Sunteți pe pagina 1din 9

Shri Durga Puja

amruta.org/ro/1982/09/26/shri-durga-puja-vienna-1982/

duminică, septembrie 26th, 1982

Shri Durga Puja. Vienna (Austria), 26 September 1982.

Shri Durga Puja

Viena, Austria 26 septembrie 1982.

Azi e prima dată când avem această puja în Austria. E o ţară cu o istorie foarte bogată, o ţară
care a trecut prin diverse zguduiri şi care a avut multe de învăţat din asta. Dar fiinţele umane
sunt aşa, încât nu fac legătura între calamităţi şi propriile lor greşeli. De aceea repetă iar şi iar
aceleaşi greşeli. Vizita la Viena s-a tot amânat, iar eu am venit aici în ziua în care era celebrată
aniversarea lui Machindranath

(este vorba de un copilaş). E foarte auspicios pentru voi toţi că el îşi sărbătoreşte astăzi un an de
viaţă. Îl binecuvântez cu toate florile, cele mai alese flori care exprimă frumuseţea şi
beatitudinea, binecuvântez familia sa şi toate rudele. Sunt atât de multe lucruri care se
realizează pentru prima dată. Pot spune că e prima oară când vin la Viena, în Austria, prima oară
când vin la prima zi de naştere a unui copil. Astăzi e ashtami, a opta zi a Lunii, a Lunii în creştere,
shuklapakshi; prima dată când sunt venerate toate armele Zeiţei. A fost o idee foarte bună,
pentru că aceste arme care sunt în acţiune tot timpul, nu numai pentru a ucide răul, ci şi pentru
a proteja binele, n-au fost venerate niciodată până acum. Iar azi, dacă fiinţele umane îşi înţeleg
acum importanţa şi rolul, multe probleme – precum bombele atomice şi toate lucrurile de acest
gen care au fost create ar putea fi soluţionate, prin direcţionarea lor spre un scop pozitiv,
folosindu-le pentru distrugerea forţelor negative – nu a celor pozitive şi folosindu-le, de
asemenea, pentru a proteja şi pentru a hrăni viaţa oamenilor. Aceleaşi arme pot fi folosite şi în
scopuri greşite. Dar, folosite în scopuri corecte, ele pot servi munca lui Dumnezeu.

Tot ce e creat de fiinţele umane poate părea un instrument de distrugere, însă dacă oamenii îşi
folosesc înţelepciunea, vor descoperi că toate aceste invenţii care le-au fost insuflate de către
Inconştient, sunt menite să servească munca lui Dumnezeu. Toate cercetările ştiinţifice, tot ceea
ce s-a realizat până acum, toate instrumentele pe care le-aţi creat au scopul de a-I servi lui
Dumnezeu. Într-un fel, putem spune că fiinţele umane au muncit ca să creeze metode şi
instrumente, precum instituţiile sociale, economice, politice, pentru propăşirea mecanismului
muncii Divine. Inconştientul a lucrat prin fiinţele umane. Dacă aceste instituţii sunt orientate
spre scopul corect al activităţii lor, şi nu spre scopuri diabolice, se pot uni pentru a realiza munca
lui Dumnezeu.

De pildă, în Orient oamenii cred că Dumnezeu a creat acest frumos corp, iar fiinţelor umane le
revine sarcina să creeze haine minunate, artistice, ca să sporească frumuseţea creaţiei Sale, să
glorifice frumuseţea a ceea ce a creat El şi să respecte frumuseţea a ceea ce El a creat. Asta s-a

1/9
întâmplat în multe sfere ale vieţii, ale activităţii umane, şi ar fi trebuit să se întâmple în toate,
dacă oamenii şi-ar fi folosit înţelepciunea. E foarte important să fie înţeleasă problema
cunoaşterii despre care am vorbit înainte. Cunoaşterea care fusese interzisă pe vremea lui
Adam şi Eva a fost foarte greu de înţeles de către fiinţele umane. Dumnezeu a creat pentru
prima dată fiinţe umane ce erau diferite de fiinţele cereşti, care erau perfecte. El a vrut să vadă
dacă aceste fiinţe umane erau în stare să se dezvolte la nivelul speciei, al conştiinţei şi al
inocenţei şi dacă ar fi putut să-şi primească Realizarea Sinelui. Dar a fost un experiment, iar
fiinţele umane L-au dezamăgit atunci pe Dumnezeu, pentru că au ascultat de încurajări josnice,
de imbolduri josnice. Astfel au greşit şi şi-au pierdut inocenţa. Iar pierderea inocenţei a fost
primul păcat comis, iar acel păcat a luat o întorsătură diferită pentru fiinţele umane. Acea
cunoaştere, cum am spus, nu era o cunoaştere adevărată. Era avidya, o cunoaştere artificială,
cunoaşterea prin care spunem „eu sunt ceva”, „eu sunt cel care face” – egoul. Până la nivel
animal nu exista ego; apoi egoul a început să crească.

Am putea spune că acesta a fost începutul păcatului originar, potrivit căruia: „Eu sunt ceva. Eu
fac ceva. Eu sunt cel care face.” În regulă? Aşa că Dumnezeu a spus: „Să vedem, să vedem cât de
curajoşi sunt, şi să hotărască singuri.” Aşa că planurile s-au schimbat. Acum trebuia să se creadă
că pe acest pământ avem nevoie de Încarnări care să-i ajute pe oameni, să-i călăuzească, să-i
aducă pe calea de mijloc, să le dea înţelegerea corectă a dharmei, astfel încât să păstreze
echilibrul. Dar de fiecare dată, acest „eu” refuza să accepte echilibrul. Iar acest „eu” se
îndepărtează foarte mult de realitate. Chiar şi astăzi, când urmăm Sahaja Yoga, văd că oamenii
nu cresc foarte repede. Datorită acestui „eu” au întrebări, au îndoieli, au probleme. Din cauza
păcatului originar oamenii nu cresc foarte repede. Pentru că: „Eu sunt unic, eu sunt liber. De ce
aşa? De ce altfel?“. Cine sunteţi voi să puneţi întrebări? Cine v-a creat? V-aţi creat singuri? Ce-aţi
făcut pentru a deveni fiinţe umane? De ce acest comportament egoist faţă de Dumnezeu: „De ce
ne-a creat Dumnezeu? De ce s-a întâmplat asta?” Cine sunteţi voi să puneţi întrebări? Dar asta e,
întrebările continuă să curgă şi astfel de oameni sunt foarte periculoşi pentru Sahaja Yoga. Dacă
e să vină la puja sunt îngrijorată, nu pentru că ar putea aduce vreun prejudiciu pujei, ci pentru că
am putea să-i pierdem de tot. Astfel de oameni egoişti şi proşti se pierd. Ca Mamă am doar
dragoste şi compasiune pentru aceşti oameni şi sunt tristă gândindu-mă că ar putea fi salvaţi,
dar îi trage în jos mintea care pune tot timpul întrebări. Acesta este păcatul originar
fundamental pe care fiinţele umane l-au comis. În afară de asta, mai e şi problema că am
evoluat de la stadiul animal la stadiul actual. Aşa că în noi există condiţionări animalice violente.

Apoi resimţim şi alte condiţionări care ne-au fost create, de-a lungul istoriei, de acelaşi „domn
eu”, care a pus bazele instituţiilor, care a început să organizeze religiile. De pildă creştinismul.
Christos a venit aici pentru a vă distruge egoul. Dar, dimpotrivă, oamenii şi-au construit un mare
ego de pe urma acestui fapt. Există Sahaja Yoghini care cred că Sahaja Yoga e o Sahaja Yoga
creştină sau o Sahaja Yoga hindusă. Acest fapt încă persistă, încă persistă că e o Sahaja Yoga
creştină. Pentru creştini, Sahaja Yoga trebuie să fie creştină; pentru hinduşi trebuie să fie
hindusă; pentru musulmani trebuie să fie musulmană, trebuie să aibă legătură cu islamul,
pentru că nu pot scăpa de propriile condiţionări, astfel că Sahaja Yoga trebuie să aibă legătură cu
2/9
asta, trebuie să explice tot ce se întâmplă în religia lor. Vedeţi, nu pot ieşi din asta. Ar putea fi o
Sahaja Yoga catolică sau o Sahaja Yoga protestantă. S-ar putea merge şi mai departe. Vedeţi, se
continuă tot aşa. Astfel că voi reduceţi Sahaja Yoga la propriile voastre categorii, o înghesuiţi în
potirele voastre minuscule. Dar e exact invers. Sahaja Yoga e oceanul, e universală, e Maha
Yoga. Nu e menită creştinilor, hinduşilor, musulmanilor, nu e menită fiinţelor umane ca atare. Aţi
auzit de animale creştine, hinduse, musulmane? Toate aceste idei, cum că suntem creştini,
hinduşi, musulmani, toate s-au născut numai datorită păcatului originar. În Sahaja Yoga trebuie
să înţelegem că orice fluviu, fie că este Gange sau Yamuna, fie că e Tamisa ori Dunărea, oricare,
toate se varsă în acelaşi ocean şi devin oceanul. Se spune că atunci când toate fluviile se varsă în
Gange ele se numesc surasari, ceea ce înseamnă „râul lui Dumnezeu”. Oamenii nu le mai dau
diferitele nume ale afluenţilor care s-au unit. În acelaşi fel, Sahaja Yoga este oceanul. Nu puteţi
să-i daţi un nume. Nu încercaţi s-o identificaţi cu alte lucruri. Dacă începeţi să faceţi asta, atunci
mintea voastră devine acel potir minuscul. Mai mult, dacă proveniţi din religii organizate, e
foarte important să înţelegeţi că ele vă fac potirele şi mai mici, nu le dizolvă. Dacă e vorba despre
o religie neinstituţionalizată, atunci e un potir de lut care se poate dizolva în ocean. Dar dacă e
un potir solid, de porţelan – Meissen – dizolvarea e imposibilă. Atunci aderaţi la toate aceste
condiţionări, la acea duritate şi e foarte dificil. E nevoie să aveţi tot timpul o călăuză precum
Christos sau Mohamed sau Zoroastru sau cineva ca ei.

Dar acum călăuza este propriul vostru Spirit, care e nelimitat, deci nu e nevoie să mai depindeţi
de nimeni. Sunt cu toţii în interiorul vostru, sunt parte integrantă din voi. Dar faptul că vă agăţaţi
de una din aceste Încarnari e semn că nu creşteţi. Ştiţi că în interiorul vostru se află toate aceste
Încarnări. Îl aveţi pe Shri Krishna trezit în voi, îl aveţi pe Christos în voi, îl aveţi pe Ganesha în voi,
îl aveţi pe Brahmadeva în voi, îl aveţi pe Mohamed în voi. Îi aveţi pe toţi, pe Moise, toţi sunt în voi.
Deci cum vă puteţi identifica doar cu unul din ei? Motivul e acela că încă sunteţi condiţionaţi şi
încercaţi să raportaţi totul la propriile voastre condiţionări. Aşadar încercaţi să aduceţi totul
astfel încât să nu existe nicio condiţionare. Putem vedea că propriile condiţionări acţionează mai
grav în felul nostru de-a fi, pentru că, fiinţe umane fiind, avem obiceiul să formăm grupuri
închise; chiar dacă e vorba de „noi”, mai întâi închidem propria persoană ca „eu”. „Eu sunt X, Y,
Z”. Apoi formăm grupuri, de pildă clubul: „Noi folosim cuţitul şi furculiţa.” Se pot forma grupuri în
care oamenii folosesc tacâmurile într-un fel şi alte grupuri în care se folosesc tacâmurile în alt
fel. Vedeţi, lucrurile se petrec aşa la nesfârşit, fiinţele umane formează grupuri după criterii
stupide. Nu-i nimic, folosiţi tacâmurile cum doriţi, nu contează. Mâncaţi aceeaşi mâncare, se
digeră în acelaşi fel, totul funcţionează la fel. Dar în ceea ce priveşte lucrurile exterioare, atunci
când vine vorba de activităţile umane, ei folosesc tacâmurile în diferite moduri: unii îşi vor folosi
mâinile, degetele, alţii vor folosi, mai ştiu eu, pumnale. Nu ştiu cât departe pot merge. Aşa stau
lucrurile. În orice fac, în orice activitate, fiinţele umane simt nevoia să creeze un circuit închis:
„Noi aşa facem, ei aşa fac” – fiecare cu propriul stil.

A forma grupuri e lucrul cel mai rău şi este împotriva legilor firii. Puteţi fi deosebiţi în ceea ce
priveşte înfăţişarea voastră, în ceea ce priveşte culoarea părului, a ochilor Dumnezeu v-a creat
astfel. Dar toate celelalte lucruri pe care voi le-aţi creat sunt moarte. Niciunul dintre obiceiurile
3/9
de grup pe care voi le-aţi creat n-are absolut nicio valoare. Ele sunt ceva mitic. Nu e nimic
adevărat în ele, nimic ce ar merita apreciat. E doar un mit! Înţelegeţi deci că nu există o Sahaja
Yoga creştină, o Sahaja Yoga protestantă sau o Sahaja Yoga catolică. Cred că, la nivel foarte
subtil, când oamenii vorbesc despre colectivitate, ei nu înţeleg de fapt că nu suntem colectivi cu
adevărat, pentru că suntem ataşaţi de atât de multe lucruri, precum condiţionările faptelor
noastre. Acest lucru se poate întâmpla în Elveţia, poate fi în Austria sau poate fi în Roma sau în
India, oriunde. E necesar să scăpăm de aceste condiţionări. Trebuie să fim conştienţi că suntem
fiinţe umane create de Dumnezeu, şi ceea ce este în interior e adevărat – singurul lucru creat de
El şi e unicul lucru care trebuie să fim; restul sunt doar condiţionări de care ar trebui să scăpăm.
Totul e complementar. De aici învăţaţi ceva, de acolo învăţaţi ceva, fiecare lucru are ceva din care
putem învăţa şi înţelege. Şi nimic nu poate fi considerat de unii superior sau inferior. Dar
desigur, atunci când acest ego s-a dezvoltat şi când păcatul originar s-a făcut simţit mai mult,
fiinţele umane şi-au putut crea mai multe condiţionări. Fireşte, condiţionările sunt mai
puternice.

Sau în anumite locuri sau unde, să spunem, nu le-a păsat deloc de religie sau de Dumnezeu şi au
rămas aşa, ca în Africa sau în alte părţi. E posibil ca aceste condiţionări să fi fost create de alte
forţe, numite adibhautik, adică cele care s-au format din ceea ce Dumnezeu a creat. De pildă,
sunt persoane care dacă văd Luna se tem de ea, dacă văd copaci, se tem de ei. Este un fel de
idee mitică despre natura însăşi. Vedeţi, deci, sunt două moduri de abordare. Pe de o parte se
creează idei mitice despre natură, latura mitică a naturii numită adibhautik, şi pe de altă parte
adidaivik – idei mitice despre ceea ce oamenii pot realiza, cum că sunt Dumnezeu, sunt devas, şi
doresc să creeze, pentru că: „Eu sunt cutare şi cutare lucru.” Deci există două tipuri de
condiţionări, iar în aceste timpuri moderne e un lucru atât de confuz, încât nici nu mai ştiu cum
acţionează. Spre exemplu, zilele trecute mergeam pe lângă un cimitir şi am fost uimită că, deşi
era un cimitir, blocajul se simţea pe Swadhishthan drept. Aşa că am spus: „Se pare că toţi bhoots
sunt în acţiune acum, pentru că altfel nu-mi explic de ce se simte Swadhishthanul drept lângă un
cimitir.” Asta e singura explicaţie, că acum toţi aceşti bhoots acţionează, sau poate că s-au
născut din nou, vedeţi. Se poate să fi murit de sute de ori, să fi fost de sute de ori în morminte,
dar acum toate sunt goale şi acţionează. Sau poate că înşişi aceşti bhoots sunt activi, ei nu mai
sunt acolo în morminte, au dispărut, e posibil. Aşa că acum noi trebuie să judecăm după vibraţii,
şi nu prin mental sau prin modul de a gândi şi a înţelege al creierului nostru. Nu puteţi înţelege
Sahaja Yoga punând întrebări sau vorbind prea mult despre asta. În Sahaja Yoga e necesar să
aveţi starea de supraconştiinţă, în care să primiţi vibraţiile, în care să simţiţi vibraţiile şi să fiţi pe
aceeaşi lungime de undă cu ele.

Dacă încă mai persistă atacul egoului, dacă omul mai pune întrebări despre Sahaja Yoga şi dacă
are o părere grozavă despre sine, e mai bine să nu vină la puja, să nu vină la puja! E mai bine
pentru el. E mai bine ca o astfel de persoană, care mai are îndoieli, să nu vină la puja. Pentru că
puja este menită doar acelora care au atins starea conştiinţei care se numeşte Nirvikalpa, acolo
unde nu mai există vikalpa, nu mai există nicio îndoială a minţii. Dacă mai există îndoieli în
mintea voastră, înseamnă că mintea este încă foarte puternică şi o să vă tragă în jos. Aşadar, e
4/9
bine ca înainte de începerea pujei să spuneţi minţii voastre să tacă. Spuneţi-i mentalului vostru:
„Taci! Acum trebuie să cresc spiritual şi să primesc binecuvântările Divinului. Aşa că taci, pentru
că dacă tu nu taci, eu nu mă pot înălţa.” V-am spus de multe ori că e ca un măgar, mintea e ca un
măgar. Dacă mergeţi în spatele măgarului, vă loveşte, vă spune că sunteţi persoana cea mai rea,
cea mai negativă, vă cuprinde un sentiment de autocompătimire. Dacă mergeţi în faţa
măgarului, vă pune urechi de măgar ca un ego, vedeţi? Puteţi merge oriunde vreţi, puteţi face
orice vreţi: „Ce-i rău în asta?” Nu vă controlează. Dacă încălecaţi măgarul, el se amuză pe seama
voastră să vadă cum vă descurcaţi.

Deci dacă-i permiteţi minţii să meargă ici şi colo, prin ochi sau prin atenţia voastră, prin limbă
sau prin simţuri, ea va spune: „În regulă”. El va mânca iarba de pe margini, nu va merge mai
departe. Merge în partea asta, mănâncă ceva iarbă, merge dincolo. Sahaja Yoghin: Aş putea
acum, pe măsură ce vorbiţi, să traduc repede în franceză pentru cei care nu înţeleg engleza?

Shri Mataji: Oh, vrei să traduci tot?

Sahaja Yoghin: Pot traduce în două minute.

Shri Mataji: Cred că e mai bine, Gregoire, să traduci mai târziu, pentru că acum totul se leagă,
bine? Deci să revenim la măgar. Măgarul vrea să mănânce iarbă. Ştie că n-aveţi nimic împotrivă.
Bun, merge şi mănâncă iarbă şi tot felul de mizerii şi gunoaie şi ce-o mai fi. Mănâncă tot ce-i
permiteţi, toate lucrurile murdare, toate gândurile murdare, toate gândurile josnice, orice, fără a
pune întrebări. Vedeţi, doar la Sahaja Yoga vin şi pun întrebări, dar nu atunci când trebuie să
înghită murdării şi josnicii şi lucruri neauspicioase şi păcătoase. Atunci nu întreabă nimic. Atunci
spun doar: „Ce nu-i bine?” Dar pun întrebări când e vorba de Sahaja Yoga, care este lucrul cel
mai sfânt din cele sfinte, cel mai măreţ dintre toate, unde vi se deschid uşile. În felul acesta
primiţi, altfel nu, şi nu e pentru toţi. Apa cu care îmi spălaţi Picioarele este ambrozia, este thirta,
care le era interzisă chiar şi doctorilor din vechime. Vaidyas-ilor nu le era permisă, erau nevoiţi
să lupte pentru ea. Doar zeilor le era permis s-o bea. Doar zeilor le era permis s-o bea. Iar astăzi
voi sunteţi puşi la acelaşi nivel cu zeii. Dar vă puteţi asuma asta? Meritaţi acest lucru? Sau încă
mai aveţi întrebări, încă mai aveţi probleme? Atunci e mai bine să nu vi se permită. Este un lucru
excepţional că vi se permite să gustaţi această ambrozie. Dacă citiţi Devi Purana Bhagavatam,
veţi afla că le era interzis acest lucru.

Deci, adevărul e că mintea acţionează ca un măgar. Iar dacă măgarul îşi cunoaşte călăreţul, care-
şi ştie drumul şi ştie cum să-şi controleze mintea şi ştie unde trebuie să meargă, acelaşi măgar,
aceleaşi instrumente, aceleaşi instituţii, acelaşi lucruri care vă înconjoară, vă poartă spre ţintă cu
o viteză mult mai mare şi mult mai uşor. Aşa că spuneţi-i astăzi minţii voastre că v-aţi săturat de
jocurile ei. Vrem să ajungem acolo, în Împărăţia lui Dumnezeu. Spuneţi-i asta minţii voastre.
Spuneţi-i! E important. Asta e mintea care v-a târât în atâtea! Ea v-a dat toată murdăria şi josnicia
şi toate celelalte. Aşa că spuneţi-i. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Aşadar, legat de cele de mai
sus, trebuie să dobândim inocenţa în interiorul nostru şi să simţim inocenţa lui Virata. Problema
cu Ganesha Virata – sau îl putem numi Virata Ganesha – e că în Virata trebuie să simţim
5/9
inocenţa, ca să devenim inocenţi; păcatele noastre sunt spălate, iar noi suntem purificaţi prin
inocenţă, astfel încât acest „eu” dispare, păcatul originar dispare, iar noi devenim acea fiinţă
minunată – copilul mândru al lui Dumnezeu, apogeul creaţiei Sale. Dumnezeu să vă
binecuvânteze! Acum poţi traduce, Gregoire, e în regulă. Poţi traduce. Ştiu că e mult, dar am
observat uneori că dacă există întreruperi…

Sahaja Yoghin: Îmi pare rău, Mamă, n-ar fi trebuit să vă întrerup.

Shri Mataji: Nu-i nimic, nu e nicio problemă. Poţi să repeţi, iar în acest context vei putea să… –
vorbind încet astfel încât în mod spontan să spui ceva tot timpul. Merge aşa? Să repeţi? Astfel vei
avea o corectă…

Sahaja Yoghin: Mă gândeam: trei minute pentru francezi şi trei minute pentru italieni într-o
traducere foarte concisă.

Shri Mataji: Poţi?

Sahaja Yoghin: Da, pot.

Shri Mataji: În regulă. Mulţi oameni mă întreabă – chiar şi înainte mi s-a întâmplat: „Mamă, de ce
am devenit aşa? De ce nu ne-a făcut Dumnezeu conştienţi de noi înşine, fără să mai facem
aceste greşeli? De ce a trebuit să trecem prin acest cerc vicios?” Atunci n-am vrut să spun că aţi
comis păcatul originar, că n-aţi dat ascultare Divinului.

Altfel lucrurile ar fi decurs în alt mod, n-ar mai fi fost tărăgănate. Pentru că dacă le spui asta,
atunci li se întâmplă altceva, ei trec pe stânga şi încep să se simtă vinovaţi pentru păcatul
originar, vedeţi. Aşa că e nevoie să sărim de la ego la chestiunea păcatului originar. Însă partea
asta voi o ocoliţi, se poate spune că la început evoluţia n-ar fi putut avea loc fără această
libertate care vi s-a dat, vedeţi, această libertate a fost mai întâi experimentată, vi se dăduse
libertatea, trăiaţi într-un loc frumos, în Grădina Raiului, sub protecţia absolută a lui Dumnezeu,
totul era foarte frumos, minunat am putea spune. Nimic nu lipsea acolo. Dar în ciuda acestui
fapt, vedeţi, atunci când fiinţele umane aveau libertate, tocmai libertatea urma să fie testată, au
început să facă tot felul de lucruri mârşave. Şi de aceea Dumnezeu a fost nevoit să schimbe
toate planurile, pentru că oamenii erau atraşi de aceste lucruri josnice, în ciuda binecuvântărilor
pe care le primiseră. Toată ura, putem spune, toate instinctele animalice, putem spune,
constituiau, încă, o atracţie pentru fiinţele umane, ceea ce era lucrul cel mai surprinzător. Iar
când s-au întâmplat astfel de lucruri, fireşte că libertatea însăşi a fost pusă la încercare. Iar
încercarea a fost crearea fiinţelor umane. Dar dacă le spui toate astea, dacă le spui că problema
a constituit-o de fapt doar păcatul originar, ei vor replica: „Oh, Doamne, de ce ai creat păcatul
originar?” Deci e mai bine să le spui că era inevitabil pentru procesul evolutiv ca libertatea să le
fie pusă la încercare, pentru că, dacă e să obţină libertatea absolută, trebuie să-şi dea seama mai
întâi dacă-i pot face faţă sau nu. Şi se pare că a fost nevoie de mulţi ani ca fiinţele umane să
crească întru ea, să înţeleagă că omul nu poate suporta nimic. Nu poate suporta libertatea, nu
poate suporta banii, nu poate suporta poziţia socială, nu poate suporta confortul, nu poate
6/9
suporta nimic. Şi acest lucru l-am observat şi în Sahaja Yoga: când oamenii dau de confort, devin
dependenţi de el. Când sunt binecuvântaţi cu bunăstare materială, oamenii se comportă ca şi
când ar fi din nou în Grădina Raiului, şi când se întâmplă asta, vă întoarceţi la nivelul la care v-aţi
aflat atunci. Nu e bine. Înţelegeţi că trebuie să fiţi măreţi, trebuie să stăpâniţi toate acestea.
Nimic nu e important, nimic nu e important, doar Spiritul e important. Doar atunci puteţi ieşi
din… şi asta poate fi o tentaţie pentru voi.

Toate binecuvântările care vi se dau sunt tentaţii. Trebuie să fiţi pregătiţi. Nimic nu e mai
important decât Spiritul, vedeţi. Suntem pregătiţi pentru orice, ca să obţinem Spiritul. Nu ne
gândim la cât de multe binecuvântări primim sau la altceva. Ceea ce dorim este libertatea
Spiritului care nu tânjeşte după nimic, nu tânjeşte după lucruri materiale. Deci veţi fi ca o lampă
care dă lumină, fără ca luminii să-i pese de lampă. Fie că lampa e din aur, din argint sau altceva,
chiar dacă e făcută din noroi, ea dă lumină. Asta trebuie să obţină Sahaja Yoghinii, să înţeleagă,
pentru că acesta e un nivel foarte dificil, la care văd că oamenii regresează. Aşadar acum e
nevoie să devenim umili. Să spuneţi: „N-am ştiut nimic până acum, Mamă. Trebuie să am
cunoaşterea.” Pentru că asta e cunoaşterea rădăcinilor, pe care voi n-o aveţi. E o cunoaştere
nouă pentru voi. Cum să puneţi întrebări? Nu ştiţi nimic. Trebuie să dobândiţi cunoaşterea
rădăcinilor. Deveniţi, deci, umili şi doar atunci primiţi binecuvântările acestei noi etape din
evoluţia voastră. Aceasta este creşterea interioară, Antar Yoga. Până când nu deveniţi umili, n-o
să meargă. Trebuie să deveniţi umili, pentru că atunci când puneţi întrebări, egoul este cel care
întreabă. Deveniţi aşadar umili, pentru a dezvolta această cunoaştere a rădăcinilor. E
surprinzător că doar în India s-a căutat această cunoaştere, iar oamenii au devenit foarte
profunzi. De aceea a fost nevoie ca toţi să vină în India. Chiar şi Christos a venit în India să vadă
pe ce căi merg căutătorii, să-i sprijine, să-i ajute.

Deci e important să se dobândească această cunoaştere a rădăcinilor în zonele în care e mai


uşor. E mai uşor acolo unde rădăcinile au rămas intacte, şi o astfel de ţară este India, unde
oamenii căutau această cunoaştere. Dar când au început să se dezvolte în exterior, au devenit
proşti şi nebuni; iar când îi privim, vedem că sunt superficiali. Dar nu vedem ce muncă
extraordinară au făcut aceşti căutători în India, extraordinară. Gândiţi-vă doar la unul, şi e
suficient ca să aveţi o idee foarte clară despre Sahaja Yoga. Luaţi o persoană simplă, o persoană
foarte simplă precum Sai Nath, care era, aparent, un om foarte simplu, dar avea un imens ocean
de cunoaştere. El nu avea şcoală sau aşa ceva. Nimeni nu ştie unde s-a născut, ce s-a întâmplat,
de unde a venit şi unde a trăit şi cum a ajuns la acea vârstă. Nimeni nu cunoaşte trecutul lui. Sau
puteţi să-l luaţi pe Adi Shankaracharya sau pe Kabira sau pe oricare altul. De exemplu puteţi să-l
luaţi pe Machindranath. Dacă citiţi despre Machindranath nu înţelegeţi, credeţi că vorbeşte
despre o cunoaştere misterioasă. E o muncă extaordinară cea pe care au făcut-o! Au cercetat
stânga şi dreapta, făcând tot felul de experimente. Dacă vedeţi cărţile pe care le-au scris despre
Navnath, cele nouă Nathas-uri, şi despre viaţa lui Machindranath. Machindranath a ajuns la o
mare profunzime şi a aflat atât de multe despre locurile în care femeile erau conducătorii. Cred
că a fost în Belgia, unde femeile erau conducătorii, iar soţii erau ca nişte legume; şi a descoperit
multe alte lucruri, şi apoi ce s-a mai întâmplat, cum a încercat să îndrepte lucrurile acelea.
7/9
Vedeţi, e vorba de mişcarea înspre altă direcţie, spre rădăcini; cum aceste rădăcini au dat
naştere la asemenea copaci oribili în diferite locuri, şi astfel a îndreptat el lucrurile. A le înţelege
munca e un lucru simbolic; trebuie să fii într-adevăr foarte profund şi foarte pătrunzător, dar
mintea umană nu e pregătită încă să vadă ce muncă uriaşă au făcut. E imposibil s-o vedeţi. De
exemplu, dacă vedeţi descrierile lui Adi Shankaracharya sau ale lui Markandeya despre Mama
voastră, e uimitor cum a văzut amănunte atât de mici şi din ce unghiuri. Şi toate aceste
particularităţi ale Mamei le-a văzut el, ca un copil foarte apropiat mamei. Asta înseamnă că
inocenţa era completă şi perfectă. Altfel n-ar fi putut să vadă toate acele lucruri pe care le-au
văzut, toate acele detalii ca de exemplu cele trei cute ale Mamei. Cum ar putea cineva să vadă?
Doar copiii pot vedea cele trei cute ale Mamei, faptul că Mama are trei cute pe corpul ei. Doar un
copil poate vedea. E extraordinar, vă spun că e extraordinară inocenţa lor, pătrunderea lor şi
curajul lor. E nevoie de foarte mult curaj pentru a ajunge atât de pătrunzător. Aşadar inocenţa e
lucrul pe care trebuie să-l obţinem în primul rând. Dar n-ar trebui să fie prin Christos sau prin
Ganesha. Ar trebui s-o aveţi voi. Asta înseamnă că voi sunteţi inocenţa. Nu trebuie să spuneţi
asta, nu trebuie s-o obţineţi prin cineva. Voi sunteţi asta, o puteţi avea în mod direct. Acea
abordare e pentru oamenii care nu sunt Realizaţi, e pentru proşti, pentru cei care n-o pot obţine
direct. Voi o puteţi obţine direct cu toţii. Aceasta e binecuvântarea voastră, acesta e cel mai mare
lucru: că puteţi s-o obţineţi cu toţii.

Dar trebuie să atingeţi acel nivel de inocenţă, la care deveniţi atât de subtili, atât de sukshma,
deoarece inocenţa e cel mai subtil lucru, prin care intraţi în toate sferele, ca să aveţi cunoaşterea
rădăcinilor, cunoaşterea Copacului Vieţii. Ea nu este pentru oameni proşti, egoişti sau fără sens.
Ei devin rakshasas, vă spun eu, ei sunt rakshasas. Prin urmare nu mergem pe direcţia lor, ci
trebuie să mergem în direcţia opusă. Aşadar, trebuie să deveniţi umili în interior şi să încercaţi să
treziţi inocenţa voastră, acea inocenţă sfântă care e pavitra, inocenţa din interiorul vostru. Veţi fi
surprinşi, că în limba sankrită, nu există cuvânt pentru inocenţă. Deoarece pentru ei tot ce e
sfânt şi auspicios se găseşte în interior. Nu există un cuvânt anume pentru inocenţă, deoarece ei
nu cred că poate exista inocenţă în aer pur şi simplu. Ea trebuie să se găsească în interior,
asemenea unui vas care nu poate conţine apă decât în interior. Deci nici ei nu pot să gândească,
cum nici noi nu putem, că apa ar putea atârna undeva în aer. Trebuie să existe un recipient
pentru ea. Deci ei spun: „timp auspicios”, „persoană auspicioasă” sau „lucru auspicios”, „noapte
auspicioasă”, „zi auspicioasă”. Totul e conţinut într-un recipient, ceva ca un recipient. Recipientul
care poate avea inocenţă. Deci auspiciozitatea. Din nou, cuvântul „auspicios” este un adjectiv. Nu
există ceva de genul, să zicem, inocenţă solidă, shubbha. Shubbha e şi el un adjectiv, nu există
niciun substantiv pentru inocenţă. „Inocent” poate exista, dar „inocenţa” de una singură nu
există pentru ei, deoarece e un lucru prea subtil, iar noi trebuie să devenim la fel de subtili.
Pentru că ea există în tot ce e inocent. E o idee mai amplă, este ideea mai amplă de Virat
Ganesha. De vreme ce el se află în tot Virata, cum poţi să-l limitezi spunând că este inocenţa. E
atât de subtil, prea subtil pentru a fi un substantiv, prea subtil. Şi trebuie să deveniţi acel „subtil”.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

8/9
Puteţi să începeţi să-mi spălaţi Picioarele. În primul rând, ceea ce putem face e ca cei care nu mi-
au spălat până acum Picioarele să ridice mâna… Nu le-a spălat? În regulă, vino. Acestea sunt cele
21 de nume, acestea sunt cele 21 de nume ale lui Shri Vishnu care reprezintă aspectul evoluţiei
voastre, al dharmei voastre. Mai întâi menţinerea şi apoi evoluţia. Acesta este Tatăl în interiorul
vostru. Şi pentru că mai întâi sunteţi în căutarea evoluţiei, invocăm cele 21 de puteri, 21 de
puteri ale acestui aspect patern al lui Dumnezeu. 21 de puteri. Acestea sunt cele 21 de nume
care reprezintă cele 21 de puteri ale evoluţiei noastre interioare. Canalul Sushumna are 21 de
puteri. Puteţi să traduceţi, în franceză e mai bine. Vishnu. Vishnu, este puterea lui Vishnu sau,
putem spune, Narayana. Vishnu este Tatăl. Krita Yuga. Aceasta este Krita Yuga. Krita înseamnă
atunci când va fi eficient, momentul în care va avea efect. Lucrarea va avea loc. Aceasta este
yuga: timpurile în care va avea loc. Krita Yuga. Acesta este timpul special dintre Kali Yuga şi Satya
Yuga, Krita Yuga, când se vor înfăptui lucrurile, munca va fi făcută. Timpul renaşterii, când
mâinile voastre vor vorbi. Asta înseamnă. Vedeţi. Traduceţi. Krita Yuga. Kri înseamnă „a face” .
Vedeţi, svatojayate înseamnă „principiul”… voi treziţi principiul întregului univers, principiul
universului, iar pratye semnifică faptul că daţi experienţa acelui principiu, deci el e cel care
generează principiul şi de asemenea cel care vă dă experienţa. Pratye, pratye e experienţa care
dovedeşte, care dovedeşte existenţa voastră, vedeţi. Voi vă daţi propria pratye, ceea ce
înseamnă că vă daţi experienţa prin care se dovedeşte că existaţi. Ar trebui să fie „Tu eşti
Dumnezeu în om”, ar fi mai bine. Dumnezeu în om… el nu este om, în niciun caz. Cum puteţi să-l
numiţi aşa?

H.H. Shri Mataji Nirmala Devi

9/9