Sunteți pe pagina 1din 17

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA: ȘTIINȚE ECONOMICE


DEPARTAMENTUL: ECONOMIE, MARKETING, TURISM

LUCRU INDIVIDUAL

POLITICI ANTICRIZĂ

Au elaborat
studenții grupei CON1801:
Tcaci Alexandra,
Rapcea Tatiana,
Lupan Vlad.

Coordonator
Bradu Margareta,
lect. univ.

Data prezentării____________

Nota _________

Chişinău – 2019
CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. ANALIZA POLITICII ECONOMICE

CAPITOLUL 2. PERSPECTIVELE POLITICII ECONOMICE

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE
INTRODUCERE

Economia națională este vulnerabilă la procesele economice externe ceea ce ne conduce la


necesitatea unei abordări riguroase a tendințelor de dezvoltare economică pe termen mediu și
lung. Actualitatea şi importanţa temei contribuie la organizarea vieții social-economice într-un
stat sau la nivel regional. Din această perspectivă notificăm o perpetuare a crizelor economice şi
financiare internaţionale şi regionale, în principal din cauze de funcționalitate sistemică. Sistemul
economic, politicile economice, procesele economice, indicatorii macroeconomici - reprezintă
obiectul central a teoriilor economice.
Economia Republicii Moldova face parte din sistemul economic global integrat şi de aceea
este important ca politicile și practicile economice de creștere economică durabilă. Mai mult ca
atît, datorită progresului ei economic lent în raport cu particularităţile poziţiei sale geostrategice,
stabilitatea economică a ţării noastre este permanent supusă riscurilor crizelor economice,
financiare, monetare şi sociale. Lipsa politicilor și practicilor economice coerente duce la
creşterea nivelului de vulnerabilitate şi la apariția constrîngerilor de ordin social. Una dintre
concluziile cercetării este că obiectivele propuse ce țin de un anumit nivel de prosperitate
economică pot fi atinse cu ajutorul unor politici și practici economice implementate în baza unei
fundamentări teoretice aplicabile la condițiile contemporane. Soluționarea deficiențelor din
economia naţională, diminuarea efectelor negative ale crizei mondiale şi regionale solicită
identificarea cauzelor, criteriilor şi specificului crizei şi dezechilibrului economic actual,
elaborarea şi implementarea unei strategii de dezvoltare economică echilibrată ce ar asigura
eficienţă şi stabilitate în activitatea economică reală şi în procesele integraționiste ale Moldovei.
CAPITOLUL 1. ANALIZA POLITICII ECONOMICE

Conţinutul şi eficacitatea politicilor de dezvoltare economică constă în reacţia privind


acceptarea sau neacceptarea acestor politici de către societatea civilă, agenţii economici,
potenţialii investitori străini şi a intervenţiei statului în activitatea concretă. Particularităţile şi
tendinţa generală a acestei acceptări sau neacceptări şi spectrul procesului de dezvoltare
economică la nivel naţional depind şi, totodată, alcătuiesc politica statului. Această politică
include, pe de o parte, elementele social-democratice şi administrative de dezvoltare, îmbinate,
pe de altă parte, cu elementele economiei de piaţă liberă.

Politica de depăşire a crizei economice trebuie să reprezinte tendinţele de relansare a


sectorului real al economiei ca expresie concentrată a ştiinţei economice şi teoriilor economice.
Elaborarea şi realizarea politicii de dezvoltare a sectorului economic real, a structurii sistemului
economic şi celui social necesită realizarea următoarelor acţiuni: evidenţierea şi realizarea unei
politici liberale de dezvoltare a sectorului economic real ca parte componentă a politicii
socialdemocratice de dezvoltare; stimularea inovaţiilor, progresului tehnico-ştiinţific şi factorului
uman în genurile de activitate care sunt relativ cele mai avantajoase în economia
deschisă;accelerarea procesului de privatizare a sectorului economic de stat şi administraţiei
locale, urmărind scopul de demonopolizare şi de decentralizare a acestui sector;accelerarea
schimbărilor structurale în sectorul real al economiei adecvate unei economii de piaţă liberă şi
dezvoltată. În structura acestei economii, businessul mic şi mijlociu trebuie să alcătuiască circa
60-70% în structura economică;evidenţierea ramurilor de activitate mai avantajoase pentru R.
Moldova în comerţul internaţional şi care au costuri de producere comparativ avantajoase şi
implementarea în aceste activităţi a politicii stimulatoare de dirijism (politicile monetară,
bugetară, fiscală, vamală) care va permite intensificarea şi dezvoltarea sectorului economic real.

Caracterul, particularităţile şi eficacitatea politicii de dezvoltare social-economică se reflectă


şi se exprimă printr-un sistem de indici macroeconomici şi sociali. Printre acestea un rol
important au următorii parametri: dinamica nominală şi reală a PIB-ului ţării şi a PIB-ului pe cap
de locuitor, impactul PIB-ului asupra depăşirii disproporţiilor economice şi creşterii reale a
bunăstării populaţiei; starea de echilibru sau dezechilibru a sistemului bugetar-fiscal care se
exprimă în deficitul sau proficitul acestui sistem; structura acoperirii deficitului şi datoriilor ţării
şi consecinţele de neacoperire a cerinţelor sociale strict necesare: corelaţiile cantitative dintre
indicii macroeconomici nominali şi cei reali şi impactul lor asupra dinamicii inflaţiei structurii şi
indicilor de preţuri.
Un rol important în sistemul de parametri social-economici are: politica bugetar-fiscală şi
procesul de optimizare a acestei politici, care reflectă nivelul impozitelor şi volumul mijloacelor
băneşti percepute de la cetăţeni şi companii, rata marginală de impunere fiscală ca pârghie de
stopare ori de stimulare a dezvoltării social-economice.

Un alt grup de parametri îl constituie: dinamica, echilibrul sau dezechilibrul cererii şi ofertei
agregate a pieţelor interne: structura şi volumul exportului şi importului cu cuantumul lor în PIB;
caracterul concurenţei şi capacitatea companiilor autohtone de a rezista în economia şi
concurenţa pieţei deschise; gradului de liberalizare ori de monopolizare al economiei, şi influenţa
lor asupra costului de producere şi progresului inovaţional.

Un alt grup de indici include: gradul de monitorizare a sistemului economic exprimat în


cantitatea monetară în circulaţie; volumul şi structura creditelor, viteza de rotaţie a banilor şi
impactul ei asupra dezvoltării economice; structura şi specificul balanţei de plăţi şi a
operaţiunilor financiare; structura şi coraportul exportului şi al importului care influenţează
creşterea economică .

În sfârşit, un grup aparte de parametri îl constituie: specificul balanţei de plăţi a ţării care
influenţează dezvoltarea economică; structura şi volumul datoriei interne şi externe de stat şi a
companiilor private;dinamica şi structura investiţiilor şi influenţa lor asupra economiei, a
locurilor de muncă şi a ratei şomajului.

Reieșind din analiza indicilor macroeconomici si functiei de productie dintre factorul


,,muncă,, si ,,capital,, calculată în ultimul deceniu constatăm că eforturile în economiea națională
au fost mai mari decît efectele obținute.În acastă perioadă capitalul productiv fix a crescut de 3,8
ori, proctivitatea muncii și a capitalului s-a marit de 3.6 ori,salariile medii au crescut de 3,8 ori,
iar PIB-ul nominal s-a mărit cu ritmuri mai lente și a crescut de 3,3 ori (a se vedea fig.2.1).
Fig. 2.1 Funcțierea de în Republica Moldova 2005 - 2014
Fig.2.1 Funcțiea de producție în R.Moldova în anii 2005 -2014 Sursa: Elaborată de autor in
baza datelor BNS al R.Moldova

În condițiile,,eroziunii,,PIB-lui și a resurselor agenților economici,deminuării exporturilor și a


remiterilor,și a investițiilor,monetarizări insuficiente a economiei reale,devalorizării leului este
imposibil de reînoit tot sistemul economic și de realezat scimbări social-economice radicale. Ca
rezultat,cresc disproporţiile economice majore și dificultățile în realizarea reformelor structurale.

Pentru evitarea de mai departe a situaţiei critice, caracteristice sectorului economic autohton,
autorul propune de a schimba radical politica investițională,monetar-creditară ,structurală,de
comerț exterior pentru sectorul prioritar al economiei, inclusiv a prevedea pentru sectorul agricol
şi agroindustrial o rată a dobânzii minimală,îar diferența de rată să fie compensată parțial din
cadrul programului de subvenţionare agricolă și fondurile de asistență externă.

Creşterea veniturilor şi cheltuielilor statului n-a fost determinată de imperativele dezvoltării


intensive a sectorului real, inovaţiei şi susţinerii micului business. Acest tip de dezvoltare a sporit
fluctuaţiile şi instabilitatea economică. Totodată, politica excedentă bugetară n-a protejat
veniturile consumatorilor şi producătorilor, n-a format rezerve în procesul supraîncălzirii
economiei mondiale şi naţionale. Din contra, aceste rezerve au fost cheltuite la creşterea
pensiilor, subvenţiilor, facilităţilor etc. Este necesar ca politica bugetară să stimuleze şi să
asigure o dezvoltare echilibrată, inclusiv la dezvoltarea care ar permite creşterea nivelului
activităţii şi eficacităţii economice, în raport cu dinamica acumulărilor bugetare. Problema
realizării politicii bugetare care ar crea condiţii de echilibrare a sistemului economic autohton se
complică, deoarece în perioada tranziţiei s-au utilizat instrumente financiare, vamale, de credit,
monetare şi de creştere a rolului statului în redistribuirea PIB-lui în scopul reducerii inegalităţii
în venituri între membrii societăţii. Pe de altă parte, s-au efectuat impuneri diferenţiate între
agenţii economici în scopul încurajării dezvoltării unor anumite activităţi economice (de ex.
partidul agrar a „îngheţat”şi apoi a anultat datoriile de 0,5 mld. lei a colhozurilor, complexurilor,
sovhozurilor şi a facilitat aceste structuri ineficiente în anii 1995-1998, iar comuniştii au stimulat
dezvoltarea întreprinderilor mari în anii 2001-2008, cum ar fi uzinele de tractoare, de televizoare.
Guvernarea comunistă în 2001-2005 au monopolizat în mînile unui partid economia (de ex.au
reîntors la stat BEM şi au impus ca toate plățile comunal, pensiile, granturile etc. să se efectueze
prin acastă bancă punând în codiții inegale celelalte bănci. Aceasta s-a facut cu scopul ca prin
intermediul acestei bănci să fie introduse diverse scheme de corupție. Cu toate că BEM-ul a dat
faliment, puterea politică actuală susține ideea de a crea o nouă bancă cu acțiuni majoritare
deținute de stat pentru continuarea schemelor de corupere a sistemului financiar-bancar.

Toate aceste acţiuni şi politici au condus la adâncirea disproporţiilor şi la dereglarea


mecanismului economic de piaţă, la descurajarea investiţiilor autohtone şi străine în economie, la
„conservarea” reformelor structurale, la creşterea dezechilibrului dintre sfera economică şi cea
sociale.

Tabel 2.3 Dinamica PIB, a deficitului bugetar şi a datoriei publice interne a Republicii Moldova
(2000-2014)

Particularităţile dezvoltării economice se caracterizează prin promovarea unei politici


economice ineficiente şi un management de influenţă şi stimulare ineficient, care se exprimă prin
creşterea mai rapidă a deficitului bugetar şi a inflaţiei decât a PIB-ului pe cap de locuitor (a se
revedea tab. 2.3). Astfel de politică ineficientă de dezvoltare social-economică este caracteristică
pentru majoritatea ţărilor aflate în tranziţie. Cel mai mare nivel de creştere a deficitului bugetar
s-a remarcat în Ucraina, în legătură cu criza financiară mondială şi regională, instabilitatea
economică a crescut în Spania, Portugalia, Grecia, Ţările Baltice, Bulgaria, Republica Moldova.
Această tendinţă vorbeşte nu numai despre un grad înalt de extindere a instabilităţii
socialeconomice, de diminuare a sectorului real, de ineficienţă a mediului instituţional şi a
infrastructurii în utilizarea ineficientă a fondurilor rămase în proprietatea publică, de
iresponsabilitatea politicii macroeconomice promovată în aceste ţări, dar şi de o tendinţă
generală în economia ţărilor în tranziţie în procesul globalizării mondiale şi regionale.

Caracteristicile politicii economice în perioada de tranziţie au determinat cota mare de


instabilitate economică şi de diminuare a sectorului real şi creşterea esenţială a sărăciei faţă de
ţările cu o economie de piaţă dezvoltată. Această tendinţă negativă se agravează în condiţiile şi
sub influenţa crizei economico-financiare mondiale şi regionale. Specificul dezvoltării
socialeconomice în procesul tranziţiei este influenţat de politica inflaţionistă a statului,
promovată în această perioadă. Procesele inflaţioniste şi impactul lor asupra echilibrului
economic şi de dezvoltare a sectorului real au fost diverse în diferite perioade ale tranziţiei. Dar
există o legătură directă între dinamica creşterii sau descreşterii inflaţiei şi dezvoltării sau
stagnării economice. Dacă inflaţia creşte, are loc procesul de stimulare a disproporţiilor
economice în sectorul real. Reducerea ratei inflaţiei stimulează interesul economic, lărgeşte
reproducţia şi conduce la creşterea învestiţiilor şi acumulărilor în sectorul real. Ţările în tranziţie
au înregistrat o creştere esenţială a procesului de inflaţie şi, respectiv, o extindere considerabilă a
instabilităţii economice. Republica Moldova, în acest sens, deţine un loc de frunte.

Depăşirea crizei economico-financiare va surveni odată cu echilibrarea sistemului economic


şi a excedentului balanţei de plăţi a statului. Modalitatea optimă de realizare a acestui obiectiv
constă în creşterea capacităţii de producţie autohtonă şi creşterea volumului exporturilor. Din
punctul de vedere al statului, accelerarea inflaţiei acordă posibilitate de a se debarasa de datoriile
acumulate la salarii şi pensii, în special, de piramida datoriei interne.

Mecanismul politicilor monetar-creditare şi financiar-bugetare, ca parte componentă a


mecanismului de dezvoltare social-economică, a condus la deformarea valorilor monetare şi
financiare, la aprofundarea crizei economice și valutare, micşorarea volumului de creditare a
sectorului real etc. Ca rezultat, creditele directe ale BNM acordate Guvernului au constituit sursa
principală a deficitului de finanţare în 1992 şi 1993 – cca 6% din PIB, însă s-a redus uşor după
aceasta. În 1998-1999, Legea cu privire la buget a interzis clar această procedură, dar în realitate
BNM a continuat să acorde credite directe Guvernului prin acoperirea pe termen scurt a
necesităţilor financiare, însă asemenea credite trebuiau să fie acordate în formă de hârtii de
valoare, procurate de BNM. BNM a fost forţată să crediteze Guvernul pentru a evita falimentul
hârtiilor de valoare, care a rezultat într-o rată mai mare a creditelor în PIB (9,3%). BNM a
acordat sute de mil. de lei sectorului agrar. În general, rolul creditelor directe ale BNM pentru
finanţarea deficitului a fost determinat de disponibilitatea finanţării internaţionale ieftine.
Mecanismul sectorului financiar este imperfect, primele de risc sunt cele mai mari din regiune.

Realităţile mecanismului de dezvoltare economică promovate s-au rasfrînt şi asupra


mecanismului de creştere a datoriilor interne şi externe nefavorabile. Deoarece consumul
alimentat de remitenţe, accesul agenţilor economiei la resurse este limitat, nu sunt birouri de
istorii de creditare şi onorare la termen a obligaţiunilor creditare, sunt complicate condiţiile de
garanţie a creditelor, lipseşte alternativa de finanţare ce a constituit cauza principală a acumulării
datoriilor, cota IDS în afluxul de capital este nesemnificativă. Totodată R.Moldova se confruntă
cu o structură nefavorabilă a datoriilor.

Mecanismul de dezvoltare este dependent de finanţarea externă, care a subminat dezvoltarea


social-economică din cauza creşterii vulnerabilităţii faţă de schimbările în utilitatea percepută a
creditelor. Riscul deprecierii este extrem de mare, atunci când datoria externă este considerabilă,
generând o explozie a datoriei publice. Astfel povara ajustărilor financiare pentru Republica
Moldova a crescut tot mai mult şi mai mult.

Mecanismul de dezvoltare social-economică nu a fortificat potenţialul economic autohton,


dar, din contra, a constrâns capacitatea de producţie limitată, deoarece fondurile nu au fost
orientate spre investiţii productive, ci spre cheltuieli ineficiente în sfera socială. Banii
împrumutaţi nu au fost direcţionaţi pentru reforme structurale, care ar fi putut limita deficitul
primar al bugetului dar au fost furaţi de oligarhi prin BEM. Fiind finanţat din exterior,
posibilităţile de consum ale Guvernului au subminat stimulenţii pentru implementarea reformei.
Un asemenea mecanism a dus la sporirea dificultăţilor de servire a datoriei. Cheltuielile pentru
servirea datoriei au crescut esenţial.
CAPITOLUL 2. PERSPECTIVELE POLITICII ECONOMICE

Datorita efectelor negative ale unor faze ale ciclului economic asupra unei parți însemnate a
populației active, dar si a celorlalte categorii de populatie, mai ales in secolul nostru, dupa criza
din 1929-1933, teoria economica si-a intensificat preocuparile pentru găsirea unor căi, soluții,
măsuri de atenuare a fluctuațiilor ciclice si indeosebi de reducere a efectelor nedorite ale crizelor.
De aceea, masurile respective sunt socotite ca masuri sau politici anticriza.

Aceste politici se pot grupa in doua mari categorii:


1. politici bazate pe influentarea cererii agregate;
2. politici bazate pe influentarea ofertei agregate;

1. Politicile bazate pe sporirea cererii agregate si, indeosebi, a cererii de bunuri – capital
pornesc de la teoria lui Keynes, dupa care cauza principala a fluctuatiilor activitatilor economice
o reprezinta modificarile nedorite ale cereri agregate (in special ale cererii pentru bunuri de
investitii) in raport cu posibilitatile si evolutia efectiva ale ofertei agregate.

Pentru atenuarea efectelor negative ale fluctuatiilor ciclice se folosesc mai multe mijloace si
instrumente de politica economica: cheltuieli publice, sistemul de impozite si taxe, rata dobanzii
si masa monetara, sistemul asigurarilor sociale etc. Folosirea lor a fost fundamentata de catre
Keynes , fiind integrate in masuri anticriza, care au devenit componente ale politicii
economice pe termen scurt. Ele sunt promulgate de catre stat si aplicate prin organismele sale,
prin institutiile financiare si alti agenti economici, intr-o anumita logica si corelare, in functie de
conditii si gradul de cunoastere a realitatilor economice.

Aceste politici se realizeaza prin aplicarea urmatoarelor masuri:

a) sporirea cheltuielilor publice, in perioada de criza, pentru investitii, iar in perioada de


expansiune (boom prelungit) reducerea cheltuielilor publice pentru investitii;

b) reglarea sistemului de impozite si taxe prin:

- reducerea impozitelor, a taxelor (chiar scutirea) in perioada de recesiune in scopul de a


spori cererea atat pentru bunurile de consum cat si pentru bunurile de investitii);

- sporirea impozitelor, a taxelor in perioadele de boom prelungit.


c) reglarea ratei dobanzii si a masei monetare (reducerea dobanzii si cresterea masei
monetare in perioada de recesiune si invers);

d) asigurarea unui sistem de asistenta sociala pentru paturile cele mai sarace in vederea
mentinerii cererii si acestor categorii la un nivel care sa nu coboare sub pragul saraciei absolute.

In perioada postbelica se considera ca au aparut anumiti factori stabilizatori care au o


actiune automata asupra cererii agregate si anume:

- sistemul fiscal progresiv prin care se absoarbe la buget (in interesul public) o parte mai
mare din veniturile acelor categorii de populatie cu venituri mai mari si se redistribuie
categoriilor de populatie cu venituri mai mici;

- generalizarea asistentei pentru somaj;

- cresterea rolului firmelor mari si foarte mari care pot mentine cheltuielile de investitii la
un nivel ridicat chiar in perioadele de recesiune;

- relativa rigiditate a preturilor si salariilor stabilite in principalele tari in consens de catre


patronat-sindicat.

2. Politicile anticiclice bazate pe stimularea ofertei sunt, in general, politici de orientare


liberala si considera ca rolul principal in asigurarea echilibrului pietei trebuie sa revina ofertei,
deci intreprinzatorului si nu consumatorului.

Printre masurile propuse in cadrul acestor politici mai importante sunt:

- realizarea unor reforme structurale orientate spre extinderea concurentei si asigurarea


deplinei liberalizari a preturilor;

- renuntarea la orice tendinta de administrare a preturilor din partea statului, pentru ca


numai astfel se poate ajunge la o concurenta loiala si la sporirea eficientei; statului ii revine rolul
de a asigura buna functionare a pietei libere si a mecanismelor sale;

- folosirea unor parghii economice care sa imbunatateasca perspectivele de profit ale


producatorilor, stimulandu-i astfel sa-si mentina si sporeasca oferta .
In acest cadru, statului ii revine rolul de a asigura prestarea unor servicii pentru
intreprinzatori (firme) care se dovedesc neatragatoare pentru sectorul particular din cauza
randamentului scazut al capitalului in aceste sectoare.

Se preconizeaza reducerea impozitelor si taxelor pe profit, pe veniturile intreprinzatorilor


in scopul cresterii investitiilor si deci, sporirii ofertei.

Urmare a mesei rotunde cu titlul „Deprecierea leului: Constatări şi acţiuni", desfăşurate de


CNPM la data de 27 februarie curent a fost elaborat un set de măsuri anticriză, având la bază
propunerile înaintate de către unii membri ai CNPM dar şi sugestiile participanţilor la acest
eveniment. Acestea au fost expediate Guvernului, Parlamentului Republicii Moldova şi Băncii
Naţionale. Principalele măsuri se referă la :

1. Îndemnăm Băncile comerciale să manifeste o deschidere mai mare în vederea restructurării


şi re-finanţării creditelor şi obligaţiilor agenţilor economici şi ale populaţiei acordate în valută
străină;

2. Solicităm Guvernului să demareze elaborarea unor planuri sectoriale anticriză, de


eficientizare şi de sporire a competitivităţii întreprinderilor prin eliminarea/reducerea barierelor
şi poverii administrative şi de optimizare a organelor de inspecţie şi control;

3. Reiterăm necesitatea convocării Comitetului Naţional pentru Stabilitate Financiară cu


includerea reprezentanţilor CNPM şi a societăţii civile;

4. Neadmiterea majorării poverii fiscale asupra agenţilor economici;

5. Majorarea cheltuielilor Statului pentru modernizarea infrastructurii atât din surse externe
cât şi prin majorarea deficitului Bugetului de Stat;

6. Elaborarea şi implementarea instrumentelor financiare de tip „hedging" a riscurilor de


schimb valutar;

7. Relaxarea condiţiilor de acordare a creditelor fără gaj către populaţie şi agenţi economici
prin ridicarea nivelelor minime reglementate de BNM;

8. Excluderea din Codul Fiscal şi din administrarea fiscală a conceptului de „TVA la


pierdere";
9. Scutirea de la impozitul pe venit a veniturilor persoanelor juridice de la diferenţele de
schimb valutar în cazurile de constatare a creşterii de capital la depozitele bancare în valută,
totodată impozitarea să survină în momentul încasării dobânzii de la aceste depozite.

10. Modificarea Legii achiziţiilor publice: contractele de achiziţii publice încheiate pe termen
lung (mai mare de două luni), în cazul modificării ratei de schimb valutar cu mai mult de 5%, să
permită revizuirea acestora după o procedură stabilită, luându-se în considerare modificarea
elementelor de cost a mărfurilor sau serviciilor ce sunt obiecte ale contractelor;

11. În vederea prevenirii destabilizării pieţei financiare pe viitor solicităm îmbunătăţirea


standardelor de guvernare corporatistă în băncile comerciale, inclusiv prin sporirea atribuţiilor
BNM de protejare contra acţionarilor netransparenţi.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Realitatea economică denotă că situaţia de criză în Republica Moldovei este cauzată, în


primul rând, de acţiunile factorilor externi. Din aceste considerente nu e posibil a conta pe faptul
ieşirii totale de sub influenţa lor. Mai mult decât atât, o ameliorare substanţială va surveni doar
după ieşirea economiei mondiale din starea de recesiune şi, în primul rând, a partenerilor
economici principali ai Republicii Moldova. Totodată, profunzimea crizei în ţară şi durata ei vor
depinde, predominant, de oportunitatea măsurilor anticriză, adoptate de Guvern.

În opinia noastră, la etapa actuală, blocul măsurilor anticriză trebuie direcţionat la soluţionarea
celor mai acute probleme, prin realizarea următoarelor acţiuni prioritare:

 Optimizarea cheltuielilor bugetare


E necesar, în regim de urgenţă, de a revedea bugetul, reducând cheltuielile neproductive
(reparaţii/ construcţii noi ale obiectelor administrative, procurarea transportului auto şi a
utilajului destinat structurilor administrative etc.). Prioritate necesită să obţină cheltuielile
de stat, orientate la crearea locurilor noi de muncă (în primul rând, pentru migranţii
întorşi în ţară), la majorarea investiţiilor statului, destinate edificării obiectelor de
infrastructură la periferie ş.a.
 Asigurarea veniturilor suplimentare la buget, ce ar compensa pierderile de la
reducerea importului şi a producerii interne
Ar fi oportună revenirea treptată la sistemul progresiv de impozitare a veniturilor
persoanelor juridice şi fizice, ce ar corespunde conceptului de stat social orientat. În
calitate de prim pas spre aceasta, e necesar a renunţa la cota nulă pe venit pentru persoane
juridice, înlocuind-o cu un impozit unic de 10%. Pentru persoanele fizice, cel puţin până
la finele anului 2009, trebuie menţinut sistemul actual de impozitare în trepte. În scopul
asigurării veniturilor suplimentare la buget, ar fi binevenit a creşte temporar taxele de
import la anumite mărfuri, care se produc în cantităţi suficiente în Moldova, de a majora
cota accizelor în vigoare la produsele de tutungerie, alcool, cât şi a introduce accize noi la
mărfuri de uz limitat.
 Diminuarea poverii fiscale şi stimularea consumului
E necesar a reduce cota TVA până la 18%. Pierderile iniţiale la buget de la măsura
respectivă trebuie sa fie rapid compensate de pe urma creşterii consumului şi a circulaţiei
bunurilor, cât şi a veniturilor suplimentare, obţinute în urma activităţilor, expuse în
punctul precedent. Micşorarea, pentru angajatori, a cotei defalcărilor în bugetul
asigurărilor sociale de la 23% la 20%, iar pentru salariaţi – majorarea ei de la 6 la 9%, ar
permite reducerea costurilor de producţie şi creşterea cointeresării lucrătorilor în direcţia
legalizării salariilor, în perspectivă contribuind la pensii mai mari. De asemenea, e
important a menţine un nivel suficient al lucrărilor de construcţie şi montaj, cât şi de a
acorda companiilor ipotecare o susţinere creditară din contul alocaţiilor bugetare.
 Activizarea acţiunilor Guvernului privind implementarea politicii dezvoltării
regionale
Consfătuirea miniştrilor economiei ţărilor Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare
Economică a declarat dezvoltarea regională ca una din căile de perspectivă pentru
majorarea gradului de stabilitate a ţării faţă de crizele economice. Un studiu special,
realizat de Centrul de Cercetări Economice din Suedia, a demonstrat convingător că ţările
ce promovează o politică regională activă suportă pierderi mai mici în condiţii de criză.
Astfel, e binevenit ca Guvernul, într-un termen scurt, să asigure crearea instituţiilor de
dezvoltare regională, prevăzute în Strategia Naţională de Dezvoltare şi Legea privind
dezvoltarea regională, precum şi realizarea proiectelor de dezvoltare regională. Aceste
acţiuni, la rândul lor, vor asigura un flux suplimentar de resurse financiare spre regiunile
din Republica Moldova - din partea ţărilor donatoare, din fondurile speciale ale UE,
inclusiv din fondurile structurale.
 Asigurarea dezvoltării economice durabile
Principalul obiectiv strategic al statului este garantarea dezvoltării durabile şi echilibrate
a ţării. Măsurile enumerate anterior asigură doar parţial soluţionarea acestui obiectiv.
Pentru atingerea integrală a obiectivului strategic, precum şi pentru amplificarea
„imunităţii” economiei naţionale la eventuale viitoare crize regionale sau mondiale,
programul de activitate al Guvernului e necesar să promoveze susţinut:
o aprofundarea reformei regulatorii, orientate la lichidarea barierelor pentru
dezvoltarea afacerilor;
o continuarea reformei sistemului judiciar, orientată la creşterea gradului ei de
competenţă şi independenţă;
o activizarea politicii de stat, orientate la dezvoltarea componentei inovaţionale a
economiei, creşterii rolului cercetărilor ştiinţifice cu scopul de creare a noilor
tehnologii şi posibilităţi de producere.

Recomandări de politici cu privire la sporirea atractivităţii economice a Republicii


Moldova din perspectiva integrării în UE

Situaţia economică precară, credem, a îndepărtat în mare măsură perspectivele


Moldovei de aderare la EU. Cu toate acestea criza ar putea fi privită şi prin prisma avantajelor pe
care le-ar putea valorifica agenţii economici din UE. În conformitate cu Articolul 140 al
Tratatului de la Maastricht performanţele ţării membre UE sunt analizate prin prisma celor patru
criterii, şi anume nivelul de asigurare a stabilităţii preţurilor, caracterul solid al finanţelor
publice, respectarea limitelor normale de fluctuaţie prevăzute de mecanismul cursului de schimb
din Sistemul Monetar European, timp de cel puţin doi ani, fără devalorizarea monedei în raport
cu moneda euro, precum şi caracterul durabil al convergenţei atinse de statul membru care face
obiectul unei derogări şi al participării sale la mecanismul cursului de schimb, care se reflectă în
nivelul ratelor dobânzilor pe termen lung. La toate cele patru capitole RM are probleme, dar în
special în ceea ce priveşte stabilitatea preţurilor care este deosebit de dificil de asigurat în
condiţiile crizei şi presiunilor FMI, precum şi deficitul bugetar, care, după cum am arătat
anterior, depăşeşte cu mult deficitele bugetare ale ţărilor vecine, inclusiv membre UE. Astfel se
impune necesitatea unor paşi concreţi şi rapizi în ceea ce priveşte stabilizarea situaţiei
economice. Două măsuri cu potenţiale efecte imediate ar putea fi luate în calcul:

• Renunţarea la politica de menţinere a unui leu supra-apreciat (fapt care ar alinia RM la


tendinţele regionale de depreciere controlată a valutelor naţionale). Această măsură ar
putea încuraja exportatorii naţionali doar în condiţiile unei recuperări a economiilor zonei
euro. În acelaşi timp, dacă deprecierea nu va fi controlată, acesta ar putea avea grave
repercusiuni asupra nivelului de trai al populaţiei. Să nu uităm că deprecierea leului faţă
de principalele valute de referinţă ar duce la scumpirea tuturor bunurilor şi serviciilor de
import, or Moldova este o ţară net importatoare la multe capitole.
• Stabilizarea finanţelor publice – deficitul bugetar de circa 14% din PIB reprezintă o
povară mult prea mare în condiţiile economice precare actuale. Guvernul actual trebuie să
intensifice eforturile de reducere a cheltuielilor publice şi în acest sens soluţii mai puţin
populare, dar necesare pot fi adoptate, inclusiv şi în special reducerea ponderii
cheltuielilor salariale. Chiar dacă aceste două măsuri enunţate mai sus ar putea avea un
efect relativ palpabil în termeni restrînşi de timp, cel mai bun instrument totuşi rămâne
asigurarea şi garantarea stabilităţii politice din ţară, în special prin prisma alegerii şefului
statului. Stabilitatea politică face parte din minimul de condiţii pentru investitorii străini,
chiar şi în condiţiile resurselor investiţionale limitate.

Rezumând, menţionăm că în prezent lipsesc „reţete” unice şi univoce cu referinţă la


măsurile care pot fi luate în vederea depăşirii situaţiei de criză, dar un imperativ major al
timpului este susţinerea sectorului real al economiei. E necesar să se identifice sectoarele
economiei naţionale care trebuie susţinute prioritar, pentru a nu avea efecte negative în lanţ (şi în
primul rând, sectorul de construcţii). Avem nevoie de susţinerea unor proiecte investiţionale care
să presupună utilizarea în proporţii mai mari a forţei de muncă – în special, în construcţii şi
dezvoltarea infrastructurii economice (drumuri, reţele de comunicare), modernizarea satelor
moldoveneşti (alimentarea cu apă, sisteme de canalizare, evacuarea gunoiului etc.), astfel încât
să menţinem şi gradul de ocupare al populaţiei în câmpul muncii, dar şi capacitatea de cumpărare
a populaţiei.

Totodată, discuţiile actuale ce ţin de gradul de afectare a economiei mondiale de criza


financiar-economică se orientează tot mai mult la perioada post-criză, unanim recunoscându-se
că competitivitatea şi eficienţa vor reprezenta factorii determinanţi ai sustenabilităţii creşterii
economice. În aceste condiţii, salvarea economiei mondiale se caută în activitatea de cercetare-
dezvoltare-inovare, care trebuie să devină domenii prioritare şi în contextul naţional al Republicii
Moldova, în aspiraţiile sale de edificare a unei societăţi durabile bazate pe cunoaştere.