Introducere în metodologia analizei economice

Metodele de analiză se împart în două mari grupe:

Metode de analiză calitativă, care descriu relaţiile cauzale care se regăsesc în esenţa oricărui
fenomen economic. Astfel, se determină factorii care au influențe negative asupra fenomenului analizat,
relaţia dintre fiecare factor şi fenomenul analizat, respectiv relațiile între factori.
Metode de analiză cantitativă, care dau posibilitatea cuantificării influenţelor pozitive sau
negative care determină activitatea variația fenomenului economic analizat.

Cele mai importante metode ale analizei calitative sunt:

1. Metoda comparaţiei, bazată pe raţionamentul conform căruia, rezultatele economice
obţinute de o întreprindere se analizează nu ca o simplă mărime independentă, ci printr-o comparaţie care
are la bază criterii bine stabilite.
Când se aplică această metodă trebuie să se aibă în vedere comparabilitatea mărimilor analizate.
Pot exista comparaţii care au la bază criterii diferite, precum:
 compararea în timp, care analizează fenomenele economice/activitățile economice prin
compararea acestora la intervale egale de timp;
 compararea în spaţiu, care stabileşte limitele organizatorice ale comparaţiei: secţii, fabrici,
ramuri de activitate etc.;
 compararea mixtă, atunci când se au în vedere atât timpul, cât şi spaţiul;
 compararea cu caracter special, care neglijează timpul şi spaţiul şi ia în consideraţie numai
un criteriu special (de exemplu optimizarea activităţii);
 comparaţii bazate pe criterii prestabilite (standarde, norme, normative etc.).

2. Descompunerea rezultatelor (diviziunea) este o metodă care creează posibilitatea

aprofundării studierii fenomenelor economice.
În funcţie de criteriul pe care îl are la bază, se distinge:
 diviziunea în timp, care urmăreşte desfăşurarea fenomenului intervale de timp, pentru o bună
urmărire a activităţii economice; analizează ritmicitatea producţiei, eşalonări în aprovizionare
şi desfacere;
  diviziunea în spaţiu, care urmăreşte stabilirea rezultatelor după locul unde se realizează acestea
(loc de muncă, atelier, secţie, fabrică etc.) în vederea determinării măsurilor care trebuie luate
pentru buna desfăşurare a activităţii;
 diviziunea în părţi componente.

3. Generalizarea rezultatelor şi evaluarea acestora, este o metodă calitativă, de informare

managerială, pentru luarea unor decizii importante utilizată în principal în rezolvarea unor probleme
legate de viitorul întreprinderilor (de exemplu în stabilirea fezabilităţii).

Cea mai utilizată metodă a analizei cantitative este metoda substituirilor în lanţ.
Metoda substituirilor în lanţ se aplică pentru determinarea influenţei factorilor asupra variației
fenomenului economic analizat. Modelul analizei factoriale se prezintă sub forma unei relaţii matematice
(produs sau raport) care leagă factorii care influenţează fenomenul analizat. Cel mai frecvent este o
funcție cu două sau mai multe variabile:
Y = f x1 , x2  ;
Y = f x1 , x2 , x3 , ... x n  .
Metoda substituirilor în lanţ are la bază înlocuirea succesivă a valorii pe care o au factorii la
momentul de bază (P0) cu valoarea efectivă, pe care o au la momentul curent (P1).
Utilizarea acestei metode presupune respectarea următoarelor reguli:
a) substituirea factorilor se face încăpând de la factorii cu influenţă directă către cei cu influenţă
indirectă;
b) ordonarea factorilor aflați pe același nivel, în vederea substituirii, este dată de condiţionarea
economică:
 factori cantitativi;
 factori de structură;
 factori calitativi.
c) respectarea succesiunii înlocuirii factorilor
d) menţinerea necondiţionată a valorii înlocuite a unui factor în operaţiile care urmează –
substituțiile făcute se păstrează.
 Variația rezultatul economic se exprimă în mărimi absolute şi în mărimi relative ( Δ / IR ).

Deoarece aplicaţiile folosesc analiza variației rezultatului exprimată în mărimi absolute,

în continuare se detalia această formă:

1. Rezultatul (R) este exprimat ca produs al factorilor de influenţă

Modelul matematic va fi o ecuaţie de forma: R = a  b  c .
Modificarea rezultatului economic ( ΔR ) se determină comparând valoarea de bază cu
valoarea efectivă:
ΔR = R1  R0 , în care:

R0 = a0  b0  c0 (perioada de bază)

R1 = a1  b1  c1 (perioada analizată)

Utilizând principiile enunţate, se va calcula influenţa variației fiecărui factor asupra

variaţiei rezultatului economic ( ΔR ):
a) Influenţa factorului „a” asupra variaţiei rezultatului R:
ΔRa = a1  b0  c0   a0  b0  c0  = a1  a0   b0  c0
b) Influenţa factorului „b” asupra variaţiei rezultatului R:
ΔRb = a1  b1  c0   a1  b0  c0  = a1  b1  b0   c0
c) Influenţa factorului „c” asupra variaţiei rezultatului R:
ΔRc = a1  b1  c1   a1  b1  c0  = a0  b0  c1  c0 

În concluzie, suma influenţelor factorilor a, b, şi c asupra rezultatului economic analizat

se concretizează prin relaţia:
ΔR = ΔRa + ΔRb + ΔRc

2. Rezultatul (R) este exprimat ca raport între factorii de influenţă

a
Modelul matematic va fi o ecuaţie de forma: R =
b
 a1 a0
Variaţia rezultatului ( ΔR ) va fi: ΔR = R1  R0 = 
b1 b0

Substituirea factorilor se face în funcție de natura acestora, în ordinea: cantitativi, de

structură și calitativi. Aplicarea metodei substituţiei se face diferenţiat, în funcţie de natura
acestora și de poziția în care sunt situați factorii de influență în cadrul raportului, respectiv la
numărător sau la numitor.

a) Factorul „a” este cantitativ și factorul „b” este calitativ:

a1 a0
 Influenţa factorului „a” asupra variaţiei rezultatului R: ΔRa = 
b0 b0

a1 a1
 Influenţa factorului „b” asupra variaţiei rezultatului R: ΔRb = 
b1 b0
b) Factorul „b” este cantitativ și factorul „a” este calitativ:
a0 a0
 Influenţa factorului „b” asupra variaţiei rezultatului R: ΔRb = 
b1 b0

a1 a0
 Influenţa factorului „a” asupra variaţiei rezultatului R: ΔRa = 
b1 b1
Suma influenţelor variației factorilor a şi b asupra variației rezultatului economic R este dată
de relaţia: ΔR = ΔRa + ΔRb