Sunteți pe pagina 1din 100

florentin popa

efrafa

ISBN: 978-606-752-114-6

©Editura CHARMIDES / 2017 str. Mihai Eminescu 13, ap. 31 Bistriţa, 420041, România Tel: 0263 236257 www.societateadeconcerte.org

Editor: Gavril Ţărmure DTP și copertă: Francisc Baja Pixel art-uri: Vlad Spaniuc

florentin popa

efrafa

CHARMIDES

2017

eu nu mai scriu man

insinuezi că aș scrie o fut pă măsa lu scris tai pula lu scris și o fac carne de sarmale și le rulez în orbitele lu tasu ăla mortu pișa-m-aș pă conceptul ontologic de scris scriu „S C R I S” cu pișat în zăpadă man și apoi mă piș pă el asta fac cu scrisul târâ-mi-aș coaiele brazde pă scrisul vostru olog bag pula în daimon mai bine pă drog

io nu-s hutopilă, man. el a rămas ultimul maverick ultimul pațan io nu-s veleitar nu-s grafoman sunt păstor la servere man duc mâna la pieptic simt array-urile sun turma bâzâie și pâlpâie în big endian io nu-s pătat de cerneală sunt curat sunt cioban atât.

asta e liniște și pace spărgea-i-aș faringoseptu lu scris în gât eram în club în insomnia și m-am întâlnit cu scris avea o pizdă biness cu el sal ea e baby meu o cheamă literatura

5

și scris făcea hoverhand sălbatic cu ea cred că nu îi atingea nici mirosu dă la șprei i-am spart curu ca-n pizdă și ca-n cur i-am spart gura fmm scris dă patetic și ghei

futeam la ea fix în pizdă nimic pe lângă pizdă maicăljordan nothing but net nici măcar nu atingeam inelul fix în pizdă aneantizasem ființa și universul din jurul pizdei ne contemplam estetica și ne sugeam din ureche cercelul și scris ce făcea man? îi scria.

de ce să scriu men de ce să fac mimesis când pot să fac memesis de ce să-i descriu pă cinci pagini trei flori când pot să-i pun ironic luna la picioare dacă scriu mai pot să-mi bat pula de scriitori? și ăla e cel mai delicios trollaj nu mai pot că au cu ce mă lua

haha korbea degeaba te dai coi cu arfele tale de iconoclast foarte mult manierism f mult balast f mult zgomot alb și pișat de băicoi

și nu mai pot fi mai bun ca voi căci prietene sunt infinit mai bun ca ei fiecare din ei e infinit mai bun ca ei

brb pregătesc tripsheroes vol. trei

E L I L

we will not go quiet, we will not be restrained, we will not be slaves to an impotent regieme mark this in remembrance, the turning of tides. our nascent republic, born of demise

not be slaves to an impotent regieme mark this in remembrance, the turning of tides. our

nostalgia

tot mai adânc pe tripul ăsta cu trecutul vedem anii '90 în halou de hașiș și parfum bulgăresc de trandafiri cu neoane și rujuri și cocotieri și glitch-uri toate fuchsia în nopți cu scanlines și bem jack daniels fals ironic și întrebăm redacția ce să facem când gagica noastră de 13 ani nu vrea să se fută cu noi pe holuri cu miros de motorină de liceu industrial

#

stăm pe linux de dinainte să exite mouse stăm pe linux morți de frig în peșteri de dinainte să descoperim focul stăm pe linux în cameră cu bosonul higgs cuprins de o tulburare lăuntrică o crampă la stomac devenind univers

pân 2030 o să fim clouds of flesh peruși criselefantini tiviți cu moare, aur și fir de germaniu sclavi de lux conectați opt ore la rețele neurale vânzându-ne măduva spinării în feliuțe transparente de un tera doar ca să ajungem acasă să ne tripăm pe nostalgie

8

să plătim PIB-ul cincinal al unei economii medii pentru o seară în care să bușim în caverne cu bale la gură o piatră de alta până facem muchie ascuțită să ne lăudăm a doua zi la colegi și prieteni man am făcut săgeata de silex

#

și cu corticosuprarenala explodând ca un climax postrock să fugim goi de tigri sabertooth plătiți cu lacrimile noastre să ne vâneze să ne prindă și dacă ne prind să ne mănânce până la căcat

încă 1000 de ani și vom deveni civilizație Kardashev tip trei sugând în oglinzi de antimaterie mustul de fotoni de la ciorchini întregi de stele deveniți fiecare din smardoi energie pură copil stelar călăuză și strajă blajină peste o galaxie de miliarde de miliarde de sălbatici nobili cu toată slava și toată corupția monoliți de obsidian ca-n odiseea spațială 2 atemporali, acorporali, imanenți.

dar cine ajunge după aia acăsică să se tolănește în foița aia lux de ceapă în dâra noastră de scuipat? putem în fine să fim parameci dând din cur dând din cili excitați de moscul algelor cyano vibrând ca o vulvă din vacuolele pulsatile putem în fine să fim euglene verzi de bucurie că ne putem hrăni prin fotosinteză direct cu lumina de la soare

9

de la soarele lor de săraci exact ca în vremurile bune

#

și așteptăm trecutul să vină între umeboshi și prometazină cariatide cu nas spart în apusul fucsia wow nostalgia

calcat pi trecerea di pietoni – aiasta îi dialectica basarabeanî și mort, și fraier! (Ion Buzu, 2017)

MDCHDC01

(dănțuitoare lascivă a nopții lor)

copacii sunt năpădiți de cuiburi sterpe de vâsc și fiecare fabrică e o țesătorie de ciuperci atomice de pâslă doar eu îmi frământ degetele în buzunare prin mănuși restless hands i se spune restless hands feriți-vă de el striga gagica din liceu ajunsă sapocară restless hands vă minte gen „ păpușe gingașe vreau doar să îți pipăi încheieturile subțiri ale mâinilor acolo viața pulsează înduioșător de aproape de suprafață” și apoi vă mânjește pe obraji cu mâini pe tâțe eu n-am dar e în stare pe cur cu mâini restless hands ca după un duș cu unt topit

#

frig și rău îndulcit cu puțin bine cât să fie răuț tot așa, mahoarcă splifuită cu zerodoi de biness mi-amintesc c-am lăsat acasă geuț

zidurile au prins licheni de hârtie flori leșinate de post-its pastel muci chirilici în batista de caiet tip 1 bolnavă

12

între coloane de abur și tâmple mucegăite de case cu pecetea ARENDA în slove de lavă pe strada columna babe fac cruci și șpagați pe gheață să-ți aducă numai Ție slavă

mă opresc polițiști mă iau de guler din ochi dumneavoastră știți cât e ceasul întinzând borte-n nas de pe gâturi de struț iar eu candesc a treabă dân aia gravă mi-amintesc c-am lăsat acasă geuț

#

dar e ok e superok se pare că voiau doar să le spun cât e ceasul ce film e ăsta și ce lipsă sublimă de nas

doar echipajele de min. 3 agenți se pare că-s dotate cu ceas

frumos ești tu băiat din acnee și fâș care schimbi pe scăriță cifrele la exchange supărat pe jobul de virgulă mobilă dar o matrice de leduri nu prețuiește cât tine:

nu adună ca tine cu grijă de tată șase frunze de pe trotuar să nu se piardă una de alta atât de uscate că se pulverizează sub mătură

frumoasă ești tu fată de la recepție casualsmart și asertivă dar sânii tăi așa sfioși că s-ar bâlbâi când cumpără pâine și ar rămâne cu cearcăne de mărunțiș în palme croșetând lângă terminalul cu XP

13

ca să nu te ispitească solitaire torpoare mohair brocart subțire de vis când cauți în zarea de wallpaper bliss frumoasă pe stradă căzută din revista moda ‘73 cu pagini de hârtie sclivisită frumoasă cum s-ar face mama dacă ar fi tânără acum

#

doamne, frumoasă când apuci să te cheme Natalia pe la al șaselea rând dansând în crâșme în colanți de vișine putrede pe electro-swing rusesc cu floarea mâinii dezmierdând mușamaua ca o lebădă cu gâtul frânt

în zori totul 125 de leuți cu Ștefan cel Mare identic și sfânt soarele sângerează printre copaci mi-amintesc c-am lăsat acasă geuț

14

MDCHEXM01 (părbogat)

e frumos sunt ca bones aici la hotel

sunt fuccboi – boxeri negri pă tapet acaju iau micul dejun printre colivii de peruși

caviar cu actimel sub ochi de cacadu dar afară frate țvetov bratane buzu sunt one hundred and desiat shades of blue aici păru-i bogat dar oamenii nu aici berea e vie dar oamenii nu

știam ca va fi așa mereu e așa

laba asta de poezie devine progresiv tot mai tristă ca arcușul spre sfârșitul gâtului de vioară apoi beznă, popcorn rânced și ecranul cu FIN degeaba scuipi murdar limba lamă fină cioară pe parcurs dai afecte inimă lăcrămioară și sfârșești unde-ncepe mai mereu komartin

e frumos la hotel bronz pă crom sunt yung lean

știam că va fi așa mereu e așa dai de putregai când vrei să îți pipăi slava și Slava zice nu mă atinge pidaras că ti tai cinci zile am fost treaz dar borderline high

15

de la băieței de aluminiu patinat înțepenind cu degetul întins spre pisici de aramă pășind tiptil pe frontoane dorice la maculaturi de sticlă de la restaurante giuvaer în surpături cu șiraguri străzi genoveze idilice pictate pe pereții lor exteriori ca un Voroneț al capitalismului

#

singurele clădiri cu pereți întregi sunt cele pictate pe clădiri cu pereți întregi

până la dictatele de pe coșurile de gunoi AICI SE RECICLEAZĂ CHIȘTOACELE ca și cum s-ar recicla într-adevăr ca și cum s-ar recupera tutun din ele sau s-ar face chiștoace noi lucioase crispy

frames within frames aproape că am vrut să mă așez aici la casa mea scăldătoare de păsări din cristal de murano țiglă de porțelan termopane de diamant – nu ca să locuiesc în ea ci doar să o privesc în tihnă dintr-un cerdac de conac putred printr-un geam de celofan găurit dar Isuse coițe nu mai pot îndura

#

zână care vei fi prinsă aici și înțelegi lasă-mă să te răpesc te las să te legi

16

la supă cu chimen și la trap arăbesc căci știu că nu mai poți îndura

la Sfânta Matrona strada înfundată cu dop de oameni ușori ca pluta doi preoți predică deodată unul în rusă altul în română off the dome direct pe trotuar și grăiesc psihoză colectivă și har:

cucernici enoriași prezența noastră pi aist trătuar îi o lucrarii a har’lui cu adunarea noastră sfințim aist trătuar ș’trătuaru aista devine un Iordan ș’noi ni botezăm întru iăl în trătuar botezându-te tu Doamne of dacă scrisul nostru de mileniali prăjiți ar avea puterea să miște oamenii așa dar Isuse coițe nu mai pot îndura

iar voi deși eram almost perfect strangers ne-ați îmbătat elvețian cu milă și precizie mare fix cât să ajungem acasă pe picioare ne-ați dvorit frate buzu și frate țvetov în crâșme cu Winamp și calciu mov dați afară din cantine seara la zece orice răsplată v-aș da ar fi rece o pădure de pâini pentr-un codru de pâine să fiți Shiva tot n-am strânge destule mâini

17

#

când mahmureala se duce băiețeala rămâne de la Dani Mocanu pentru cine se știe

aici păru-i bogat aici berea e vie.

18

tripuri de copii

dimineți întregi trandafirii îngheață în mandale de fier forjat iar noi rahitici ciujdiți în plovăre cu dungi care ustură la gât mestecăm gumă wrigley cu măr și ne plimbăm prin băicoiul ăsta de căcat cu capete de găini aruncate în iarbă la școala veche și miros de frunze arse în seu pe grătar băicoiul ăsta inundat cu fetițe sfâșiate de câini care păzesc fabrici de kaizer în aerul doar râme și flori de mărăgrint băicoiul ăsta cu pui de găină puși pe picioare cu apă de leuștean și porumbei vernil tăiați din căpriori fiecare perete scorojat schijă fiecare stea fosfor gelatinos prin astăreală

demult, tare demult când becurile aveau și priză și dulii ne-am dat tripurile alea grave de copii două căsuțe de ciocolată animal print safari și eram gata să fim rechinii canalizării să sugem clanțe dă spital de tebeciști să ne murăm în pișat julitura de peste fractura deschisă în fortărețe din țevi de tetanos pur

19

chinuiți duminica cu adria și zeamă de urzică care subțiază sângele și face bine la stomag ocrotește dă guturai meme clasice dă mamă

#

born to TÂGNAFES RUJBEOLĂ THIS WORLD IS A FUCK mă CAȚĂR ÎN GORUN I AM LOBODĂ MAN

OVER 1256 ȘIRA SPINĂRII RUPTE

zilele treceau ca în stagiul toy story din revolt când mașinuțele alunecă repede pe clapele de pian într-o gamă majoră veselă ca o fustă plisată chiar și phat slug mai la urmă – muc verzui de jeleu de lămâie frunze zahăr și cruzime atât știam în pula mea colaje de frunze când vine toamna cea bogată căci asta vinde toamna la bursă – frunze; și am fost tată la șase ani ceva suprarealist nevastă-mea gătea mocirlă cu cartofi de pietriș în căldări de linco și eu nu mă săturam și aduceam seara teancuri de frunze câștigate cu sudoarea frunții și la subbraț râmă-salam și o iubeam pă pat dă frunze în capitala țării kârgâzstan

am fost smardoaică am fost mândrețe de prost și mi-am închipuit că fiecare țară e după chipul și asemănarea băicoiului puneam degetul pă papua noua guinee convins mai convins ca pă crez că lăptăria de acolo are și ea coloane de rigips cu căcați albi de câine și vinde laptele dulce de luni ca lapte prins joia

20

și papuașii mâncă la serbare mici ascultă călin goia își dau lux pă vacacerâde pretind că azuga e bere și din cutii de tablă cu țărăncuțe horind la unire albastru acvamarin ciobesc marmeladă căci marmelada de pere e cel mai bun lucru vere

#

și ca pă mici preciste nerușinate fără potcap

le-am bătut pă colege pă clasa a doua cu cartea dă religie-n cap dar când m-am făcut om mare am lepădat ce era copilăresc

și îl aveam pă fratelețigan scarlat borât care-ndoia-ntre inelar și dejtu mare cheia de la gât cu care atâta m-am bătut și am bătut cefe plesnite de lambriuri ca muștele pă plici cu aripicurlimfă amestec aici doar fiindcă au făcut greșeala cretină să fie mai mici; l-am învățat să facă scandenberg chinezesc pă colegu’ ispas în care tragi nu împingi și am dat drumul la mână ce teză frumoasă la mate cu sânge pă nas

am fost un vierme de mătase gras și răsfățat cu kaizer bonibon tide de lămâie knorr jucând fotbalkonami și soldat izolat cu lumi izometrice de mațe violet ascultând genius MAI ÎNCET CĂ-L AUZI căutând în obor ca pă frunze dă duzi casete gălbui dă terminator iată-mă crisalidă. labă-n miros de tutun

21

la secunda de pubis din morph sailor moon la emisiunea-n maghiară de pe tvr 2 pun întrebări prea deștepte fără răspuns fetelor poso suj fărso uz, posondoi fărson moi?

pâinea în toaster jocul în consolă așa zâmbitor sunt primite, joci monsters în my pocket și simți putere în lucrurile mici când ești Dracula și sugi sânge din țânțari oh ironia când împingi ca turnul din pisa sticle de ketchup când ești Frankenstein și omori păduchi

cu cheia de la mașină aruncată ca o lespede

și după ce am biruit bossul cu șapte capete trei forme healthbar

de 1920 de pixeli am aruncat bucuros gamepadul pe mochetă

și jocul spunea triumfal congratulats you are win OR DID YOU?

apoi bruiaj și ecranul rupt în diagonale unde în ciment și râs demonic capul bossului re-apare mintea mea de copil s-a făcut atunci supernovă dă tang explozie de bomboană în carie și când am înțeles

că tre să mă bat încă o dată cu toți boșii pe o viață la viteză dublă

mi s-a arătat înainteprăznuire la jocul păsăricii;

developerul vorbea manifest și deslușit:

SUGI PULA prietene copil, chiar și când uriașii zac într-o rână sângerând din solduri ca niște molizi doborâti pe măgura codlii drumul e tot înainte și cotește infinit:

samitnîia neschințena tropa ca în coperta de la hvis lysset tar oss și ești marcat cu rosu pentru tăiere –

22

fragil cu trunchi alb mlădios și subțire mesteacăn înalt și frumos

#

o

mie de dupamiezi cu lumină tihnită uleioasă

de soare reflectat în măsline mamut de caldarâmuri grunjoase ca o coajă de pâine cu zaharia stancu frunzărit de vânt în tomberoane

de sticlă de bazalt brun-verzuie pusă-n somn pe antebrațe cu cochilii de mică și frică

din oceanul pacific se ridică

beznă oblica vâscoasă cu colți și bulboace heripotăr o înfruntă cu lumina țârâită în varf de baghetă ca un muc de lumânare de denii strigă cu toată credința din rărunchi din splină în cea mai curată latină magică „sclava isaura” patronusul nu se ivește din nodurile baghetei sar scântei ca din frunzele de salcâm

desirate deodată, dar nicio viețuitoare de plasmă luminoasă –

și înainte ca televizorul să rămână punct țiuitor –

EXPECTO PATRONUS!

o vulpe albă puiandru plăpând răbufnește in iarba cu bot sângerând

și blana numai hife de stele

iar pe coada ei scria

23

S U F L E T P Ă T A T (cu lacrimi redactat de Tristan Edwardian)

sunt bisexual ăla m-a violat ne-am sărutat și am vrut amândoi eu la 10 ani am făcut sex cu un băiat este o durere astrală de parcă aș fi o planetă lovită de mii de meteoriți mă tu nu înțelegi că ăla m-a violat acum 2 ore m-am tăiat și acum 10 minute m-am oprit din sângerat și am mințit că m-a violat ca nimeni să nu creadă că ne-am sărutat îmi place să mă duc în pădure să mă dezbrac gol mă pun pe pământ ți-am zis și mă tai pe tot corpul să sângerez și sângele să ude solul și iarba care o să se hrănească cu el și ascult păsările ca muzica cum triluiesc parcă cu vocea lui Cristi

#

să ies afară dumnea-eu? o să ies căci sunt suflet pătat și nu are cine să mă salveze frațioare frățică sângele meu pot părtăși din oveze?

24

în rest cum merge

am folosit jumate din banii mei să îi încleiez să îi fac placaj și din placaj am făcut skateboard efectiv RULEZ PE BANI fra „dacă mă înțeledzi” și totuși am rămas cu 99% din bani DUMNEZEU prietene vlad ar face bine să-și scrie data viitoare cuvântul pe portofelul meu CĂCI ARE MAI MULTE FILE CA BIBLIA

#

dar seara rămâne doar soarele ăla mortu ultra mort ultra deșirat soarele ăla luat blană așa prin perdeaua de noir ca un gec lumânare băgat în fund care strălucește așa pân mațe cumva prn burtă și tu stai cu caietul lângă burtă și-ți faci temele la lumina lui mort total soarele

îmi merge rău sunt rutinat și obosit nu am scris nu am cântat nimic uneori mă întreb dacă așa se întâmplă atunci când crești dacă vocea ta interioară trece în off e ca și cum ai încerca să țipi la tine de cealaltă parte a drumului când trece constant tramvaiul

25

an elk stops and bugles

lumină pritocită prin geamul vernil ca un banc de păstrăvi furnicând sub apă jeturi de pistol cu apă sclipind în soare lumină topindu-se pe mașinuțe roșii de plastic

lumină în pavilionul cu înflorituri în lemn și lemn înflorit, lumină între așchiile de palisandru lumină prin romburile de cristal lumină alunecând ca melcii pe spiralele de fier forjat

lumină în vitraliile vișinii verzi aurii albastre lumină spumând pe Styrofoam sticla pătată împrăștiindu-se pe poteca spre insulă pășim în altarul bisericii chrome

lumină odihnindu-se pe pieptul nostru lumină albind ca oasele în iarbă prin fire ce se clatină-n liniște ține-mă de mână clatină-mă-n liniște și fericire

26

iraklion

am văzut cetatea de var în august:

cretă pusă în cuptor cioplită de o mie de unghii prăjit cum doar cenușa albă știe să fie – neuroni pane în crustă de legale – am plâns printre cozi de păun și fete

cu țâțe mici mărimea i imaginar dar cu păr moale, albastru

și întâia oară în cinci ani fratele librar și-a desfăcut cocul sever ca un fluture monarh, lăsând o boare arămie peste toți

sub contraforturile în șapte muchii cu soare arzător

am văzut cei mai verosimili daci în reconstituiri

dave întregi de clone de dani mocanu în mafia

cu topoare de cupru și chiloți de jder târând de coif centurioni

triumviri din legio xiii gemina eu târam trei virșli prin muștar

ucigându-i ca să danseze cu ei hora unirii la final fără să știu dacă e kitsch sau salt în timp sau sunt prea spart contemporan neironic cu-al treilea triumvirșlat

#

mi

s-au târât șopârle pe umeri una a sărit în părul unui tovarăș

am făcut chirurgie fină pe dread deschis cu briceag elevețian să tai paralel și sigur fut dreadul să tai perpendicular și poate omor șopârla

27

și ne-am câștigat locul în cartea sfântă cu pagini OCB în raiul lui Jah dumnezeul cel cu flow atât de smooth că beatul se ia după el iar șopârla a ieșit prin portiță de frânghie aspră și mărgele cum se iese de la vrăjitoare

m-ați suit prieteni căci sunteți buni și eu eram beat pe teancul de douăsprezece saltele în camera de internat de băieți catolici, și eu am păstrat boabe de mazăre în buzunar și le-am ascuns sub ultima de jos, să văd dacă le simt să văd dacă sunt o prințesă adevărată și simt simt doar că sunt singur:

god no longer ruffles my hair when I come and their eyes no longer glitter doar un caier trist de fulgere în sistemul nervos isuse de ce am venit să uit să mă sparg să văd cetatea de var să-mi murdăresc tricoul cu varg

#

miros de țigară într-o cameră de mult părăsită mi-am simțit respirația afundându-mi pieptul în vată și paie când doar ea și dronele au rămas, așteptând pe dubmood sub cerul cydonian cu chip de piatră roșiatică noaptea respir și ascult

eroare de design când băieții au proiectat fericirea s-au zgârcit la materiale și nu au făcut-o proprioceptivă – deși pornește de la tine, dacă nu are ce o reflecta nu o simți cum trebuie chiar dacă împăcați se închid ochii și muzica e mai frumoasă ca oricând și străinii mai buni

28

și mai calzi decât cei de lângă tine zi de zi. de asta robert s-a sinucis acum trei ani de asta alex a încercat de două ori doar anul ăsta iar alții s-au ucis înăuntru, lobotomizați ca niște casnice din anii ‘50-’60 de asta crește cimbrișor pe stânci albe de calcar

prin toate astea viața răzbate ca iarba prin ciment bucuroasă că poate, fără să știe exact de ce. bunica își rupea șalele ucigând cu săpăliga iarba firavă crescută printre dale de pavaj în curte, drăcuia firicelele verzi cu atâta cruzime inutilă de care suntem toți capabili și totuși atâta sfială, ca un zanpakuto cuibărind în el bankai focuri mici cuprinse în propriile palme – când ne strângem prea tare ne stingem, când ne deschidem prea mult doare când vedem cât de puțină lumină răspândim în afara lor

#

calcinat spălat în var până la ardere din miasmă de mlaștină a ierbii va rămâne doar miros cuminte de marmeladă și tuia și va rămâne sfințenie din toată scârba

sunt gandalf cel alb nu mă tem nimic din ce am trăit în viața asta nu am atins de fapt, și nu am vătămat nimic. ne vom trezi nou-născuți într-o cameră enormă cu toți oamenii și toate lucrurile asteptându-ne zâmbind proaspete în țiplă

29

corpstrain x1924 hestia

printre zuriaake afterimage-ul toamnei agățați de ulucile gardului visând la chipsurile cu maioneză din revista Chip&Dale arborii de plută legănând cioburi ceroase în seara cu fum de frunze ca o coloană sonoră pentru orbi – aerul cu miros de ciocolată chiar și în mărăcinișurile de lângă fabrica Bucuria grafurile tatuirovki pe cărămidă umedă sfărâmicioasă la margine de Râșcani – printre scheletele de balenă înțesate de câlți cu tifon roșu haine vechi între fanoane corbi morți lovindu-se de geamuri lângă viori cu lacul sărit pe străzi cu nume de idei nobile dezrobirii înfrățirii,

printre visele futute în care te trezești într-o lume identică cu asta și perfect logică și încerci să o suni dar numărul ei nu există te duci la ea acasă scările sunt montate invers și ușa ei nu există și îi întrebi prietenii de ea și nimeni nu a auzit vreodată numele ei și realizezi că ești singurul martor al existenței ei singurul chezaș al amintirii ei cel mai prețios lucru din lume îți ocrotești pieptul cu palmele ca pe un vas de lut stând prea la margine pe o laviță,

30

#

ea, cu care ai mâncat m&m din buric uitându-te la duck TV; ea, care ți-a lipăit sperma de pe tricoul cu la dispute în timp ce oameni mureau liniștiți la știri zrobiți de camioane în miros de vin trezit

printre gemetele lesbienelor hirsute sărutându-se la capăt de beție în noaptea liliachie pe cigarettes after sex, în aburii băilor cu fantome în lințolii și cu ochi vineți băiețitriști cu degetele mari tăiate în doze de bere, 500 vodcă + hașiș rezemându-ne peste masă umerii unul de altul într-un skanderbeg blând,

prin toată durerea și farmecul unei vieți uzate prin limfa cețoasă a lucrurilor în luciditate plutim uimiți și înghițiți în mreje ca un corp străin

I N L E

what is it that we leave in these fitting moments? sentiment? these curtains fall and wrap us up in our rigor mortis the vestiges of my sickening life of my loves, my crowning glories the pain and poetry of a spent existence

mortis the vestiges of my sickening life of my loves, my crowning glories the pain and

32

elisa

de când te-ai dus cu autocarul ăla jegos în IRL – eu crizat suflând abur din gură să-ți las urmă de palmă în geam ca și cum ar dăinui – totul a devenit din căcat metacăcat

eu m-am mutat cu totul pă internet sunt o țestoasă trăgând de fiare în carapace în IRL apar afk de doi ani nu mă mai căutați voi fraierilor puneți parole vă tre net să intrați frecați degete pe ecrane de sticlă pe taste de plastic dar eu sunt deja acolo înot liber cu părul plutind în arpa cu strălucirea unui smarald în ștreang de fibră de sticlă pâlpâind

#

pridvorul meu e DHCP cu paie și lut când vreau haș fac doar SS, pe pornhub direct fut voi dați search eu doar pun degetu pă o listă

parchez UDP-ul mă sui în TCP ca-ntr-un TGV trimit bani prin FTP așa-mi țin fetele perma-ude pe pizdă

33

ai o problemă prietenaș la un semn

vin toți tovarășii mei după internet să-ți dea la muian

armată de agenți smith încetinind timpul de la LTE la 10 baud

și te târâm pe vârful blocului să facem promo

și-n jurul tău bilă de pumni și capace no homo

tu jegos IRL – asculți de negri cu ochi de muscă și iei tantumul greșit: verde în loc de rosa te trezești în sion mâncând diaree pasată printre colhoznici

emaciați

noi hrăniți cu imagini prea high res pentru ochi:

stropi cubici de lămâie pe fileuri de pește dezosat – direct în hipofiză

noi superclean imaculați piele fără un fir de păr plutind suspendați în flux dielectric și ulei mineral ca-ntr-o placentă LNK ACT aprinse și-n somn futuți și plânși de mii de femei deodată elisa

mii

de cururi alunecând pe-aceeași pulă deodată

mii

de capete cuibărite la același piept

dar ce te-a tulburat, dulcele nostru domn?

stele roșii în bokeh pe plăci de bazalt în nopți de canamicină ruptă din gât stau să caut lumină udă pe asfalt și nici eu nu știu cât sunt de drogbeat și cu ochii închiși când e vânt ascult ferestre spărgând u-se de pereți fluturând și număr cioburi în gând și fac țăndări CD-uri cu Seirom 73 și număr cioburi în gând – deșir benzi de casete, glitchuri visual k

34

stropi de sânge ascunși în ceai roșu de tei și număr cioburi în gând – și când gândesc la noi distant ca la ei tai ca din mine, ca din carne crâmpei din flexi-ul Slowdive justforaday iartă-mă Alison sper că e OK – e superok, va fi ceață curând și număr cioburi în gând

dimineața mă prinde la geam ca un reșou aprins – sub pleoape meteoriți de ambră lumină roșiatică de la încă un metru pătrat de iarbă arsă metodic, cu furie parcă – și strig aaaaargh pizda măsii ca și cum vaginul unei mame generice m-ar auzi și ar spune te ascult prietene știu că e greu și frustrant știu c-ai în sirinx stilete seringi men și că sacii pe spate se fac tot mai grei și ce e mai trist GOOBY PLS dacă tu ești elisa asta înseamnă că eu sunt dar nu pot fi, elohim! eli!

say you are foolish enough to put your foot in the stirrup swing up into the saddle she will take you high into the choconut hills and then deep into the hell where she dwells forever

35

b l a n ă

morfină tu m-ai ținut în șubă caldă când tăciuni de sânge pocneau înăuntrul meu și scoteau stricăciunea pe ebola-chan din mine când fosta stătea la capul meu frumoasă ca un fald de marmură – știam că o să plece curând (am aflat după că își căuta deja altă chirie) și eram ok cu asta cumva realizând că atunci când te duci și tu morfină o să mă distrugă depresia – ahahahahahaha pizdele sunt doar trucuri și cazmale ce trist te mângâie oamenii când știi că o să plece îți e mai milă de ei decât de tine

nu e combinație să plângi de ce ai scoate apă pe unde privești nu e combinație să te spargi. cu tot escapismul dulce fentezi maxim o realitate și rămâi prins în alta o vreme degeaba venele surorile și oscioarele fete bune mânca-le-ar tata se contorsionează în lotuși imposibili fundamental vezi doar jumătatea întunecată și călcată în picioare și scărpinată la coaie a trupului tău

36

#

cârtiță trandafirie pe podeaua de lapte mă trezesc rușinat, transparent, văd din spate

cum pielea mea are pori, cioburi de ojă în răni

și claviculele subțiri mi-s mușcate

vreau tripul ăla blană care să mă arunce din cosmosul ăsta prăfuit și domol ca un alfold în alt univers în alt univers

curgând printre lumi un râu de ceară și mir și acid ribonucleic două realități ca două șolduri alăturate eu șerpuind în arcuri de khatt negru

în ochiul de lumină grea dintre ele

topindu-le marginile de hârtie – larvă trocoforă străvezie cu trup de nori caimac de heliu pe piele – deprinsă cu viața de contabil șef întrebând de oxigen ca de dava în arcadele din marea pată roșie

#

aveți moartea asta termică și pă roz aveți țesătura asta teselată a existenței și pă mohair dar pă DEPRESIE L I C H I D Ă ?

trag în trahee și stigmate ocelii se dilată tripul din trip mă poartă ca un umăr de școlar lovindu-se de labriurile culoarului pitice brune și gigante roșii: piersici păilte de brumă pe prundiș tripul din trip din trip mă lasă păpușă de cârpă zâmbet de marker – ca și cum toate celelalte avatare nu ar fi existat – cu un singur simț nu pentru petrichor, nu pentru mirosul ploii

ci doar pentru umezeala latentă de după

dar în spațiu man

37

cineva o să stingă televizorul și o să mor o dată cu ultimul electron de fosfor comprimat în centrul ecranului; vreau tripul ăla blană

în care nu e doar mimesis fmm platon simulator de orgasm

aruncând zer de feta pe ceafa nevestii

ci mimesis dă mimesis dă mimesis ge dă ge dă ge la infinit

până când realitățile stachează înfiorător în lumină aditivă ca o poză după scan de buletin dagherotipată serigrafiată

trasă de 10 ori la xerox CI 479221 eliberat spclep băicoi tata visător mamă voichița _fading_ clan of xymox

#

e frig și hașiș și moonlover aici

și fete cu machiaj gotic scurs se sărută

scâncind în seara asta neagră și bombastică isusea cristache dumnezeu al minunilor mici

prinde-mă de subbraț și nu-ți fie scârbă ridică-mă deasupra jocului păsăricii așează-mă în luminiș pe șesurile Idei în iarba bătută cu zdrențe de aur unde svipdagr si freija copii se joacă neștiind

că țopăie pe oase de dragon.

ud doar de abur, ca dintr-o baie cu fantome voi visa dualități dân alea perfecte întoarceri din pădure pe ploaie

în cabana cu jar

cu cineva de mână cu pânze de păianjen gâdilându-vă pe brațe

și obraji la care am tânjit atât

38

dar nu o să lăsăm să se întâmple iar

pastel 1

seara lasă katakana de-ojă și acid lisergic peste Kogălniceanu – bandă irizata de VHS tencuieli năpârlesc ca glazuri de corn magic în vapori de console, în aburi de NES

nu pot să mai joc jocu-ăsta fără glitchuri boți bizantini NIKA – și ni-i ca semn cartea motion blur violet privim în ochi 25-ul și vine ca un shinikasen moartea

visez și mă-nchid nedormit nefutut în server room – hobo cu stele-n tavan:

terminalale-si plimbă arcușul pe gât și plâng cu output lintian

din nori ultramarin venus din milo îmi spune ce estetic se simte să mori inimă mea e doar o ușă unsă cu sânge pe-ușori

40

pastel 2

caret right square bracket soarele un’s-a dus s-a târât printre schele și s-a dedublat ambră scursă-n mosfet și electrozi de sudură în seara hologramă de corn chipicao vrie violet, color fringe. ca o bătrână primind limba morții în gură uluită-n capodul cu flori de magiun și pișat – strada Dostoievski a-nghețat în apus

pe perciunii zburliți ca de o șoaptă de mamă încinge la tâmple electrozi diademe și la colțuri de buze lasă să se prelingă lumina de fibră de sticlă vâscoasă; ieși gătită în senzori din mansarda jegoasă pune-ți spandex pe coapse și strânge-le-n chingă căci prin simstim simt tot, știu cum îți tremură-geme mărul evei când îți vorbești, fată-lamă

avem streamuri bitwise între noi șiraguri avem ochi sub lentile-oceli de insectă jumate întorși ca niște chei de argint avem hife de scâncet prefăcute în synth

41

am vată stropită cu mercur în piept – am hidrargir pe timus, am creierii faguri

am atât dex în mine că nu mă prind când mor am senzațiile tale cuibărite-n rărunchi – broaște de bachelită-n istmuri de baobabi sub văzduhul catodic cu semnal foarte slab am blackgaze în cap și cald în genunchi am timbre în gură am limbi în clasor

o să trecem prin PMS și singularitate prin suflu EMG și prin cântec de mierlă – miriapozi lăsând dâre sclipitoare pe-o perlă sub scoarțe tăcute de planete-nghețate

tu ai deschis pe fiecare por un port iar eu rulez iterativ un netstat –n și-o să orbesc-surzesc & simt trupul de lemn când o să mori. te rog să nu. calcă ușor

căci pielea noastră are-atâția pori.

42

agnieszka

știu că m-ai putea iubi ai găsi puterea deși eu nu am trei consoane în nume una după alta ca ceilalți băieți

am putea găti unul pentru altul și am pune mult mărar ca să fim siguri că est-europei din noi îi e bineplăcut; umerii tăi în taior peste seara metalică din Torun pestriț ca un set de cusut profilul tău – tâmplele cu cerceluși de lumină – trebuie să fie la fel de frumos ca profilul tău roaming

am auzit că michał te-a dus în server room și ți-a făcut două ore rebuild. te iert. am pus mâna în inima isusului vostru ca o zmeură imensă și acolo am găsit adevăr și suc de zmeură imensă nu te mint

o să adormim între fărâme de zapiekanka în meeting-roomurile noastre gemene distante – template alb rece și culoare complementară

43

cu panouri de styrofoam în tavan ce tresar ca o subsuoară de fetiță atunci când suflă boarea – ascultând soothsayer în căști voip cu buretele ros presimțind o mână rece pe gât

agnieszka e sâmbătă și noi tot la muncă agnieszka păsările se zdrobesc de pereții de sticlă coexistăm – două particule într-un joc ieftin cu puțin motion blur și prea mult distance fog – agnieska ți-am scris username-ul aștept de-o vecie pune parola te rog

44

C-/- (candy)

nu-s nasoale sfârcurile tale caimac moale clocotește sub bobițe neuro-digitale și rămânea din ictere numai slavă; diapazoane-n diazepină lasă diezi pe trupuri prăbușiti pe prometazină ca prometeu in tripuri

printre palme pistruii tai – negative, îi developez. mâna-n noapte cu stele de neon se prefăcea un gange secat, redus la un miros gunja prin nori răzleți dulceață verzuie de nove

katharevousa cea / ce drămuiești prin fante – trecut prezent – ca un copil ce-apasă înnebunit butoane pe consolele negre

punct sub linii de minimal, faci mereu tot ce vrei – regină în falanster de junkiști – ca vaza Ming, ce îi face să urle

atunci când se sparge

45

dorul

hello hear me mafren I don’t hear things quite like you doar liniște și genunchii tăi zdreliți pe Brătianu lângă trotuar ca niște pete de harissa prin pânză de in; liniște de suc de lămâiță prelins în pahar chec alături așteptând să înceapă teleenciclopedia cu jaluzelele caramelizate de soare – oamenii alunecând tăcut pe lângă tine ca viespile pe coji de pepeni – iar eu m-am așezat lângă tine.

no vous verrez pretine îmi pocnești peste corzi mandolina in masala ta de moțească uitată engleză franceză de magreb vibrând doar în piept o vreme – apoi liniște ca oblană de raze jucând în praful stârnit de căruțe I don’t hear things quite like you pui mâna pe corzile încremenite akhe for me numa amu a-t-il cesse, sunetul for me it always lingers encore

#

și m-ai învățat să agăț ca în maroc complimente doar despre ochi glezne și ce străvede innuendo interminabil despre semințe și flori și ploaie albă și glastre și grădini pâna când nimeni nu mai știe exact dacă dă sau primește mestecenii din jura cedrii din taurus frasinii din ardeal –

46

și mi-ai zis wanna visit my room I am not a homosex ca și cum ăsta era cel mai dubios lucru de până acum

trabucuri arzând între taste metalice de ono-sendai devălmășie de cabluri SCSI și șiraguri de merguez briceag opinel răzuind opiu – inel rupt cruce de-argint din Agadez prin geamul violet reflexii de trenuri de noapte și grădina ta cu busturi de marmură fărâmată și iederă otrăvitoare struguri zaharisiți pe rug și scrumiere din casete de atari 2600 adolescenți topiti în hamace splălându-și pleoapele umflate cu ceai arizona încet, aproape ca un sacrament mes amis ma frend prietenii mei

#

mi-ai arătat-o pe hannah cu miros de lavandă arsă și degete umede și pielea ecru de mătase nealbită, ca o carcasă ATX veche și caldă și mi-ai spus cel mai cheesy și mai frumos lucru pe care l-am auzit vreodată: PLAY HER EYES

you have like a guitar play her eyes salut hannah cum să îți explic sunt un străin pe care nu o să-l mai vezi ever ambalajele de haribo au petrecut mai mult timp cu tine hai să ne violăm reciproc eticheta să ne privim în ochi de dragul nebunului se poate pls? și te-ai întors încet și ai spus naturlich senzual ca într-o reclamă la detergent catedrale gotice reverberau de muzică de lift și ne-am găsit amândoi plutind în coconul tău de vapor – oraș de sirop de tuse cu luminile limpezindu-se ca toate cristalele mici dintr-un corp amorf

47

am cântat stângaci aeolian și mi-am imaginat reverbul very nice mon temps to try now și ți-ai potrivit mandolina cu gâtul în jos între picioare ca o viola da gamba întoarsă; ai strâns un pumn de pietricele albe lăsându-le să cadă încet pe corzi degete încleștându-se rareori spasmodic buzele sorbind tutun din aerul mat you think my playing is merde don’t you but I don’t hear things quite like you did you know Hannah is an economist? alors, would your songe be the same now?

ochi opiați și gene imposibil de lungi pentru un gagiu my songe is toujours the same mais jamais quite the same sințeam cum încep să mi se întindă încet sub tălpi pânze cenușii de blight ca la undead before tu departs mafren what if I told you Hannah is like deux bisexuelle that’s it she likes to eat de pussy doppler shift in timp ce umbra lui se lungea fluturând încă limba prin semnul victoriei

#

despre muze: îmi place să le fut la cap și apoi să-ncerc să uit de jocurile lor but for me it still lingers, encore le jeu de la chatte, mafren, il t’attrape

48

jocul păsăricii

ești mic men dormi în măta dormi în cabine de tractor legănat meganic ai fulgere în ochi de la zx spectrum și te joci plm că atât știi și vine villy de la bug mafia și îți spune ce te joci mucea m-ai văzut pe stradă și nici măcar nu ai pus câinii pă mine îmi place să-nnebunesc când văd o târfă beată-n dress clasa business ăsta e gta 10 lifehax jocul păsăricii

și atunci ochișorii tăi se tulbură și ești supt în jocul ăsta murdar mergi la cantina orfelinatului gamela zăngănind ceri bunilor domni o cojiță o cojiță de pizdă vă rog și chiulești de la ora de atelier mecanic legi șase personale până la constanța doar ca să îi bagi scoica autentică în bancă și crezi că poți să scrii manualul să fii dungeon keeper în jocul păsăricii dar prietene ești mai prins ca o musculiță care stă capră în timp ce pânza de păianjen se țese în jurul ei

te tripezi la statusurile ei cu citate de căcat ca pe droguri experimentale făcute la eprubetă arzător bunsen și friteuză gen „smiley-ul pentru smerenie are ochii de la cel sad și gurița de la cel happy»

49

#

pentru asta spargi două alocații pe o sticlă de fanta pentru asta ești golan pentru prințesa ta afiliat cu bagabonți de săvinești cauți un citat deștept oscar wilde mirosind a opiu și a anal semivoit îți soptește noi trăim prezentu acum e momentu ai un zâmbet mare e timpul să INSTALL GENTOO

și deși toți avem lilieci în pantofi și telmea pe dinți

și ochișorii tăi se tulbură și ca să fii supt în jocul ăsta murdar

îi faci vechiul linsuleanu și simți contracții și inima se veselește

simți că ai câștigat la jocul păsăricii dai din cap ca mario în cărămida aia care vomită bani permanent,

dar când scoți capul dintre picioare vezi că e de la râs

o găsești dând swipe pe imgur pe telefon mustăcind

la meme cu banana for scale și mai curat ca atunci nu cade niciodată steaua absint

ești domnulisuscristos tactu te-a trimis în Duke Nukem-ul ăsta de lume cu talanți în loc de bani de hârtie unde stripteusele zornăie din buci după o noapte grea pe hard mode zero gloanțe și cu un singur respawn –

și bei sifon cu gheață și deschizi evanghelia îi spui dragă jurnalule

și plănuiești să te ridici deasupra jocului ăsta; ești tâmplar dar nu atingi coadă de topor ești fuccboi suprem jucător pro de păsărică:

târfele îți stau la picioare doar ca să ți le spele și singurele tale găuri atinse sunt cele de cuie – dar căcat pe când catapeteasma se sfâșie de la strigătul tău îți amintești că ai totuși un foot fetish – și nu ai coaie de oțel ai coaie de om

50

#

mezelit veșnicalmente asalamizat întotdeautnic în jocul păsăricii dai reset scoți consola din priză și te trezești tot în joc deschizi un mic magazin de coloniale mori burghez scârbos te reîncarnezi în nadia olimpiană cea cu epitet homerizant

pizda bătucită de muchea bârnei din onești devii păsărica însăși și totuși încă vrei al dreacu să te joci te desparți te deprimi te disociezi devii dalai-lama NPC în jocul păsăricii pui jenți noi la roata dharmei și totuși te trezești că vrei să dai la mij în mijlocul sutrei de diamant memat pe vecie de jocul păsăricii

și ce e futut e că ea face la fel pentru tine și vă iubiți și treaba e bătută în cuie doar că vezi tu e prinsă în pioneze doar că vezi tu e dată cu lipici de prune doar că vezi tu puțin scuipat și poate ține și jocul ăsta nu se termină fmm schelete sub cruci cu font fraktur și rune sowilo ciocănind în cilindri de mahon pentru anticul un-doi și în somn treceți unul pe lângă altul – trupuri de spânzurați filiforme ca piesa patru de la tetris – și în loc să întregiți liniile vă puneți de-a curmezișul

#

sugi pula villy ai mințit mereu la minutul 1:54 pă piesa viața noastră vorbești de pizde dornice de sex

51

dar scoți mâna timorat din buzunarul de fâș ca un virgin autist kissless handholdless nelăsat să miroasă fără custode lady speed stickul ei de la mai mult de 10 metri – întinzând o invitație scrisă în spaghete la o sesiune de magic the gathering semnată cu numele lui de paladin

isusea cristache – dumnezeu al minunilor mici, care cu umeri osoși împingi lumea ca un trabant înnămolit și faci șaormele să se învârtă mistic pe țepușe la șase dimineața lângă bufnița tricoloră de diamant la cap de avramiancu – izbăvește-mă:

îngăduie-mi să le pot povesti copiilor cum eram quarterback în echipa de jocul păsăricii și cum era să trec la semipro în facultate dacă nu cădeam ca prostu’ pentru mă-sa du-mă în raiul cu lămpi cu lavă și fete plutitoare cu smocuri de iarbă pe pubis în care alunecăm nesfiiți unul peste celălalt și replicile de căcat de agățat merg de fiecare dată hei fata curstrâmpt la rai îi lipsește un înger minți frumosule lipsesc doi căci suntem amândoi în căcatul ăsta

#

și nu ne trebuie un an să amestecăm chipsuri cu bomboane de pom în același bol seara pe canapea,

52

și nu ne trebuie doi ani să încetăm să ne căcăm de rușine la mcdonalds deși locuim împreună de atâta timp, și nu ne trebuie trei ani să plângem neironic la final de madoka magica și să admitem că nu ne trebuie preludiu

izbăvește-mă:

e a treia zi fără zacuscă în cămin port chiloții întorși la cur doarece îmi pute pula dar nimeni nu știe am fost pe toate lifturile din blocurile din țară am fost pe toate țările din blocuri din lift am văzut ce se scrie

53

diagnoza

cam așa o să se ispravească:

pețioale tăioase pe cărări de mirt ciocârlii de fosfor negru și în mijlocul lor ca într-o strană ca într-o tastatură IBM cu șapte rânduri trackpoint sângeriu – strigat de maki de asura de hisako fără să poată să îmi ajute frumoase și imposibil de alcătuit din carne cu taskabrul pâlpâind portocaliu de la o mie de notificări Thinkpad pe genunchi așteptând să înflorească prunii mirtul și olendrii – eu

eram gever bărbatul viguros prietenii mei adormeau beți la mine pe canapea le șopteam în somn vă iubesc câinilor și burta mea scânteia de fericire și sudoare fără rușine la doi metri de ei călca elasticul de pijama flaușată ca o roată pe jantă și pe spatele meu era sare zbicită; din fiecare por fericire intensă ca guma 5

54

ca o mușcătură dintr-un băț de scorțișoară că – cu toate astea – eu sunt cel care adoarme lângă ea

#

pot să trag kile de keta pot să ling timbre cu LSD degeaba încerc să fiu meta doar zâmbetul ei poate să-mi lumineze zilele

tâmplele ei cu pânză de păianjen aurită – negativul tâmplelor mele; pacea noastră încordată, protestul nostru pașnic de Gandhi umerii ei de soldățică oglindindu-i pe ai mei dar asta e treaba futută cu oglinzile:

când te îndepărtezi de una, ajungi de fapt de două ori mai departe de tine

o oglindă în loc de prințesa peach o oglindă în loc de luigi fugit pe sub bowser în loc să tai podul fă matematica. e cam așa mânca’ jocul păsăricii

55

surioară

e frig și ploiești sud

și îmi zâmbești ca o zgârietură-n var cu păcură și sânii vineți sub tricoul ud și-n căști și-afară zgomot de marfar; stăm și-ascultăm burzum, în fum și lumini roșii și o să pierdem ultimul autocar încet vom deveni ăia ce-am fost cândva încet ne-om face det som engang var

o lacrimă ajunsă la capăt de obraz

te voi lăsa când vor cânta cocoșii ca-n spiderman rebootul de căcat să cazi printre imense roți de ceas frumoasă și așa imposibil de salvat

și leatul o să pară veac, și clipa leat încet vei deveni tot mai puțin reală –

o siluetă ce își strânge rochia între coate cu ochii mari și coapse hașurate filă de manga fără de cerneală încet orgasmul se va face scâncet

56

dimineața ne va prinde lipicioşi, strânşi în sânge ca-n sosul rânced din conserve de peşte; o sclerotică neagră – vedem calea lactee cum se subţiază cum se

pustieşte.

57

silvia

o cheamă silvia oacheșă dar păr blond, de păianjen și guriță pouty ca de grofiță; când nu-i place ceva strânge tare din buze cum ai pune garou pă o garofiță

gagica asta îi sufăr orice moft orice fiță și ne speriem ce-ncet respiră când doarme când s-a julit primă dată n-am putut crede că sub pielea de păpu șică are sânge și carne

ea e super deșteaptă și nu e nevoie s-o înveți să împartă și nu e nevoie să o las să greșească în unele seri o găsim hașurată pe degete. cu țări și oceane pe față căci adoarme-nvățând (>implicând că învață) cu mâna pe pixuri cu obrazul pe hartă

ea e super cuminte și nu rostește tare decât înghe și tată și nu își mânjește mânecuțele cu cerneală

58

și nu are colici de la ciocolată căci locuiește jumate la tine-n ovare (degeaba am eu jumatea cealaltă)

și n-o să existe niciodată și n-o să existe niciodată

CONGRA

TULATS

you

are lose!

60

or did you?

or did you?

O W S L A

my brother, be calm amongst withered grain. come join me; from life’s ebb we shall refrain. your failing eyes half blindly stare and glimpse this fevered face, valediction!

you marked this earth with calloused hands, broke bread amongst your kin.

and glimpse this fevered face, valediction! you marked this earth with calloused hands, broke bread amongst

62

ryu

am pus bărbia în piept ca un deget mare înăuntrul pumnului încordat – cu pumnii goi bat toaca în mine însumi

nimic din moliciunea mătăsii ce nu se găsește și în inul tocit, sfâșiat – încins cu roșu adormeam cu urechea pe pieptul luptei să aud adevărul bătând

doar liniște și musculițe între olendri și între trunchiuri aură incandescentă – tamagahane strâns în clești cu muguri de rășină ca niște boabe de natto

în urma respirației, fulger globular albăstrui taie curgerea unei cascade – breton de apă ciuntit vădind carnea de stâncă sub pielea lichidă

63

remy

jos și înapoi opal zgâriat în montură vad ceața între mâinile lor; șuvițe de păr tresărind dansând într-un sistem discordant până la epuizare – arc comprimat în carnea falangelor, aștept

jos și înapoi frica de a atinge oamenii ca și cum toți ar fi încărcați de electricitate statică limfă cyan in nocturna cu meciuri de savate cât de rece și albastru lovesc picioarele lui

părul răsfirat între spirale de foi de hârtie degete linse și mușcate martie de sânge și MDMA, departe de tatăl siliciu mama pământ ars care-mpinge leagănul și se acuplează simultan

radarele se învârt letargic peste golful Biscaya pe suprafață plutesc ovale imense de gheață – ouă din care se vor naște morți și vor aluneca lent în soare, sub valuri. jos și înapoi

64

urien

norii încep să fiarbă – pânze de păianjen aruncate în apă clocotită – păsările devin hățișuri negre insectele sparg chihlimbarul, țin mâna deasupra arcurilor de reșou vibrând planeta asta futută virează spre roșu văzută ca prin pleoape sângerând

fluturi abia se așează aripile li se topesc pe frunze mustind de hemolimfă limacșii sfredelesc trunchiurile gloanțe de gelatină neagră – și cărțile abia deschise se-nchid în palme groase; prin motion blur oamenii taie umbre și faruri lasă dâre luminoase

din mâinile strânse nu rămâne piele decât în locul unde s-au cuprins uniune atât de fragilă – particule în scrumul din vârful unei țigări freeze frame: cu pleoapele desprinse mă trezesc în lumea care-a ars până la filtru, în care doar neoanele clipesc

ziggurate calcinate ca niște spirale de scorțișoară în care douăsprezece mii de alți eu visează în păstăi de sticla același vis atent programat: fulgere albastre dansând prin plumb în mandală reflectat în aegis. somn de șaman intrând în șambală

65

dudley

oolong și darjeeling vocale duble mormăite fotografie lomo după valuri de ceai saturata până la glow ambiguu violet

ca în coperta de la loveless. L O V E L E S S

pumn înmănușat lovind pereți translucizi

îți simt vibrația reverberând în toată carnea

lovitură de tirbușon stropit cu Shiraz dumneavoastră

puneți maci de sânge pe batista mea de gentleman

the world is full of noise yeah așa e – și shoegaze, fugă dementă prin labirintul cu pereți de trandafiri zgâriindu-ne nu până la sânge

ci doar cât să lase linii albe pe piele

subtilitatea și sfiala rugilor de dainty Bess

și uncle Walter cu panaș, pălind cu demnitate

un perete decrepit de grădina englezească prin care se cerne lumina, spre noapte

66

chun li

atât de fragilă în shantytown-ul monocrom dizolvat sub ploaie, doar cu hanzi roșii filiforme aburind pe fațade arcuite de lemn – părul umed în muguri sub mătase translucidă

ca un dim-sum. pe fruntea lor s-au aprins ochi de opal, dar tu nu te-ai temut picioarele tale dansau – stol de rândunici stârnite din răchite, învârtite de vânt

doar ca să o salvezi din brațele lor lungi și să o mângâi pe creștet; la fel de speriată sub cerul ca un blue screen of death așteptând să se încarce luna, sacadând în blocuri verzui

umbrele ventilatorului înoată lent prin aer se-aud doar cicadele. cu volumul pe mute joc sf3 așa știi când o fată e cu adevărat frumoasă totul se mișcă în slow motion în jurul ei

67

tocmai mi-am amintit că eram familie modestă și iarna tata care e autist improvizase gen calorifer cu elemenți de fonta dar cu arzător de gaz direct nu cu apă și l-a dat cu lac de bronz să fie frumos. acum realizez cum stăteam noi sărăcuții sa ne încălzim lângă soba proaspăt lăcuită că practic NE DROGAM ÎN PULA MEA CU VAPORI DE AUROLAC IN FAMILIE dar era cald și iubire îmi e dor sincer

la mama

și cumva cea mai bună imagine a ta în fața altora e cea pentru care te urăști cel mai tare

goală și visătoare cu corbi soți la picioare frecându-și drăgăstos capul unul de altul cu pețiol subțire de pahar șiroindu-ți printre degete lași cenușa să-ți pună puncte de crochiu pistrui negri pe muchiile trupului în flăcări arde cu fum până-n crug; tetraedru de onix străveziu cu stele surpate te privești înapoi din poze din ‘70 cu margini zimțate ca de biscuiți și-ți spui făi fetico să nu taci da’ să-nghiți că o să le iubești și-o să suferi dă toate

tata își smulge păr din nas ca dumbledore gânduri din cap și le așează în pensivă uite mamă rănile mele auliu hăndrălău prost las-o pe cea de pe obraz m-a tăiat fratele când ne-am făcut cuțite din coceni și tablă de nes și mângâie-o pe cea din gleznă am lăsat un covor întreg de piele în muchea ruginită de la frigider până când rămâne doar o zgaibă mică zgaibă ca o ulcică

70

#

și alungă cu suflarea musculițele de carne moartă împunsături cu surubelnița în pielea dintre degete

și pupă-mă pe frunte să mă trezesc din vis să văd că rana-n chip de fulger s-a închis

dar nici dusul la vlădică la babă la birt nici cântec de-adormit la strung și raboteză nici vegheatul la cap nici răvășitul de freză nici zeamă de-urzică nici baia în spirt nu vor să adoarmă rana asta din ochi când strâng tare la piept și ard noaptea la trei tricoul cu cute de la sânii ei, plicurile de ceai așternuturile noastre îmbibate de squirt un pirat piroman în loc de papagal pe umăr cu ringerul cu amfetamine

#

mângâie-mi fruntea mamă de aici cu șapte degete verzi și minte-mă că o să fie bine

acum 17 ani ne-a murit câinele otrăvit și bătut găsit de vecine nu ai spus nici pă dracu’, nu isterie nu clișee gen viața e o cățea ți-a desprins dă pă gene o lacrimă ai zis ține-o florine o am și acum am avut grijă dă ea

71

oh mamă mică cu dește tăiate de plase; cu lapte amar ca de păpădii pune fosfori catodici pe ruine de case mi-e frică de noapte lasă amurgul sa-ntârzie încă o zi

pietre dă moară

tată mă trezeai uneori la patru dimineața ascultă băiatule urlă sărăcia în noi ca mierla și-mi vine jărăgai pă gât de la setea de muncă spuneai. aș putea da muncă silnică de plivit trei pătlăgele și adunat câte o zarzără mâncată de furnici LA ÎNTREG UNIVERSUL copil prost

haide să mă ajuți la o treabă că nu te omoară o să fie ușoară doar n-om împinge la pietre dă moară și mă sculam căci eram copil prost mergeam să stau la coadă la rotunda aia bună a lu’ Taiecățel când aburul din gură îl biruia pe cel al cuptorului și soarele abia se ridica spuzit dântre nori ca un dos de pâine prăfuit de făină; până când Taiecățel jigodia brutaru a început să macine pâinea veche să facă din ea pâine d-aia d-a doua care se pietrifică în 5 secunde dacă i-ai rupt coltucul și nu l-ai izolat cu margarină

#

mi-ai dat peste gură când am strigat la el MUIE și m-ai învățat omenie: pâinea veche ai păstrat-o pentru cățeii lu’ Taie

73

împănată cu otravă de șobolani și cu cuie

hai să mă ajuți la o treabă că nu te omoară ușoară doar nu stăm să cărăm pietre dă moară doar cărămidă de 2 kile cu cărămidă un zid de cinci metri de cărămizi care doar mortar nu avea trezind limacși degerați sângerânzi care se strecoară pintre degete ca o strângere de mână fleșcăită dă om laș care tocmai s-a pișat și nu s-a spălat în pula mea

aismajuț lao trea’ nu te omuară cănucărămpie’edămoară și m-am suit cu tata pă deal pân glod și căcați plutind pă ulicioară când nu cânta cocoș nici nu croncănea cioară și-o beznă slinoasă ca bunda te în-conjoar/presoar-ă – mai avem mult dă umblat l-am întrebat păi o fi copile dar știi cum stă treaba:

dacă ne-ntoarcem acum am mers fix dăgeaba soarele pă văzduh suia tras dă o sfoară pludind ca pă zeamă o varză murdară

#

mergeam pă două beșici – una-n carne, începusă să doară cealaltă în gheată, plescăind balonașe de nămol închegat

mai e mult dă mers bă tat’ păi câsfie o aruncătură dă pișat din furtun presurizat pus pă rachetă nucleară am tăcut și-am răbdat mirosea înfundat a ciorbă de roșii cu pui numai gheară;

74

soarele scăpărase în fum umed, de seară ca un chibrit pe-un catran îmbibat

mai e cristoșeii pizdiți în slob – ai intrat într-o curte dă casă dă țară râcâind de noroi cizmă de muchea la scară miros de secară, pleavă de hurueală în geam ciocolată doar poleială și casetofon de plastic cromat ai scos din ureche bumbii de vată năclăiți cu ascultare, sudoare și ceară ai scos clondirul de țuică scăzută din vadră cu dop de hârtie precar înfundat ai scos tocmeala dă precupeț luminat – te-ai întors dus de spate ca de-o hernie ușoară dând de-a dura ca un Sisif apoteozat de piatră masivă, de-o jumate de stat

în morții mătii o piatră dă moară

gg 100% memat

75

domnul gică hagi

tată știu bine că ești absolut autist când pe un amp scrie inversează polaritatea care voinic mai taie cu cuțitul cablul de la priză și îl înnădește invers neizolat în casă cu copil de 3 ani? care ispravnic talent mai face o ghilotină postmodernă ranghilă de lemn proptea pentru rezervorul de la veceu? cine mai cere-n logodnă cu inel de sârmă de cupru și o târnă dă pere găurite dă viespi? doar tu și mă tem că și eu

și totuși îmi pare rău când am fost la meci amical cu petrolul te-au chemat să intri pe teren petrică izbăvește-ne iar eu m-am lipit de tine să nu mă lași singur ca o carcacatiță îngălată cu muci în loc de ventuze în loc să pot să te văd tată cum ai 49 și încă te știi cum firele de iarbă se pleacă sub slava ghetei tale cum mingea spune boss spune-mi doar unde să mă duc ai boală pe păianjen te rezolv

și ai fi dat gol 200% dacă intrai pe teren dădeai gol nu-ți trebuia pasă, direct foarfeci pă spate din unșpemetri din liberă de la jumate

76

din corner din aut din poartă din henț din ofsaid din fault din galben din roșu exact dar exact cum îmi povesteai că ai dat în fiecare seară în loc să ne uităm la friends

#

și lupii tineri lupii galbeni ar fi văzut ce poate moșu’ și aș fi zis el dădătorul de gol e tata câți băieți se mai pot mândri așa fără să mintă?

apoi am mers cu tine și băieții la bar și nici acolo nu te-am lăsat în pace; mi-ai luat chupachups dă cireșe amare cu fluier și-n mirosul ăla gălbui de parchet și pișat tu ai băut și ai făcut atât de mult mișto că nu a mai rămas mișto de făcut nici pe credit și ai dat cu pumnul în masă și ai oftat iar eu am supt și am fluierat

și te-am chemat să stai cu mine și-ai mai băut o bere lângă mine, din prag și te-am făcut să pleci devreme, mult prea devreme abia începuserăți să vorbiți femei cum le-ați mânca curul ca pă păsat și eu te-am tras de mânecă deși aveai doar maieu abia ai apucat să dai mâna cu ei și nu înțelegeam de unde transpirația de unde supărarea devreme mult prea devreme

77

abia acum beat și-nsingurat înțeleg de ce pe drumul spre casă priveai fix în zarea roșiatică zdrențe, miroseai tot mai tare-a ciorbă de roșii cu pui numai gheare și tot mai puțin a azuga și zarea înțeleg și mă ia cu tristețe reală sunt copil prost

și ți-am futut ultimă seară de băiețeală

78

prietencorb

de trei săptămâni nu am mai văzut apă lichidă pe stradă și când ajung la muncă îmi fierb mâinile al dente ca să pot tasta și scriu poeme în trei părți cu glume meta dar e ok așa e chiar ok așa

azi dimineață un puiandru de corb încerca să spargă pojghița de pe singura băltoacă cu apă limpede și nu izbutea i-am făcut semn prietene dă-te în spate a sosit fratele tău zis și artilerie grea și el a țopăit înapoi – un pic speriat, un pic complice – dar a rămas pe zonă după două ghete s-a făcut pânză de păianjen la a treia apa curgea ca mierea în reclame m-am îndepărtat și am întors capul pe furiș băiatul meu corb bea liniștit și s-a simțit foarte bine nu vă mint

a doua zi băltoaca înghețase peste noapte și lângă ea mă aștepta pretenulcorb m-am pus pe margine și-am stat degeaba ajea d-al dreacu un minut sau două

79

și el a țopăit încet până aproape de piciorul meu și-a început să ciocăne timid în gheață și să-mi arunce un reproș discret cu un singur ochi:

coițe mă muncesc aici ajută-mă cplm ești orb? I GOTCHU BRO am spart gheața de pe băltoacă cum toată viața mea nu am mai spart băltoacă numai pentru fratele corb

a treia zi a nins și am întârziat și totul era alb și umed și de nedistins doar o pungă de plastic neagră în zare prinsă-n gheață; abia când m-am apropiat m-am prins – băltoaca se făcuse noroi acaju și lângă ea corb. acum că mă lasă graiul,

chihiro soră cuminte zi-mi tu ce gând iți tulbură ceșcuța roz de sakurayu și-ți pune umbră-n colțurile ochilor ca o gravură de gustave dore mă tem că prietenul corb face nani cel mai rău fel de nani:

NANI KORE?

#

apă topită, murdară, de la căldura lui. ciocul lui e tocit. doar în centru – ca-n cuib – un nucleu de gheață

tot așa de o vreme simt că e inima mea și nu mai doare așa rău, și e ok așa:

caldă și în mijloc cu un oușor de gheață

80

precum cel pe care tații pinguini îl țin gingaș pe labe și înaintează stângaci în marele marș acum te-nțeleg tată. arcuri încheie mandală și spre miezul de gheață ne pomenim trași

și mă apropii și eu de ultima zi de băiețeală

81

când a crăpat

tataie

nu a murit de boală

ci

numai de rusine că nu-și găsea un rost,

ca

un windows instalat dă cinci ani care merge

și

face ce știe, doar că încet și prost

în

jurul lui așteptăm a dă pă urmă suflare

autiști ca pă bila 6 la loto

tataie în mijloc tot mai mic, ca-ntr-un colț doar tata băiat soto n-are răbdare

și ia sticlămona de două sute

turnați-o pă gât că e vară să-npute

căci tata e meșter repară motoare circuite maioneze tăiate și morți

în jurul lui fluturi albaștri de mană

translucizi. și i-am târât trupul în vană

în cearșaf. și i-am tras și cămașă și izmană

pișată la sorți

doar eu de cinci lei mi-am luat un mars

și o candelă mică. lumina s-a zbătut ca un pește

82

până când ceara a ars pân’la seu până când seul a ars pân’la plastic până când plasticul a ars pân’la dejte și dejetele-n pizda măsii n-au ars

se simte fantastic gg dumnezeu

la fratele frate 1

frate mare când m-ai dat cu bicla pă râpa Hagicii știai că ești fraier și nu știi frâna dar ca un leuț m-ai cuprins în aer cu un salt dă Luigi și te-ai julit nașpa să mă scoți teafăr și m-ai apărat cu trupul de prostia ta

și m-ai învățat beat de țări imaginare și la handbal s-arunc de pe semicerc la șto, pă sub coaie. să pun cuișoare în vin. să le dau morții lor la picioare și jumăte-am uitat dar n-o să uit să încerc

fără tine n-am cu cine vedea patinaj pă tv arte fără să mă simt homo – și vine Crăciunul când eram mic mi-ai pus vodca în lapte eu ți-am dat la operație:

nu te supăra frate, e unu la unu

și știi că-s nebun, răspund când ma-ntrebi „ce ai?” născuți să murim lumea e un futai iar eu sunt gunoi man un kanji scâncește kuso no sekai 19 89 omoară-i pă toți

84

410 milioane 757 de mii de morți milițian și știu că mă aperi frate în gând

o să fie mai puțini papuci pă pridvor au murit ăi bătrâni. asta fac bine: mor ne-om întoarce pe jos trei ceasuri din Obor și-om mânca împreună. ca atunci când cu mâini degerate pâine caldă răscoaptă frângeam amândoi în mijlocul lor

85

la fratele frate 2 (mașina timpului)

frate marian aveam antena mândria cartierului înălțată pe butuci de lemn mucegăit priponită cu sârmă:

două smucituri din umăr și prindeam oglindă ploieștii o smucitură înapoi și prindeam suportabil bucurestii iar diminețile de după furtuna atât de frumos era – fugeam de la mama acasă la tine acasă și crestam șunca și o frigeam pâna se desfăcea ca un arici zemos și o stingeam cu ceai de tei aproape sirop – doar ca să prindem câteva ore canale turcești de la 2000km cu cerul perfect senin, istoviți

hrăniți doar cu orez dres cu bulion stăteam în mijlocul vostru pe când repetați la geogra și astronomie vorbind de Jupiter și Ceres Altair și Betelegeuse și mă pișam pe mine dar nu voiam să plec; eram fericit și jilav și gras ca planeta pișat iar voi visați la stele – acum ați îmbătrânit și mă tem că ați uitat de ce ați uitat?

86

#

laserele taie dungi de jar curate în lemn și sondele scârțâie sub lumină cețoasă totul cald și urât ca o burtă de tată-n băicoi

dacă aș putea da timpul înapoi m-aș apuca de bagabonțeli și de ace și aș visa la stele cu voi

87

la fratele robert

mă dureau ochii bulbi stranii crescuți invers în cap și simțeam cum tulpinile îmi separă lent lobii era 2009, în dota PotM era OP și-aveam tripuri în care înfloresc și nu-ncap

era cel mai goa an gen mmix să știe eram prinși grav în joc nu credeam c-o să scap pantru ponturi trei sute – abia sărim de o mie vândut moto razr – lamă trandafirie cu opt mega dă ram; tăiat porci, tăiat geam în râfov și bucov, în Malu Roșu aveam videochat dă cartier: skype + WinPCCap scoteam parole și ovăz dân BIOS în țigănie și trăgeam wifi moca cu aircrack și nmap pă garoafe pă viață la florărie; un vifor de ace – de brad, de seringi, de pick-up

la capăt de 102 și dincolo te găseam tripat jucam poker de orbi all in perma-raise căci făceam sampling la orice fel dă haze în buncărul tău unde tot e capitonat

88

#

chiar și colacul dă la veceu și-ți auzi sângele, și doar două litere și vibrația-n piept când soptești dumnezeu; tot negru cărnos cu muchii de neon ca-ntr-un neo genesis evangelion

în bula ta cernită cu stele scurse prin crestături bagi stramonium cu patru brațe două guri ca un goro isihast și trist și blând uitat în schimnicie bagi ginkgo biloba cu otravă din căcați dă șobolani și te țin de umăr no homo când îți dai drumu pă tine și strig nu muri fam la 19 ani și soptesc dă bă jmie lumină

lumină de lustra cu molie cuibărită în cupă poți să locuiești acolo fericită mică molie a cupei de lustră lumină de copilă stricată în becul strâns direct în palme lumină înghețată peste ploiești ca peste northrend lumină nădușita în kalimdor lumină de meduză prismatică înjunghiată de cerneală cyan nekobasu în care înotam de pe elena doamna pe domnișori făcând cărare ca o mână de mamă prin iarba crescută sub asfalt lumină irizată pe unghii degerate de pe elitre de scarabei împingând soarele ca pe un clopot mut lumină de case cu pervaz sfărâmat înmănușată în aburi de ceai lumină chihlimbar fosfor de monitor CRT luminând heruvimii tastând slavă în Vim lumină cu cozi de păun țâșnită din mâini înțepate

89

lumină cuibărită între sâni de Hecate lumină ce violează pământul pătrunzând prin onix prin splină prin fose

#

eram două CD-uri scrise în morse eram două sisuri spălate în Borsec eram două sisuri spălate în Borsec

eram două sisuri eram

lumina noastră din rărunchi le-am dat și ei ne-au întrebat câți lumeni are fără să știe c-am picat din luna coaie eram rupți din soare

lumină sterilă ca o durere de dinți și baițuri de lemn pe picioare de sfinți lumina lâncedă prelinsă pe limbi de-adidași fumând în hala de humă sub humanitas haș lumina noastră calcinată de halucinați și de arși

lumină de LM ca de creion de control când – magnolii tăind prin nămeții de jeg – bezna-neacă tramvaie spre mitică apostol pantograf scânteind, ochi mijți nu înțeleg nu vor să-nțeleagă că depoul e gol

turturelele Disney dau rotocol uguind fa minor pă pervazu la giam

90

„cipcirip e mișto dar totuși ce-i viața?” cu ochi mari dă copil le zic nu știu man gen să naște dân futai și să fute cu-alcool și n-am lacrimi nici palme să-mi acopere fața îngerime în ou și omletă-n cavou

tu frate Robert trebea să fii om nou și-ai fugit în Suedia să te faci una cu ceața plm faci în Skanstull la cinci dimineața cu un zâmbet electric. și ce cântec eclectic îți îngână pe tâmple roțile dă metrou?

#

arși de răsărit ca de reșou ochii mă dor si-mi tresar pe sub pleoape – pântece reci de iepuri speriați de carbid –

și-mi iau nașpa-n singurătatea spre care-i deschid și mă fut în luminile lor

91

tripuri de băieți

e greu să fii băiat greu cu laba

nu poți sesiuni prețioase de scrollat narcisa ca fetele stând la înmuiat cu săruri de baie petale osho ediția waterproof

și pahare flaut cu vin roșu pe marginea căzii;

o labă mică în frig e ok și ea e condiment căci în fiecare plăcere e un pic de frig dar cam atât

e greu să fii băiat greu cu dragostea

când m-am sărutat prima dată cu ancuța nebuna m-a mușcat de-a dreptul dar eu am suferit asta și când am mângâiat-o pe țâțele sfioase ca nasturii de la maieu și mi-a zis neironic că am făcut-o să se simtă femeie eu am suferit și când a plâns până a făcut o băltoacă mică în nămolul cu sclipici de pe bulevardul culturii eu am făcut bărcuță să plutească în ea și am suferit mergeam acasă beat de fericire cu emisferele cerebrale zdruncinate de maxi taxi mă drogam cu vapori de tescovină și peltea în brătășanca și starchiojd

92

fără să văd strivită de geam musculiță sărmană lipită cu propria limfă ca o boabă de fasole pe jumătate iahnie

și trebuie dota și gankuri venite de nicăieri și să înduri să fii supporting caster bând borsodi pe spooky black, frate trifu; și trebuie fulgere ca un burete de sârmă peste codlea și moale dulce zmeuros de la maripusc și mușcat așchii din bănci de autobuz la 3 noaptea în bartolomeu nord frate vlad; și trebuie să te piși în veceuri cu numele ei uscat de mesomacri și în sevraj de pariuri frate alex; pantofi încețoșați de delay în combinate moarte de fibră, frate mihnea; căști de cosmonaut CCCP frate ștefan pe tâmple visătoare de bonobo tâmple surexcitate de macac

#

și nici măcar vaginul nu e perfect drept cortana siri zi tu ce să fac

am trăit atâtea și acum pula mea am făcut cea mai frumoasă doină care nu s-a cântat niciodată în românia am fost miraj am profețit din fotolii regency fin-du-siecle cu tapițerie colorată violent, ca de copii vomând pe lsd într-un magazin de jeleuri la capăt de hexacurcubeu și solvarg câinos

93

cu poliester pă burtă brâncoveanu xo și adria pă masă;

m-am tânguit ca bocitoarele rutencele vestind rusalca din recamiere stacojii nume dă regi franceji cifră pentru frații de la greu am plâns din țarcuri de gâște bătând zăbrelele subțiri ca pasta de pix cu linguri pă care s-a întărit coleașa căci pușcăria e urâtă

și am visat unde te prăpădești măicuță și unde stăteam la căpătâiul tău frământându-ți mâna ca pe plastilină la fel de speriat ca în prima zi de grădiniță când ai plecat; stăteam la căpătâiul tău pe noptieră doar eu și borcanul de castraveți calibru 6-9 cm prefăcut în cană, plângeam cu gel în păr șiroaie ca puii de melci – tricoul cu filosofem oglindit în baițul negru, și m-am trezit ca un manechin ecorșat din laboratorul de biologie toate organele interne puse ordonat deoparte.

#

așa durea. așa va durea mamă de ce e rece fața ta am trăit atâtea și acum pula mea

în clipe ca astea când te sperie singurătatea ce va să vie când căcatul abia face sens și ajugem să îl înțelegem treji pă kazi ploaie când ne dăm în cap pă synthuri mucede de pivniță

94

înmormântându-ne tâmplele între ogive de vinil când ne-au furat diamantele din aer și ne-au făcut coperți urâte când trebuie să facem un sistem solar heliocentric în beznă prăjiți în fața unei crâșme din bicaz ca lumea să aibă un pic de sens de coerență internă, așezați ca șapte frățiori bones pe vine în inele de var în mâini pe munți fuji de apă pe vine în inele de var – inima mea se îndreaptă către voi

inimă mea se revarsă către tine frate pintea cu crucea bătută în cerneală pe gambă cruce întoarsă pentru ochii lor cruce pusă numai bine pentru inima ta între călugărași arcuindu-se ca pe aurolac pe rugăciunea inimii între podbal om mani padme hum și fringe metal din gulag piesă cu 23 de minute de măta horcăind pe patul de moarte între gingășie și violență gata să le-o dăm la intelectuali în pizdă în spate la sora strângându-mă beat de clavicule cu drag dar încercând să le zdrobești așa cum fac copiii cu pui de găină tu zâmbești resemnat

inimă mea se revarsă către tine frate xander când te-ai născut ți-au găsit pe spate os ca de sepie, oscior lucind prin piele și când te-au dat la școală și ai căptușit pereții clasei cu ouă stricate s-a-nnegrit și când te-a sărutat primă gagică și ai pățit ca băieții pula băț instant și handsfree sloboz s-a arătat pentagonul în os

95

și când a plecat a crescut dureros și a crescut cu fiecare fată ce-a plecat; anul trecut abia-l cărai adus de spate și erai gata să îi tragi capacul boss dar ai rămas viu morții tăi retardat care-și poartă ca melcii în spate sicriu și zâmbești cu sufletul inflamat cu sufletul constelat

inimă mea se revarsă către tine frate valeriu cu vopsea verde de masă am crezut că sunt the woz că sunt bill gates dar iată sunt steve jobs în fața ta și împăcat să popularizez relativitatea pentru mase cu OCB-ul în solniță când mâncăm caltaboș; și ce murmur mecanic și molcom între cuvintele tale blănit ca un huruit de camion îngropat în spatele unui beat de trap, cu sticle de lapte tremurând în el și șofer pișându-se pe frunze brumate pierdut în fața dragostii frumoase ca un tripangiu când cere șaormă moțăind speriat de belșug și agasat de întrebări și face iubirea aia cu măsline, morcov uscat și porumb și sos de naftalină și căcat de bătrân și mușcă de trei ori și o aruncă la gunoi și zâmbești când știi ce bună era când o aveai în cap și doare tare, tare

96

inimă mea se revarsă către voi chiar aici la altarul creepy pentru albă ca zăpada cu ciuperci pătate de pe albac 9 și sângele ei nu-l poate trimite în lume pe unicul său fiu volumul doi din ușile

#

chiar acum când noaptea se isprăvește și nu mai pot să scriu meta ironic witty și cu ampersanzi și referințe care nici măcar nu le-nțeleg și înțeleg:

suntem doar palme de copii ce vor un chip enorm și zâmbitor o față blândă pe care să o mângâie ca pe un trup întreg

97

Cuprins

eu nu mai scriu man 5 E L I L nostalgia 8 MDCHDC01 (dănțuitoare lascivă
eu nu mai scriu man
5
E
L
I
L
nostalgia
8
MDCHDC01
(dănțuitoare lascivă a nopții lor)
MDCHEXM01 (părbogat)
tripuri de copii
12
15
19
în rest cum merge
25
an elk stops and bugles
iraklion
26
27
corpstrain x1924 hestia
30
I
N
L
E
elisa
33
b l a n ă
pastel 1
36
40
pastel 2
41
agnieszka
43
C-/- (candy)
45
dorul
46
jocul păsăricii
49

diagnoza

54

surioară 56 silvia 58 O W S L A ryu 63 remy 64 urien 65
surioară
56
silvia
58
O W
S
L
A
ryu
63
remy
64
urien
65
dudley
66
chun li
67
la mama
70
pietre dă moară
73
domnul gică hagi
prietencorb
76
79
când a crăpat
82
la fratele frate 1
84
la fratele frate 2 (mașina timpului)
la fratele robert
86
88
tripuri de băieți
92