Cuprins

1. Noțiuni generale
2. Rolul imaginii de sine în carieră
3. Formarea imaginii de sine
4. Lipsa încrederii în sine = eșec
5. Cum îți crești încrederea în sine
6. Realizare şi afirmare de sine vs. Succes
7. Rolul comunicării în pozitivarea imaginii de sine
 1. Noțiuni generale
Imaginea de sine sau "cum ne vedem", se refera, asa cum se subintelege deja, la modul in care ne
percepem propriile noastre caracteristici fizice, emotionale, cognitive, sociale si spirituale.Modul in care
ne percepem depinde de gradul de autostima (autoapreciere, autorespect, autoacceptare) pe care il avem.
Astfel, daca ne acceptam pe noi insine, daca ne apreciem pentru ceea ce facem bine - aceasta contribuie la
autorespectul si increderea in sine - daca acceptam ca avem si slabiciuni fara sa ne criticam in permanenta
pentru ele - aceasta constituie baza tolerantei fata de sine si, implicit, fata de altii - putem trai confortabil
din punct de vedere emotional. Trebuie inteles ca este bine sa existe mereu un echilibru intre
autoapreciere si autocritica, nici una din cele doua extreme nefiind eficienta. Cel care se lauda prea mult
este, in cele din urma, persiflat sau chiar abandonat de catre ceilalti iar cel care se autocritica exagerat
provoaca celorlalti fie sentimente de mila, de vina, fie un sentiment de superioritate, atragand de la sine
alte critici. Pastrand pe cat posibil echilibrul intre o lauda de sine exagerata si o autocritica exagerata
putem contribui la igiena noastra sufleteasca.

2. Rolul imaginii de sine în carieră

Imaginea de sine este un factor cheie în obținerea unei cariere de succes. Pentru a ajunge in vârful
unei ierarhii, un candidat trebuie să prezinte anumite trasături care îi vor facilita urcarea treptelor pana la
nivelul dorit. Alegerea profesiei, motivația in munca, proiectele, dorintele si scopurile profesionale sunt
caracteristici care pot face diferenta intre cei care reusesc sa-si realizeze visurile si cei care esueaza. O
apreciere corecta a acestora ofera raspunsuri in privinta comportamentelor previzibile, a posibilitatilor si a
preferintelor, fapt ce va conduce la configurarea unui obiectiv cu mari sanse de realizare. Reprezentarea
pe care si-o face fiecare despre cine este, despre aspectele sale pozitive, dar si despre punctele slabe,
printr-o evaluare corecta, poate conduce la construirea unor expectante realiste care-l vor ajuta in
realizarea obiectivelor pe care si le propune. Imaginea de sine se creeaza prin raportarea la propriile
reusite si esecuri, in situatii similare, si prin imaginea globala pe care o are o persoana despre sine. O
imagine de sine pozitiva permite individului o gama mai larga de optiuni cu care sa jongleze, pentru ca
exista o viziune mai optimista si o dorinta mai puternica de a incerca. Este mult mai usor sa treci peste un
esec atunci cand crezi in sansele tale de reusita si cand stii ca te poti folosi de experientele prin care ai
trecut. Persoanele cu o imagine de sine pozitiva sunt motivate atat de reusite cat si de nereusite. Esecul
este vazut ca un ansamblu de factori care pot fi analizati si separat: se extrage ceea ce a fost constructiv,
se inlatura resturile nefolositoare, iar partile ramase sunt folosite ca fundament in conturarea unor premise
functionale. Motivatia si randamentul profesional sunt in stransa legatura cu satisfactia pe care o are
individul in legatura cu profesia aleasa, si-l ajuta la accesarea resurselor interne si externe in indeplinirea
scopului propus Persoanele cu o imagine de sine coerenta si pozitiva cred in sansa lor de reusita si, in
general, se indreapta spre profesii care le valorifica la maxim potentialul. Cand sunt cooptati in realizarea
unui proiect, se dedica trup si suflet, incurajandu-i pe cei din jur prin atitudinea lor increzatoare. Spre
deosebire de persoanele cu un nivel scazut al imaginii de sine, la care se remarca tendinta de a generaliza
esecul si de a se devaloriza, persoanele cu imagine de sine pozitiva nu permit un decalaj absurd intre
realitate si imaginatie. Astfel, ele nu percep nerealizarea unei etape dintr-un proces ca fiind esecul
intregului proiect. De asemenea, o nereusita nu atrage automat o invalidare ca profesionist, ci doar o
recalibrare pentru urmatorul obiectiv. Pentru a exista sustinere in plan real, dorinta de ascensiune
profesionala a unui individ trebuie sa se bazeze pe imagini cu suport in realitate, altfel, ramane un simplu
ideal fara forta motivanta daca nu corespunde realitatii. Aceasta calibrare in plan profesional, intre ceea ce
crede individul despre sine si ceea ce este, inseamna „constiinta propriei eficiente”. La fiecare individ
regasim un simt al competentei profesionale si o evaluare, cu plus sau cu minus, in functie de imaginea de
sine. Există un moment in fiecare activitate, cand individul isi pune problema competentei sale in
realizarea unei sarcini. Cand gandirea este pozitiva si se sprijina pe o imagine de sine puternica, individul
apeleaza la toate resursele sale pentru indeplinirea telului pe care si l-a propus. Daca exista constiinta
propriei eficiente intr-un domeniu, atunci va investi un efort mai mare si va trudi mai mult decat daca
autoaprecierea sa ar fi redusa si ar considera ca nu merita sa faca un efort, pentru ca oricum nu va ajunge
nicaieri. Desi cei mai multi au impresia ca succesul inseamna o reteta complicata care are la baza multe
ingrediente, de fapt important este ce credem despre propria persoana si ce sanse de reusita ne acordam
cand ne aflam în fața unei provocari.

3.Formarea imaginii de sine

Imaginea de sine este expresia concretizată a modului în care se vede o persoană sau se reprezintă pe
sine. Imaginea de sine se referă la perspectiva individuală asupra propriei personalităţi. Formarea
imaginii de sine constă în primul rînd într-o construcţie subiectivă şi implică trei aspecte:
importanţa părerii celorlalţi în construcţia acesteia;
elementele pe bază cărora se realizează percepţia celorlalţi;
masura în care conduita şi motivaţia influenţează crearea imaginii de sine.
În formarea imaginii de sine se parcurg mai multe etape:
eul , în viziunea propriei persoane care își realizează autoportretul din punctul de vedere al personalităţii
în ansamblu. Eul reprezintă imaginea pe care noi o considerăm definitorie pentru personalitatea noastră.
Ca o consecință a construcției propriei imagini de sine se formează şi aprecierea asupra acesteia: pozitivă
sau negativă.
celălalt, conștientizarea faptului că acesta realizează asupra noastră judecata ce are la bază modul în
care persoana noastră e percepută. Imaginea de sine nu corespunde întotdeauna cu imaginea pe care cei
din jur şi-o formează despre noi.
reflecţia eului asupra imaginii de sine din perspectiva corespondenţei sau necorespondenţei între aceasta
şi judecata celuilalt. Această apreciere poate declanşa sentimente pozitive sau negative. Aprecierea e
dependentă de tipul de personalitate si are consecinţe importante in privinţa integrării sociale.
Imaginea de sine se formează pe baza unor anumiţi factori:
raportarea persoanei la anumite grupuri sociale precum familia și cercul de prieteni apropiaţi sau grupul
de muncă, religios sau grupul organizației politice. Aceste grupuri exercită influențe diferite asupra
imaginii de sine.
pe baza teoriei cu privire la comparările sociale. Oamenii tind să se compare cu cei asemănători lor din
punct de vedere al imaginii. Oamenii recunosc intutitiv importanţa stimei de sine în ceea ce priveste
eficienţa şi sănătatea lor mintală - de aceea încearcă sa o mențină şi să o ridice. Fiecare persoană este
diferită de ceilalţi şi pricepută la ceva anume. O stimă de sine ridicată nu aduce nici un complex de
inferioritate, nici un complex de superioritate, lucrurile sunt… exact asa cum ar trebui sa fie, adica OK!
În primul rînd, fară să se compare cu ceilalţi, ci doar cu sine, şi fără să se autosaboteze prin convingeri
limitătoare sau să se învinuiască pentru aşteptări nerealiste sau lipsa de control asupra mediului exterior şi
a celorlalţi, persoana cu stima de sine ridicată consideră că este în general multumit/ă de sine. Da, este
exact multumită. Nici prea- prea. Nici foarte-foarte. Nu simte nevoia să demonstreze ceva, nu se agită
pentru a avea, a face sau a fi mai mult sau mai bine, pur și simplu se acceptă asa cum este, în întregime.
Respectul de sine, reuşeşte să se păstreze la un nivel suficient de puternic, indiferent de schimbările care
ar putea să apară. Respectul de sine, spre deosebire de stima de sine, este reflectarea gradului în care
sinele nu se autoapreciază, ci se îngrijeşte de necesităţile sinelui.
Stima de sine ridicată este dependentă de respectul de sine, pentru că primul lucru care scade în
intenstitate este stima de sine, care poate să fie dependentă de situașii
schimbatoare, dar respectul este ceva condiționat de credinţe, iar o persoana (auto)educată să-şi păstreze
respectul de sine în orice situaţie şi să continue să se îngrijească de toate aspectele sinelui (fizic, spiritual,
mental, psihic) nu va lăsa stima de sine să scadă atât de puternic încât să afecteze funcţionarea sinelui.
Respectul poate fi cerut de la ceilalți, poate fi impus, poate fi apărat, în funcţie de prezența stimei de sine
și a unei educaţii care să asigure o adaptare la mediul exterior. Respectul este ceva care ţine mai mult de
comportamentul vizibil în exterior și de anumite decizii în care o persoană trebuie să ţină cont de ea, mai
mult decît stima de sine, care este mai degrabă o stare.
Cunoaşterea de sine merge mână în mână cu încrederea în forţele proprii. Nu poţi avea încredere în tine
dacă nu te cunoşti. Dar ca să ajungi să te cunoşti, trebuie să fii sincer cu tine.
Noi, oamenii, avem plăcerea de a minţi şi de a fi minţiţi. De fiecare dată când ieşim din casă, ne punem
o mască. De multe ori m-am întrebat oare cum ar fi lumea, dacă fiecare şi-ar arăta adevărata faţă. Şi aşa
sunt puţini cei care îţi aruncă un zâmbet, fie el sincer sau fals.
Ca să ajungi să te cunoşti, trebuie să ajungi să-ţi vezi şi să-ţi accepţi şi defectele, nu doar calităţile.
Fiecare dintre noi avem părţi bune şi rele. Trăim cu ele, fie că vrem, fie că nu. Iar părţile rele nu le putem
ascunde sau masca la nesfârşit. Pentru că dacă încercăm să facem asta, la un moment dat, vor exploda.
Spunea cineva că ne naştem cu două animale în noi: unul bun şi unul rău. Va creşte şi se va dezvolta
animalul care va fi hrănit şi îngrijit mai mult. Însă nu putem să-l hrănim doar pe unul, iar pe celălalt să-l
ignorăm, deoarece se va revolta, va rupe lanţul, va evada şi va turba. Trebuie să hrănim constant şi
animalul rău din noi, însă mai puţin decât pe cel bun, dar astfel încât să nu se observe. Astfel, cu timpul,
el va deveni mai slab şi mai mic, iar cel bun va fi mai puternic şi mai mare.
Numai după ce ajungem să ne cunoaştem vom putea reuşi să credem în noi. Să credem că vom reuşi
orice ne propunem şi că orice se poate realiza. Iar asta se va întâmpla numai după ce ne alungăm
gândurile negative. Pentru că dacă mereu ne gândim că “nu se poate” sau “e prea târziu să…”, cu
siguranţă că aşa va fi.
Întotdeauna când îţi stabileşti o ţintă, priveşte deja dincolo de ea, ca şi cum ai fi depăşit-o. Apoi, cu
încredere în tine, ştiind cât de puternic eşti, vei reuşi să o atingi cu siguranţă.
Studiile arată că toți oamenii care au reușit să realizeze ceva cu adevărat măreț în viață, au în comun
o încredere în sine foarte puternică, care le-a permis să-și urmarească cu hotarâre visurile și să facă tot
ceea ce era necesar pentru a le duce la îndeplinire.
De fapt, încrederea în sine este un subiect atât de important și despre care ar fi atât de multe de spus,
încât Brian Tracy a creat un program special de 6 ore, “The Science of Self Confidence” (Știința
încrederii în sine) în care abordează doar acest subiect.
Unul din scopurile principale în viață ar trebui să îl reprezinte dezvoltarea încrederii în sine pâna la un
asemenea nivel, încât să devenim convinși că vom putea realiza orice ne propunem.
Degeaba vizualizăm toate lucrurile pe care dorim să le facem, locurile pe care vrem să le vizităm,
mașina pe care vrem să o conducem, dacă nu credem cu adevărat că putem realiza aceste lucruri,
vizualizarea este foarte importantă, însă mai important este modul în care ne simțim, sentimentele pe
care le trăim în momentul vizualizării, ori, dacă nu avem încredere că putem realiza ceea ce ne propunem,
este greu să trăim acele sentimente de bucurie și satisfacție asociate cu obținerea a ceea ce ne-am propus.
De exemplu, notați pe o foaie de hârtie răspunsul la următoarea întrebare: Care este lucrul la care ați
îndrazni să visați, dacă ați ști că ar fi imposibil să eșuați? Acest exercițiu este recomandat de Brian Tracy
în toate programele sale de dezvoltare personală. De fapt, nu notați doar un singur lucru, ci notați toate
lucrurile pe care ați dori să le faceți, dacă ați ști că veți avea succes și eșecul nu ar reprezenta o opțiune
pentru dumneavoastră.

4.Lipsa încrederii în sine = eșec

 Care sunt motivele pentru care nu aveți încă aceste lucruri la care visați? Ce vă ține în loc? Cu
siguranță unul dintre motivele principale îl reprezintă lipsa încrederii în sine. Probabil v-ați gândit de
mai multe ori la lucrurile pe care ați vrea să le faceți, însă de fiecare dată ați “ajuns la concluzia” că nu
puteți face aceste lucruri deoarece fie nu aveți suficienți bani, fie nu aveți cunoștințele necesare, sau poate
nu aveți relații, nu aveți timp, sau este imposibil de realizat așa ceva în România.
După cum vedeți, toate aceste motive au la bază lipsa încrederii în sine. De fapt, toate aceste motive
au apărut datorită faptului că nu aveți suficientă încredere în dumneavoastră.Thomas Edison este probabil
cel mai mare inventator din istorie, deți nu a avut parte decât de 3 luni de educație formală. Cu toate
acestea deține peste 1000 de patente în Statele Unite și multe altele în Marea Britanie, Franța și Germania.
Albert Einstein a fost dat afară de la scoală, Michael Jordan a fost exclus din echipa de basket a
liceului, Walt Disney a fost concediat deoarece nu avea imaginație și idei originale, Abraham Lincoln a
eșuat în afaceri de doua ori, și-a pierdut logodnica, a pierdut 8 alegeri și cu toate acestea a devenit
președintele Statelor Unite. Dupa cum puteți observa, toți acești oameni au avut de-a face cu probleme
mult mai dificile decât cele care vă țin pe dumneavoastră în loc, iar unul dintre factorii care au contribuit
la succesul lor îl reprezintă încrederea în sine.

5.Cum îți crești încrederea în sine

UNA DINTRE CELE MAI FRECVENTE probleme de care se izbește cineva de-a lungul vieții este
încrederea în sine. Mai precis, lipsa încrederii în sine și în propriile acțiuni.
De ce este încrederea în sine o calitate importantă? Care e problema daca nu ai încredere în tine? Cu ce
te afectează? Ei bine, experimente și studii psihologice, precum și realitatea de zi cu zi, ne arată că:
1. Oamenii care au rezultate au încredere crescută în sine
2. Oamenii care au încredere în sine aduc și rezultate.
Din toate caracteristicile oamenilor care au încredere în sine aceste două puncte apar mereu:
Încredere în sine > Rezultate . Rezultate > Încredere în sine
Cum pot să am încredere în mine? Cum pot să mișc lucrurile?
În cărți, pe internet găsim o mulțime de sfaturi pentru creșterea încrederii în sine, de exerciții, de
vizualizări, să te vezi făcând anumite lucruri în anumite situații, legat de proiecții etc.
Pe cât de simple sunt răspunsurile, pe atât de complicat sunt de pus în aplicare.
Unii oameni cred că încrederea în sine poate fi construită cu gîndire pozitivă sau afirmații pe care sa le
repeți dimineata, gen:
– Sunt cel mai tare din parcare!
– Am super multa incredere in mine!
– Sunt Superman!
În realitate, încrederea în sine se bazează pe competența, pe creșterea competenței care vine din faptul
ca îți pui niște obiective de atins, îți faci un plan de acțiune cu pași practici și te ții de acel plan ca să
atingi acele obiective. Cu cît ai mai multe rezultate, cu atît încrederea în sine crește.
Așadar, cum îți dezvolți încrederea în tine?
Am două vești pentru tine, una bună și una proastă.
Vestea bună este că poți să îți dezvolți încrederea în tine.
Vestea proastă este ca nu există soluții magice, de transformare peste noapte și trebuie să pui osul serios
la treabă.
I În primul rînd, trebuie sa ne auto-evaluăm.
Dacă încrederea în sine se bazează pe rezultate, primul pas presupune să te uiți la rezultatele pe care le ai
deja și pe care tu le subestimezi. Gîndește-te:
Ce ai tu de oferit?
Ce ai reușit să faci pîna acum?
Care sunt lucrurile de care ești mîndru că le-ai facut?
Care sunt succesele tale pînă acum, indiferent cît de mici?
Care sunt lucrurile la care te pricepi foarte bine?
Care sunt lucrurile la care ceilalti spun ca te pricepi?
Apoi, ia o foaie de hîrtie si notează-ți cele mai mari 10 realizări din viața ta de pînă acum. Fii mîndru de
ce ai realizat, chiar dacă lucrurile sunt banale în comparație cu ale altora.
II Încrederea in sine se obține, mai întîi, prin a începe să facem lucruri mărunte în fiecare zi.
Pune-ți un scop: de exemplu să scrii o carte. Începe prin a scrie în fiecare zi cîte un fragment, sau cîte
2000 de cuvinte din acea carte. Și așa în fiecare zi.
III Nu te opri aici. Accelearează și pune-ți obiective mai mari. Dupa ce ai văzut că te poți ține zilnic de
niște obiective mici, iar acestea îți aduc rezultate, iar rezultatele îți cresc încrederea în tine, pasul următor
este să te provoci pe tine însuți la lucruri mai mari decît pînă acum.
Gandește-te la ceva ce ți-ar îmbunătăți enorm viața daca ai reusi să-l duci pînă la capăt.
Gandește-te chiar la ceva “mai mare decît tine însuți”, la un obiectiv care atins, ar putea influența în
bine viețile a 10, 100, 1000 de oameni.
Împarte acel obiectiv în bucățele mici, zilnice. Apoi repetă procesul. Încrederea în sine se dezvoltă
zilnic pe masura ce ai rezultate. Nu uita asta.
De multe ori folosim expresia „ȋncredere fermă”, deci nu doar să avem ȋncredere ȋn noi, ci aceasta să
fie și fermă. Uneori ȋncrederea fermă ține de inconștient: nu știi în ce te bagi și acesta este motivul pentru
care reușești, pentru că dacă ai fi știut , n-ai fi avut atâta încredere fermă că vei reuși.
Una din funcțiile creerului nostru este de a anticipa unele lucruri, unele consecințe. Adică, dacă am fi
știut ȋn ce ne bagăm, ni-am fi făcut tot felul de ipoteze, o analiză a plusurilor și minusurilor și atunci lipsa
încrederii că vom reuși ne obligă să stăm pe loc din teama de a eșua: nu am ȋncredere, nu pot să merg mai
departe, nu pot să fac nimic.
Acesta este un alt sfat pentru a crește ȋncrederea ȋn sine, sa-i spunem așa: spiritul de aventuri. Te
apuci să faci un lucru, uneori acesta iese mai bine decit ți-ai fi imaginat și ȋți dă un impuls să mergi mai
departe. Einstein spunea că sunt lucruri imposibil de realizat până când vine cineva care nu știe acest
lucru și le realizează.
Un alt sfat este să nu dramatizăm consecințele. E bine să proiectăm o consecință, dar nu ȋntotdeauna.
Pentru că instinctul nostru de supraviețuire e astfel construit că tinde să ne arate mai degrabă consecințele
negative decȋt pe cele pozitive. . Aș zice așa: așteaptă-te la ce este mai bine, și pregătește-te pentru ce
este mai rău. Ce ȋnseamna asta? În primul rând trebuie să vedem care este cel mai rău lucru care ni s-ar
putea întâmpla într-o anumită situație și să ne gândim dacă suntem gata să-l acceptăm. De exempu: vrei
să investești 1000 euro ȋntr-o afacere. În cel mai rău caz, ești dispus sa pierzi aceasta sumă? Dacă creerul
tău acceptă acest lucru: la urma urmei ce sunt banii? Banii vin și se duc, atunci el ramȋne liber și se poate
focaliza spre „asteaptă-te la ce e mai bine”, spre a rezolva problemele și a merge mai departe. Daca nu
am luat această decizie internă, dacă creerul nostru rămâne agățat pe ideea că „aoleu, voi pierde 1000
euro!”, nu ne putem focaliza spre ce avem de făcut și lucrurile se agravează.
Deci, luăm în calcul că lucrurile ar putea să nu mergă, bifăm acest capitol, îl punem deoparte și nu mai
revenim la el. Dacă în mintea ta stăruie ideea „dacă pied, dacă pierd...”, evident că va scădea încrederea în
sine, nici nu poate fi vorba aici de incredere în sine. Însă în momentul în care urmezi o linie și cauți
dovezi, muncești, apar rezultate , te dezvolți, pui pasiune , nu mai vezi banii ca pe un scop, ci ca pe un
rezultat, te focalizezi pe lucrurile importante și încrederea vine mai mult ca un rezultat , nu ca și o
condiție de plecare. Dacă aștepți încrederea fermă la început , nu are cum să vină, este ca și cum ai vrea să
apară ceva din nimic, dintr-un lucru relativ imposibil. Deseori încrederea este efectul , nu este cauza și
practic ne sabotăm singuri.
Pînă la urmă totul depinde de cum ne manageram creerul.
Și nu în ultimul rînd, privește-te în oglindă și zâmbește.Te va ajuta asta? Poate. Dacă nu, cel puțin o să
vezi o persoană faină. Greșesc?

6.Realizare şi afirmare de sine vs. succes

Nevoia de realizare face parte dintre nevoile antropologice fundamentale, intrinseci naturii umane, este
definitorie pentru umanitatea noastră. Este nevoia de a vedea că iese ceva valabil din mâna ta, din mintea
ta, din munca ta, ceva la care îţi place (ţie) să priveşti şi să te gândeşti, ceva care aduce un plus, face o
diferenţă în viaţa ta şi, eventual, a altora.
Un mediu social care nu te lasă suficient de autonom încât să fii obligat, cel mai bine chiar din copilăria
mică, să produci tu însuţi, cu mintea şi cu corpul tău, lucruri variate, iar apoi să le priveşti, să le foloseşti,
să le analizezi, să spui ce îţi place la ele şi ce nu îţi place, să le îmbunătăţeşti etc., te condamnă la a nu şti
ce poţi şi ce îţi place de fapt, la a te simţi continuu nemotivat, nerealizat, neîmplinit, dependent de opiniile
şi atitudinile celorlalţi. Şi niciun test de aptitudini, interese, personalitate etc. nu poate
suplini exerciţiul, experienţa de realizare a sinelui.
Apoi, suntem fiinţe sociale, iar umanitatea noastră nu e posibilă decât în relaţie cu alţii şi avem o nevoie
fundamentală de afirmare şi confirmare, de a vedea că cei din jur ne recunosc valoarea, de a ne poziţiona
în comparaţie cu ei.
Însă afirmarea şi confirmarea nu înseamnă neapărat succes. Ele presupun relaţia noastră cu un grup, un
număr oarecare de persoane semnificative, în timp ce succesul are ca reper ceea ce este cunoscut şi
recunoscut la un moment dat ca valoare de un număr mare de indivizi cu sau fără semnificaţie sau / şi de
aceia care deţin (temporar) pârghiile puterii.
După părerea mea, goana după succes apare îndeosebi la aceia care nu produc ceva care să aibă cu
adevărat valoare pentru ei şi care au dificultăţi în a găsi un grup de persoane semnificative, unde să se
afirme şi să primească acele confirmări de care au nevoie. Foarte adesea, o familie în care nu ai găsit,
copil fiind, sau nu găseşti, ca adult, un cadru de afirmare şi confirmare te condamnă să alergi continuu
după succes. Un grup de muncă în care nu găseşti apreciere te determină să cauţi confirmarea în exterior.
Şi foarte adesea laudele şi aplauzele venite de la un număr oricât de mare de persoane fără semnificaţie
pentru tine nu-ţi sunt suficiente.
Succesul are foarte mult de-a face cu percepţia, opinia, imaginea publică şi puterea. Şi, întrucât toate
acestea sunt instabile, succesul generează sentimente de insecuritate, frică şi echilibru interior precar, mai
ales atunci când nu se clădeşte pe realizare şi afirmare de sine, altfel spus atunci când produsul pe care l-
ai realizat nu-ţi place suficient de mult ţie şi când persoanele semnificative pentru tine nu îl apreciază
suficient.
Realizarea ţine în foarte mare măsură de faptele tale, de produsele muncii tale şi este resursa sine qua
non a unei imagini sănătoase de sine, a încrederii în sine şi echilibrului interior solid.

7.Rolul comunicării în pozitivarea imaginii de sine

Realizările personale, valorile, interesele, calitățile şi trăsăturile individuale trebuie conştientizate şi

exersate pentru a dezvolta relații pozitive cu sine şi cu ceilalți. Orice persoană are anumite calități,
aptitudini, deprinderi şi abilități. Pentru mai mulți, procesul de autocunoaştere este dificil, iar pentru
„scoaterea la suprafață” a resurselor personale este nevoie de activități de învățare, asistare şi îndrumare
pentru cunoaşterea de sine.

Concepția despre sine are în structura sa următoarele componente (Băban, A, 2001): concepția despre
propriu fizic (sinele fizic); concepția despre conținuturile informaționale despre sine şi lume, despre
reuşite şi insuccese (sinele cognitiv); concepția despre abilitățile emoționale (sinele emoțional); concepția
despre propriile abilități sociale sau ceea ce arătăm celorlalți (sinele social sau interpersonal).

Imaginea de sine este ceea ce credem despre noi şi ceea ce cred alții despre noi (abilități, cogniții,
atitudini şi comportamente).

În strânsă legătură cu imaginea de sine se află stima de sine, care reprezintă abilitatea de a te simți şi de a
gândi pozitiv despre tine. Este atitudinea de bază pentru asigurarea succesului personal şi profesional.

În activitatea didactică desfăşurată ca educatoare, experiența celor peste 30 de ani m-a învățat că stima de
sine pozitivă şi realistă dezvoltă copiilor capacitatea de a lua decizii responsabile, dar şi abilitatea de a
face față presiunii grupului de joacă, de a avea succes în activitatea de învățare.

De asemenea, este important să ştim că experiențele din timpul copilăriei au un rol esențial în dezvoltarea
imaginii de sine. Astfel, succesele şi eşecurile din copilărie, precum şi modalitățile de reacție a copilului
la acestea contribuie la imaginea de sine pe care o va avea viitorul adult despre el.
Iată experiențele din copilărie care dezvoltă o imagine de sine sănătoasă: este încurajat, lăudat, este
ascultat; i se vorbeşte cu respect, i se acordă atenție şi este îmbrățişat; are performanțe bune în activitățile
şcolare şi extraşcolare (sport, desen, pictură, teatru), are prieteni de încredere.

Am încercat să evit în activitatea didactică atitudinile care puteau să le formeze copiilor o imagine de sine
scăzută, şi anume: este des criticat, i se vorbeşte pe un ton ridicat; este ignorat, ridiculizat; ceilalți (părinți,
profesori) aşteaptă să fie întotdeauna „perfect”; are eşecuri în activitățile extraşcolare sau şcolare; este
comparat frecvent cu frați/colegi/prieteni în defavoarea sa; standarde exagerate ale părinților privind
performanțele sale.

Stima de sine este decisivă pentru a scoate la iveală ceea ce este cel mai bun în fiecare dintre noi. Putem
„lucra” asupra stimei de sine permanent, ca adulți pentru noi înşine sau ca educatori care formează
personalitatea copiilor. Vom dobândi stima de sine dacă vom învăța să ne privim pe noi înşine, să ne
plăcem şi să învățăm să ne vedem şi să ne apreciem punctele tari. Dacă vom face acest efort, acesta va fi
apreciat de ceilalți, iar noi putem fi mândri. Dacă noi, ca dascăli, nu avem stimă de sine, nu vom fi
capabili să-i facem pe alții să aibă stimă de sine.

În continuare, vom prezenta modalități practice de dezvoltare a respectului de sine.

Educarea valorilor umane generale. Copiii învață că orice persoană reprezintă o valoare în sine prin
calitatea sa de ființă umană, fiu/fiică, rudă, prieten, coleg.

Focalizarea pe progres. Copiii sunt stimulați prin recompense, laudă, încurajare pentru fiecare activitate
realizată.

Evitarea etichetărilor generale negative. Vom evita formulările de genul „Eşti un copil rău!” Cu copiii
care obțin performanțe scăzute la unele sarcini discutăm numai comportamentul specific, şi nu persoana
în general (NU vom spune: „Nu eşti bun la educarea limbajului”, însă DA, putem afirma: „Unele exerciții
din fişa ta la educarea limbajului sunt greşite”).

Dezvoltarea valorilor, intereselor personale. Copiii învață că respectul de sine înseamnă cunoaşterea
propriilor valori şi interese.

Stabilirea unor scopuri realiste. Pentru preşcolari, stabilirea şi realizarea unor scopuri realiste dezvoltă
sentimentul de competență şi cresc respectul de sine. Vom avea grijă ca standardele şi criteriile de
stabilire a scopurilor să fie realiste (să nu depăşească posibilitățile copiilor), măsurabile (să poată fi
cuantificate) şi să fie planificate din timp.

Dezvoltarea unor pasiuni, a unor interese. Alături de activitățile şcolare, copiii sunt încurajați să participe
şi la alte activități în afara grădiniței. Acestea reprezintă o sursă sigură şi mult mai uşor de realizat de
întăriri pozitive. Şansele de eşec ale copiilor sunt în acest caz minime.

Participarea la activități de autocunoaştere. Educatoarea are rolul de a ajuta copiii să-şi cunoască propriile
talente, interese, abilități şi să-i recompenseze atunci când manifestă un interes pentru o activitate. Este
foarte important că la aceste activități nu sunt recompensate performanțele, ci interesul manifestat de
copil. Fiecare copil este UNIC în modul de manifestare personală.

Fiecare educatoare împreună cu părinții grupelor mari de nivel II de la Grădinița „Muguri de anin”
Aninoasa şi de la Grădinița cu Program Normal Nr. 1 Răzvad, județul Dâmbovița, am realizat o serie de
întâlniri de lucru în cadrul cărora le-am explicat consecințele/riscurile unui respect de sine scăzut al lor,
dar şi al copiilor în viitor: probleme emoționale – depresie, anxietate; probleme de comportament –
agresivitate; scăderea performanțelor şcolare – eşec şcolar, abandon şcolar; creşterea riscului consumului
de alcool, tutun, droguri; imaginea corporală negativă, tulburări alimentare – anorexie, bulimie; suicid.

Treptat, părinții au înțeles că fiecare copil are anumite nevoi, dorințe şi limite. La vârste fragede, modul în
care copilul îşi satisface nevoile de bază şi experiențele sale cu persoanele importante din jurul său
(părinți, frați/surori, bunici etc.) vor fi decisive pentru atitudinea față de viață pe care copilul o alege în
relația cu sine şi cu ceilalți.
În cadrul întâlnirilor cu părinții au fost realizate mai multe exerciții de autocunoaştere şi de dezvoltare a
respectului de sine.

Steaua respectului de sine.

Scop: Dezvoltarea conştiinței de sine.

Desfăşurare: Părinții au completat fişa de lucru; apoi au discutat şi analizat în grupul mare temele
abordate în fişă şi următoarele întrebări: Care au fost cele mai dificile întrebări şi de ce? Este importantă
încrederea în sine?

Rezultate: identificarea unor interese comune, a unor pasiuni; creşterea coeziunii grupului de părinți;
deschiderea pentru participarea la alte activități asemănătoare; îmbunătățirea calității relației părinte –
copil.

Iată câteva exemple şi exerciții care pot fi utilizate în cadrul întâlnirilor cu părinții, dar şi integrate în
activitatea didactică (la clasele V-VIII şi IX-XII/XIII): Metafora casei; Declarația de apreciere personală;
Expoziție: Cine sunt eu?; Teoria stimei de sine.

Cunoaşterea de sine se dezvoltă odată cu vârsta şi cu experiențele prin care trecem. Pe măsură ce
persoana avansează în etate, dobândeşte o capacitate mai mare şi mai precisă de autoreflecție. Totuşi,
niciodată nu vom putea afirma că ne cunoaştem pe noi înşine în totalitate. Confruntarea cu diverse
evenimente poate scoate la iveală dimensiuni noi ale personalității sau le dezvoltă pe cele
subdimensionate. Cunoaşterea de sine este un proces cognitiv, afectiv şi motivațional, dar suportă
influențe puternice de mediu..
Bibliografie

- Nastas, D. (2003), Stereotipuri, prejudecăți și discriminare,

- Yzerbet V. & Schadron G. (2002), Cunoașterea și judecarea celuilalt, Polirom, Iași
Schiopu, U. (1997), Dicționar enciclopedic de psihologie, Babel, Bucuresti
- https://www.academia.edu/24683382/Imaginea_de_sine
- https://elisabetastanciulescu.ro/2011/07/realizare-si-afirmare-de-sine-vs-succes/
- http://www.tribunainvatamantului.ro/rolul-comunicarii-in-pozitivarea-imaginii-de-sine-
autocunoasterea-imaginea-de-sine-stima-de-sine/