Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Numele de Aspirin reprezintă denumirea sub care compania Bayer dinGermania a produs
pentru prima dată acest medicament. Astăzi, termenul este folosit în mod curent pentru
desemnarea acestui medicament, incluzând chiar variantele care nu sunt produse de Bayer.
Există însă țări în care cuvântul Aspirin se referă numai la versiunea produsă de Bayer -
orice altă versiune a medicamentului purtând numele de "acid acetilsalicilic".
Pentru că s-a dovedit rolul aspirinei în etiologia Sindromului Reye, medicamentul nu mai este
folosit pentru a trata simptomele de gripă la copii. Un alt efect negativ al aspirinei, mai ales în
doze mari, este iritarea mucoasei gastroduodenale, ce poate duce la hemoragii digestive
superioare în episoadele acute. Acest neajuns a fost compensat prin folosirea aspirinei
tamponate, un amestec de acid acetilsalicilic și săruri ale calciului (în special carbonat).
Cercetările moderne au dat acidului acetilsalicilic noi valențe terapeutice cum ar fi:
antitrombotic (acid acetilsalicilic în concentrație de 75 sau 325 mg), antiagregant plachetar în
profilaxia infarctului miocardic acut, al anginei pectorale instabile, ischemiei acute, și
accidentelor cerebrovasculare ischemice.
Istoria descoperirii
Hipocrate, medicul grec după care s-a numit jurământul lui Hipocrate, a scris în secolul al V-
lea î.Hr. despre o pudră amară extrasă din scoarța desalcie care avea puterea de a ușura
durerile și de a reduce febra. Acest remediu este menționat în texte antice
din Sumer, Egipt și Asiria. De asemenea, amerindienii foloseau scoarța de salcie pentru a
ușura durerile de cap, febra, durerile de mușchi și reumatismul. Preotul Edmund Stone,
din Chipping Norton, Anglia, a notat în 1763 că scoarța salciei este un remediu eficace
împotriva febrei.
Extractul activ al scoarței, numit salicină, după numele latin pentru salcia albă ( Salix alba ),
a fost izolat în forma sa cristalină în 1828, de către farmacistul francez Henri Leroux și
chimistul italian Raffaele Piria, care au reușit să separe acest acid în forma sa pură. Salicina
este foarte acidă când este într-o soluție apoasă saturată, având un nivel pH de 2,4, de aici
numele de acid salicilic.
În 1839 s-a observat că acidul salicilic cauza probleme digestive, cum ar fi, de exemplu,
iritarea stomacului sau diaree. În 1897, un cercetător de la compania Friedrich Bayer,
din Germania, a înlocuit una dintre grupele funcționale hidroxil din acidul salicilic, cu o grupă
acetil, care reducea semnificativ efectele negative. Acesta a fost primul medicament de
sinteză și începutul industriei farmaceutice.
Proprietatile aspirinei
Aspirina are multe efecte deja binecunoscute, dar inca se mai descopera noi
proprietati.
Reactii adverse