Arhitectura Egiptului antic include unele dintre cele mai renumite

structuri din lume: de la Marile Piramide din Giza la templele de la Teba.

Au fost organizate proiecte de constructii finantate de către stat pentru
scopuri religioase si comemorative, dar, de asemenea, pentru a
consolida puterea faraonului. Vechii egipteni au fost constructori
calificati, folosind unelte simple, dar eficiente si instrumente de reparare,
arhitectii putând construi mari structuri de piatră cu acuratete si precizie.
Locuintele interne ale egiptenilor de rând cât si ale nobililor, erau
construite din materiale perisabile, cum ar fi chirpici si lemn, care nu au
supravietuit. Tăranii trăiau în case simple, în timp ce palatele de elita au
fost structuri mai elaborate din cărămizi. Câteva au supravie?uit ca
palatele din Noul Regat , cum ar fi cele din Malkata si Amarna, ce arată
zidurile si podele bogat decorate, sculptate si pictate cu scene de
oameni, păsări, bazine de apă, divinităti, desene si modele geometrice.
Structuri importante, cum ar fi templele si mormintele erau destinate să
reziste pentru totdeauna, fiind construite din piatră în loc de cărămizi.
Prima clădire din piatră de mari dimensiuni a fost complexul mortuar al
faraonului Djoser. Cele mai vechi temple egiptene conservate, cum ar fi
cele de la Giza, constau în săli simple, închise cu dale de acoperis
sustinute de coloane. În Regatul Nou, arhitectii au adăugat coloane
înalte, curtea deschisă si sălile hipostile-încăperi mari cu plafonul
sustinut de coloane, fiind un stil standard până în perioada greco-
romană. Cea mai veche si mai populară arhitectură funerară în Vechiul
Regat a fost Mastaba, o structură dreptunghiulară plată construită din
cărămizi. Piramida lui Djoser este o serie de mastabale stivuite una peste
alta. Piramidele au fost construite în Regatul Vechi si Regatul Mijlociu,
dar faraonii din Regatul Nou le-au abandonat, în favoarea mormintelor
tăiate în piatră.
rhitectura Egiptului Antic, una dintre cele mai influente civilizații de-a
lungul istoriei, a dezvoltat o gamă largă de diverse structuri și mari
monumente arhitecturale de-a lungul Nilului, dintre cele mai mari și
faimoase sunt Marea Piramidă din Giza și Sfinxul de la Giza. Relația
complexă care s-a creat între climă și arhitectură s-a materializat prin
faptul că deșertul a influențat arhitectura egipteană.
Egiptul are un climat deșertic, călduros și secetos, rezultat din faptul că
țara este localizată într-o fâșie tropical-deșertică din nordul Africii. Un
deficit extrem de apă afectează peisajul. Vegetația și agricultura sunt
posibile numai în imediata apropiere a rarelor zone umede. Cairo,
amplasat la 30° latitudine nordică și 31° longitudine estică, are o climă
deșertică, cu valori tipice nordului Egiptului, extrem de uscată, cu
precipitații rare numai în semestrul de iarnă și doar pentru câteva zile.
Condițiile climatice ale acestor zone, în fapt, au determinat includerea
unor tehnici pasive, specifice, de control a climei, care, în trecut, au
favorizat un confort termic mai bun în interiorul caselor.

Piramidele, care au fost construite în timpul dinastiei a patra, sunt o

mărturie a puterii religiei faraonică și de stat. Ele au fost construite
pentru a servi atât ca morminte și, de asemenea, ca o modalitate de a
face numele lor trecut pentru totdeauna. Dimensiunea și designul simplu
arată nivelul înalt de calificare de proiectare și inginerie egiptean pe o
scară largă. Marea Piramidă din Giza, care a fost, probabil, finalizată în
2580 î.H., este cea mai veche și cea mai mare de piramide, și este
singurul monument supraviețuitor dintre cele șapte minuni ale lumii
antice. Piramida Khafre se crede că s-au încheiat în jurul valorii de
2532 î.Hr., la sfârșitul domniei lui Khafre. Khafre pus ambițios piramida
lui alături de părinții săi. Aceasta nu este la fel de înalt ca piramida
tatălui său, dar a fost capabil să-i dea impresia de a apărea mai înalt prin
construirea pe un site cu o fundație de 33 de metri mai mare decât tatăl
său. Marele Sfinx este sculptat din blocuri imense de gresie și standuri
cu privire la 65 metri înălțime. De asemenea, este în gândirea populară
că, din cauza jefuitorii de morminte, cele ulterioare au fost îngropate în
Valea Regilor pentru a ajuta la a le menține ascunse. Acest lucru este, de
asemenea, fals, deoarece construcția piramidelor a continuat pentru
multe dinastii, doar pe o scară mai mică. În cele din urmă , construirea
piramidei a fost oprită din cauza factorilor economici, nu de furt. Se
crede că piramidele au putut să fie construite ca urmare a forței de
muncă de sclavi. Cu toate acestea piramidele reprezintă un stil de viață
al regilor care nu ar fi putut exista fără forța de muncă a scalvilor.

Ceea ce i-a impresionat extraordinar pe calatorii antici in Mesopotamia erau

dimensiunile gigantice ale constructiilor. Pe noi insa ne impresioneaza mai
mult faptul ca aceste edificii enorme au putut fi inaltate cu un material de
constructie atat de ingrat cum este caramida nearsa.

Cele mai vechi orase sumeriene si babiioniene erau fortificate cu ziduri de

incinta de proportii nemaivazute pana atunci. Am amintit ca dublul zid din
Uruk, construit in jurul anului 2300 i.e.n., era lung de peste 9 km, avea o
grosime de 5 m, inaltime de 6 m si 800 de turnuri de aparare. (In pri-mele
timpuri ale Imperiului asirian aceste ziduri atingeau inaltimea de 3 2 m, iar
turnurile de aparare, de 30 m). In secolul al VIII-lea i.e.n. zidurile Khor-
sabadului cu 7 porti de aparare si numeroase bastioane aj
ungeau pana la 20 m. Zidul exterior al Babilonului avea grosimea de 7,80 m,
iar cel interior 7,12 m, cu numeroase si foarte inalte turnuri de aparare.
Grecii antici vor recunoaste ca datorau mult tehnicii fortificatiilor din
Mesopotamia.

In domeniul lucrarilor de utilitate publica, asirienii au fost neintrecuti, in

secolul al VIII-lea i.e.n. regele Sanherib aducea la Ninive apa de la o
distanta de SO km, printr-un apeduct, care, traversa o vale „pe un pod de
pietre albe", lung dw 280 m, larg de 22 m, si inalt de 9 m. Dar ceea ce e mai
uimitor este ca, mult timp inainte, in mileniul al III-lea i.e.n., in constructia
mormintelor regale din Ur apare pentru prima data in lume bolta si cupola
(cf. L. Wolley).

Arhitectura era dominata ca intreaga arta mesopotamiana de ideea

religioasa si de cea monarhica. Arta era, aproape in intregimea ei, in
serviciul templului si al regelui. De aceea, arhitectura a intrecut aici in gran-
doare tot ceea ce se realizase pana la acea data. Marele palat al lui
Nabukad-nezar din Babilon avea dimensiuni uriase: 330 m lungime pe, 200
m latime. In apropierea palatului erau construite faimoasele „gradini
suspendate" in realitate, amenajate pe terase sustinute de coloane si arcade
masive.