DORINȚA = un gând ”EU VREAU”+ un sentiment ”EU POT”

PUTEREA GANDULUI – Cum poți să faci dorințele să funcționeze în favoarea ta!

“Cu adevărat, gândurile sunt lucruri, şi încă lucruri puternice, când sunt îngemănate cu claritatea
scopului, o dorinţă arzătoare şi perseverenţa de ale transpune în bogăţii materiale.”

Acest citat conţine călătoria pe care avem trebuinţa să o pornim, de “aici”, din puctul în care ne aflăm cu
viaţa noastră şi până “acolo”, punctul în care am obţinut deja ceea ce ne dorim. Din punctul în care ne
aflăm cu condiţiile, cu circumstanţele actuale, cu convingerile, cu valorile, cu blocajele, cu fricile noastre,
cu oamenii din jurul nostru, cu ataşamentele noastre, până în punctul numit “acolo”, unde este visul
nostru. Adică, de la gând la manifestarea fizică a gândului, sub formă de lucruri.

Trebuie să facem această călătorie pornind din interior spre exterior, de la gând, trecând prin emoţie, la
lucru, de la intelectual-mental, la emotional şi material. Vorbim de călătoria pe care o face gândul, după
ce am devenit conştienţi de el, în mintea noastră.

Nu avem control asupra momentului apariţiei gândurilor în mintea noastră, însă avem control total
asupra modului în care folosim aceste gânduri, cum le interpretăm după ce le conştientizăm, cum le
permitem să ne influenţeze în continuare. Aici avem într-adevăr control. Dacă se transformă sau nu în
lucruri, asta depinde de noi în totalitate.

În cartea “Omul în căutarea sensului vieţii”, autorul spune că “între stimul şi răspuns există un spaţiu şi
în acest spaţiu este puterea noastră de a ne alege răspunsul, iar în acest răspuns rezidă creşterea
noastră şi libertatea de a fi noi înşine”.

Atunci când apare pentru prima data în mintea noastră un gând sub forma unei dorinţe, este foarte
probabil ca prima noastră interpretare legată de acel gând să fie aceasta: “imposibil”. Aşa “pare” la
prima “înfăţişare”. Apoi vin o mulţime de argumente care să justifice această “imposibiliatate” declarată
mai înainte. S-ar putea ca nici măcar să nu ne dăm seama că acestă “declaraţie” îşi are cauza direct în
“experienţa” noastră de până în acest moment, iar acestă “experienţă” la rândul său, îşi are cauza în
“învăţătura” pe care am acumulat-o până acum. Şi toate acestea aparţin trecutului, care oricum “ a
trecut” şi nu mai e, şi dacă ar fi, de ce ar trebui să mai ţinem la el, din moment ce nu ne oferă ceea ce
vrem chiar “acum”. Acesta este punctul în care, de obicei, oamenii “obişnuiţi” renunţă, pentru că pare
mai uşor.

Trebuie să începem de undeva. Adică din punctul în care ne aflăm, începem să facem nişte paşi înspre
acea direcţie. Şi ne vin în minte nişte idei simple şi pertinente, care puse în practică, ne poartă către o
nouă interpretare, ce pare să transforme “imposibilul” în ceva abordabil. Iată o întrebare, al cărei
răspuns, ne poate ajuta să recunoaştem uşor acele idei “simple şi pertinente”, de care am amintit mai
sus: “Dar dacă totuşi ar fi posibil, ce aş face mai întâi?”. Vă provoc să vă scrieţi TOATE gândurile care vă
vin drept răspuns, chiar dacă aparent nu au nicio legătură cu subiectul initial. Acestea sunt idei inspirate
şi pot fi radical diferite de aşteptările noastre. Dar, să ne amintim, că tocmai aceste aşteptări au făcut să
apară “imposibilul”.
Apoi, după ce am decis care ar fi ideea uşor de pus în practică, trecem la acţiune perseverentă. UAU!
Tocmai am început! Ne simţim deja mult mai încrezători în “posibil”. Aplicăm această idee cu destulă
perseverenţă, destul de des, până devine un nou obicei. Iar, pe tot acest parcurs, în timp ce aplicăm
suntem atenţi la următoarele idei care ne vin, în legătură cu ideia cu care lucrăm. Tot ce va apărea
trebuie să fie o completare sau o îmbunătăţire la ce avem deja. Orice altă idee sau sugestie ce pare să
contrazică acest demers o clasificăm ca NEFOLOSITOARE şi o scoatem imediat din minte.

Aşa începem să faci imposibilul posibil. Mai întâi în mintea noastră, apoi în acţiunile noastre, apoi în
rezultatele noastre.

E posibil, la început să nu meargă foarte bine treaba, dar ăsta este şi motivul pentru care avem de lucru.
Repetăm, reluăm până obţinem rezultatul dorit. Atunci când lucrăm cu oamenii pentru a deveni mai
perseverenţi, după ce ne-am asigurat că scopul este clar şi dorinţa arzătoare, cel dintâi aspect pe care îl
vizăm este să-I ajutăm să se concentreze pe “azi”, şi doar pe următorul pas pe care îl pot face “acum”.
Facem azi următorul pas. Atât!

Majoritatea oamenilor renunţă, pentru că încearcă să cuprindă totul dintr-o data. Asta îi epuizează
mental şi emotional. Se simt copleşiţi şi neputincioşi. Şi renunţă! Justificând că e “imposibil”. Uită că tot
ce avem de făcut “azi” este să facem doar următorul pas, în direcţia potrivită cu împlinirea scopului
nostru. Cel pe care îl vezi în faţa ta şi care este posibil. ATÂT!

PUTEREA EMOŢIEI – Cum poţi să faci ca enervările să funcţioneze în favoarea asta!

Cuvântul “criză” vine din greceşte şi înseamnă “punct decisiv în care trebuie să iei O SINGURĂ decizie,
ne-împărţită, UNAnimă”.

“Crizele” dau putere, însă pentru ca acest lucru să se întâmple, SCOPUL trebuie să rămână mereu VIU în
minte. Asta înseamnă menţinerea intenţiei, a atitudinii direcţionate spre împlinirea scopului şi nu o
abordare de “apărare”, de “fugă” sau de “negare”.

Esenţa abordării intenţionate constă în orientarea spre un ANUMIT SCOP. Trebuie să ne păstrăm VIU în
minte scopul POZITIV. Trebuie, de asemenea, să avem intenţia să “trans-formăm” momentul de criză,
într-un moment bine-venit în sensul împlinirii scopului nostrum. În sfârşit, trebuie să păstrăm să păstrăm
scopul pozitiv initial fără să ne abatem de la el, urmărind alte scopuri secundare cum ar fi: dorinţa de a
fugi, de a ne ascunde sau de a evita totul in momentele de “criză”.

Dacă vom reuşi asta, situaţia de criză în sine va acţiona ca un stimulent, care va descătuşa noi puteri
menite să ne ajute în direcţia împlinirii scopului.

Rolul emoției este de a ne ”reîntări”, dându-ne puteri suplimentare și NU este un semn de slăbiciune!

Adevărata problemă nu este controlul asupra emoției, pe acesta nu o putem controla. Ceea ce stă în
puterea, noastră și trebuie cu adevărat să controlăm este ALEGEREA de care depinde amplificarea
emoției.
Dacă intenția noastră este înspre împlinirea scopului și beneficiul maxim ce se poate obține din situația
de criză, în ciuda aparenței potrivnice, atunci Emoția va AMPLIFICA ACESTĂ intenție și vom cunoaște
succesul, bucuria și pacea. În schimb dacă pierdem din vedere Scopul Inițial, în favoarea unui alt scop,
cum ar fi acela de a fugi din fața crizei, de a o evita sau de a ne renunța, atunci acestă tendință de fugă,
evitare sau renunțare va fi amplificată, și astfel vom cunoaște eșecul,frica și neliniștea.

Oamenii obișnuiți se lasă călăuziți de simțurile trupești, neîndrăznind să conteste ceea ce aceste simțuri
le ”arată”. Ei nu au un scop bine stabilit către care să se îndrepte și care să îi ”stabilizeze”. De aceea
singurul ”scop” care le rămâne este să se încreadă în ceea ce le ”spun” simțurile trupului, acestea fiind
destinate să fie doar ”mijloace”. Iar ”mijloacele” fără un ”scop” la care să se alinieze, sunt ca barca
pentru care niciun vânt nu este prielnic, în lipsa unui port către care să se îndrepte.

Oamenii care au scopuri, sunt vizionari și se ghideză după ceea ce le ”spune” viziunea lor legată de
scopul împlinit. Ei neagă ”realitatea aparentă” furnizată de simțurile trupești și se ”stabilizează” imediat
ce o situație de criză apare, aducându-și în minte imaginea scopului lor împlinit.

Si ASTA le conferă STABILITATE, SIGURANȚĂ, ECHILIBRU. E ca atunci, când indiferent de condițiile de

drum: ploaie torențială, tornadă, blocaj în trafic, tu mergi spre destinația ta, pentru că acolo ai o treabă
ce se cere bine făcută. Iar tu ești OMUL care își face bine treaba, OMUL pe care pot conta oricare ar fi
condițiile.

ATENȚIE! A NU SE CONFUNDA ”EMOȚIA” CU FRICA!

Frica e o emoție, însă NU orice emoție e frică! Mulți oameni fac acestă confuzie și nu e niciunul dintre
noi care să nu o fi făcut, pe care și eu am făcut-o până curând.

Orice ființă umană, care se confruntă cu o situație, are ”emoții” înaintea momentului de criză. EMOȚIA
este ”VIUL” din noi. Un SCOP, dorință, gând devine ”VIE”, atunci când are atașată o EMOȚIE. Atât
SCOPUL, cât și EMOȚIA care îl însoțește trebuie să rămână FIXE, NE-schimbate până la manifestare.
Orice schimbare a vreuneia dintre ele atrage NE-ÎMPLINIREA SCOPULUI, deci eșecul.

Mai mult, până ce nu este direcționată către un scop, emoția nu este nici frică, nici neliniște, nici curaj,
nici încredere, nici nimic altceva decât o ”energie în mișcare” gata să fie pusă la treabă, în slujba unui
scop. Este un semn de Putere care va fi folosită așa cum dorim noi.

Actorii cu experiență cunosc acestă senzație dinaintea spectacolului. Ei soscotesc că e ceva benefic.
Mulți dinter ei se montează ”deliberat” să aibă emoții înainte să intre pe scenă.

Emoția pe care o simțim înaintea unui moment de criză este ca un ”foc interior” și trebuie interpretat ca
atare. Focul poate da viață sau o poate lua, în funcție de cum e folosit. În cazul nostru, direcționat către
un scop benefic clar stabilit, ”focul interior” ne propulsează spre acest scop. În cazul în care acest scop
nu există sau nu e clar stabilit, ”focul interior” este perceput ca un iad.
Să ne gândim ce se întâmplă în timpul unui examen scris. Unii au asemenea emoții încât nu mai pot
gândi clar sau chiar le tremură pixul în mână. Pe alții îi cuprinde o asemenea entuziasm încât se
autodepășesc, fucționând mai bine ca niciodată.

NU EMOȚIA în sine face lucrurile să fie alt-fel, ci ”felul” cum este folosită.

Să Învățăm să folosim emoția în favoarea noastră!

Emoția dă viață, amplifică ceea ce i se dă de în-viat. Dacă are un scop îl amplifică pe acela, dacă nu, își
face unul din ”nimic” și îl amplifică pe acesta!

De ce durează prea mult ca să manifest realitatea:

- Pentru că nu cred că pot avea ce aleg;

- Pentru că nu știu ce să aleg;

- Pentru că încerc continuu să îmi dau seam ace este mai bine pentru mine;

- Pentru că înainte de a vrea ceva, vreau garanții că alegerile mele vor fi bune;

- Pentru că tot timpul mă răzgândesc;