceastã categorie de oameni are ºi
fãgãduinþa lui Dumnezeu, care κi pãstreazã
bunãtatea faþã de ei (Psalmul 89.24, 28, 36.10, 61.7).
6
(Plângerile lui Ieremia 3.22-23)
Beneficiile bunãtãþii lui Dumnezeu se rezumã doar
la cei ce o primesc ºi se bucurã de ea. Am putea
spune cã cea mai gravã stare pe care o poate
cunoaºte cineva pe acest pãmânt este sã îºi ia
Dumnezeu bunãtatea de la el. Poporul evreu, în
timpul proorocului Ieremia, a experimentat aceasta
„...cãci Mi-am luat înapoi de la poporul acesta pacea
Mea, zice Domnul, bunãtatea ºi îndurarea Mea”
(Ieremia 16.5).
2. 2) Bunãtãþile lui Dumnezeu s-au descoperit omului,
deoarece dacã nu s-ar fi descoperit bunãtatea lui
Dumnezeu nu am fi cunoscut-o niciodatã ºi n-am fi avut
cum sã o alegem sau sã o respingem. Pentru cã
Dumnezeu este bun, El s-a descoperit ºi nu a rãmas
ascuns. Ar fi avut motive din pricina neascultãrii ºi rãutãþii
omului sã n-o facã, dar bunãtatea lui Dumnezeu stã în
faptul cã se descoperã. Pavel spunea în Aeropag cã mulþi
se silesc „sã-L gãseascã bâjbâind, mãcar cã nu este
departe de fiecare din noi” (Fapte 17.27). Dacã Dumnezeu
ar fi stat departe ºi ascuns, noi nu l-am fi gãsit niciodatã
cu eforturile proprii, fie ele filozofice sau practice. Dar
bunãtatea lui Dumnezeu stã ºi în aceastã descoperire.
Cum S-a descoperit Dumnezeu?
a) Prin creaþie: natura, cerul, stelele, toate sunt
indicatoare spre Dumnezeul plin de bunãtate
(Psalmul 19.1-2). Pavel explicã bunãtatea
descoperitã a lui Dumnezeu celor din Listra ºi prin
expresia „....v-a fãcut bine, v-a trimis ploi din cer, ºi
timpuri roditoare, v-a dat hranã din belºug, ºi v-a
umplut inimile de bucurie” (Fapte 14.17).
b) Prin Scriptura datã poporului evreu, care ar fi
trebuit sã fie mãrturia bunãtãþii lui Dumnezeu între

popoare, dar ei au eºuat. De aceea Pavel scrie: „Uitã-
te dar la bunãtatea ºi asprimea lui Dumnezeu:
4.
asprime faþã de cei ce au cãzut, ºi bunãtate faþã de
tine, dacã nu încetezi sã rãmâi în bunãtatea aceasta;
altmintrelea, vei fi tãiat ºi tu” (Romani 11.22).
c) Prin Hristos care este întruparea bunãtãþii lui
Dumnezeu. Tot Pavel scrie: „El ne-a înviat împreunã,
ºi ne-a pus sã ºedem împreunã în locurile cereºti, în
Hristos Isus, ca sã arate în veacurile viitoare
nemãrginita bogãþie a harului Sãu, în bunãtatea Lui
faþã de noi în Hristos Isus” (Efeseni 2.6-7).
d) Prin credincioºii care sunt chemaþi sã arate
bunãtatea lui Dumnezeu prin curãþirea ºi trãirea lor.
Prin faptele bune pe care le practicã astfel încât
semenii noºtri sã vadã bunãtatea lui Dumnezeu.
„Ceea ce face farmecul unui om este bunãtatea lui...”
(Proverbe 19.22). Atitudinea prietenoasã îndreptatã
cãtre semenii noºtri valoreazã mai mult decât multe
cuvinte frumos aranjate.
3.
3) Bunãtatea lui Dumnezeu este minunatã prin faptul
cã ne învaþã ce este bine ºi ce este rãu. Dumnezeu are
etalonul adevãrat a valorilor. Nu noi am descoperit aceasta
5.
ci Dumnezeu ne aratã diferenþa dintre ce este bun ºi ce
este rãu. Mulþi oameni definesc binele ºi rãul prin ce au
învãþat, prin ce simt, sau pur ºi simplu pentru cã ºi alþii fac
la fel. Societatea contemporanã a adus înaintea noastrã
o serie de fapte considerate ca ceva foarte normal dar
care cu ani în urmã erau nedemne între oameni.
Normalitatea aceasta însã nu se raporteazã la Cel care a
fixat-o, ci la interesele, plãcerile ºi pornirile pãcãtoase ale
oamenilor.
Biserica lui Dumnezeu este chematã sã pãstreze ºi
sã înveþe cu tãrie despre binele ºi rãul definit de Dumnezeu
ºi nu de oameni. Biserica este chematã în aceste vremuri,
pe de o parte sã lupte pe plan spiritual în vederea propagãrii
adevãrului despre aceastã normalitate, iar pe de altã parte
sã manifeste o dragoste statornicã pentru cei cãzuþi ºi
amãgiþi de învãþãturile stricate ale oamenilor.
Singurul care stabileºte ce este bine ºi ce este rãu ºi
care va judeca pe oameni pentru faptele lor este
Dumnezeu. De aceea bunãtatea lui Dumnezeu a stabilit
mai dinainte aceste graniþe pe care suntem îndemnaþi sã
le pãstrãm ºi sã le pãzim pentru ca în ziua judecãþii sã fim
gãsiþi buni înaintea Lui. Scriptura ºi conºtiinþa le pãstreazã
în mod unitar ºi general (Romani 2.14-16).
Dar bunãtatea lui Dumnezeu nu se mãrgineºte doar la
a ne descoperi îndurarea Lui ºi a ne arãta binele ºi rãul, ci,
Creatorul, în bunãtatea Sa, a pregãtit o cale pentru salvare.
Principii sfinte
4) Bunãtatea lui Dumnezeu stã în oferirea mântuirii.
„Dar, când s-a arãtat bunãtatea lui Dumnezeu, Mântuitorul
nostru, ºi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit....”
(Tit 3.4-5a). Dumnezeu a pregãtit o cale pentru a fi salvaþi.
Aici stã frumuseþea caracterului lui Dumnezeu, prin faptul
cã aduce soluþii la problemele cu care noi ne confruntãm.
Una dintre expresiile bunãtãþii stã în acordarea iertãrii
celui vinovat care o cere. Aºadar Mântuitorul a venit pentru
a trasa o cale de salvare celor ce doresc sã fie salvaþi.
Calea aceasta este unicã pentru cã este trasatã de
Dumnezeu, strãbãtutã de Mântuitorul Isus, garantatã ºi
asiguratã de bunãtatea lui Dumnezeu. Pocãinþa ºi credinþa
în Domnul Isus aduce mântuirea sufletelor oamenilor
pentru eternitate. „Bunãtatea lui Dumnezeu ne îndeamnã
la pocãinþ㔠(Romani 2.4). Nimeni nu se poate mântui prin
eforturi personale, bani sau bogãþie (Psalmul 49.6-11).
Atenþia acordatã de Domnul oamenilor este doar spre
binele acestora. „Fiindcã Dumnezeu nu ne-a rânduit la
mânie, ci ca sã cãpãtãm mântuirea, prin Domnul nostru
Isus Hristos, care a murit pentru noi...” (1 Tesaloniceni
5.9-10).
5) Imaginea multidimensionalã a bunãtãþii lui Dumnezeu
oferã (prin Duhul) ºi ne obligã (prin ascultarea credinþei)
la o trãire corespunzãtoare (Galateni 5.22, Coloseni 3.12).
Bunãtatea lui Dumnezeu se aratã cel mai bine în viaþa
pilduitoare a urmaºilor Domnului Isus Hristos. De aceea
suntem sfãtuiþi de apostoli sã ne îmbrãcãm cu bunãtate
(Coloseni 3.12), sã pãstrãm bunãtatea (Osea 12.6), sã
acþionãm cu bunãtate (Zaharia 7.9). Trãirea noastrã în
bunãtatea lui Dumnezeu ne va transforma fãcându-ne
asemenea Lui.
Semenii noºtri sunt atraºi de bunãtatea ºi dragostea
lui Dumnezeu rãspânditã prin noi. Parfumul acesta este
plãcut ºi suntem îndemnaþi sã-l folosim mai des. Fiind
binecuvântaþi, putem deveni o binecuvântare. Promisiunea
lui Dumnezeu este cã ne va sãtura de bunãtatea Lui
(Ieremia 31.14). Responsabilitatea noastrã este sã
rãmânem în bunãtatea Sa ºi sã o rãspândim între
contemporanii noºtri.
Cuvintele nu sunt suficiente sã arãtãm în întregime
bunãtatea lui Dumnezeu, dar trãirea noastrã va avea efect.
Împãratul David este un exemplu în aceastã direcþie faþã
de un copil al lui Saul, Mefiboºet, care era olog. „Nu mai
este nimeni din casa lui Saul, ca sã mã port cu el cu o
bunãtate ca bunãtatea lui Dumnezeu?” (2 Samuel 9.3).
Domnul sã ridice ºi astãzi oameni în bisericã care sã
înþeleagã aceastã înaltã chemare a bunãtãþii lui
Dumnezeu. Ne purtãm noi cu o astfel de bunãtate?
Cristian Talpã
7
 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
Ioan Ciobota: În continuare, partea a 2-a a
„Documentarului despre Medicina alternativã”. Începem
cu bioenergia sau bioterapiile. Altfel spus - dirijarea
„energiilor cosmice” spre pacientul bolnav, conform
afirmaþiilor bioenergeticienilor. Cum ajung unii oameni sã
aibã asemenea puteri?
D. M., radiestezist: Unii bioenergoterapeuþi posedã
din naºtere un câmp energetic enorm – de 3 ori, de 10 ori
sau chiar mai mare, decât o persoanã normalã, putând
sã dirijeze cu uºurinþã energia cãtre pacient, fãrã a fi
necesarã o altã încãrcare. Când aceºtia ating vârsta
pubertãþii, îºi descoperã aceste capacitãþi întâmplãtor ºi
încep sã practice treptat, la cererea celor din jur, tratamente
bioenergetice, devenind bioenergoterapeuþi.
Persoanele obiºnuite, cu un câmp energetic normal,
pot trata ºi ele prin metode bioenergetice sau radiestezice,
dar au nevoie de o instruire din partea unor cunoscãtori,
numiþi „iniþiaþi”, pentru a învãþa sã se încarce ºi sã dirijeze
în mod corespunzãtor energiile necesare, la locul necesar.
I. C.: La fel cum un creºtin cunoaºte pe baza Bibliei,
care a fost inspiratã de Dumnezeu ºi care a fost revelaþia
datã de El oamenilor, la fel am putea sã întrebãm –
radiestezistul de unde ºtie lucrurile pe care le afirmã?
Radiestezist: Radiestezistul a fost instruit de un
cunoscãtor, de un învãþãtor, care a avut aceastã revelaþie,
ºi s-a transmis din om în om – totul vine de la Dumnezeu.
Toate informaþiile, toate învãþãturile vin de la Dumnezeu.
I. C.: Deci a fost o revelaþie de la Dumnezeu, la fel
cum au avut cei care au scris Biblia?
Radiestezist: Da, absolut!
I. C.: Dincolo de simplele presupuneri sau speculaþii,
ce spune Biblia despre aceste teorii legate de energiile
cosmice nedefinite?
Dr. Ileana Radu, medic creºtin: Când ajungem
exact la baze, la faptul cã existã aceste energii dirijate,
pledoariile sunt inconsistente ºi, de cele mai multe ori,
sunt un fel de amestec de filozofie orientalã, de teozofie
ºi de practici oculte, pe care, dacã le analizãm cu
discernãmânt ºi suntem ºi educaþi ºi instruiþi, putem sã le
detectãm. Colegii mei au spus: „Bãnuim cã sunt îngeri
buni, bãnuim cã este o magie bunã, pentru cã, de fapt, se
întâmplã lucruri bune...”
8 SISTEMUL DE VALORI AL ACESTEI MEDICINI ALTER-
I. C.: Întrebarea este dacã vindecarea este de dorit
cu orice preþ? În ideea cã s-ar putea ca dincolo de terapiile
oferite de medicina alternativã, de exemplu în homeopatie
sau în acupuncturã, sau în bioenergie, dincolo de aceste
terapii, pentru toatã lumea este evident cã exista o
încãrcãturã de facturã spiritualã.
Dr. I. R.: În ulcerul gastro-duodenal, bineînþeles cã
stresul este o componentã majorã, iar pacientul a ales sã
meargã ºi sã facã ºedinþe de bioenergie. Dupã ce
simptomatologia s-a ameliorat, s-a sinucis. Soþia lui spunea
cã a fost aºa de modificat din punct de vedere psihic ºi a
dezvoltat o depresie neasistatã ºi neîngrijitã, încât pânã
la urmã s-a sinucis. Lucrurile acestea se spun mai puþin...
Dacã mergeþi pe Internet o sã gãsiþi de exemplu câte
incompatibilitãþi existã între remediile herbaliste sau ce
potenþial toxic au unele plante sau ce riscant este sã faci
anumite asocieri pe care nu le-a controlat ºi nu le-a
monitorizat nimeni.
I. C.: Cum trateazã un bioenergetician pacienþii?
Mircea Iorga - bioenergetician, bioterapeut ºi
vindecãtor cu ajutorul cristalelor: În ceea ce mã
priveºte, am o sensibilitate faþã de câmpul energetic uman
sau animal, le pot percepe vizual sau tactil, ºi prin acest
mod îmi pot da seama de distorsiunile sale. Ceea ce se
poate spune este cã fiecare obiect, fiecare fiinþã animalã
este dotatã ºi cu un câmp energetic. Acest câmp existã
atât în interiorul cât ºi în exteriorul fiinþei. În momentul în
care apar distorsiuni de câmp, apare ºi boala în corpul
fizic. Pentru a rezolva aceastã boalã, trebuie sã rezolvi
armonia câmpului energetic, deci sã dizolvi distorsiunile,
blocajele din câmp.
Prof. Ernest Valea, specialist in religii orientale ºi
doctrine oculte: De obicei, un creºtin merge la asemenea
metode de vindecare neºtiind prea multe despre ele. Poate
a auzit de la cineva cã a fost vindecat, sau altuia i-a mers
ceva mai bine, ºi încearcã ºi el aceastã variantã, mai ales
cã medicina în România este într-o stare precarã, iar
metodele acestea sunt ieftine ºi uneori dau ºi rezultate.
Dacã un creºtin merge la aceºti terapeuþi, în necunoºtinþã
de cauzã, mai ales fãrã sã aibã prea multã încredere în
aceste tehnici, probabil cã rezultatele vor fi minime.
Interesant este cã rezultatele sunt cu atât mai bune cu cât
încrederea pacientului în aceste terapii este mai mare. Pe
de altã parte, cu cât vindecarea este mai profundã, sau de
mai mare amploare, CEL VINDECAT ESTE ATRAS CÃTRE
 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
NATIVE. Adicã spre modul în care defineºte persoana
umanã, Dumnezeu ºi relaþia cu Dumnezeu. Aici intervine
adevãratul pericol. De exemplu, cineva care a fost
diagnosticat corect ºi vindecat folosind radiestezia ºi
bioenergoterapia, va vrea sã ºtie mai mult despre ce este
cu adevãrat omul, ce este energia care l-a vindecat ºi, dorind
sã ºtie mai mult, este introdus în aceastã doctrinã esotericã
a corpurilor spirituale, a afirmaþiei cã avem în noi un sâmbure
de scânteie divinã, care este de aceeaºi naturã cu
Dumnezeu. În momentul acela, credinþa lui deja începe sã
se clatine. Credinþa lui iese din doctrina creºtinã ºi
îmbrãþiºeazã alte sisteme ºi valori.
Nu de puþine ori dupã ce au fost vindecaþi printr-o
metodã a medicinii alternative, creºtinii au ajuns sã nu
mai poatã sã se roage, sã nu mai citeascã Biblia cu
aceeaºi fervoare, ºi sã simtã acea înstrãinare de
adevãratul Dumnezeu.
I. C.: Domnule Dr. Gheorghe J., aþi spus cã vedeþi
cã omul se vindecã ºi respectaþi aceastã forþã divinã care
dã vindecarea. Ce intuiþi, ce energie este implicatã acolo
ca sã vindece?
Dr. Gheorghe J. - medic homeopat: Nu ºtiu, ºi nu
fac teorii asupra acestui lucru. Respect „corola de minuni
a lumii”. Mie mi-e de ajuns cã merge...
I. C.: Ce succese aþi avut ºi ce afecþiuni aþi tratat
pânã acum?
Dr. Gh. J.: Exista câteva afecþiuni ce nu pot fi
vindecate decât prin homeopatie: cele „stranii”, în care
apar simptome curioase, care nu pot fi bine încadrate
într-un diagnostic alopat. Acolo, alopatia, care lucreazã
mereu ºi mereu cu diagnosticul ca ºi cum ar fi un pat al lui
Procust, este neputincioasã ºi lãrgirea în domeniu, pe care
o face homeopatia, de multe ori este singura ºansã.
Vã dau un exemplu: migrenele. Migrenele sunt
netratabile sau prost tratabile prin metodele alopatice ºi
sunt înspãimântãtor de chinuitoare. Apoi infecþiile repetate
ale copiilor. Copiii noºtri iau în 2 ani de zile mai multe
antibiotice decât am luat noi toatã viaþa. Apoi micile
probleme somato-psihice sau chiar boli alergice, cum este
astmul bronºic ºi multe alte boli.
I. C.: Ce informaþie se transmite, informaþie care ajutã
la vindecarea pacientului?
Dr. Gh. J.: Aici este foarte interesant. Se transmite
informaþia despre planta sau mineralul respectiv sau
remediul, cum îl numim noi, pe care o are înmagazinatã
în sine ºi care se manifestã ca ºi simptome atunci când
este administratã oamenilor sãnãtoºi.
I. C.: Pentru remediile homeopatice întrebarea apare
atunci când se prescriu remedii cu potenþe mai mari de
30, 50 sau 100, în care, din punct de vedere chimic, nu
mai existã nici o moleculã de substanþã activã în remediu.
Ce rãmâne totuºi acolo ca sã-l ajute pe pacient? Mã refer
la faptul cã dincolo de substanþa activã, rãmâne o
încãrcãturã spiritualã!
Dr. Gh. J.: Nu se ºtie ce rãmâne. Cert este cã rãmâne
ceva ºi acþioneazã...
I. C.: Doamnã Dr. Ofelia Lugojan, în aceastã
informaþie care rãmâne în substanþã, despre ce fel de
încãrcãturã este vorba? Este vorba despre o încãrcãturã
spiritualã, este vorba despre o încãrcãturã energeticã?
Ce rãmâne în acel remediu?
Dr. O. L.: Este foarte greu sã defineºti cât este spiri-
tual, cât este informaþie ºi cât este energie. Pentru cã
întotdeauna când te rogi spui: „Lumea vãzutã ºi nevãzutã”,
ori lumea aceasta vãzutã este doar ceea ce percepem
noi cu ochiul. Nu înseamnã cã altceva nu existã. De fapt
cu ochiul percepi tot ceea ce este sub viteza luminii, este
de fapt o energie condensatã. Tot ceea ce depãºeºte
aceastã vitezã a luminii, nu mai percepi cu ochiul, dar
asta nu înseamnã cã nu existã.
I.C.: În concluzie, majoritatea celor care au legãturã
cu medicina alternativã, medici, practicanþi sau simpli
pacienþi, afirmã cã existã acolo anumite energii pe care ei
le invocã ºi care acþioneazã.
Prof. Dr. Iosif Þon: Cei mai mulþi dintre cei care
practicã astãzi aceste lucruri, îþi vor spune: „Da, eu sunt
în legãturã cu aceste spirite. Ele nu sunt malefice”, adaugã
ei. „Ele sunt spirite ajutãtoare. Deci e bine sã mã cuplez
cu ele pentru cã mã încarcã de energie. Eu doar îþi dãruiesc
energia cu care m-au încãrcat aceste spirite”.
Vreau sã stabilim clar lucrul acesta: singurul nostru
contact cu lumea spiritualã trebuie sã fie contactul cu
Dumnezeul Sfintei Scripturi care se realizeazã numai prin
Domnul Isus Cristos. Orice altã intrare în lumea spiritualã,
în lumea spiritelor, este interzisã de Dumnezeu.
I. C.: Dar din punct de vedere tehnic sunt posibile?
Prof. Dr. Iosif Þon: Sunt posibile! De aceea le
interzice Dumnezeu, cã dacã Dumnezeu nu le-ar interzice,
ne-ar spune: „Nu sunt reale, sunt jocuri de copil sau sunt
fantezii ºi n-au în ele nimic malefic”. Dumnezeu n-ar fi
insistat atât în Sfânta Scripturã sã ne interzicã orice
legãturã cu aceastã lume spiritualã.
Aceastã lume spiritualã este lumea spiritelor rele, a
spiritelor revoltate împotriva lui Dumnezeu, a spiritelor care
doresc sã ne acapareze, sã ne stãpâneascã, sã ne
înãbuºe ºi în final sã ne ducã cu ele în ceea ce Domnul
Isus numeºte: „Duceþi-vã în focul cel veºnic, pregãtit
Diavolului ºi îngerilor lui”.
— va urma —
9
 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
Resentimentele – un EU nepredat
Ori de câte ori nutrim sentimente ostile faþã de anumite
persoane, izvorâte din nemulþumiri, jigniri, duºmãnie, antipatie
sau invidie, ºi nu le putem ierta, acumulãm în noi resentimente.
Motivul fundamental pentru care trebuie sã iertãm pe cei
ce ne-au pricinuit rãni, este faptul cã Dumnezeu ne-a iertat pe
noi ºi noi trebuie sã-L imitãm pe El (1 Ioan 2.6, 1 Ioan 4.17).
La baza celor mai multe resentimente stã un EU nepredat,
un EU hipersensibil. Când lepãdarea de sine este totalã,
resentimentele sunt respinse, întocmai cum o piele sãnãtoasã
respinge germenii bolilor care nu pot gãsi o bazã de atac.
Dacã resentimentele au cîºtigat o poziþie în noi, acest fapt
dovedeºte cã existã un EU nepredat ºi, ca o ranã deschisã, el a
devenit un mediu de culturã în care resentimentele pot prinde
rãdãcini ºi pot creºte. Alteori, aceste resentimente se pot naºte
din gesturi, insulte sau jigniri imaginare. O astfel de persoanã îºi
poate imagina cã anumiþi oameni vorbesc despre ea anumite
lucruri neplãcute, ºi în realitate sã nu fie aºa. Ea poate fi în
permanentã cãutare de atitudini jignitoare din partea celorlalþi ºi
le va gãsi din belºug.
A aduna mereu argumente justificatoare asemeni unui mag-
net, înseamnã a avea un EU colector de resentimente. Numai
predându-l la picioarele Domnului putem fi curãþiþi ºi eliberaþi.
Existã însã multe motive ºi argumente pe care trebuie sã le
folosim pentru a scãpa de aceste resentimente, care lasã cicatrice
îndelungatã, ruineazã gândirea curatã, întristeazã pe Duhul Sfânt,
ºi oricând poate izbucni într-un nou conflict cu acele persoane.
Iatã câteva sfaturi practice care ajutã pe cei care au
acumulat în fiinþa lor aceste resentimente:
1. Ori de câte ori te gândeºti la persoana împotriva cãruia
nutreºti resentimente, ºopteºte o rugãciune pentru ea. Întâmpinã
fiecare resentiment cu un „baraj de rugãciune”: Matei 5.44 „Dar Eu
vã spun: Iubiþi pe vrãjmaºii voºtri, binecuvântaþi pe cei ce vã
blastãmã, faceþi bine celor ce vã urãsc ºi rugaþi-vã pentru cei ce vã
asupresc ºi vã prigonesc, ca sã fiþi fii ai Tatãlui vostru”; Marcu 11.25
„ªi când staþi în picioare de vã rugaþi, sã iertaþi orice aveþi împotriva
cuiva, pentru ca ºi Tatãl vostru care este în ceruri, sã vã ierte greºelile
voastre”. Vei observa cum toate gândurile tale despre duºmanii
reali sau imaginari vor deveni rugãciuni pentru ei. Fã ca mintea ta
sã înþeleagã lucrul acesta ºi nu admite nici o excepþie ºi vei descoperi
curând cã nu mai ai nici un duºman, deoarece nu mai ai duºmãnie.
Rugãciunea dizolvã duºmãnia, aºa cum anumite soluþii dizolvã
murdãriile.
2. Spune numai lucrurile bune pe care le ºtii despre
persoana cu care nu eºti în relaþii bune. Concentreazã-þi gândirea
asupra lucrurilor pozitive ºi nu în direcþia celor negative care þi-
au produs resentimentele. Foloseºte recomandãrile înþeleptului:
Proverbe 10.12 „Ura stârneºte certuri, dar dragostea acoperã
toate greºelile”; Proverbe 17.9 „Cine acoperã o greºalã cautã
dragostea, dar cine o pomeneºte mereu în vorbirile lui dezbinã
pe prieteni”; Proverbe 19.11 „Înþelepciunea face pe om rãbdãtor
10
ºi este o cinste pentru el sã uite greºeli.”. Rezultatul va fi cã
binele va contrabalansa rãul, astfel încât te vei gãsi gândindu-te
tot mai mult la partea bunã ºi tot mai puþin la cea rea.
3. Când trebuie sã vorbeºti despre greºelile unei
persoane, nu spune: „Nu-mi place de persoana aceasta!”, ci mai
degrabã spune: „Nu-mi plac anumite lucruri la aceastã persoanã,
cum ar fi..., dar în schimb îmi plac urmãtoarele lucruri... ”.
Sfârºeºte întotdeauna vorbirea ta cu partea pozitivã ºi nu cu
cea negativã. O gândire pozitivã va crea o imagine pozitivã ºi o
atitudine favorabilã.
4. Atunci când te concentrezi asupra defectelor altora,
încerci de fapt sã te ridici pe tine, coborându-i pe ceilalþi. Gãsind
mereu greºeli la alþii, tu creezi în tine greºeli mai mari ºi devii o
persoanã sensibilã ºi criticã, mai rea decât cea pe care o critici.
Criticile rod asemenea acidului în viaþa noastrã ºi produc eroziune
în sufletul nostru.
5. Fii lãuntric prea bucuros ºi prea bun ca sã mai fi
duºmanul cuiva! Fii atât de preocupat de bunãvoinþã, încât sã
nu mai ai loc pentru reavoinþã. Cineva i-a zis unui mare om a lui
Dumnezeu: „Eu cred cã nu ºtiþi ce mult sunteþi insultat”, la care
el a rãspuns: „Eu nu caut insulte ºi, prin urmare, nu le aud”.
6. Când cineva greºeºte în mod repetat faþã de tine,
încearcã împreunã cu el sã gãseºti soluþii de rezolvare. Acest lucru
valoreazã mai mult decât o iertare pe care o acorzi cuiva - amândoi
veþi beneficia de vindecarea rãnilor voastre.
Se spune cã ºarpele cu clopoþei devine atât de furios când
este prins încât se muºcã pe el însãºi. A nutri în suflet urã ºi
resentimente împotriva altora înseamnã acelaºi lucru: a te muºca
pe tine însuþi. „Lasã mânia, pãrãseºte iuþimea, nu te supãra, cãci
supãrarea duce numai la rãu!” (Psalmul 37.8). Cei mai mulþi cred
cã fac rãu cuiva dacã pãstreazã împotriva lor mânie, dar cel mai
mare rãu ºi-l fac lor însãºi. „O inimã liniºtitã este viaþa trupului,
dar pizma este putrezirea oaselor” (Proverbe 14.30).
Resentimentele ºi furia întunecã nu numai viziunea spiritualã, ci
ºi cea fizicã. O veche zicalã spune: „Orb de mânie”. Un medic
oculist a afirmat cã niciodatã nu poate mãsura vederea unui om
aflat în stare de mînie.
Când Domnul Isus a citit în Sinagoga din Nazaret (Luca
4.16-19), a citat pe proorocul Isaia pânã a ajuns la cuvintele: ”...
ºi o zi de rãzbunare a Dumnezeului nostru” (Isaia 61.1-2). Înainte
de a citi aceste cuvinte, El a închis cartea. Doamne ajutã-ne sã
facem ºi noi la fel, lãsând rãzbunarea în seama Domnului, ºi
folosind doar bunãvoinþa mîntuitoare!
Eugen Micurescu

În 1 Corinteni 3.4-9, Pavel scrie în favoarea unitãþii
ºi împotriva dezbinãrilor cauzate prin lideri sau pe seama
lor, de cei din popor. „Când unul zice: «Eu sunt al lui Pavel»
ªi altul: «Eu sunt al lui Apolo»: nu sunteþi voi oameni de
lume? Cine este Pavel? ªi cine este Apolo? Niºte slujitori
ai lui Dumnezeu, prin care aþi crezut; ºi fiecare dupã
puterea datã lui de Domnul. Eu am sãdit, Apolo a udat,
dar Dumnezeu a fãcut sã creascã: aºa cã nici cel ce
sãdeºte, nici cel ce udã nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care
face sã creascã. Cel ce sãdeºte ºi cel ce udã, sunt tot
una; ºi fiecare îºi va lua rãsplata dupã osteneala lui. Cãci
noi suntem împreunã lucrãtori cu Dumnezeu. Voi sunteþi
ogorul lui Dumnezeu, clãdirea lui Dumnezeu”.
Având în vedere toate acestea, se naºte întrebarea:
„Cum se poate face unitate între lucrãtori din câmpul
Evangheliei pentru ca aceea lucrare sã fie binecuvântatã
de Dumnezeu cu propãºire (creºtere spiritualã)?”
Am putea sã ne inspirãm din exemplele de unitate în
domeniul politic, economic, militar, din lume. Putem noi
ca lucrãtori ai lui Dumnezeu sã avem „succes” învãþând
de la modelele din societate?
Sã ne amintim de cuvintele Mântuitorului când
îmbãrbãta pe ucenici, înainte de patimile Sale: „Vã dau
pacea Mea. Nu v-o dau cum o dã lumea...” (Ioan 14.27).
Meditând la acest verset, credem cã Cel care ºtie sã dea
pacea adevãratã ºi care e diferitã de pacea pe care o
oferã lumea, ºtie sã ne înveþe cum sã ne unim astfel încât
unitatea noastrã sã poatã folosi în eficientizarea lucrãrii
lui Dumnezeu.
Sã acceptãm ca Mântuitorul sã ne înveþe prin
„Cuvânt”. Din acest Cuvânt voi puncta câteva elemente
(principii) în realizarea unei baze în unitatea slujitorilor.
1
Sã-L cunoºti pe Dumnezeu, Stãpânul lucrãrii Evangheliei.
În 1 Corinteni 12.6 este afirmat cu autoritate cã deºi
sunt felurite lucrãri, toate au ca stãpân pe Dumnezeu care
lucreazã totul în toþi. Deci, pentru a putea fi implicat în
lucrarea lui Dumnezeu, este nevoie ca lucrãtorul sã-L
cunoascã pe Singurul Stãpânitor. În aceastã direcþie se
îndreaptã ºi rugãciunea Domnului Isus din Ioan 17.3 „ªi
viaþa veºnicã este aceasta: sã Te cunoascã pe Tine...”.
Învãþãtorii, ucenicii Mântuitorului
Cunoaºterea lui Dumnezeu trebuie sã fie însoþitã de
recunoaºterea (lauda) la adresa lui Dumnezeu (Romani
1.21) ºi de dorinþa aprinsã de a pãstra pe Dumnezeu în
cunoºtinþã (Romani 1.28). Aceasta îþi va împrospãta
lucrarea, iar dacã nu, Dumnezeu te lasã în voia minþii tale
pornite spre rãu.
2
Sã fii împuternicit de Dumnezeu în lucrarea Evangheliei.
Nu este destul sã-L cunoaºtem numai noi pe
Dumnezeu, ci trebuie în acelaºi timp ca Dumnezeu sã ne
recunoascã ºi El ca lucrãtori ai Lui. Pavel, ca unul care
fãcuse înainte o lucrare fãrã sã cunoascã, din neºtiinþã în
necredinþã, iar apoi a ajuns sã fie cunoscut ºi recunoscut
în cine a crezut, a scris în 2 Timotei 2.19: „Totuºi temelia
tare a lui Dumnezeu stã nezguduitã, având pecetea
acesta: «Domnul cunoaºte pe cei ce sunt ai Lui»; ºi:
«Oricine rosteºte Numele Domnului, sã se depãrteze de
fãrãdelege!»” Este foarte important ca în „momentul” slujirii,
lucrãtorul sã fie recunoscut de Dumnezeu, deoarece va
veni o zi când se va da rãsplata pentru cei ce au lucrat ºi
dacã nu eºti recunoscut astãzi, nici atunci nu vei fi
recunoscut, ci vei fi alungat din prezenþa lui Dumnezeu.
„Mulþi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne!”
N-am proorocit noi în Numele Tãu?... Atunci le voi spune
curat: «Niciodatã nu v-am cunoscut; depãrtaþi-vã de la
Mine, voi care lucraþi fãrãdelege»” (Matei 7.22-23).
Apostolul Pavel ne spune în 2 Corinteni 5.20: „Noi
suntem trimiºi împuterniciþi ai lui Hristos...”. Aceastã
împuternicire vine direct de la Dumnezeu prin Hristos; aºa
este scris în Efeseni 4.11: „ªi El a dat pe unii apostoli, pe
alþii prooroci, pe alþii evangheliºti, pe alþii pãstori ºi
învãþãtori...” ºi în 1 Corinteni 12.28: „ªi Dumnezeu a rânduit
în Bisericã întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea
învãþãtori, apoi pe cei ce au darul minunilor, apoi pe cei ce
au darul tãmãduirilor...”.
Dacã cu adevãrat eºti împuternicit de Dumnezeu, tu
devii „purtãtorul de cuvânt” al lui Dumnezeu, „Cãci buzele
preotului trebuie sã pãstreze ºtiinþa, ºi din gura lui se
aºteaptã învãþãturã, pentru cã el este un sol al Domnului
oºtirilor” (Maleahi 2.7).
(continuare în pag. 13) 11
 Familia, cuibul credinþei
ÎNTREBARE: „Copilul meu în
vârstã de doi ani nu stã în pat
atunci când îl aºez acolo. S-ar
pãrea cã îl bat prea mult. Nu
conteazã de câte ori îl plesnesc,
el continuã sã se ridice.”
Un alt pãrinte povesteºte:
„Fetiþa mea cea micã nu se depãrteazã nicidecum de frigider.
Cum mã întorc cu spatele, ea îi deschide uºa. Îi dau una la
fund dar se pare cã nu foloseºte la nimic.”
RÃSPUNS: Sunt sute de probleme asemãnãtoare cu
aceasta, dar esenþialul este acelaºi. Copilul îºi exercitã
voinþa cu scopul de a se mulþumi pe sine. Pe de altã parte
avem neplãcerea dumneavoastrã, ºi punerea în pericol a
disciplinei, pe de altã parte este pasiunea cheltuitã de copil
pentru a-ºi satisface „poftele”. În nesupunerea sa, el ne
transmite cã mai bine trãieºte cu supãrarea
dumneavoastrã ºi cu posibilitatea unei palme peste fund
decât sã fie de plãcerea firii sale. Este foarte adevãrat cã
uneori palmele date de mame nu sunt deloc dureroase.
Dacã palma de la dumneavoastrã este prea uºoarã pentru
a câºtiga respectul copilului, o creºtere în intensitate a
acestor pãlmuiri ar putea deveni mai convingãtoare. Dacã
copilul considerã durerea ca fiind mai rea decât
recompensa, el ar putea sã se opreascã, ce-i drept fãrã
plãcere. Oricum, scopul nostru este mai profund decât
acela de a pãstra uºa închisã la frigider. Noi vrem sã
educãm copilul nostru sã-ºi controleze pasiunile. Putem
„sã-l punem la zid” dar capacitatea de operare este limitatã
de incapacitatea copilului de a-þi aminti ºi de a face asocieri.
Adicã, atunci când copilul este stãpânit de puterea pasiunii
(sã se dea jos din pat, sã deschidã mereu uºa frigiderului
etc.), el nu poate pricepe ºi nu-ºi poate aminti consecinþele
aspre. El acþioneazã ca urmare a primului impuls – exact
ca un adult indisciplinat dominat de poftele sale. Gândiþi-vã
la un alcoolic, la un toxicoman sau la un gurmand. Am
observat diabetici care au mers la o masã servitã în cadrul
bisericii ºi care înfulecau dulciuri, cu toate cã în spatele
lor stãteau soþiile care îi avertizau asupra consecinþelor.
12
de Michael Pearl
Diabeticul este capabil sã raþioneze, pentru cã au existat
acele rare ocazii când el a cedat fãrã a fi confruntat cu
consecinþele teribile. Dacã el a scãpat dupã ce a cedat
poftei de dulciuri într-un caz din zece, atunci el va mânca
sperând cã va fi acea rarã excepþie. Nu este o atitudine
prea isteaþã, dar e umanã. Spun umanã în sens peiorativ.
Acolo unde v-aþi arãtat inconsecvent cu copilul – adicã
acolo unde ocazional i-aþi permis sã reuºeascã în
urmãrirea rãzvrãtirii sale – acolo îºi va concentra dorinþa,
în direcþia acelui moment când a izbutit, ºi va încerca sã
retrãiascã acel moment, sperând cã acela va constitui o
altã excepþie îngãduitoare. Dacã, odatã la douã sãptãmâni,
el se dã jos din pat, fiind recompensat prin permisiunea
de a se alãtura adulþilor în timpul acelor tihnite ore de
searã târzie, el va continua sã sfideze nuiaua, pânã când
este din nou rãsplãtit sau pânã când amintirea rezultatelor
acelei pedepse ajunge sã îl lase indiferent. Dar dacã
NICIODATÃ NU VA AVEA PARTE DE O EXPERIENÞÃ
PLÃCUTÃ coborând din pat, iubirea de sine îl va determina
sã rãmânã acolo.
Prin consecvenþa dumneavoastrã, veþi reuºi probabil
sã determinaþi copilul sã se supunã autoritãþii întotdeauna.
Dacã, însã, existã un singur domeniu în care un copil este
în mod consecvent rãzvrãtit, atunci aveþi un copil cu un
caracter complet îndãrãtnic. Dacã i se permite sã aleagã
el domeniile în care sã fie supus, atunci el nu este,
în fapt, niciodatã supus vreunei alte autoritãþi, ci
doar lui însuºi.
„Trebuie sã fiþi absolut consecvent dacã vreþi
ca ºi el sã fie. Nu este loc pentru întreruperi
în acest proces de educare. Nu încercaþi sã
cedaþi în faþa inconsecvenþelor dumnea-
voastrã în ceea ce-i priveºte pe copii.
Educaþi-i corect ºi ei se vor supune
întotdeauna”.
Decât sã-l pãlmuiþi mai tare, v-aº sugera mai degrabã
sã vã propuneþi sã fiþi absolut consecvent. Asiguraþi-vã cã
este somnoros, puneþi-l apoi în pat în timp ce îi spuneþi o

istorioarã din Biblie, îmbrãþiºaþi-l uºor ºi spuneþi cu el o
micã rugãciune. Convingeþi-vã cã ºtie cã trebuie sã stea
în pat. Apoi faceþi pentru el ceea ce ar vrea sã se facã
pentru dumneavoastr㠖 pãstraþi liniºte în casã astfel încât
sã poatã dormi. În acelaºi timp, fiþi foarte atent. Dacã se
ridicã, în momentul în care picioarele lui ating podeaua,
intraþi brusc în camerã ºi plesniþi-l peste picioare cu o
nuieluºã, o datã sau de douã ori.
Fãrã urmã de mânie, fãrã sã vã rãstiþi la el. Faceþi
doar sã simtã cã e mai plãcut în pat. Nu-i permiteþi
niciodatã sã îºi punã în aplicare planul. O sãptãmânã de
consecvenþã din partea dumneavoastrã îl va convinge cã
lucrurile se petrec sub un alt control decât al sãu.
Fiþi creativ. Copilul care deschide frigiderul vrea de
obicei sã mãnânce ceva. Dacã nu veþi îngãdui niciodatã,
ABSOLUT NICIODATÃ spun, ca aceasta sã fie o
experienþã profitabilã pentru el, va înceta sã o mai facã.
Dacã primeºte mai degrabã mai puþin de mâncare decât
prea mult, va ajunge sã considere mai folositor pentru
apetitul lui sã ignore frigiderul. De exemplu, dacã copilul
„a apucat” la brânzã, spuneþi-i cã nu va mai primi brânzã
nici mãcar la masã. Apoi þineþi-vã de cuvânt. Când ceilalþi
copii mãnâncã brânzã, el poate mânca pâine prãjitã în loc
de brânzã timp de o sãptãmânã. Copilul nu e prost. Pofta
sa de mâncare va þine uºa frigiderului închisã. Trebuie sã
fiþi absolut consecvent dacã vreþi ca ºi el sã fie. Nu este
loc pentru întreruperi în acest proces de educare. Nu
încercaþi sã cedaþi în faþa inconsecvenþelor dumneavoastrã
în ceea ce-i priveºte pe copii. Educaþi-i corect ºi ei se vor
supune întotdeauna.
ÎNTREBARE: „Copilul meu întreabã mereu „De ce?”.
Ce trebuie sã fac?
RÃSPUNS: Atunci când unui copil i se spune sã facã un
lucru pe care nu vrea sã-l facã, el va rãspunde adesea:
„De ce?” În cele mai multe situaþii, întrebarea nu este
lansatã din motive de curiozitate cooperantã, ci mai
degrabã dintr-un spirit de rãzvrãtire. Întrebarea este
aruncatã pãrintelui ca o provocare la adresa autoritãþii,
intenþiei ºi experienþei acestuia. Aceastã întrebare a
copilului este de fapt o expresie a sfidãrii. Pãrintele înþelept
va ºti cã îi va fi mai de folos caracterului copilului dacã nu
se va rãspunde la întrebare. Copilul trebuie sã aibã
încredere în înþelepciunea ºi în bunele intenþii ale pãrintelui.
Problema constã nu într-o lipsã de informaþie, ci într-o
lipsã de supunere. Copilul care are un spirit de supunere
perfectã nu are nevoie de explicaþii. Cu toate acestea, în
unele cazuri, copiii s-ar putea sã fie încântaþi sã ºtie de ce
li se cere sã facã un anumit lucru, pentru cã s-ar bucura
sã fie pãrtaºi la luarea deciziilor. Daþi dovadã de
sensibilitate în a discerne deosebirea dintre rãzvrãtire ºi
interesul sincer.
Preluat cu permisiune
Familia, cuibul credinþei
(continuare din pag. 11)
Dacã ar vrea cineva sã lucreze fãrã sã fie trimis de
Dumnezeu greºeºte, cãci Pavel scrie în 2 Corinteni 3.5-6:
„Nu cã noi prin noi înºine suntem în stare sã gândim ceva
ca venind de la noi. Destoinicia noastrã, dimpotrivã, vine
de la Dumnezeu, care ne-a fãcut în stare sã fim slujitori ai
unui legãmânt nou...”. Dorinþa noastrã sã fie alãturi de
voinþa lui Dumnezeu. Sã ne revizuim trimiterea în lucrare.
Cine ne-a fãcut-o? Cine ne-a împuternicit? Toate acestea
pentru a putea da curs unei unitãþi desãvârºite în lucrarea
Domnului, unitate care poate fi fãcutã doar de chemarea
ºi trimiterea desãvârºitã a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt.
3
Sã fii unit cu toþi ceilalþi lucrãtori pe care
i-a chemat Dumnezeu.
Acest lucru este foarte important pentru bunul mers
al lucrãrii lui Dumnezeu, de aceea apostolul Pavel îndemna
în 2 Timotei 2.22: „sã urmãreascã neprihãnirea, credinþa,
dragostea, pacea, împreunã cu cei ce cheamã pe Domnul
dintr-o inimã curatã”. Iar când în biserica din Corint au
început neînþelegerile, privitor la cei prin care au primit
Cuvântul, 1 Corinteni 3.4-9, aratã cã apostolul Pavel a
avut puterea sã spunã în ceea ce îl privea pe el, Apolo ºi
Chifa, cã ei nu sunt nimic, ci Cel ce este totul este
Dumnezeu care a fãcut sã creascã, iar ei, specificã
apostolul, sunt „împreunã lucrãtori cu Dumnezeu”. Dacã
acest lucru s-ar realiza între toþi lucrãtorii din biserici, atunci
nu ar mai fi diviziuni ºi lucrarea Domnului nu ar mai suferi.
Dumnezeu ne învaþã prin apostolul Pavel în Efeseni
4.3, s㠄cãutãm sã pãstrãm unirea Duhului prin legãtura
pãcii...”. Iar în Filipeni 2.1-5, ne spune cã cei care sunt în
lucrarea lui Hristos trebuie sã aib㠄o simþire, o dragoste,
un suflet ºi un gând...”, având ca model starea bisericii
primare relatatã în Faptele Apostolilor 4.32: „Mulþimea celor
ce crezuserã, era o inimã ºi un suflet”.
„Dumnezeul rãbdãrii ºi al mângâierii sã vã facã sã
aveþi aceleaºi sentimente unii faþã de alþii, dupã pilda lui
Hristos Isus, pentru ca toþi împreunã, cu o inimã ºi cu o
gurã, sã slãviþi pe Dumnezeu, Tatãl Domnului nostru Isus
Hristos” (Romani 15.5-6).
Dumnezeu sã ajute pe toþi lucrãtorii sã formeze o
unitate desãvârºitã în duh, în gândire, în vorbire, în
trãire, unitate care îi va lega în lucrare ºi totodatã va
aduce peste lucrarea lor binecuvântarea Domnului prin
creºterea seminþei ce au semãnat-o (1 Corinteni 3.7).
Viorel Roºca
13
 Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm

Nu am mai mare bucurie decât sã aflu cã-þi dãruieºti vremea cu grija celui care i-a cântãrit bine
valoarea. Ai înþeles cã timpul este cel mai mare bun care ni s-a dat ºi într-un fel, lui îi datorãm atât cele
materiale, cât ºi cele care þin de ordinea superioarã, adicã bunurile duhovniceºti, aºa cã pe bunã
dreptate se spune cã cine pierde timpul, acceptã, de fapt, sã piardã totul. Dar paradoxul este cã, de
cele mai multe ori, timpul ne este aºa de lesne furat, fãrã ca cineva sã se fi gândit vreodatã sã înscrie
acest tip de hoþie între faptele penale, sau fãrã sã ne reproºãm noi înºine cã îl folosim ca marfã de
schimb pentru toate nimicurile. Apoi sã ne mai gândim ºi la faptul cã mulþi dintre noi, prea mult preocupaþi
de scrutarea viitorului, uitãm cã el ajunge la noi sub forma prezentului, sau, nostalgici cum ne este
firea, trãim întorºi cu faþa spre trecutul cãruia, pe nesimþite, i se adaugã prezentul nostru. ªi unii ºi alþii
pierdem. Dacã unii aºteaptã viitorul la nesfârºit, ceilalþi nu pot recupera trecutul, dar toþi pierd prezentul
preþios. O, ºi când te gândeºti cât de preþios este timpul! Chiar Dumnezeu ni l-a rânduit, ritmându-l pe
ore, zile, sãptãmâni, luni ºi anotimpuri, punând astrele pe boltã, rânduind Sabatul ºi sãrbãtorile în
cazul poporului evreu. Dacã El ne-a dat timpul, înseamnã cã tot El vrea sã aibã autoritate asupra lui,
ºi este atent la modul cum îl folosim. Adu-þi aminte cum apostolul neamurilor a socotit sã-ºi foloseascã
timpul pe când se gãsea în detenþie, sau la vistiernicul împãrãtesei Candace care, în timpul cãlãtoriei
spre Etiopia, citea cãrþile profeþilor (2 Timotei 4:13; Faptele Apostolilor 8:27-28). Iatã de ce eu cred cã
nu putem deveni copii ai lui Dumnezeu, dacã nu ne folosim timpul sub privirea Lui.
Dar, iartã-mã, eu însumi cred c㠄am pierdut timpul”, vorbind despre pierderea timpului ºi neglijând
sã rãspund nedumeririlor tale legate de versetele 1-7 din primul capitol al cãrþii „Proverbele” lui Solomon.
Observaþia ta ”...cã între versetele 7 ºi 8 este o rupturã prea evidentã ca sã nu fie observatã...”
este corectã ºi, de asemenea, ºi bãnuiala cã acest text nu ar sta sub paternitatea lui Solomon. De
aceea, aceste afirmaþii ale tale nu trebuie sã le numeºti „îndrãzneli de gând” cum mi-ai scris ºi nici nu
trebuie sã te tulburi decât dacã nu avem argumente. Dar, slavã Domnului, aceste argumente existã ºi
voi încerca o limpezire bucurându-mã la gândul sã-þi schimb îndoielile în certitudini ºi tulburãrile în
pace statornicã.
Vreau sã-þi spun cã dincolo de inspiraþie, fiecare carte din canonul celor 39 de cãrþi cât cuprinde
Vechiul Testament, are povestea ei umanã, istoria ei, o istorie care poate fi reconstituitã în elementele
ei semnificative printr-o atentã cercetare a structurii fiecãrei cãrþi în parte. Nu voi intra în amãnunte
legate de fixarea canonului Vechiului Testament, dar fidelitatea faþã de adevãrul divin a impus, într-un
moment al istoriei – mã gândesc la perioada post exilic㠖 o delimitare strictã a corpului Cãrþilor Sacre
de cele contrafãcute. Misiunea aceasta dificilã a revenit în bunã parte vestitului cãrturar Ezra (Ezra
7:6,10) ºi dupã el, aºa numitei „Marea adunare” constituitã de preoþii cãrturari. Astfel cã autenticitatea
unei cãrþi, odatã stabilitã, s-a comunicat aceasta comunitãþilor ebraice, uneori prin accentuarea unui
text adãugat cãrþii, un fel de apendice al personalitãþii autorului cãrþii respective, text care se aºeazã
în mod distinct în finalul textului sacru, pentru a nu se confunda cu aceasta (Deuteronom 34:10-12),
alteori se accentua personalitatea autorului ºi valoarea cãrþii (Eclesiastul 11:9-12). Existã însã ºi situaþii
în care autenticitatea unei cãrþi a fost pusã în evidenþã prin enumerarea foloaselor pe care cititorul le-
ar putea dobândi printr-o lecturã atentã, devoþionalã, textul aºezându-se ca un preambul, cum este
cazul cu acest corp de text cuprins în versetele 1-7, text cu care se deschide lectura cãrþii „Proverbele”
lui Solomon.
14 ªi încã ceva: chiar dacã sursa primarã a acestei cãrþi s-a vrut poate un manual de îndreptare
 Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm

moralã scris de regele Solomon pentru Roboam, fiul lui ºi urmaº la domnie, structura actualã a cãrþii,
pe de o parte, iar recomandarea despre care am vorbit mai sus, pe de altã parte, o fac deosebit de
utilã pentru toate categoriile de cititori: tineri ºi bãtrâni, bãrbaþi ºi femei, regi ºi oameni de rând, înþelepþi
sau mai puþin înþelepþi. Toþi pot culege din ea folos: „cunoaºtere”, „înþelegere”, „bun simþ”, „dreptate”,
„judecatã”, sau „discernãmânt”, „nepãrtinire”, „cunoºtinþã”, „chibzuinþã”, „prisos de ºtiinþã”, „iscusinþã”,
virtuþi care dau viaþã, împodobesc cu adevãrat caracterul, pun ca temelie a vieþii încrederea, conferã
siguranþã ºi pace (Proverbe 3:22-25).
În nerãbdarea ta, îmi ceri o definiþie mai concisã a fiecãrei virtuþi: bunul simþ, dreptatea, judecata
etc. iar mie mi se pare cã tu eºti în situaþia cãlãtorului a cãrui dorinþã de a ajunge la þintã e atât de
mare, încât ºi drumul care duce la ea i se pare cea dintâi piedicã. Ai rãbdare sã parcurgi toatã cartea
ºi te vei lumina. Fiecare text de care te vei ocupa e doar o fãrâmã din rãspunsul pe care-l cauþi. La
sfârºitul acestui itinerariu duhovnicesc, îl vei avea deplin ºi, ca sã-þi sporesc râvna, îþi ofer doar trei
exemple:

— dreptate:
„Mai bine puþin cu dreptate decât mari venituri cu strâmbãtate”
(Proverbe 16:8)
„Domnul urãºte douã feluri de greutãþi, ºi cântarul mincinos nu este un lucru bun”
(Proverbe 20:25)

— bunul simþ:
„Calcã rar în casa aproapelui tãu ca sã nu se sature de tine ºi sã te urascã”
(Proverbe 25:17)

— chibzuinþa:
„Cine strânge vara este un om chibzuit,
dar cine doarme în timpul seceriºului este un om care face ruºine”
(Proverbe 10:5)
„Cine vorbeºte mult nu se poate sã nu pãcãtuiascã,
dar cine îºi þine buzele este un om chibzuit”
(Proverbe 10:19)
„Un om chibzuit lucreazã cu cunoºtinþa, dar nebunul îºi dã la ivealã nebunia”
(Proverbe 13:16)

Închei, dar nu înainte de a-þi semnala faptul pe care nu trebuie sã-l treci cu vederea ºi anume cã
cele ºapte versete se încheie semnificativ cu cuvintele: „Frica Domnului este începutul ºtiinþei...”
(versetul 7a).
Poate o sã te întrebi de ce am semnalat aceastã finalitate? Ca sã învãþãm cã nu putem persevera
în cultivarea ascultãrii de Dumnezeu doar prin simpla înclinaþie naturalã, deºi ea existã, ºi nici chiar
având toate oportunitãþile: dascãli care sã ne îndemne, cãrþi care sã ne cãlãuzeascã ºi nici chiar dacã
am gustat din deliciile ºi foloasele acestor virtuþi cereºti, ci numai dacã rãmânem cu toate acestea sub
dulcea autoritate a Domnului.

Cu bine,
Zaharia Bica
15
 Înþelepciune pentru înþelepþi

Este nevoie mai întâi sã identificãm pe nebun pentru a

putea lua o atitudine corectã ºi înþeleaptã faþã de el. Depãrteazã-te ºi de urmãtorii nebuni:
Pentru cã pe parcursul acestor articole în serial
„Înþelepciune pentru înþelepþi” inspirate din cartea Proverbelor,

1.
ne vom folosi de termenul „nebun”, trebuie sã-l înþelegem în cel ce respinge nu gãseºte plãcere, nu-i este de
contextul acestei scrieri. învãþãturã (Proverbe 18.2) cãci ignorantul este un
Este uºor de observat cã nebunia este fondul rãului, iar rãu voitor din oficiu – „Pânã când...vor urî nebunii
înþelepciunea al binelui ºi nu neapãrat o lipsã de capacitate
ºtiinþa?” (Proverbe 1.22).
intelectualã sau existenþa ei. Cãci tocmai de aceea nebunii sunt
chemaþi sã înveþe (deci pot).
Deci nu sta în preajma celui rãu; e contagios ºi toxic.
Intimitatea lui te descalificã în ochii celor ce te vãd ºi totodatã nu-
2. cel uºuratic în raporturile dintre sexe – cel cãsãtorit
ce nu-ºi iubeºte partenerul de viaþã sau cel
þi conferã o ambianþã plãcutã, confortantã. Prezenþa în compania necãsãtorit ce-ºi schimbã partenerul de „prietenie”
celui rãu te face pãrtaº la faptele lui. S-ar putea sã aibã nevoie de ºi întârzie sã se cãsãtoreasc㠖 „...prea multa lui
complicitatea ta. Dar problema fundamentalã abordatã în acest nebunie” (Proverbe 5.23).
verset priveºte fondul educativ. Adicã un om nebun (rãu) nu este
posesorul unei surse de cunoaºtere adevãratã.
Aceeaºi sesizare apare ºi în Proverbe 19.27 „Înceteazã 3. cel care este satisfãcut când s-a rãzbunat sau când
a înºelat, fentat sau pãgubit pe cineva – „Pentru cel
fiule, sã mai asculþi învãþãtura, dacã ea te depãrteazã de nebun este o plãcere sã facã rãul” (Proverbe 10.23).
învãþãturile înþelepte”. Observaþi cã expresia „a te depãrta” apare
de douã ori, pentru cã existã riscul a te îndepãrta alþii pe tine. Iar
pentru a nu se produce aºa ceva – vezi sã nu crezi în imunitatea
ta spiritual㠖 depãrteazã-te tu de nebun.
4. cel ce nu-ºi poate stãpâni sentimentele ºi devine
irascibil, se mânie, vorbeºte agitat ºi „promite”
represalii – „Nebunul îndatã îºi dã pe faþã mânia...”
Acest sfat este reluat în mod repetat în Noul Testament
(Proverbe 12.16).
(parafrazãri)
Romani 16.17 – Depãrteazã-te de cel ce infiltreazã
învãþãtura ne-apostolicã.
2 Tesaloniceni 3.6 – Depãrteazã-te de cei ce trãiesc din
5. cel ce se bizuie pe propriile capacitãþi ºi tot ce nu pot
ºi nu ºtiu alþii „el stãpâneºte în degetul cel mic” –
„Cel ce se încrede în inima lui este un nebun...”
punct de vedere economic fãrã demnitate creºtinã.
2 Timotei 3.5 – Depãrteazã-te de cei cu diferite forme (Proverbe 28.26).
eclesiastice în întâlnirile sau imaginea lor dar care sunt fireºti
(nu-ºi pot controla firea pãmânteascã) în faþa ispitelor ce le
Deci „Depãrteazã-te de nebun”,
acceseazã poftele.
cãci „...pe orice drum ar merge
Concret, fãrã aluzii, fãrã simboluri – cum sã te depãrtezi
de cel nebun (ca individ)? nebunul, peste tot îi lipseºte
Dacã ai un tatã Nabal ºi o mamã Abigail depãrteazã-te de mintea” (1 Timotei 6.5; 2 Timotei
primul ºi apropie-te de a doua. Posibil aºa ceva sã fi fãcut Timotei 3.8) ºi spune tuturor cã este
– un tatã grec, înþelept dupã Aristotel ºi alþii, nebun dupã Solomon nebun. „Cel dintâi cuvânt care-i
ºi Pavel, dar o mamã inundatã de Scripturile care dau înþelepciune iese din gurã este o nebunie ºi
(doar) în neprihãnire, nu în rãutate (2 Timotei 3.14-17). cel din urmã este o nebunie ºi
Poate ai un coleg, colegã, orice alt apropiat, care nu mai rea” (2 Timotei 3.13).
vegheazã la porþile înþelepciunii, nu þine cont de regulile ei. Cãci Truda nebunului, cel ce nu
dacã ar beneficia de pãrtãºia ei ar constata dupã fiecare zi a cunoaºte drumul spre cetate
creaþiei cã toate sunt bune (Proverbe 8.22, 27, 30, 34, Genesa (Eclesiastul 10.3,13,15).
1.12, 18, 21, 25, 31). Dacã nu poþi sã-l „corupi” tu la bine, lasã-l
sã facã rãul, fãrã sã-l vizionezi tu, ca nu cumva sã înveþi ºi tu sã-l
16 faci, când de fapt trebuie sã abandonezi ºi rãul ce ºti sã-l faci. Iosif Anca

„Vã voi arãta cu cine se aseamãnã orice om care
vine la Mine, aude cuvintele Mele, ºi le face. Se
aseamãnã cu un om care, când a zidit o casã, a
sãpat adânc înainte, ºi a aºezat temelia pe stâncã.
A venit o vãrsare de ape, ºi s-a nãpustit ºuvoiul
peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru
cã era ziditã pe stâncã. Dar cine aude ºi nu face,
se aseamãnã cu un om, care a zidit o casã pe
pãmânt, fãrã temelie. ªi s-a nãpustit ºuvoiul asupra
ei, ea s-a prãbuºit îndatã, ºi prãbuºirea acestei case
a fost mare” (Luca 6.47-49).
Conform 1 Corinteni 3.10-11 temelia creºtinãtãþii este
Isus Hristos. Oricine sapã adânc, va realiza ceea ce însuºi
Domnul se ruga în Ioan 17.3 „ªi viaþa veºnicã este
aceasta; sã Te cunoascã pe Tine, singurul Dumnezeu
adevãrat, ºi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu”.
Viaþa veºnicã nu înseamnã numai o experienþã
veºnicã viitoare, ci ºi o viaþã nouã încã de acum, o viaþã de
calitate divinã, care prevesteºte zorii Împãrãþiei ce va veni.
Dumnezeu S-a descoperit în Fiul Sãu, prin Duhul
Sfânt ºi a-L cunoaºte pe Fiul este secretul unei vieþi ma-
ture, în stare sã-L slãveascã pe Dumnezeu ºi, totodatã,
sã fie folositoare. Dumnezeu nu este mulþumit sã vadã la
noi superficialitate sau mediocritate, ci are dorinþa sã
aprofundãm viaþa spiritualã, sã descoperim sensul ºi
dimensiunea unei vieþi creºtine care sã se facã auzitã ºi
cunoscutã chiar în mijlocul gãlãgiei contemporane. Sã ne
a.
mãsurãm aºadar adâncimea spiritualã.
Adâncime în citirea Bibliei
În Iacov 1.25 ni se recomandã o privire adâncã în
legea desãvârºitã ºi aceasta înseamnã un timp special
ce trebuie sã-l acordãm studiului biblic.
Despre Ezra citim cã ºi-a pus inima sã adânceascã,
dar ºi sã împlineascã Legea Domnului, apoi sã înveþe pe
oameni în mijlocul lui Israel (Ezra 7:10).
Adâncimea nu stã în frumuseþea vorbelor, sau
intensitatea vocalã, ci în analiza atentã asupra pasajului,
cu detalii, dar fãrã a ieºi din contextul cãlãuzirii divine.
Dumnezeu sã ne ajute sã putem spune ºi noi ca altã
datã psalmistul: „Robul Tãu cugetã adânc la orânduirile
Tale” (Psalmul 119:23b).
Alternative
b Adâncime în rugãciune
În Luca 6:12, citim despre Domnul Isus Hristos care
ne învaþã rugãciunea profundã, o noapte ce o petrece în
pãrtãºie cu Tatãl Ceresc. Existã ºi rugãciune de suprafaþã;
rugãciunile ce le rosteau fariseii sau pãgânii (Matei 6.7-15;
15.7-8; 23.14) care încercau sã impresioneze prin vorbele
lor, dar inima era departe de Dumnezeu. El vrea ca ceea
ce exprimãm prin cuvinte sã fie în interior. Procedând aºa,
ne vom închina Tatãlui aºa cum cere Scriptura: „în duh ºi
c
adevãr” (Ioan 4.23-24).
Adâncime în cântare
Psalmistul Asaf scrie: „Mã gândesc la cântãrile mele
noaptea, cuget adânc în adâncul inimii mele...” (Psalmul
77.6); aceasta nu înseamnã doar o prezentare artisticã
sau profesionalism, ci profunzime, cântarea sã atingã
inima. Cântarea este atât de importantã în planul lui
Dumnezeu, încât cea mai întinsã carte a Bibliei este cartea
Psalmilor, carte de cântãri a Vechiului Testament. ªi regele
David vede închinarea prin cântare plãcutã lui Dumnezeu
ºi scrie: „Atunci voi lãuda Numele lui Dumnezeu prin
cântãri, ºi prin laude Îl voi preamãri. Lucrul acesta este
mai plãcut Domnului, decât un viþel cu coarne ºi copite!”
d
(Psalmul 69.30-31).
Adâncime în smerenie
Despre împãratul Manase se scrie în 2 Cronici
33.12-13 cã în strâmtorare S-a rugat lui Dumnezeu, s-a
smerit adânc ºi Domnul s-a lãsat înduplecat, ascultându-l.
Deºi a fost (pânã atunci) un împãrat foarte rãu ºi idolatru,
s-a schimbat radical ºi pentru totdeauna, nu doar ca Ahab
care ºi-a rupt hainele ºi postea îmbrãcat într-un sac – dar
tot idolatru ºi sub influenþa profeþilor falºi a rãmas
(1 Împãraþi 21.27).
Adâncimea în Hristos este singura bazã ce te va face
neclintit (1 Petru 5.10), încorporat într-o Împãrãþie ce nu
se va clãtina (Evrei 12.28). Nici vânturile de învãþãtur㠖
curente teologice (Efeseni 4.14) – nici duhurile ºi epistolele
ce par a veni dintr-o direcþie bun㠖 adunãri charismatice
(2 Tesaloniceni 2.2); „nici lucrurile de acum nici cele
viitoare...nu vor fi în stare sã ne despartã de dragostea lui
Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru
(Romani 8.38-39).
Ghiþã Ciobanu 17
 Istoria
Greºelile care au apãrut în secolul al doilea au fost
deci mai mult îndepãrtãri faþã de idealurile apostolice din
scrierile Noului Testament, decât abateri de la realizãrile
creºtinilor din primul secol. Iatã cum au lucrat ele:
Confruntarea cu natura umanã împotriva lui Dumnezeu.
Supremaþia lui Hristos ºi atotsuficienþa Lui pentru rezol-
varea tuturor problemelor umane nu plac firii noastre
pãmânteºti. Principiile de bazã ale Noului Testament intrã
în conflict categoric cu instinctul natural al omului, care,
din momentul cãderii în ispitã, se jeneazã sã stea faþã în
faþã cu Dumnezeu. În toate veacurile, omul a fost ingenios
în iscodirea de cãi ºi mijloace pentru a nu se înfãþiºa
direct, personal, înaintea lui Dumnezeu.
Confruntarea cu iudaismul corupt al vremii. Evreii
nu puteau accepta competenþa ºi suficienþa lui Hristos
fãrã a trebui sã arunce la gunoi o serie întreagã de credinþe
ºi tradiþii care deveniserã una cu fiinþa lor naþionalã.
Amintiþi-vã de convertirea lui Saul din Tars ºi veþi înþelege
cât de greu i-a fost unui evreu sã ajungã sã spunã: „...Cele
vechi s-au dus, iatã cã toate lucrurile s-au fãcut noi”
(2 Corinteni 5.17). Când evreii au trecut la creºtinism, ºi
un mare numãr dintre ei au fãcut-o, nu-i de mirare cã,
poate inconºtient, mulþi dintre ei au cãutat sã împleteascã
noua învãþãturã cu tradiþiile lor milenare.
Confruntarea cu filozofia greacã. Pentru greci,
materia era rea cu desãvârºire ºi imposibil de îmbunãtãþit,
iar divinitatea era izolatã în sferele cerului, imposibil de
„contaminat” prin ideea de „întrupare”. Omul trebuia sã-ºi
lucreze singur înãlþarea, pânã la stadiul acceptãrii în sferele
intimitãþii cu divinitatea. Evanghelia creºtinã era pentru
greci „o nebunie” (1 Corinteni 1.17-24).
Prin confruntarea ºi contaminarea cu aceste idei,
creºtinismul primelor douã secole s-a deformat el însuºi ºi
s-a îndepãrtat de puritatea învãþãturii Noului Testament.
Adaptarea doctrinelor creºtine la „convingerile” prevalente
în societate a dus la modificarea unora dintre fundamentalele
adevãruri despre mântuire, deformarea învãþãturii despre
sursa mântuirii. Punctul în care a început alunecarea a fost
învãþãtura despre importanþa ºi semnificaþia botezului creºtin.
Dacã în Bisericã se poate intra numai prin botez, atunci prin
administrarea botezului, biserica este cea care hotãrãºte cine
este mântuit ºi cine nu. Botezul a început sã fie tratat ca un
ritual prin care toate pãcatele din trecut sunt „spãlate”.
Noul Testament spusese: „Doar prin Isus!” Biserica
spunea acuma: „Prin Isus ºi prin botez!”. Acest „aluat” avea
sã dospeascã apoi incredibil de repede ºi sã anuleze aproape
cu desãvârºire eficacitatea lucrãrii mântuitoare a lui Hristos.
Abaterea a durat pânã pe vremea Reformei, când oamenii
18 s-au întors la textul Bibliei ºi la strigãtul: „Doar prin credinþã!”.
În ciuda aºteptãrilor generale ale creºtinilor, Domnul
Isus încã nu a revenit. Biserica simte nevoia sã se
organizeze pentru a duce mai departe lucrarea
Evangheliei, pentru a înfrunta persecuþia ºi pentru a putea
combate rãspândirea ereziilor. Rolul ºi slujba presbiterului
(episcopului) devin preponderente. Continuã persecuþia,
dar, mai mult decât persecuþia din afarã, Biserica este
ameninþatã de „ereticii” dinãuntru. Învãþãturile mincinoase
se grupau sub numele de:
GNOSTICISM: un fel de miºcare „New Age” care se
pretindea deþinãtoarea unei forme speciale de „cunoaºtere”.
MARCIONISM: o încercare de a reduce doar la câteva
numãrul scrierilor „inspirate”.
MONTANISM: o miºcare „carismatic㔠dinamizatã de
apariþia unor „revelaþii noi” cu caracter profetic ºi cu un
caracter de criticã ascuþitã faþã de toþi ceilalþi creºtini.
APOLOGEÞI: apãrãtori ai credinþei creºtine. Doi dintre
cei mai importanþi sunt Irineu ºi Iustin Martirul.
Bisericile creºtine nu au statut legal, nu sunt îngãduite
în deliberãrile sociale ºi nu deþin clãdiri proprii. Pretutindeni,
persecuþia este o eventualitate foarte posibilã. Mãrturia
publicã continuã cu o forþã irezistibilã. Oamenii sunt
puternic impresionaþi de faptul cã adepþii lui Hristos nu se
leapãdã de credinþã nici atunci când sunt daþi la moarte.
Exemple: martirajul episcopului Policarp în vârstã de 84
de ani (155) ºi un grup numeros de creºtini torturaþi ºi
aruncaþi apoi la fiare sãlbatice în Lyon (177).
Ariile cu densitatea cea mai mare de creºtini continuã
sã fie Asia Micã ºi nordul Africii. Creºte numãrul creºtinilor
din Roma. Creºtinismul se rãspândeºte ca un foc de miriºte
în toate pãturile sociale. Calistus - un fost sclav - este
promovat ca episcop al bisericii din Roma. El este cel dintâi
care pretinde cã scaunul episcopal din Roma trebuie sã se
bucure de o importanþã specialã.
Anul 200, la ºase generaþii dupã Hristos: 3,5%
din populaþia lumii este creºtinã (68% dintre ei sunt
în continuare din afara rasei albe). 32% din totalul
populaþiei lumii este evanghelizatã. Biblia este
tradusã în ºapte limbi. Totalul martirilor din era
creºtinã a crescut la peste 80.000 (rata este acum
de „numai” 48 de martiri pe an).
extras din
„Identitate creºtinã în istorie”
de Daniel Brânzei
 Slavã Domnului!

În urmã cu câþiva ani am trecut prin unele greutãþi
financiare care ne-au determinat sã luãm un împrumut
de 200 mãrci germane. Dupã câtva timp, banii s-au cheltuit
ºi am rãmas cu problema pentru care am luat banii tot
nerezolvatã.
Era într-o joi seara când nu mai aveam nici un ban.
Am plecat la adunare dar gândul cã pentru ziua urmãtoare
nu aveam bani nici de pâine nu-mi dãdea pace. La
rugãciunea de încheiere am simþit o dorinþã puternicã sã
aduc în rugãciune înaintea Domnului ºi aceastã problemã.
Am fost aºa de puternic încredinþatã în rugãciune cã
Domnul a luat aminte la cauza mea cã deja simþeam
problema rezolvatã.
Dar nici diavolul nu a stat deoparte când a vãzut cât
de tare am crezut cã Domnul mi-a ascultat rugãciunea.
Dupã ce s-a terminat slujba a venit cu un gând rãu ºi mi-a
zis aºa: Cine crezi cã-þi va da þie peste noapte bani ca sã-
þi cumperi pâine la copii? Atunci aveam 17 copii. Pe la ora
zece seara a venit la noi o familie de la altã bisericã din
oraº ºi ne-a adus 20.000 de lei, exact banii de care aveam
nevoie în vremea aceea pentru o zi de pâine la copii. Dacã
acea familie era de la noi din bisericã, diavolul mã putea
ataca iarãºi, cãci credeam cã m-a auzit cineva rugându-
mã, dar Domnul toate lucrurile le face spre zidirea noastrã.
Când am vãzut cã Domnul mi-a ascultat rugãciunea,
m-am gândit cât de bine era sã aduc ºi problema mare a
familiei înaintea Domnului. Am fost nevoiþi ºi am apelat
din nou la aceeaºi persoanã care ne-a mai împrumutat cu
o mie de ºilingi. Acum eram îngropati în datorii ºi se pãrea
cã nici cu acea sumã nu puteam sã finalizãm problema
familiei noastre. Atunci am plâns din nou înaintea Domnului
ºi am zis: «Doamne, dacã Tu nu intervii, eu nu mai
împrumut de nicãieri nici un ban, nici dacã mor de foame
cu toþi copiii în casã. Eram ºi supãratã ºi necãjitã dar ºi
hotãrâtã sã nu mai luãm bani împrumut dacã Domnul nu
intervine.
Am încercat sã mã încred în ajutorul Domnului nu al
oamenilor ºi slavã Lui cã a venit. Era într-o sâmbãtã
dimineaþa pe la ora 10 când una dintre fetele mai mari a
cãutat în dulap ceva ciorapi pe care-i aveam de la ajutoare,
de mai mult timp. Erau pentru femei dar fiindcã ea nu mai
avea ciorapi, a cãutat sã-i desfacã sã vadã dacã nu i se
potrivesc. Erau douã perechi de ciorapi noi, împachetaþi
frumos de fabricã ºi nu se simþea cã o pereche era mai
voluminoasã ca cealaltã. Când a desfãcut prima pereche
a observat cã a cãzut ceva jos pe covor ºi s-a aplecat sã
vadã ce este. Era o legãturã cu bani, dar ea nu cunoºtea
ce bani sunt ºi a venit la mine în camerã ºi a zis: «Mamã,
uite ce a cãzut din ciorapii pe care i-am desfãcut”. Erau
5000 de ºilingi. Trei bucãþi de o mie, douã de 500 ºi zece
de 100. Am mers la persoana care ne-a împrumutat banii
sã vedem dacã sunt bani încã în circulaþie sau expiraþi,
iar el a confirmat cã sunt actuali.
Pe moment nu am ºtiut ce sã facem. Ne gândeam
dacã e realitate sau nu. Cu toatã familia am mulþumit
Domnului, dar înãuntrul meu au început frãmântãrile. Cine
a pus acolo acei bani? De unde sunt? Câteva zile nu am
avut liniºte ºi mereu m-am întrebat pânã ce Domnul mi-a
liniºtit mintea, în scopul acesta dându-mi urmãtoarele
rãspunsuri la întrebãrile mele.
„Eu iau de unde n-am pus”, „Eu secer de unde n-am
semãnat”, Eu chem lucrurile care nu sunt ºi ele i-au fiinþã”.
De câte ori îmi aduc aminte de aceastã minune
petrecutã la noi în familie, sub ochii noºtri, îi mulþumesc
Domnului ºi nu mã mai tulburã gândul cã de unde au fost
banii. Eu i-am primit ca din partea Domnului ºi îi
mulþumesc din toatã inima cã El lucreazã ºi în prezent,
numai noi sã ne încredem cu totul în El.
Ne-am plãtit toate datoriile ºi ne-a rãmas ºi bani
pentru nevoile familiei. De atunci au trecut câþiva ani în
care am trecut prin multe necazuri dar în toate am simþit
ºi am vãzut mâna Domnului la lucru. Domnul a împletit
necazurile cu bucurii ºi sunt gata oricând sã-i mulþumesc
Domnului pentru toate. Numele Lui fie slãvit în veci. Amin.
F. G.

Întrebãri
1. În multe organizaþii religioase (în plan naþional) ºi în multe biserici (în plan local) existã o evidentã ºablonare ºi
plafonare – evidenþierea exageratã a unor domenii doctrinare în detrimentul altora ºi lipsa de creºtere, de maturitate.
Care sunt cauzele de fond ale acestor stãri?
2. Dumnezeu a intenþionat ºi a pregãtit cadrul necesar unei abundenþe de cunoºtinþã (vezi Daniel 12.4; Osea 4.6; 6.3;
Habacuc 2.14; Coloseni 3.16). Cum se explicã realizarea scopului divin, în contextul naºterii din Cuvânt (1 Petru
1.22-25) ºi totuºi lipsa de pasiune pentru studierea profundã, asociatã cu o dorinþã de trãire sfântã?
3. La o observare mai profundã sesizãm în crezul ºi practica credincioºilor unele concepte sau predici fãrã susþinere
biblicã; cãutându-le originea o descoperim în fondul tradiþional al bisericilor seculare din care s-au desprins, ei sau
pãrinþii lor. De datoria cui ar fi s㠄scuture” biserica de aceastã încãrcãturã, care, dacã ar fi doar auxiliarã, poate n-ar
fi atât de gravã, dar dacã suprimã Cuvântul curat este foarte dãunãtoare?