Sunteți pe pagina 1din 70

Lucrarea Nr.

Titlu: Biomicroscop cu lampă cu fantă


Scop: Cunoaşterea schemei şi caracteristicilor optice.
Cunoaşterea posibilităţilor de manevrare necesare examinării globului
ocular.
Materiale: Biomicroscop cu lampă cu fantă tip ______________

Schema optică

Distanţa între pupilele de ieşire ale microscopului


Lungimea maximă a fantei luminoasă __________
Fanta se poate roti
Cursa microscopului __________

Reglajul microscopului
Reglat ocularul principal.
Se realizează spot luminos îngust pe masca pentru ochi.
Se pune la punct microscopul pe spotul luminos rea*** folosind ocularul
principal.
Se reglează al 2-lea ocular pentru ireacpul*** clară.
Întreg ansamblul microscop + lampă cu fantă poate fi deplasat______
Suportul bărbiei poate fi reglat pe înălţime.
Examinarea ochiului cu biomicroscopul cu lampă cu fantă.
Metoda iluminării difuză
Pacientul reazemă bărbia de suportul pentru bărbie al aparatului suport al
capului. Se maschează ochiul care nu este examinat.
Se deplasează întreg aparatul ca planul de simetrie vertical al
microscopului să intersecteze pupila ochiului examinat.
Pacientul închide ochii. Se realizează spot luminos cu diametru maxim pe
pleoapa pacientului. Se atenuează iluminarea în ***tarul diafragmei de
deschidere al lămpii cu fantă. Se deplasează aparatul longitudinal pentru a se
realiza fascicul divergent.
Se pune la punct microscopul pe pleoapa pacientului.
Se cere pacientului să deschidă ochii.
Se observă în microscopul suprafaţa corneei, microprula***, pleoapele,
pua*** lacrimile, conjunctiva folosind 06 = 10x, ***

Metoda iluminării directe


Se montează spot îngust pe cornee.

Se pun în evidenţă eventuale leziuni.

1
Se roteşte ochiul pentru a examina diverse zone.
Constatări:

Metoda retroiluminării.
Se iluminează irisul care reflectă difuz. Se pun în evidenţă: vacuola, vase
de sânge, distrofii, precipitate. Dacă se pune la punct microscopul pe iris se
poate studia structura lui.
Constatări:

Metoda iluminării laterale (indirecte)


Se pot observa anomalii în straturile corneei, vacuole, corpi străini, apar
strălucitoare în câmp întunecat.
Constatări:

Metoda reflexiei speculară


În microscop se recepţionează lumina reflectată după legile reflexiei pe
oglinzi.
Cu grosisment mare se poate observa structura endoteliului (GM > 40 x).
Constatări:

Examinarea cristalinului
Pentru examinarea cristalinului se pot folosi iluminarea difuză şi punerea
la punct a microscopului pe cristalin şi iluminarea directă realizând un spot de
lumină foarte îngust.

Constatări:

2
Lucrarea Nr. 2

Titlu: Determinarea ochiului dominant


Scop: Determinarea ochiului dominant cu diverse metode
Metoda Dolman
Materiale:
Ecran ocluzor pentru departe
Ecran ocluzor pentru aproape
Ţintă luminoasă la 4-5 m
Ţintă luminoasă la dinstanţa Harmon
Mod de lucru: Ochi dominant în vedere departe
Iluminare ambiantă normală.
Subiectul stând pe scaun fixează cu privirea ţinta la 4-5 m.
Se cere subiectului să ţină cu două mâini ecranul ocluzor cu o gaură de 40
mm la distanţa 10–15 cm de ochi şi să privească ţinta prin gaură. Optometristul
acoperă pe rând ochii subiectului. Dacă este acoperit ochiul dominant ţinta nu se
vede.
Ochi dominant în vedere aproape
În aceleaşi condiţii ca pentru departe subiectul fixează un vizor luminos
punctiform aşezat la distanţa Harmon.
Se cere subiectului să ţină cu două mâini ecranul ocluzor cu gaură de 8
mm şi să privească ţinta prin gaură.
Optometristul acoperă pe rând ochii subiectului. Dacă este acoperit ochiul
dominant ţinta nu vai este văzută.
Metoda cu inel
Material: Un inel cu gaură  50 mm.
Mod de lucru
Optometristul stă faţă în faţă cu subiectul testat.
Se cere subiectului să ţină cu două mâini inelul şi să privească la nasul
optometristului. Optometristul vede prin inel ochiul dominant. Inelul este ţinut la
distanţa de 10 cm de ochi.
Metoda riglei obturatoare
Material: Platforma de control cu reazem pentru cap şi ţintă.
Riglă obturatore verticală.
Mod de lucru
Subiectul are capul rezemat pe suport şi fixează ţinta aşezată în planul
median al capului. Rigla se aşează iniţial lângă ţintă şi nu este văzută de nici
unul din ochii subiectului. Se apropie încet rigla de subiect. La un moment dat
unul din ochi vede ţinta. Acesta este ochiul dominant. Se deplasează rigla spre
subiect cca 25 cm. Se cere subiectului să alinieze rigla cu ţinta. Alinierea o va
face spre ochiul dominant.
Metoda cu separatorul Remy
Material: Separator Remy cu ţinte R1 şi R2 pe ecran.

3
Mod de lucru. Varianta 1
Subiectul priveşte repede ţinta R1 şi R2 pe care le localizează în M.
Se cere subiectului să fixeze întâi un obiect la 5 m şi apoi reperele.
Optometristul priveşte ochii subiectului. Ochiul derector se roteşte mai puţin.
Varianta 2
Subiectul priveşte în separatorul Remy două retele cu linii Foucault
orientate la 90 una faţă de cealaltă. Datorită rivalităţii senzaţiilor este posibil ca
numai una din retele să persiste, cea din dreptul ochiului director.

4
Lucrarea Nr. 3

Titlu: Fixări sacadate (monocuolar)


Scop: Evaluarea mişcărilor ochilor şi a fixărilor comandate
Materiale: Două obiecte ţintă (creioane, lămpi, stilou)
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală. Un ochi este ocluzat. Ţintele sunt într-un
plan de front la distanţa Harmon. Distanţa între ţinte 60 cm. Ţintele sunt într-un
plan orizontal la înălţimea ochilor sau în planul vertical median al corpului.
Subiectul stă pe scaun şi ţine capul fix. Se începe cu ţintele pe orizontală. La
comandă fixează una din ţinte apoi cealaltă. Se fac cel puţin 4 fixări.
Optometristul observă mişcările ochiului. Se repetă testul cu fixări pe verticală.
Aceleaşi încercări se fac cu celălalt ochi.
Se completează tabelul cu observaţiile optometristului.

Note Comportament observabil O.D. O.S.


orizontal vertical orizontal vertical
1. Nu poate schimba fixarea
2. Mişcare dificilă asociată cu
micarea capului
3. Mişcare neregulată
4. Mişcări uşor neregulate
5. Mişcări uniforme cu fixări
sigure

Observaţii suplimentare:

5
Lucrarea Nr. 4

Titlu: Fixări aproape-departe şi departe-aproape


Scop: Evaluarea dinamicii procesului de fixare cu acordare a obiectelro
la distanţe diferite
Materiale: Tablouri cu optotipuri pentru departe şi aproape
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Se cere subiectului să recunoască optotipuri la distanţa Harmon; apoi să
recunoască optotipuri pe tabloul instalat*** la 5 m. Trecerea se face la comandă
„aproape” „departe. Optometristul observă mişcările ochilor.
Se atrage atenţia subiectului să nu mişte capul când schimbă fixările.

Nota Comportamentul observat


1. Subiectul schimbă fixarea cu efort extrem, mişcă capul
2. Subiectul face erori mari la extreme
3. Unul din ochi schimbă ţinta cu mişcare neregulată
4. Subiectul face erori mici la schimbările de fixare
5. Schimbările de fixare sunt perfecte

Observaţii suplimentare.

6
Lucrarea Nr. 5

Titlu: Reflex de compensare


Scop: Se evaluează independenţa mişcărilor oculare faţă de mişcările
corpului şi capului.
Materiale: Izvor luminos punctiform (lampă stilou).
Mod de lucru:
Iluminat ambiental.
Se aşează izvorul luminos la câteva centimetri de rădăcina nasului la
înălţimea ochilor şi în plan median.
Se cere subiectului să menţină fixarea pe izvorul luminos în timp ce
realizează mişcări regulate ale capului în plan orizontal, de la stângă la dreapta şi
de la dreapta la stânga.

Nota Comportament observabil


1. Ochii urmăresc mişcările copului, nu pot menţine fixarea
2. Mişcări cu amplitudine mică şi mişcări asociate ale capului
3. Mişcări sacadate ale capului
4. Pierderi de fixare ale unui ochi sau ambilor ochi
5. Mişcări regulate ale capului cu menţinerea fixării

Norma. Mişcări regulate şi ample ale capului cu fixare permanentă a ţintei


de ambii ochi.

7
Lucrarea Nr. 6

Titlu: Urmăriri oculare


Scop: Să se evalueze calitatea mişcărilor de versiune în direcţiile
principale.
Material: Izvor luminos punctiform (lampă stilou).
Mod de lucru:
Iluminat ambiant normal.
Se aşează izvorul luminos într-un plan de front la distanţa Harmon. Capul
este menţinut fix.
Se cere subiectului să urmărească ţinta care se deplasează în planul de
front după direcţiile principale cu amplitudine de 50-60 cm (orizontal, vertical,
diagonale). Se observă şi se notează mişcările ochilor, imaginile ţintei reflectate
de cornee.
Se mişcă ţinta pe un cerc cu diametrul 50-60 cm şi se observă mişcările
ochilor.

Comportament Direcţia de mişcare a ţintei


observat orizontal vertica oblic 45 oblic 135 circular
l
1. Incapabil de urmărit
2. Urmăriri dificile
3. Satisfăcător
4. Bine, uşoare deficienţe
5. Excelent

Observaţii suplimentare:

8
Lucrarea Nr. 7

Titlu: Testarea reflexului pupilar fotomotor


Scop: Verificarea echilibrului simpatic şi parasimpatic la nivelul irisului
Material: Lampă stilou, Tablou de optotipuri pentru departe.
Mod de lucru:
Iluminatul ambiant atenuat.
Se cere subiectului să fixeze tabloul de optotipuri binocular. Lampa stilou
stinsă se plasează în axa pupilei ochiului drept la cca 5 cm de ochi. Se protejează
de lumină ochiul stâng.
Se aprinde lampa brusc.
Se observă comportamentul pupilelor celor 2 ochi şi se notează în tabel.
Se repetă testul iluminând ochiul stâng.

Comportament observat Ochiul iluminat Reflex consensual


O.D. O.S. O.D. O.S
Contracţia pupilei
Lărgirea pupilei
Oscilaţii
Fără reacţie

Observaţii suplimentare:

9
Lucrarea Nr. 8

Titlu: Testarea reflexului pupilar la apropierea ţintei


Scop: Verificarea echilibrului sistemului vegetativ la nivelul irisului
Material: Tablou de optotipuri pentru distanţă. Tablou de optotipuri
pentru aproape.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Subiectul priveşte pe tabloul de optotipuri pentru VB = 0,4 la distanţă de
minimum 3 m.
Se evaluează şi se notează dimensiunile pupilelor.
Se cere brusc subiectului să recunoască optotipurile VB = 0,4 de pe tabloul
de aproape ţinut la 0,2 m.
Se observă şi se evaluează comportamentul pupilelor.
Testarea se face monocular, ochiul celălalt fiind ecranat cu ocluzor ţinut la
cca 150 mm de ochi.
Este excitat întâi ochiul drept, apoi cel stâng.

Comportament observat Ochi excitat Reflex consensual


O.D. O.S. O.D. O.S
Contracţia pupilei
Lărgirea pupilei
Oscilaţii
Fără reacţie

Observaţii suplimentare:

10
Lucrarea Nr. 9

Titlu: Punct proxim de convergenţă


Scop: Determinarea poziţiei punctului proxim de convergenţă şi a poziţiei
punctului de recuperare a vederii simple binocular.
Material: Izvor luminos punctiform. Riglă milimetrică.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Subiectul stă pe scaun şi priveşte ţinta care se deplasează în planul median
al corpului spre subiect, pe orizontală care porneşte de la rădăcina nasului. Ţinta
este apropiată lent cu mişcare uniformă.
Optometristul observă imaginile izvorului reflectate de cornee şi remarcă
la ce distanţă de subiect unul sau ambii ochi pierd fixarea. Cere subiectului să
anunţe când vede ţinta dublată.
Se notează distanţa. Se depărtează ţinta la fel de lent şi se cere subiectului
să anunţe când vede din nou o singură ţintă.
Se observă care ochi pierde primul fixarea.

Nota Distanţa la ţintă


Proxim Recuperare
1. 220 250
2. 160 190
3. 110 140
4. 80 x 110 x
5. 50 80

11
Lucrarea Nr. 10

Titlu: Orientare ochi-mână


Scop: Evaluarea posibilităţii de orientare vizuală a mâinii.
Material: Baghetă (proiector de spot luminos). Ecran cu trasee ţintă,
puncte ţintă.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Pacientul ţinteşte cu ajutorul baghetei sau proiectorului de spot traseele
marcate pe un ecran vertical situat la 400 mm.
Dacă bagheta este ţinută cu mâna dreaptă, ochiul stâng este acoperit. Dacă
bagheta este ţinută cu mâna stângă, ochiul drept este acoperit.
Norma: Ţintire corectă a ţintelor. Mişcarea de ţintire trebuie să fie rapidă
indiferent cu care ochi şi mână se realizează ţintirea.

Nota Comportament observat


1. Subiectul nu atinge ţintele indiferent de ochi
2. Subiectul atinge ţintele când foloseşte unul din ochi
3. Subiectul atinge ţinta cu dificultate
4. Subiectul atinge ţintele după mici ezitări
5. Subiectul atinge ţinta repede şi sigur

Observaţii:

12
Lucrarea Nr. 11

Titlu: Amplitudinea de acomodare


Scop: Evaluarea amplitudinii de acomodare.
Material: Foropter (trusa de testare subiectivă), tablou de optotipuri
pentru aproape (Proxiptip).
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Tablou aşezat la 35-40 cm. În faţa ochilor compensarea subiectivă pentru
departe. Se cere subiectului să citească litere din tabelul de optotipuri
corespunzătoare acuităţii maximă. Dacă subiectul poate citi se adaugă lentile
negative binocular până ce reclama că ţinta este definitiv neclară.
Valoarea lentilei neiuas*** adăugată se sumează cu +2,5.
Dacă subiectul este prezbit, se adaugă lentile sferice convergente în trepte
de +2,5 D binocular până ce citeşte ţinta cu dificultate. Puterea lentilei
convergente adăugată la compensarea subiectivă pentru departe se scade din
2,50 D.
Exemplu compensarea subiectivă pentru departe +1,0 D. Lentile adăugate
+1,0 D. Amplitudine A = 2,5 – 1,0 = 1,50 D.
Amplitudinea de acomodare 2,50 D.

Acuitate Compensarea Divergenţe Amplitudinea de


departe adăugate acomodare

Amplitudinea de acomodare Donders


Scop: Determinarea punctelor proxim de acomodare
Material: Tablou cu optotipuri pentru vedere aproape (la distanţa Narmon)
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Subiectul citeşte literele corespunzătoare acuităţii sale. Dacă le-a citit, se
deplasează tabloul spre pacient încet cu viteză constantă. Se cere subiectului să
spună când literele devin complet neclare. Se evaluează distanţa de la tablou la
rădăcina nasului. Proximitatea distanţei exprimată în dioptrii reprezintă
acomodarea Donders.
Precauţii. Subiectul citeşte testul cu voce tare în timp ce acesta se
deplasează spre el. testul se repetă pentru a fi singuri că subiectul a înţeles
instrucţiunile.
Norme: Conform vârstei pacientului.
Tabloul Donders
Vârsta Amplitudine Vârsta Amplitudine
10 14 40 4,5
15 12 45 3,5

13
20 10 50 2,5
25 8,5 55 1,5
30 7,5 60 1,0
35 6,5 65 0,5

Nota Comportament
1. 1,5 D sub normă
2. 1,0 D sub normă
. 0,5 D sub normă
4. conform vârstei
5. superior vârstei

Observaţii:

14
Lucrarea Nr. 12

Titlu: Bagheta Brock


Scop: Se investighează comportamentul spaţial al ochilor în vedere
aproape în mediu înconjurător normal.
Material: Baghetă lungă de 350 mm.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Pacientul ţine bagheta cu un capăt în dreptul rădăcinii nasului iar celălalt
capăt în plan median pe orizontală.
Se cere subiectului să fixeze capătul depărtat, se întreabă subiectul câte
baghete vede mergând de la ochi la capătul depărtat. Dacă vede o singură
baghetă se cere să închidă şi să deschidă pe rând ochii.
Normal. Vede două baghete pornind de la ochi şi întâlnindu-se la capătul
depărtat.

Nota Comportament observat


1. Suprimat un ochi
2. Suprimare alternativă
3. Răspuns Y sau X
4. Răspuns ezitant 
5. Răspuns  singur

Observaţii:

15
Lucrarea Nr. 15

Titlu: Flexibilitate acomodativă


Scop: Evaluarea uşurinţei de a acomoda.
Material: Tablouri cu optotipuri pentru departe.
Mod de lucru:
Mediu cu iluminare normală. Se obturează ochiul drept, şi se verifică dacă
ochiul stâng are acuitatea VB = 1 sau acuitatea optimă. În timp ce ochiul drept
este obturat se introduce brusc în faţa ochiului stâng o lentilă cu puterea -2,5 –
-2,75, se întreabă subiectul dacă poate citi textul cu acuitate V B = 1. Când spune
că poate citi, se îndepărtează lentila divergentă şi se cere din nou să recunoască
textul iniţial. Se repetă exerciţiul de 2-3 ori.
Se repetă încercarea cu ochiul drept, ochiul stâng fiind obturat. Ochi
stimulat este cel ce poartă lentila divergentă.
Norma. Poate stimula şi inhiba acomodarea cu uşurinţă. Trebuie să vadă
clar în trei secunde.

Nota Comportament O.D. O.S.


1. Pacientul vede neclar în ambele situaţii limită
2. Neclar într-o situaţie limită
3. Parţial neclar într-o situaţie
4. Uşor neclar într-o situaţie
5. Clar tot timpul

Observaţii:

16
Lucrarea Nr. 17

Titlu: Skiascopia dinamică


Scop: Evaluarea obiectivă a compensării necesară pentru a vedea un
obiect aezat la 0,5 m.
Material: Skiascop, stand cu suport pentru cap şi panou port test.
Schema de lucru:

Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Poziţionare conform schemei. Se cere pacientului să citească cu voce tare
textul de pe panou şi în acest timp observatorul proiectează un spot luminos în
ochiul testat cu ajutorul skiascopului şi observă reflexia retiniană şi pata de pe
pleoapă. În general, primele mişcări ale reflexiei retiniene şi petei au acelaş sens
(cu). Se adaugă în faţa pacientului lentilă convergentă care să realizeze mişcări
(contra). Se reduce convergenţa în trepte de 0,25 D până la punctul neutru.
Valoarea găsită pe rigla de skiascopie reprezintă valoarea netă a compensării.
În caz de astigmatism se neutralizează pe rând cele două direcţii
principale. Se testează pe rând cei doi ochi.
Ochiul Compensare
Drept
Stâng

SKIASCOPIE

Principiu. Ochiul subiectului este luminat prin intermediul unei oglinzi


plane sau concave. Ochiul observatorului se găseşte pe axa fasciculului, privind
printr-un orificiu din centrul oglinzii.
Fasciculul luminos poate fi:
circular – izvor de lumină circulară (punctiform)
liniar – izvor liniar în plan meridian şi eventual orientabil.
Metode de skiascopie.
 Skiascopie statică – subiectul fixează un test depărtat
 Skiascopie dinamică – subiectul fixează un test la 50 cm.
Distanţa de lucru: 0,4 m; 0,5 m sau 0,667 m. Precizia este mai bună
pentru 0,667m.
Lentila compensatoare.
În skiascopia statică se ţine seama la rezultatul obţinut de distanţa de lucru.
-2,5 dpt pentru 0,40 m
Refracţia skiascopică statică = Rezultatul obţinut + -2,0 dpt pentru 0,50 m
-1,5 dpt pentru 0,667 m

Exemple:

17
1. În refractor: -2,75 dpt  -1 dpt la 0
Distanţa de lucru: 0,5 m
Rezultatul va fi: -4,75 dpt  -1 dpt la 0
2. În refractor: +5,00 dpt  -0,75 dpt la 0
Distanţa de lucru: 0,5 m
Rezultatul va fi: +3,00 dpt  -0,75 dpt la 0
Dacă s-a aşezat lentila compensatoare la distanţă în faţa pacientului,
rezultatul refracţiei corespunde lentilei adăugate.
În skiascopia dinamică ochiul observatorului şi testul fixat sunt la 0,5 m
de ochiul subiectului.
Deplasarea umbrei
Observatorul proiectează în ochiul subiectului fasciculul luminos şi
observă prin orificiu, în ochiul acestuia, un reflex de culoare galben-oranj.
Observatorul deplasează skiascopul în meridianul de observat şi poate
vedea o umbră care se deplasează:
- fie în acelaşi sens: cu
- fie în sens invers: contra.
Hipermetropie. Miopie mare
Emetrop.
Miopie mică
Oglindă plană cu contra
Oglindă concavă contra cu
Oftalmoscop electric cu contra
Se adaugă (+) până la Se adaugă (-) până la
neutralizare neutralizare

Viteza deplasării
Deplasare rapidă: ametropie mică sau aproape de punctul neutru.
Deplasare lentă: ametropii mari.
Exerciţii cu ochiul fantomă. Distanţă 0,5 m.
Reglaj ochi Vedeţi Reglaj ochi Vedeţi
fantomă deplasar fantomă dpt deplasare
dpt e
1 Oglindă +3 cu 7 Oglindă -1,50 cu
plană plană
2 Oglindă +3 contra 8 Oglindă -1,50 contra
concavă concavă
3 Oftalmosco +3 cu 9 Oftalmosco -1,50 cu
p electric p electric
4 Oglindă 0 cu 10 Oglindă -4,00 contra
plană plană
5 Oglindă 0 contra 11 Oglindă -4,00 cu

18
concavă concavă
6 Oftalmosco 0 cu 12 Oftalmosco -4,00 contra
p electric p electric

Neutralizare .
Punctul de neutralizare este acel punct în care deplasării skiascopului nu
mai produc deplasarea umbrei. Reflexul este în acel moment foarte strălucitor.
Strălucirea creşte pe măsură ce ne apropiem de punctul de neutralizare.
Controlul punctului de neutralizare.
Avansaţi 10 cm spre subiect. Trebuie să observaţi o deplasare a umbrei
[cu].
Îndepărtându-vă 10 cm de subiect, trebuie să observaţi deplasare [contra].
Poziţii.
Ambii ochi ai subiectului sunt deschişi.
OD observator examinează OD subiect.
OS observator examinează OS subiect.
Skiascopia statică: subiectul priveşte un test la 5 m.
Skiascopia dinamică: subiectul priveşte un test la 0,5 m.
Testul ţintă în T conţine litere şi figuri împrăştiate pentru a atrage atenţia
subiectului.
Plan de lucru.
Skiascopie statică Skiascopie dinamică
Neutralizarea ochiului drept Neutralizarea ochiului stâng
Neutralizarea ochiului stâng Neutralizarea ochiului drept
Finisarea ochi drept Finisare ochi drept
Finisare ochi stâng Finisare ochi stâng

Tehnici de lucru
1. Metoda cu sferice
Se măsoară refracţia sferică în cele două meridiane şi se scoate valoarea
sfero-cilindrică.
Exemplu:
+1 Transcripţie sf +1,5  cil -0,5 Ax 0
+1,5 sf +1  cil +0,5 Ax 90

Notă: Observând pe orizontală obţinem puterea în meridianul vertical şi


invers.

2. Metoda cu cilindri convecşi.


- Se aşează în faţa ochiului pacientului lentile până se obţine deplasare
[cu] în cele două meridiane (miopi supracorectaţi);
- Axa este, atunci, văzută net; este vorba de direcţia cilindrului (+);
- Se neutralizează primul meridian cu sfere (+);

19
- Se neutralizează meridianul perpendicular cu cilindri (+) în axul găsit.
Exemplu:
Refractor Starea de corecţie a ochilui
Se adaugă lentile concave până în momentul 0 -0,5 deplasare [contra] rapidă
în care se poate vedea clar direcţia axei aici la
90 +3,5 deplasare [cu] lentă
-1 0,5 deplasare [cu] rapidă

+3,5 deplasare [cu] lentă


Se neutralizează primul meridian cu sferice -0,5 0 plan (neutralizat)
concave
+4 deplasare [cu] lentă
Se neutralizează al doilea meridian cu cilindri sf -0,5 plan (neutralizat)
(+) în direcţia axei găsite.  +3,5
Ax 90 plan (neutralizat)

3. Metoda cu cilindri concavi (metoda cea mai logică pentru utilizatorii unui
refractar).
Refractor Starea de corecţie a ochilui
Se observă direcţia axei adăugând o lentilă 0 -0,5 [contra] rapidă
destul de divergentă. Axa cilindrului se găseşte ochiul fără compensare
la 90 faţă de linia observată în fundul +3,5 [cu] lent
ochiului. Direcţiile celor două meridiane devin sf -6 5,5 [cu] lent; linie la 90
cunoscute. cilindru 0
+9,5 [cu] lent
Se scoate lentila divergentă şi se pune o lentilă sf +4 -4,5 [contra] lent
destul de convergentă ca să se poată observa
deplasare [contra] în cele două meridiane. -0,5 [contra] rapid
Se neutralizează meridianul a cărui deplasare sf +3,5 -4 [contra] lent
[contra] este mai rapidă. Am neutralizat prin
lentilă sferică unul din cele două meridiane. plan (neutralizare)
Se neutralizează al doilea meridian adăugând sf +3,5 -2 [contra] lent
lentile cilindrice concave în direcţia cil -2
perpendiculară la acest al doilea merician. Ax 0 plan (neutralizare)
sf +3,5 -0,5 [contra] lent
cil -3,5
Ax 0 plan (neutralizare)
sf +3,5 plan (neutralizare)
cil -4
Ax 0 plan (neutralizare)

20
Lucrarea Nr. 18

Titlu: Vederea simultană şi fuziunea


Scop: Evaluarea capacităţii de a vedea simultan şi de a fuziona
percepţiile binoculare cu metodele: separatorul Remy, Diploscop Warth, Van
Graete, Cruce Maddox şi Sil Harosu, Cruce polarizată.

1. Separatorul Remy
Material: Separatorul Remy
Mod de lucru: Iluminare ambiantă normală. Privind prin orificiile
dispozitivului peretele din fund, subiectul spune dacă vede simultan figurile de
pe fundul dispozitivului.
Observaţii:
Comportament
1 figură 2 figuri
constant alternant

2. Metoda cu Diploscopul
Material: Diploscop
Mode de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Pacientul spune câte litere vede binocular şi monocular.

Interpretarea rezultatului.
Comportament
CO OD COD COOD

3. Metoda Warth
Material: Lanterna Warth; ochelari roşu-verde
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală. Subiectul priveşte prin ochelarii roşu-verde lanterna
Warth cu 4 găuri. Subiectul spune câte figuri percepe.
Comportament
2 roşii 3 verzi 4 5

Interpretare:

4. Metoda Van Craete


Material: Ochelari de testare; Prismă 6 ; Panou cu ţintă.
Mod de lucru: Iluminare ambiantă normală.

21
Pacientul priveşte prin ochelarul de testare în care s-a pus în faţa ochiului
stâng prisma de 6  cu bază jos ţinta o linie verticală. Pacientul notează cum
vede ţinta.
Se aşează ţinta orizontal şi prisma cu baza spre tâmplă. Pacientul notează
ce vede.

Prisma baza una linie două linii


încrucişat decalat coincid
jos
temporal

22
Lucrarea Nr. 21

Titlu: Evaluarea rezistenţei la orbire luminoasă cu Alpascopul


Scop: Determinarea comportamentului aparatului vizual în condiţii de
iluminare puternică.
Material: Aparatul ALPASCOPE al firmei ESSEL
Descrierea aparatului. Aparatul are în partea superioară un vizor prin care
subiectul observă izvoarele de lumină liniare. Pe peretele frontal sunt butoanele
de presiune marcate LT, DT, CONTROL, o rozetă marcată RESET şi un cadran
de măsură „RIUNITTS”. Pe peretele frontal sunt figurate tabele care indică
absorbţia necesară pentru ochelarul protector.
Mod de lucru. Subiectul poartă ochelarii pentru vedere departe. Se
reglează înclinarea aparatului. Iluminare ambiantă normală. Se roteşte rozeta
RESET la O. Se instruieşte subiectul.
(1) Când apăs pe butonul LT apare în vizor 2 linii luminoase paralele. Le
vedeţi? Apăs pe butonul „CONTROL”. Intensitatea luminoasă a liniilor creşte.
Liniile se lăţesc. Spuneţi STOP când intervalul dintre linii dispare.
La semnalul STOP al subiectului operatorul eliberează simultan butoanel
LT şi CONTROL. Apasă din nou LT şi citeşte gradaţia de pe aparatul de măsură.
Se recomandă subiectului să închidă ochii şi să aştepte până ce
postimaginile din ochi dispar. Deschide ochii şi aşteaptă 3 minute ca ochii să se
adapteze. Se aduce Rozeta la „0”.
(2) Se cere subiectului să privească în vizor. Instrucţiuni: Apăs butonul
DT vedeţi liniile? La afirmaţia subiectului, se apasă simultan şi se ţine apăsat
butonul CONTROL. Instrucţiuni: Se lăţesc liniile, spuneţi când dispare
intervalul STOP şi închideţi ochii. Rămâneţi în această poziţie până dispar
postimaginile şi semnalaţi acest moment cu STOP. Operatorul eliberează
butoanele DT şi CONTROL la prima indicaţie STOP. Apoi apasă din nou DT şi
înregistrează indicaţia aparatului de măsură. Cronometrează timpul scurs între
cele două semnale STOP ale subiectului.
Testul (1) corespunde iluminării de interior.
Testul (2) corespunde iluminării de exterior
Se consultă tabelele de pe aparat corespunzătoare celor 2 situaţii.
Testul (1) Testul (2)
indicaţia Absorbţia Indicaţia Absorbţia Timpul de
ochelarilor ochelarilor recuperare

Observaţii:

23
Lucrarea Nr. 23

Titlu: Testul cu disc Placido


Scop: Aprecierea reliefului suprafeţei corneei.
Material: Disc Placido
Descriere. Constructiv dispozitivul se compune din: corp, miră, telelupă şi
sistemul de iluminat (figura 1). Mira este un disc cu inele transparente şi opace
concetrice (figura 2).

Fig. 2 Aspectul mirei (scara 1:2)

Fig. 1 (scara 1:1)

Constatări:

24
Lucrarea Nr. 25

Titlu: Testarea heteroforiilor cu metoda Maddox


Scop: Măsurarea heteroforiilor în vederea departe.
Material: Panou cu „cruce Maddox” cu centru luminos, cilindru Maddox,
Filtru roşu, Unit oftalmologic cu foropter (trusa cu lentile şi ochelari de testare).
Mod de lucru. Iluminare ambiantă uşor atenuantă. Subiectul poartă
compensarea pentru departe şi priveşte prin orificiile foropterului panoul cu
cruce Maddox. În faţa ochiului drept se aşează cilindrul Maddox cu striurile
orizontale. Subiectul vede o linie luminoasă verticală. Subiectul indică poziţia pe
cruce a acestei linii. Dacă linia este în stânga centrului – exoforie se roteşte
cilindrul Maddox aşa ca striurile să fie verticale. Subiectul vede o linie
luminoasă orizontală şi citeşte poziţia ei. Dacă este sub centru – hiperforie de
ochi drept.
Metoda cruce Maddox-Siltruxosa
În locul cilindrului Maddox se aşează în faţa ochiului drept un filtru roşu.
Vederea este disociată în centru. Dacă heteroforia este necompensată sau este
strabisiu, apare pata roşie decalată faţă de centru crucii. Dacă heteroforia este
compensată pata roşie se suprapune pe centrul luminos. Nu este nevoie de
compensare presuatică sau antrenament vizual.

Poziţia benzii luminoase Poziţia petei roşii


Bandă verticală Bandă orizontală

25
Lucrarea Nr. 28

Titlu: Testul cu mascare în vedere departe


Scop: Sondarea tendinţelor posturii binoculară în absenţa susţinerii
vederii simultană, în vedere departe.
Material: Un izvor luminos punctiform (lampă stilou), ocluzor.
Mod de lucru.
Iluminare ambiantă normală. Se aşează izvorul luminos la înălţimea
ochilor, în planul median şi la cca 5 m. Se cere subiectului să fixeze izvorul
luminos simultan cu ambii ochi. Se acoperă un ochi fără să-l atingă şi se observă
mişcările ochilor. După 5 secunde se înlătură ocluzorul şi se notează mişcările
ochilor. În absenţa mişcării se maschează celălalt ochi pentru a verifica dacă
ochiul este aliniat pe punctul de fixare. Exemple Fig. 1 şi Fig. 2.

Fig. 1. Strabism convergent ochiul drept.


Fig. 2. Strabism divergent ochiul drept.

Explicaţii Fig. 1. (a) Iniţial ochiul drept rotit spre nas, ochiul stâng fixează
ţinta. (b) Se acoperă ochiul stâng; O.D. – rotit spre tâmplă, O.S. rotit spre nas.
(c) Ochiul stâng se descoperă; O.D. rotit spre nas, O.S. rotit spre tâmplă. (d)
Acoperit ochiul drept. Ochii nu se mişcă. (e) Descoperit O.D. ochii imobili.
Explicaţii Fig. 2. (a) Ochiul drept deviat spre tâmplă. Ochiul stâng fixează
ţinta. (b) Se acoperă ochiul stâng. O.D. rotit spre nas şi în jos. O.S. rotit spre
tâmplă şi în jos. (c) Ochiul stâng se descoperă. O.D. rotit spre tâmplă şi sus. O.S.
rotit spre nas şi sus. (d) Se acoperă ochiul drept. Ochii imobili, (e) se descoperă
ochiul drept. Ochii imobili.

Fig. 3. Esoforie ochi drept.


Fig. 4. Exoforie ochi drept.
(a) Ochii fixează ţinta; (b) Ochiul drept mascat se roteşte spre nas şi (c) se
îndepărtează ocluzorul. Ochiul drept se roteşte spre tâmplă.
Modelul 2 de reacţie. (d) O.D. mascat se roteşte spre nas; (e) Îndepărtat
ocluzorul – O.D. se roteşte spre tâmplă jumătate de rotaţie, O.S. – rotit spre nas;
(f) O.D. continuă să se rotească spre tâmplă. O.S se roteşte spre tâmplă.
Ochiul drept exofor (Fig. 4)
Modelul 1 de reacţie. (a) Ambii ochi fixează ţinta. (b) Mascat O.D. – se
roteşte spre exterior. O.S. imobil. (c) Demascat O.D. se roteşte spre nas. – O.S.
este imobil.
Modelul 2 de reacţie. (d) Mascat O.D. se roteşte spre nas jumătate de
cursă – O.S. se roteşte şi el spre nas jumătate de cursă. (e) O.D. se roteşte spre
tâmplă. O.S. se roteşte şi el jumătate cursă spre tâmplă. (f) – O.D. continuă să se
rotească spre poziţia de fixare – O.S. se roteşte şi el spre poziţia de fixare (spre
tâmplă) lent.

26
În cazurile de heteroforie mişcările ochilor la testarea cu metoda mascării
sunt aceleaşi indiferent dacă se maschează ochiul drept sau stâng. În unele
cazuri totuşi acest lucru nu se întâmplă şi anume în cazuri de amizometropie sau
de incomitenţă.

27
Lucrarea Nr. 29

Titlu: Prag diferenţial de luminanţă


Scop: Evaluarea capacităţii de a egaliza luminanţele al două câmpuri
luminoase de aceeaşi culoare, alăturate.
Material: Fotometru vizual.
Descriere. Schema optică (Fig. 1) cuprinde: un sistem de iluminat cu două
căi fiecare cu câte un obiect de colimaţie şi un ansamblu cu două obiecte de
lunetă dar cu un singur ocular. Fără geamurile mate imaginea filamentului
lămpii se formează în planul biprismal şi este observată prin ocular. În ocular se
văd două plamente. Dacă se pun geamurile mate, câmpul ocularului apare
divizat în două. Luminanţele celor două jumătăţi de câmp pot fi modificate
modificând deschiderile diafragmelor prin acţionarea tamburilor

Fig. 1

Mod de lucru.
Se reglează tamburii la 100. prin deplasarea obiectivelor de colimaţie, a
lămpii se încearcă egalizarea luminanţelor celor 2 jumătăţi de câmp din ocular.
Se fixează tamburul din stânga la 90. Se egalează luminanţele manevrând
tamburul din dreapta. Se citeşte gradaţia de pe tambur şi se înscrie în tabel.
Se repetă încercarea de egalizare de cel puţin 3 ori şi se înscriu rezultatele
în tabel. Se reglează tamburul din stânga la gradaţia 50 şi se repetă încercarea, ca
mai înainte se înscriu citirile de pe tamburul din dreapta. Se repetă încercarea
pentru reglaj la 25. Se prelucrează rezultatele înregistrate astfel: se face media
aritmetică a citirilor şi apoi eroarea medie.
Exemplu: Citiri: 91, 88, 90, 92, 89. Media aritmetică: 450/5 = 90.
Erorile citirilor:  = 1; -2,2; 0; +2; -1. Eroare maximă 2%.
Media aritmetică a erorilor în valori absoluţi ***

Referinţe 90 50 25 12,5
citire  citire  citire  citire 
1
2
3
4
5
Media

Observaţii:

28
Lucrarea Nr. 39

Titlu: Mişcare de versiune sacadată a ochilor


Scop: Verificarea capacităţii de fixare sacadată a unui şir de repere.
Material: Ecran pe care este afişat un şir de cifre; cronometru.
Mod de lucru:
Ecranul sub forma unui arc de cerc este observat de subiectul testat, de la
350 mm. Capul este sprijinit pe un suport şi trebuie ţinut imobil în timpul
testării. Iluminarea ambiantă corespunzătoare luminii de zi atenuată.
Examinatorul urmăreşte mişcările ochilor în timpul testării. La comandă
subiectul urmăreşte cu ochii şirul de cifre de la un capăt la celălalt şi le numeşte
cu voce tare.
Se cronometrează timpul în care subiectul a parcurs şirul cu ochii.
Testul se realizează pe rând cu cei 2 ochi şi apoi binocular.
Dacă este necesar subiectul poartă compensarea vederii obişnuită.
Comportamentul observabil:
4 Subiectul citeşte şirul de cifre fără ezitări în timp standard. T0
3 Subiectul citeşte şirul de cifre fără ezitări în timp T < 1,2T0
2 Subiectul are ezitări, dar ajunge la capăt în timp T < 1,6T0
1 Subiectul ezită sau se întoarce sau nu ajunge la capăt T > 1,6T0

Mod de vizare Nota


O.D
O.S.
Binocular

Observaţie: Timpul standard T0 este funcţie de vârsta subiectului.

29
Lucrarea Nr. 41

Titlu: Testarea convergenţei ochilor


Scop: Studierea funcţionării mecanismului de convergenţă.
Remarcă. Convergenţa ochilor este posibilă numai datorită relaţiei
sensitovo-motoare dintre ochi.
Material: Echipamentul de testare cu suport pentru cap.
O ţintă luminoasă se poate deplasa spre ochi şi dinspre ochi pe direcţia
prestabilite. Pentru testarea convergenţei în salt există încă o ţintă luminoasă de
altă culoare decât prima care poate fi fixată în puncte prestabilite.
Mod de lucru. Iluminare ambiantă atenuată.
Pacientul stă pe scaun şi reazemă capul de suport. Se folosesc două
procedee de testare:
- procedeul convergenţei continuă;
- procedeul convergenţei în salt.
A. Procedeul convergenţei continuă
Ţinta se deplasează pe trasee liniare determinate.
a – Ţinta se deplasează în planul median al capului pe orizontală de la 50
cm de cap spre cap până la cca 100-150 cm. Ochii fixează iniţial ţinta în punctul
depărtat apoi urmăreşte ţinta care se deplasează continuu cu viteză convenabilă.
(Distanţa se parcurge în 5-10 secunde.) Clinicianul urmăreşte imaginile ţintei
reflectate pe cele două cornee.
Constatări, evaluare:
4. Ochii converg cu mişcare continuă;
3. Ochii urmăresc cu mişcare sacadată; fixare ezitantă la cap de cursă;
2. Ochii urmăresc cu mişcări cu întoarcere;
1. Se mişcă numai un ochi sau alternativ.
b. Ţinta se deplasează pe linia de privire a ochiului drept pentru infinit.
c. Ţinta se deplasează pe orizontală paralelă cu orizontala mediană, dar
decalată 100 mm spre dreapta.
d. Ţinta se deplasează pe linia pe privire a ochiului stâng pentru infinit.
e. Ţinta se deplasează pe orizontala paralelă cu orizontala mediană, dar
decalată 100 mm spre stânga.
f. Ţinta se deplasează în plan median pe o direcţie care face +20 cu
orizontala şi intersectează linia centrului de rotaţie al ochilor în mijloc.
g. Ţinta se deplasează în plan median pe o direcţie care face –20 cu
orizontala şi intersectează linia centrului de rotaţie al ochilor în mijloc.

30
Lucrarea Nr. 42

Titlu: Testul cu mascare în vedere aproape


Scop: Se sondează tendinţele posturii binoculară în absenţa susţinerii
vederii simultană în vedere aproape..
Material folosit: O lampă stilou, ocluzor.
Mod de lucru. Iluminare ambiantă normală.
Se aşează lampa la jumătatea distanţei Harmon în plan median la
înălţimea ochilor. Se cere subiectului să fixeze lampa cu ambii ochi. Se acoperă
un ochi fără să fie atins.
După 5 secunde se descoperă ochiul şi se observă mişcarea lui.
Dacă nu se mişcă, se verifică dacă ochiul este aliniat pe lampă. Dacă
ochiul este mascat.
Se repetă încercarea cu ochiul pereche.
Comportamente: Nu se mişcă
Mişcare temporo-nasală
Mişcare naso-temprală
Mişcare verticală sau oblică
Nu este mişcare cu deviaţie internă, externă sau pe
verticală a ochiului demascat (tropie)
Mişcare asociată a ochiului pereche.
Norma. Mişcare temporo-nasală
Observarea ochiului drept după demascarea lui.
Cel mai important aspect al metodei cu mascare este controlul
acomodării. Hipoacomodarea dă subestimarea esoforiei şi supraestimarea
exoforiei.

31
Lucrarea Nr. 44

Titlu: Testul stereoscopic cu două creioane


Scop: Evaluarea calitativă a vederii stereoscopice.
Material: 2 creioane.
Mod de lucru.
Iluminare ambiantă normală. Pacientul şi optometristul sunt aşezaţi pe
scaune faţă în faţă la cca 50 cm unul de celălalt.
Optometristul ţine cu o mână creionul său cu vârful în jos vertical.
Pacientului i se cere să ţină creionul său cu vârful în sus şi să-l alinieze cu
creionul optometristului vârf în vârf. Creioanele sunt mijlocul distanţei.
Se notează cum realizează alinierea în vedere binoculară şi monoculară.

32
Lucrarea Nr. ___

Titlu: Sensibilitatea la contrast


Scop: Evaluarea influenţei contrastului asupra acuităţii.
Material: Tablouri cu optotipuri Landolt cu contrast 0,9 şi contrast 0,1.
Cartoane pentru testarea influenţei contrastelor slabe asupra vederii.
Mod de lucru.
Metoda 1. Iluminare ambiantă normală. Se prezintă subiectului un tablou
cu optotipuri Landolt cu dimensiuni în progresie logaritmică la o distanţă dată
(2,5 m). Subiectul indică dimensiunea de optotip corespunzătoare acuităţii sale.
Se prezintă alături în aceleaşi condiţii de iluminare un tablou cu optotipuri
Landolt cu contrast 0,1 cu progresie logaritmică. Subiectul indică dimensiunea
de optotip pe care îl recunoaşte. Se stabileşte deferenţa între cele două evaluări
în trepte logaritmice. Progresia logaritmică 1,6; 1,25; 1; 0,8; 0,63; 0,50; 0,40;
0,32; 0,25; 0,2; 0,16; 0,125; 0,10; 0,08; 0,063; 0,05.
Metoda 2. La dispoziţia optometristului sunt 4 cartoane purtând optotipuri
Landolt. Fiecare carton are pe o faţă un optotip cu contrast 0,9 şi pe verso un
optotip cu contrast 0,1 cu dimensiunea mai mare cu două trepte logaritmice.
Diferenţa între cartoane este de 3 trepte logaritmice: 1,25; 0,63; 0,32; 0,16.
Iluminarea ambiantă normală. Se prezintă subiectului un carton
corespunzător acuităţii sale la distanţa pentru care a fost calculat. Dacă nu este
recunoscut, se micşorează distanţa până când este recunoscut. Se prezintă
subiectului reversul cartonului şi se întreabă dacă este recunoscut. Dacă nu este,
se micşorează distanţa până se recunoaşte. Se măsoară distanţa şi se compară cu
distanţa iniţială, în trepte logaritmice.

33
Lucrarea Nr. 67

Titlu: Măsurarea AC/A


Scop: Evaluarea raportului AC/A.
Materiale: Aripa Maddox; Trusă de testare subiectivă; Foropter; Ţintă
pentru departe; Proxoptip (Cruce şi lentilă Maddox); Pupildismetru (Rigla de
opticion).
Mod de lucru.
Metoda gradientului.
Subiectul poartă compensarea ametropiei [R] (D)
Se determină heteroforia cu Aripa Maddox [C1] pentru R+R.
Se adaugă +1,00 D binocular şi se determină heteroforia [C2]
AC/A = C2 – C1 R – aditia pentru presbiori
R (D) R (D) C2 () C1 () AC/A = C2 – C1 (/A)

Metoda comparării heteroforiilor


Se măsoară heteroforia la distanţă cu compensarea Refracţiei purtată cu
Metoda prismei variabile sau cu Metoda Maddox + lentila Maddox [C1].
Se măsoară heteroforia în vederea aproape cu Metoda prismei variabilă
sau cu Metoda Cruce Maddox + lentilă Maddox, obiectele fiind la distanţa L 1(m)
pentru departe şi L2(m) în vedere aproape [C2].
Se măsoară distanţa interpupilară pentru departe Dp.
RD C1 C2 Dp L1 L2 (m) F=1/L2– AC/A
() () (cm) (m) 1/L1(D) (/D)

Dp (cm) Exoforia se consideră negativă, Esoforia pozitică.

C1  C 2
A C /A  D p 
F

34
Lucrarea Nr. ____

Titlu: Test de fuziune cu prisma Bază-Ex


Scop: Evaluarea obiectivă a fuziunii motoare.
Materiale: Ţintă luminoasă; Prismă 10  10.
Mod de lucru.
Ţinta este în plan median a corpului la 3-5 m. Iluminare ambiantă
normală. Subiectul este aşezat cu capul rezemat şi fixează ţinta. Observatorul
urmăreşte mişcările ambilor ochi. Subiectul poartă o ramă de ochelari de testare.
Testul are 3 faze de lucru:
Faza1 Subiectul priveşte ţinta nestingherit.
Faza 2 În faţa ochiului drept se introduce prisma cu baza afară.
Faza 3 Subiectul priveşte ţinta fără prismă.
Clinicianul notează mişcările ambilor ochi.

O.D. O.S.
Constatare Constatare
1 Pupila centrală Pupila centrală
2 Pupila deviată spre stânga

3 Pupila centrală

Mişcările pupilelor în timpul testării la pacient cu vedere binoculară


normală
Ambele pupile sunt centrate
Ambii ochi se rotesc spre stânga
Ochiul stâng face mişcare fuzională dreapta
Ambii ochi se rotesc spre dreapta
Ochiul stâng face mişcare fuzională spre centru

35
Lucrarea Nr. 54

Titlu: Cartoane cu linii traseu (Antrenament vizual)


Scop: Antrenarea fixării în salturi în vedere aproape.
Materiale: Cartoane cu linii traseu. Cartonul are forma pătrată cu laturi de
cca 30 cm şi are desenat un cerc negru pe fond alb. Pe acest cerc sunt plasate fie
4 puncte fie 9 puncte de fixare, numerotate.
Mod de lucru.
Subiectul stă pe scaun şi ţine cu două mâini cartonul la distanţa Harmon.
El fixează succesiv punctele de pe cerc în ordinea indicată. El poate pronunţa
numărul de ordine şi chiar să bată ritmul schimbărilor cu piciorul. Cartonul cu 4
puncte poate fi poziţionat în 4 feluri. Capul se menţine fix în timpul fixărilor.
Regim: 3 la 10 minute în ritm de 1 secundă.
Remarcă. Exerciţiul necesită motricitate reflex bună.
Exerciţiul se recomandă dacă testul cu fixări în salt indică probleme.

36
Metode de corecţie al unui dezechilibru al vederii binoculare

I. Metoda Sheard
II. Metoda Parcival
Metodele se bazează pe ipoteza că apare inconfort vizual dacă valoarea
convergenţei fuzionale în rezervă nu este egală cu dublul forţei.
Pentru a depăşi o forie este necesar să se folosească o anumită cantitate de
convergenţă (pozitivă pentru exoforie şi negativă pentru esoforie.
Convergenţa fuzională în rezervă reprezintă convergenţa suplimentară pe
care sistemul vizual o poate folosi fără să piardă vederea binoculară netă şi
simplă.
Pentru exoforie convergenţa în rezervă este convergenţa fuzională
pozitivă.
Pentru esoforie convergenţa în rezervă este convergenţa fuzională
negativă.
Rezerva înseamnă limita bază extensia în exoforie. Rezerva înseamnă
limita bază internă în esoforie.
După criteriul lui Sheard se pot folosi următoarele compensări ale
dezechilibrului vederii binoculare.
- compensare prismatică;
- compensare cu lentile sferice;
- compensare cu exerciţi ortooptice.

I. Compensarea prismatică. Metoda Sheard.


Sheard propune următoarea formulă pentru evaluarea valorii minime a
compensării prismatice:
2 1
P D R
3 3
P = compensarea prismatică
D = valoarea foriei
R = valoarea rezervei de convergenţă.
Baza prismei de prescris este determinată de direcţia foriei:
bază externă pentru esoforie
bază internă pentru exoforie.
Dacă rezultatul este negativ nu este necesară compensare prismatică.
Exemplu: Pentru un stimul acomodativ s-a găsit o exoforie = 7pdpt şi
rezerva convergenţei pozitivă fuzională de 8pdpt. O prismă bază internă va
reduce exoforia.
2 1
D = 7pdpt; R = 8pdpt  P = ?  P
3
 7   8  2pdpt
3
Foria care a rămas este de 5pdpt prismatice şi va rezulta o rezervă R =
8pdpt + 2pdpt = 10 pdpt ca urmare se verifică criteriul Sheard că am rezerva de
convergenţă ca dublul foriei.

37
Determinarea foriei obişnuite în V pe orizontală
Material utilizat:
• foropter sau trusă de testare;
• optotip cu linie verticală de litere V = 1 sau cruce Maddox;
• distanţa de lucru 5 m.
a) Determinarea cu linii verticală şi prisme variabile.
• Se pune o prismă de 8pdpt bază sus pentru dedublarea testului.
• Se pune la celălalt ochi prismă 15pdpt bază internă.
• Se reduce treptat valoare (15pdpt ) până când se aliniază imaginile
testului.
• Valoarea rămasă este valoarea foriei.
b) Determinarea cu cruce Maddox
• Cu ocularul de testare la O.D. punem bagheta Maddox cu direcţia axelor
cyl orizontale.
• O.S. liber.
• Pacientul priveşte prin locaşul liber spotul luminos al crucii Maddox şi
observă 1 pot luminos.
• Se obt. O.S. şi pacientul priveşte prin bagheta Maddox şi vede o linie
roşie.
• Cu AON a obs în cazul unei forii orizontale, un decalaj între p. luminos
şi linia roşoie.
La ortoforie linia roşie trece prin punctul luminos.
• Valoarea foriei se identifică cu ajutorul gradaţilor de pdpt de pe aripa
orizontală.
Determinarea rezervei de convergenţă pozitivă de fuziune V
Material utilizat:
• foropter sau trusă de testare;
• linie verticală de litere V = 1
• distanţa de lucru 5 m.
• compensarea conrol – subiectivă.
Mod de lucru:
• iluminare ambiantă normală.
• se aşează în faţa ochilor prisme variabile.
• simultan se creşte valoarea bazei ext. până ce subiectul nu mai
recunoaşte nici o literă.
• se notează valoarea însumată a prismelor şi cuvântul Neclar.
• se măreşte valoarea prismelor bază ext. până ce subiectul raportează că
ţinta dublată redevine citibilă sau pare că se deplasează (max 4-5 pdpt se
adaugă).
• se reduce binocular valorile prismelor bază ext. până când subiectul
raportează fuziunea imaginilor.

38
• se notează valoarea revenirii prismatice care ar trebui să fie 2/3 din
Neclar.
* Valoarea prismatică însumată reprezintă rezerva pozitivă de fuziune.
La fel se face determinarea rezervei negative de fuziune, cu ajutorul
prismelor bază internă.
Pentru o exoforie se va determina rezerva negativă de fuziune.
Pentru o esoforie se va determina rezerva pozitivă de fuziune.

II. Compensarea sferică – Metoda Sheard


Dacă S = compensare sferică
P = compensare prismatică
A = raportaul convergenţă acomodare
P
Se poate scrie valoarea S 
A
2 1
D R
S3 3  S  2D  R
A 3A
Exemplu pentru VA
D = 5pdpt; R = 7pdpt
Prismă 1pdpt = P
1 P
Dacă A = 7,5 S    0,15
7,5  A 

Determinarea convergenţei la VD
Material utilizat:
• foropter sau trusă de testare, distotip;
• testul la 5 m.
Mod de lucru:
• Se măreşte puterea prismelor bază externă. Simultan prisma ce pac.
dedublează imaginea testului.
• Se notează spargerea ca suma celor 2 valori prisme.
Determinarea amplitudinii de acomodare VA
Material utilizat:
• foropter sau trusă de testare, distotip;
• testul la 400 mm.
• compensarea testului 7 (testarea subiectivă)
• iluminare ambiantă standard
• testul în contrast maxim de tip proxotip (iluminat din spate)
Mod de lucru:
• Se cere să citească literele de la VB =0,5.
• Dacă nu poate citi se adaugă lentile sferice Ө binocular din -0,25 dpt în
-0,25 dpt până când subiectul raportează neclaritatea.
Valoarea puterii sferice de la VD se add +2,50 dpt şi avem amplitudinea
de acomodare.

39
Dacă subiectul este prezbrit peste compensarea test 7 se adaugă +0,25 dpt
binocular până pacientul nu mai poate citi. Puterea pozitivă adăugată la
compensarea test 7 este scăzută din +2,50 dpt.

40
Exerciţiul Nr. 2
Antrenament acomodativ cu ochelari

Obiectiv. Se antrenează acomodarea rapidă.


Material. Un dispozitiv cu mâner care poate primi lentile de ochelari cu
diametrul 38-42 mm sau lentile din trusa de testare. În dispozitiv se montează 2
lentile convergente pe o parte şi două lentile divergente de aceeaşi putere
nominală ( fig. 2.1). Se folosesc perechi de ±1,0D; ±1,50D; ±2,0D; ±2,50D.

Descrierea metodei.
Etapa 1 – monoculară.
Un ochi este acoperit cu un ocluzar sau cu palma. Subiectul priveşte prin
lentila cu + un text situat la distanţa Harmon corespunzătoare unei acuităţi
inferioare cu două grade logaritmice acuităţii sale maxime. De îndată ce
subiectul vede clar textul se aduce în faţa ochiului lentila divergentă. Dacă
pacientul vede clar textul, se aduce din nou în faţa ochiului lentila convergentă şi
aşa mai departe.
Se repetă exerciţiul pentru celălalt ochi.
Etapa binoculară. Se aşează simultan în faţa ochilor cele 2 lentile
convergente şi apoi cele divergente. Se fixează acelaşi text de la distanţa
Harmon.
Variantă. Se poate realiza exerciţiul în vedere departe, dar lentilele vor
avea puteri mai mici. Număr de schimbări 50-150.
Normă. 40 schimbări cu lentile ±2,50D în mai puţin de un minut.
Precauţii. Nu se folosesc în faza binoculară lentile care induc deplopie
sau deviaţie oculară cu neutralizare. Astfel de comportamente se observă în
cazul foriilor mari sau tropiilor.
Se verifică urmărind reflexul cornean al unei lămpi stilou.
Recomandări. Acest exerciţiu se începe cu lentilele cele mai puternice
care permit vedere netă într-un timp de adaptare de maxim 1 secundă. Dacă
pacientul după o perioadă de exerciţii reuşeşte adaptarea aproape instantaneu, se
măreşte puterile lentilelor din dispozitiv. Se limitează puterea la ±2,50D.
Dacă exerciţiul induce deplopie sau deviaţie cu neutralizare se exersează
întâi numai monocular. Etapa binoculară se începe mai târziu cu lentile de putere
mică.
Exerciţiul este eficace în cazuri de comportamente strânse emetropice şi
binoculare şi pentru miopi care simt jenă în vedere aproape când li se pun lentile
de contact.

41
Exerciţiul Nr. 32
Tonusul

Obiectiv. Favorizează reglării tonusului punând subiectul să


experimenteze nivele de hiperforie şi hipoforie musculară.
Material. Un covor pe duşumea (saltea)
Mod de lucru.
În picioare sau pentru persoane în vârstă mai bine culcat pe spate cu
mâinile strânse lângă corp se inspiră deschizând braţele la maxim apoi se expiră
aducând braţele în poziţia iniţială.
Durata şi număr.
Se menţine contracţia 5 la 10 s.
Decontractarea se menţine 10 la 30 s.
Se reînnoieşte exerciţiul de 2 la 6 ori.
Recomandări. Se recomandă pentru reglarea tonusului muscular.
Exerciţiul se face în cameră bine aerisită.

Se anexează lista exerciţiilor cu recomandările privind folosirea lor.

42
Secvenţa I
Antrenamentul acomodativ

Amplitudinea de acomodare scade cu vârsta datorită modificărilor


structurale normale. Chiar înainte de vârsta presbiţiei pot apare limitări
funcţionale, reacţii ale sistemului de focalizare la exigeneţe vizuale care
constrâng excesiv. Scăderea amplitudinii de acomodare poate induce semne,
simptome, subiective şi obiective.
Subiectiv, subiectul se poate plânge de înceţoşare tranzitorie în vedere
aproape, sau de trecere prea lentă de la imaginea netă a unui obiect depărtat la
imaginea netă a unui obiect apropiat.
Obiectiv se constată dificultăţi de a acomoda sau de a relaxa acomodarea.
Se constată variaţii dioptice strânse şi ducţiuni strânse dificultăţi în a recupera
vederea binoculară. O prea mare rigiditate în relaţia acomodare-convergenţă
poate cauza oboseala vizuală.
Antrenamentul acomodativ are ca scop destinderea sistemului de
focalizare, să îi redea acestuia amplitudine şi precizie de funcţionare.
Exerciţii:
1) Adaptare la lumină şi întuneric;
2) Antrenament acomodativ cu ochelari;
3) Fixări aproape departe.

Exerciţiul Nr. 1
Adaptare la lumină şi întuneric

Obiectiv: Antrenarea motricităţii irisului. Antrenarea adaptării retinei.


Descrierea metodei.
Subiectul fixează o lampă electrică de 60W–100W de la o distanţă de 40
cm timp de 15-30 s., apoi acoperă ochii cu palmele şi aşteaptă ca postimaginiile
să dispară.
Începe un nou ciclu.
Numărul de cicluri. 3-10 funcţie de durata postimaginii.
Precauţii. Dacă exerciţiul provoacă durere oculară, cefalee, lăcrimare
excesivă se începe cu o lampă de mai mică putere sau se priveşte de la distanţă
mai mare.
Condiţii preliminare şi reguli de folosire. Exerciţiul se foloseşte pentru
decrisparea enutropizării (variaţii dioptrice reduce, sau miopie operaţională)
pentru a restabili funcţionarea irisului la tineri a căror organizare vizuală este în
curs de degradare (pupile mari şi reflex pupilar redus), în cazuri de fotofobie de
origine funcţională.

43
Secvenţa III
Motricitatea reflex

Din primele zile, noul născut este capabil să-şi orienteze privirea spre un
obiect şi să menţină fixarea cânt obiectul se deplasează. Reflexul de orientare şi
aliniere globală este testat prin versiuni. Noul născut poate de asemenea să
menţină orientarea privirii când este legănat. Acesta este reflexul de compensare
care poate şi uşor testat. Pentru a fi semnificative aceste teste trebuie să fie
realizate rapid cu obiect şi foarte aproape de ochi.
Dacă se observă la examen o proastă achiziţie a acestor reflexe de bază
(sacade, pierderi de fixare…) şi jenă astenopică sau neurologică sau scădere de
randament, este convenabil să se antreneze aceste reflexe. Reflexele de bază
proaste sunt adesea asociate la amplitudinea de triangulaţie mediocră, sacade în
timpul urmăririlor, fixări în salturi…
Exerciţii recomandate în special.
Compensări în picioare.
Compensări în poziţia culcat.
Versiuni în poziţia în picioare.
Versiuni în poziţia culcat.

Exerciţiul Nr. 6
Compensări în poziţia în picioare
Obiectiv. Se antrenează reflexul de compensare în componentele sale
vizuale, vestibulare, de coordonare ochi-mână, şi musculatură la nivelul gâtului,
într-o poziţia care necesită control muscular, vestibular şi cortical pentru
menţinerea poziţiei în picioare.
Material. Lampă stilou.
Mod de lucru. În picioare cu picioarele uşor depărtate şi ţine în mână
lampa stilou foarte aproape de rădăcina nasului. Lampa fiind ţinută fix, se
roteşte capul lent în timp ce fixează extremitatea lămpii. Se respiră profund.
Când subiectul prezintă forie verticală prost compensată se pot face
exerciţii de compensare pe verticală.
Numărul. 20 mişcări în poziţia în picioare.
Precauţii ca la exerciţiile de mobilitate a capului pentru persoanele în
vârstă sau având artozad cervilal.

Exerciţiul Nr. 7
Compensări în poziţia culcat
Obiectiv. Se antrenează reflexul de compensare în condiţiile solicitării
puternice a mişcărilor gâtului.
Material. Lampă stilou, pat.
Mod de lucru.
a) Compensare în poziţie culcat pe spate.

44
Culcat pe spate, capul uşor dezlipit de pat. Lampa este ţinută cu două
mâini cât mai aproape posibil de rădăcina nasului, coatele sunt depărtate; lampa
este fixă.
Se roteşte capul cu amplitudine mare în ritmul de o mişcare pe secundă.
Ochii păstrează fixarea pe lampă.

b) Compensare verticală pe spate

c) Compensare orizontală pe burtă

Numărul de mişcări 10 pentru fiecare poziţie.


Recomandări. Poziţia pe burtă este mai ales pentru esofori cu tendinţe de
cocoşare.
Poziţia pe spate este cea mai utilizată.
Precauţii ca la exerciţiile în poziţia în picioare mai ales pentru persoanele
în vârstă şi cu artroză cervicală.

Exerciţiul Nr. 3
Fixări aproape-departe
Obiectiv. Se antrenează acomodarea (în componentele sale de
amplitudine, rapiditate şi precizie) respectând relaţiile sale normale
(convergenţă, păstrarea senzaţiei de mărime constantă etc.).
Material. Tablou de optotipuri pentru departe sau orice text corespunzător
unei acuităţi Vb = 0,4 – 0,63 pentru distanţa de 4 m. Text imprimat cu aceeaşi
acuitate pentru distanţa Harmon.
Descrierea metodei. Subiectul aşezat pe scaun priveşte ţinta pentru
departe aşezată la 3-4 m. şi apoi ţinta pentru aproape aşezată la distanţa Harmon.
Se trece alternativ de la una la cealaltă de îndată ce sunt văzute net. Se va putea
apropia ţinta de aproape până la jumătatea distanţei Harmon.
Numărul de schimbări – de la 50 la 150 schimbări.
Recomandări de utilizare. Exerciţiul se utilizează când variaţiile dioptrice
şi dicţiunile nu sunt prea reduse şi se asociază cu un exerciţiu de motricitate.

45
Secvenţa II
Mobilitatea capului

Conform legii de dezvoltare, motricitatea capului se perfecţionează


înaintea motricităţii ochilor.
În practică se observă că numeroase persoane care au supleţe a gâtului
proastă au de asemenea o motricitate oculară proastă. S-a constatat de asemenea
că motricitatea oculară se ameliorează mai repede dacă s-a antrenat în prealabil
cea a capului.
Aceste fenomene se explică prin legăturile între căile şi centrii nervoşi ai
celor două structuri.
Exerciţii recomandate:
a) Mişcări ale capului în poziţie culcat.
b) Mişcări ale capului în poziţie în picioare.

Exerciţiul Nr. 4
Mişcări ale capului în poziţie culcat
Obiectiv. Mobilizarea gâtului, fără să se impună control poziţiei în
picioare.
Material. O masă sau un pat tare.
Descrierea metodei. Se întinde subiectul pe pat, cu faţa în jos, capul fiind
în suspensie. Înclinarea capului în plan median. Se mişcă capul în sus inspirând
şi în jos expirând.
Apoi se întoarce subiectul cu faţa în sus. Se ridică capul expirând, se lasă
capul pe spate încet inspirând.
Înclinarea capului lateral. Subiectul fiind aşezat pe burtă sau pe spate
păstrează capul în plan median şi înclină capul spre stânga şi spre dreapta lent
dar cu amplitudine mare şi cu respiraţie profundă.
Mişcări de rotaţie. Aşezat pe burtă sau pe spate, capul fiind în planul
corpului în suspensie se roteşte lent cu amplitudine mare.
Ochii pot fi liberi sau să însoţească mişcarea privind departe sau se
încearcă să se menţină fixarea în limitele câmpului.
Numărul de mişcări. Fiecare exerciţiu se repetă de 10 ori într-un sens şi
10 ori în sens invers.
Precauţii. Nu se recomandă persoanelor în vârstă sau artritice. Se începe
progresiv dacă exerciţiul pare prea dificil. Nu se face toată seria de exerciţii fără
întreruperi.
Recomandări. Aceste exerciţii se fac dacă se observă o lipsă importantă
de mobilitate a capului care se caracterizează prin: mişcări asociate ale corpului
în timpul versiunilor şi testelor de urmărire prin limitări sau mişcări anormale
ale capului în cazul compensărilor, prin dificultăţi de a executa giraţiilor capului.
Se alege exerciţiul pe burtă sau pe spate ţinând cont de următoarele
consideraţiuni:

46
- musculatura dorsală (solicitată în poziţie verticală) este cea mai arhaică;
- postura generală a individului;
- problema vizuală. Subiecţi cu exoforie mare şi cei care au proastă
convergenţă au în general dificultăţi de mobilizare a musculaturii anterioare. Se
preferă în acest caz exerciţii în poziţie pe spate.
- dificultatea de a realiza exerciţiile în cele două poziţii. Se alege poziţia
care permite o performanţă mai puţin bună. (Exemplu: imposibilitatea de a
menţine capul în suspensie în poziţia pe spate) dar mai uşor de executat.

Exerciţiul Nr. 5
Mobilitatea capului în poziţia în picioare
Obiectiv. Să se asigure supleţea musculaturii gâtului într-o poziţie care
necesită control muscular, vestibular, al retinei periferice, şi cortical pentru
menţinerea în poziţie în picioare.
Mod de lucru. În picioare cu braţele întinse lângă corp. Ritmul mişcărilor
capului lent, o mişcare la 2-4 s. cu respiraţie profundă. În timpul exerciţiului
corpul şi umerii trebuie să rămână imobili. În timpul exerciţiului ochi pot fi
liberi, să urmeze mişcările încercând să privească departe, sau încercând să
menţină fixarea pe un obiect.
Mişcări de aplecare a capului înainte-înapoi (zece).
Mişcări de înclinare laterală. Se lasă umerii jos, se înclină capul când
spre un umăr când spre celălalt.
Mişcări de rotaţie. Se roteşte capul spre stânga şi spre dreapta ca pentru a
privi înapoi.
Giraţiile capului. Se lasă să se rostogolească capul pe umeri, axa craniului
descriind un con cu vârful la nivelul gâtului, planul facial rămânând pe cât
posibil paralel cu axa umerilor.
Numărul. Fiecare exerciţiu cca 10 ori într-un sens şi 10 în sens invers.
Precauţii. În cazul subiecţilor care au probleme vestibulare, se începe prin
ca repeta exerciţiul de 3-5 ori. La persoanele în vârstă care se plâng de probleme
de artroză se începe foarte lent exerciţiul, evitând răsturnarea capului pe spate.
Recomandări şi reguli de folosire. Se face exerciţiul în următoarele
cazuri:
- când problema este uşoară pentru a perfecţiona mobilitatea gâtului
(cazul unei uşoare participări a capului la versiuni şi urmăriri). Se folosesc mai
ales giraţii precedate uneori de celelalte tipuri de exerciţii.
- când problema este foarte profundă şi exerciţiile culcat sunt prea dificile.
Se demarează atunci cu primele 3 exerciţii în picioare şi apoi culcat, apoi se
reiau exerciţiile în picioare pentru finisare.

47
Exerciţiul Nr. 8
Versiuni în poziţia în picioare
Obiectiv. Antrenarea reflexului de versiune cu sprijinul coordonării ochi-
mână. Deblocarea motricităţii oculare prin mişcare oculară de mare amplitudine.
Materiale. Lampă stilou.
Mod de lucru. În picioare cu picioarele uşor depărtate, capul drept,
pacientul ţine lampa cu ambele mâini la nivelul ochilor, capul fiind ţinut fix se
dă o mişcare de rotaţie lămpii (în lateral, la stânga şi la dreapta). Ochii urmăresc
lampa.
Numărul de mişcări 20, în ritm de una pe secundă.
Recomandări. Exerciţiul se realizează dacă testul de versiune dă rezultate
proaste, şi/sau dacă sunt limitări în câmpul de acţiune al muşchilor drepţi extern
şi intern.

Exerciţiul Nr. 9
Versiuni în poziţia culcat
Obiectiv. Antrenarea reflexului de versiune cu sprijinul coordonării ochi-
mână. Deblocarea motricităţii oculare prin mişcare oculară de mare amplitudine.
Materiale. Lampă stilou, pat dur.
Mod de lucru. Culcat pe spate, capul fiind uşor ridicat de pe pat. Lampa
este ţinută cu ambele mâini cât mai aproape de rădăcina nasului. Coatele sunt
depărtate, capul este menţinut fix. Lampa descrie un arc de cerc şi ochii
urmăresc lampa.
Numărul de exerciţii şi durata. Fiecare mişcare durează una secundă.
Numărul de exerciţii 20.
Recomandări. Exerciţiile se folosesc dacă testul de versiune dă rezultate
proaste, sau dacă sunt limitări în câmpul de acţiune al muşchilor drepţi interni şi
drepţi externi.

48
Secvenţa IV
Motricitate fină

Lectura, activităţi de observare, reperare, posibilitatea de a menţine


atenţia în câmpul vizual să posibilitatea de a menţine fixarea fără oboseală,
depind de performanţele fine de motricitate oculară. Pentru control se testează
urmăririle şi fixările în salt, orizontale, circulare realizate la distanţa Harmon,
fără a depăşi lăţimea umerilor. Se preferă uneori în loc de lampă stilou o ţintă
colorată (capul acului de tricotat).
Se compară performanţele monoculare şi binoculare. Se observă sacadele,
pierderile de fixare, participarea capului, dificultăţile simţite de subiect.
Exerciţii recomandate:
- Minge suspendată;
- Fixări în salturi cu lampă stilou;
- Minge cu prismă;
- Urmările cu lampă stilou;
- Cartoane test cu linii traseu.

Exerciţiul Nr. 10
Mingea suspendată
Obiectiv. Antrenarea motricităţii oculare.
Materiale. O minge elastică cu diametru 3-6 cm agăţată de plafon cu un
fir.
A. Exerciţii în poziţia în picioare
Mod de lucru. Mingea este aşezată la înălţimea bărbiei la 60 cm de
subiect. I se imprimă balans şi se urmăreşte cu privirea.
Mişcările mingii: dreapta-stânga, înainte-înapoi, după direcţiile celor două
diagonale, rotaţie, rotaţie în jurul capului.
B. Exerciţii în poziţie culcat pe spate
Culcat, destins, mingea la cca 40 cm deasupra capului. Se urmăreşte cu
privirea mişcarea mingii care balansează în cele 8 meridiane, sau se roteşte,
descriind un cerc.
Durata şi număr. Exerciţiul se execută până la dispariţia sacadelor.
Funcţie de vârstă durează 5 la 20 minute pe zi.
Precauţii. La persoanele cu motricitate oculară foarte proastă, exerciţiul
poate provoca lăcrimare, senzaţie de arsură, dureri oculare. În aceste cazuri, se
începe cu şedinţe de 1-3 minute, de mai multe ori pe zi.
Recomandări. Exerciţiul necesită o bună mobilitate a capului. Se poate
executa combinat cu exerciţii de mobilitate a capului.

Exerciţiul Nr. 11
Fixări în salturi cu lampă stilou
Obiectiv. Antrenarea rapidităţii şi preciziei de fixare.

49
Materiale. Două lămpi stilou.
Mod de lucru. Subiectul stă pe scaun sau în picioare. El ţine în fiecare
mână câte o lampă, pe care le ţine la nivelul ochilor la distanţa Harmon, distanţa
dintre ele fiind cât lăţimea umerilor. Subiectul fixează alternativ fiecare bec.
Ritmul variază de la una la trei fixări pe secundă.
Ritmul poate fi liber sau impus de un metronom. Ritmul poate fi marcat
prin bătaia cu piciorul de către subiect.
Exerciţiul se poate executa şi culcat pe spate mai ales la copii.
Durata exerciţiului şi numărul. Şedinţele variază de la 20 la 100 fixări.
Exerciţiul se face până ce poate fi executat corect la un ritm rapid.
Recomandări. Subiectul nu mişcă capul în timpul exerciţiilor. Exerciţiul
se realizează după ce se obţine o bună mobilitate a capului. Necesitatea
antrenamentului cu fixare în salturi apare după testul cu două lămpi sau două
ţinte colorate, ţinute de practician la distanţa Harmon, decalate la distanţa egală
cu lăţimea umerilor subiectului. Subiectul fixează alternativ ţintele dar se
observă sacade. Subiectul merge mai departe sau nu destul de departe şi trebuie
să reajusteze fixarea.

Exerciţiul Nr. 12
Mingea cu prismă
Obiectiv. Provocarea sau fortificarea vederii simultane în condiţii
apropiate de condiţiile naturale şi cu sprijinul motricităţii.
Materiale. Minge suspendată. Prismă de 10pdpt cu baza spre mânerul
ţinut vertical (bază jos).
Mod de lucru. Subiectul ţine prisma cu baza în jos în faţa unui ochi şi
fixează una din cele două mingi percepute. Exerciţiul se face în picioare şi culcat
pentru toate mişcările realizate în exerciţiul precedent.
Durata şi număr. 5 la 10 minute.
Precauţii. Exerciţiul se realizează numai dacă există diplopie tot timpul în
timp ce mingea se mişcă. Exerciţiul se realizează des ca prim exerciţiu
antisupresiv.

50
Secvenţa V
Antisupresori

Fenomenele de neutralizare nu sunt întotdeauna legate de astenopie şi


ineficacitate vizuală.
Exerciţiile recomandate mai jos au legătură cu neutralizarea tranzitorie.
Ele se practică după ce se rezolvă problemele motoare pentru a evita riscul de
diplopie.
Minge cu prismă.
Carton cu trasee cu ţinte bicolore.
Coardă de convergenţă.
Stereoscopul simplu.
Stereoscopul cu oglinzi.

Exerciţiul Nr. 15
Carton cu trasee cu ţinte bicolore
Obiectiv. Fortificarea vederii simultană în condiţii vizuale naturale, cu
sprijinul motricităţii în vedere aproape.
Materiale. Un carton alb cu dimensiuni 33×33 cm pe care este trasat un
cerc negru şi pe care sunt marcate două puncte, unul verde şi unul roşu plasate
diametral. Prismă de 10-12 cu baza spre mâner.
Mod de lucru. Subiectul ţine prisma cu baza în jos în faţa unui ochi şi
fixează unul după altul cele 4 puncte pe care le percepe simultan cu cei doi ochi
conform schemei. Cartonul se ţine cu una din mâini la distanţa Harmon în trei
poziţii.

Trecerea de la un punct la altul se face într-o secundă.


Durata exerciţiului. 2 la 5 minute.
Precauţii. Se foloseşte exerciţiul dacă este constant diplopie.
Recomandări. Exerciţiul urmăreşte eliminarea neutralizării în vedere
aproape.

Exerciţiul Nr. 16
Coarda de convergenţă (Brock)
Obiectiv. Antrenarea convergenţei prin fixări în salturi în plan sagital cu
ajutorul diplopiei fiziologice pentru a verifica absenţa neutralizării.
Materiale. O coardă de 2 m lungime pe care sunt montate trei bile de cca
8 mm diametru de culori diferite.
Mod de lucru. O extremitate a coardei este agăţată de perete, cealaltă este
ţinută în dreptul gurii (câţiva centimetri) sub linia ochilor. O bilă (perlă) se
găseşte la capătul depărtat, alta se găseşte puţin mai departe de punctul proxim
de convergenţă, şi poate fi apropiată progresiv. Cea de a 3-a perlă se află cam la
jumătatea distanţei dintre primele două.

51
Subiectul fixează alternativ cele trei perle. Ordinea şi ritmul pot fi libere
sau impuse. Este important ca subiectul să vadă în permanenţă 5 perle. Cea pe
care o fixează este văzută simplu, celelalte dublat.
Caracteristici. Se impune vedere simultană bună. Buna excitaţie de
convergenţă.
Recomandări. Exerciţiul se foloseşte:
- la subiecţii care prezintă dificultăţi importante de convergenţă (exotropie
în vedere aproape, amplitudine de triangulaţie prea lungă, ducţii decalate spre
baza internă) la presbiţi care nu se pot baza pe relaţia acomodare-convergenţă.
- la subiecţii care prezintă exoforii în V.D. şi V.A.
Durata şi numări. 50 la 100 fixări.
Precauţii. Se recomandă să se facă bine fixarea şi deci la început
exerciţiul este executat lent. Subiectul trebuie să vadă mereu 5 perle şi două
coarde care converg în punctul de fixare.
În caz de neutralizare, se stimulează mişcând uşor coarda.

Exerciţiul Nr. 17
Stereoscop simplu
Obiectiv. Antrenarea convergenţei fine cu posibilitatea de a activa
simultan motricitatea.
Materiale. Stereoscop având o singură ţintă şi două oculare convexe şi
prismatice care fac imaginile ţintei la infinit. Carton cu puncte colorate.
Condiţii prealabile. Vedere simultană bună.
Mod de lucru. Subiectul observă testul care poate fi îndepărtat sau
apropiat.
Se poate folosi ca obiect ţintă un carton cu puncte colorate, aşa că
subiectul face fixări în salturi în timp ce îşi stimulează convergenţa.
Durata şi număr. 2 la 5 minute.
Precauţii. Subiectul trebuie să posede normale postura, echilibrul,
coordonarea generală.
Exerciţiul se utilizează la persoane care nu prezintă suprimări
(neutralizări).

Exerciţiul Nr. 18
Stereoscopul cu oglinzi
Obiectiv. Antrenarea ducţiunilor orizontale, fuziunea şi vederea
stereoscopice în spaţiu artificial dar cu mari posibilităţi de amplitudine de
convergenţă şi de divergenţă.
Materiale. Aparatul este pliabil şi poate fi folosit la domiciliu. El dispune
de un număr de ţinte pentru antrenarea celor 3 grade ale vederii binoculare
(vedere simultană, fuziune, vedere stereoscopică).

52
Mod de lucru. Se aşează muchia centrală între cei doi ochi, se reglează
aparatul în general pe convergenţă nulă, apoi se antrenează ducţiunile variind
unghiul dintre oglinzi └ U. Se notează performanţele atinse pe scara gradată a
suportului.
Durata şi numărul. 1-3 minute sau 10 la 40 mişcări.
Precauţii. Nu se foloseşte aparatul în prezenţa strabismelor cu sau fără
corespondenţa retiniană anormală.
Recomandări. Exerciţiul este recomandat când se doreşte antrenarea
ducţiunilor fortificând cele 3 grade ale vederii binoculare.
Exerciţiul trebuie completat cu antrenament în mediu real.

53
Secvenţa VI
Controlul vestibular

Există relaţie neurologică şi funcţională privilegiată între propriocepţia


generală, datele retinei periferice, informaţiile de orientare şi de deplasare,
furnizate de urechea internă (labirint) şi comanda musculaturii extrinsecă.
Această coordonare permite reflexul de compensare.
Se numeşte propriocepţie ansamblul de senzaţii furnizate de receptorii
articulari şi musculari care informează corpul asupra posturii mişcărilor sale.
Frecvent subiecţii se plâng de indispoziţii vestibulare (agorafobie, rău de
mişcare, ameţeli în anumite condiţii vizuale), au la examinare comportamente
vizual strânse, uneori inconfort în timpul ducţiunilor şi chiar variaţii dioptrice.
Dacă tulburările sunt legate de relaţia amintită mai sus ele dispar în
general prin antrenament.
Exerciţii recomandate: Rostogoliri, giraţiile corpului, giraţiile trunchiului,
giraţiile capului, bârna.

Exerciţiul Nr. 19
Rostogoliri
Obiectiv. Antrenarea coordonării vizuale generale şi vestibulară printr-un
exerciţiu corespunzător etapelor de dezvoltare ale copilului. Acest exerciţiu
degajează relativ centurile scapulare şi pelviene.
Mod de lucru. Subiectul se culcă pe spate cu braţele în prelungirea
corpului rezemate de pernă şi se rostogoleşte pe pământ pentru a ajunge pe
burtă, şi apoi din nou pe spate. Se fac rostogoliri în ambele sensuri. Într-o
variantă se obturează ochii central, pentru a stimula mai ales retina periferică.
Durata şi numărul. 20 la 40 de rostogoliri.
Recomandări. Se foloseşte mai ales la copii. Are avantajul că nu există
riscul de pierdere a echilibrului.

Exerciţiul Nr. 20
Rotaţiile corpului
Obiectiv. Să se stimuleze sistemul vestibular realizând în acelaşi timp
compensarea capului şi ochilor în vederea reorganizării controlului vestibular.
Materiale. Un obiect, punct de fixare la înălţimea ochilor situat la câţiva
metri de subiect.
Mod de lucru. În picioare cu braţele întinse în planul umerilor, se roteşte
corpul cu totul în jurul propriei axe, încercând să se menţină capul şi ochii în
direcţia ţintei. Într-o variantă se obturează ochii central.
Durata şi număr. Să se ajungă treptat la 10 rotaţii într-un sens şi 10 în
sens invers. Pentru cei sensibili se începe cu 2-3 rotaţii. Exerciţiul necesită
mobilitate a capului şi bună compensare.

54
Exerciţiul Nr. 21
Giraţiile trunchiului
Obiectiv. Stimulare vestibulară, mobilizare la nivelul vertebral pentru cei
cu profesie sedentară.
Mod de lucru. În picioare, picioarele uşor depărtate, mâinile pe şolduri, se
apleacă bustul în faţă apoi se descrie cu trunchiul un con cu vârful la nivelul
bazinului.
Durata şi număr. 10 rotaţii într-un sens şi 10 în sens invers.
Precauţii. Se execută cu grijă la subiecţii care se plâng de dureri lombare
şi vertebrale.
Recomandări. Se foloseşte la subiecţii care nu au activitate fizică.

Exerciţiul Nr. 22
Giraţiile capului
Obiectiv. Antrenarea mobilităţii capului şi controlul vestibular. Se
mlădiază musculatura cefei într-o poziţie necesitând un control muscular,
vestibular, al retinei periferice şi control cortical pentru a menţine poziţia în
picioare.
Mod de lucru. În picioare, cu picioarele uşor depărtate se roteşte capul în
jurul axei verticale a corpului.
Durată şi număr. 10 giraţii într-un sens şi 10 în sens invers.

Exerciţiul se foloseşte pentru antrenarea lecturii şi se asociază cu exerciţii


de motricitate specifice.
Durata. Circa 5 minute.
Precauţii. Rezultatele se scriu nu se pronunţă.

Secvenţa IX
Câmpul periferic

Vederea periferică are rol major în mecanismele reflex şi comanda


ansamblului automatismelor mecanicii vizuale. De notat în particular, orientarea
privirii, alinierea celor doi ochi mai ales când există heteroforie, rolul
preponderent în echilibrul general al corpului.
Antrenarea vederii periferice permite să se dezvolte atenţia periferică şi să
se îmbunătăţească calitatea vederii binoculare.
Exerciţii recomandate:
- Minge suspendată cu periferie.
- Mers cu conştiinţa periferică.
- Bârna.
- Rostogolirea.
- Rotaţiile corpului.
- Giraţiile trunchiului.

55
- Giraţiile capului.
- Coarda de convergenţă.

56
Secvenţa IX
Capacitatea perceptuală

Se înţelege prin capacitatea perceptuală, numărul de simboluri pe care


sistemul vizual le poate identifica într-un singur punct de fixare. Zona luată în
considerare este cea centrală şi paracentrală. Pe plan cognitiv performanţa este
definită de complexitatea simbolurilor. Execuţia recomandată: Tachitoscopie.

Exerciţiul Nr. 29
Tachitoscopie
Obiectiv. Mărirea capacităţii sistemului vizual de a integra un număr de
simboluri din ce în ce mai mare într-un timp scurt într-un singur punct de fixare.
Material. Tachitoscop. Aparatul perminte să se prezinte printr-o fereasctră
sau prin proiecţie o ţintă un timp determinat (0,02 la 0,2 s) sau cartoane pe care
figurează 2 la 10 cifre cu înălţimea de cca 1 cm.
Aceste cartoane sunt regrupate în serii de 20, fiecare serie reprezentând un
grad de dificultate. Se trece la stadiul superior dacă reuşita este de 70%. Un
obturator permite să se prezinte ţinta timp scurt. Ţintele pot fi figuri geometrice,
cifre, litere, cuvinte. Se poate folosi un aparat de proiecţie diapozitive cu
obturator sau un vizor special adaptat pentru tachitoscopie.
Recomandări. Exerciţiul este specific antrenamentului la lectură eficace şi
de percepţie rapidă, deci în prealabil se rezolvă problemele optometrice şi nu
trebuie să existe probleme specifice de dislexie.

Exerciţiul Nr. 30
Minge suspendată cu periferice
Obiectiv. Dezvoltarea vederii periferice antrenând luarea la cunoştinţă a
existenţei ei şi continuând finisarea neotricităţii. Este posibil ca fixând mingea să
fim conştienţi de deplasarea aparentă a camerei apoi să se observe obiectele ce
le conţine.
Material. Minge suspendată.
Mod de lucru. Exerciţiul poate fi practicat în picioare sau culcat pe spate.
În faza monoculară, lucrează un ochi, apoi celălalt; cel care nu lucrează se
obturează central cu ochelari negri (lasă liberă periferia extremă a câmpului).
În faza binoculară.
Condiţii preliminare. Este necesar să fi obţinut o bună motricitate fină şi o
oarecare concentrare la urmărirea mingii.
Recomandări. Exerciţiul activează vederea periferică în problemele: de
fuziune, esotropie, vestibulare şi mai general în cazuri de stres.
Precauţii. Se veghează ca subiectul să urmărească regulat mingea. Se
începe progresiv în caz de senzaţii de ameţeală.
Durata – 3 la 10 minute.

57
Exerciţiul Nr. 31
Mers cu conştiinţa periferică
Obiectiv. Să devină conştient de existenţa vederii periferice proprii şi să
se amelioreze aceasta (să se mărească întinderea şi calitatea percepţiei în câmpul
vizual periferică). Să se activeze funcţiile de control al vederii periferice
aducând-o la un nivel conştient.
Mod de lucru. Mergând, da că este posibil în exterior, privind înainte fără
fixare excesivă a privirii se mobilizează atenţia asupra deplasării obiectelor într-
o zonă din câmp până la periferia extremă. De exemplu în jos (se va remarca
detalii ale solului, picioarele care intră alternativ în câmp etc.).
Apoi se va alege altă direcţie în fiecare din cele opt meridiane principale.
Dacă această posibilitate a fost dezvoltată se va mobiliza atenţia spre un sector
din ce în ce mai mare până la totalitatea câmpului.
Durata şi număr. Un sfert de oră de mers zilnic în natură cu respiraţie
profundă este foarte bine.
Recomandări. Subiectul nu trebuie să aibă hemianopsie sau reducere
structurală a câmpului.
Exerciţiul se recomandă când există esoforie, sau randamentul vizual este
prost, în general când câmpul vizual periferic nu este suficient utilizat.

58
FIZIOLOGIA VEDERII BINOCULARE

Prin vedere binoculară se înţelege facultatea scoarţei cerebrale de a


contopi într-o senzaţie unică cele două imagini transmise de către fiecare retină.
Este o funcţie căpătată şi se dezvoltă în primii ani de viaţă.
Vederea binoculară apare ca un proces al percepţiei de o mare
complexitate care se manifestă prin două elemente:
1. percepţia a două senzaţii monoculare;
2. contopirea lor într-o percepţie unică.

MECANISMUL VEDERII BINOCULARE


Pentru ca scoarţa occipitală să perceapă un obiect unic este necesar ca cei
doi ochi să ofere fiecare o imagine convertibilă a acestui obiect.
Aceasta I etapă necesită următoarele:
- o integritate anatomică şi dioptrică a ochilor;
- obiectul să fie văzut deodată de ambii ochi, de unde necesitatea unui
câmp binocular;
- cele două retine şi elemente nervoase să funcţioneze în armonie;
- cei doi ochi să fie orientaţi fără dificultate spre obiectul final, adică să
fie o integritate a elementelor motori.
În aceste condiţii, creierul primind două senzaţii vizuale, trece la a doua
etapă: la fuziunea lor şi elaborarea unei percepţii unice vizuale.
DIPLOPIA. Obiectele din spaţiu sunt percepute simplu şi sunt privite
binocular şi imaginea lor se formează pe elemente corespondente retiniene.
Atunci când imaginea unui obiect este recepţionată pe elementele retiniene
necorespondente se produce o diplopie, datorită faptului că localizarea
imaginilor în spaţiu se efectuează în direcţii vizuale diferite.

DOMINAŢIA OCULARĂ
Prin dominaţie oculară se înţelege acel fenomen prin care în vederea
binoculară există o activitate a unui ochi asupra celuilalt.

CELE TREI GRADE ALE VEDERII BINOCULARE


I. PERCEPŢIA SIMULTANĂ este facultatea de a percepe imaginile celor
două retine în mod simultan, dar nu neapărat suprapuse şi este primul grad al
V.B.
II. FUZIUNEA este al doilea grad al V.B. şi constituie esenţa V.B., este
facultatea de a contopi mintal imaginile primite prin puncte corespondente ale
celor două retine şi de a le interpreta într-o imagine unică.
A. FUZIUNEA SENZORIALĂ constă în suprapunerea pentru o percepţie
unică a senzaţiilor identice ale celor doi ochi. Mesajele venite prin nervii optici
de la cele două retine merg în cortexul occipital unde are lor fuziunea.

59
B. FUZIUNEA MOTORIE – se realizează prin mişcări oculare provocate
de reflexul de fixaţie binoculară şi reprezintă capacitatea de menţinere a fuziunii
în cursul deplasării ochilor datorită reflexului de fuziune.
C. AMPLITUDINEA DE FUZIUNE
Dacă există fuziune există şi o amplitudine de fuziune. Există:
- amplitudine de fuziune negativă 0 → –6
- amplitudine de fuziune pozitivă 0 → +35
III. STEREOSCOPIA este cel de al treilea grad al V.B., este perceperea
reliefului prin fuziune celor două imagini privite prin puncte uşor disperate ale
celor două ***. Ea reprezintă posibilitatea de percepţie în relief a obiectelor
tridimensionale în spaţiu.
În privirea monoculară, obiectele care prezintă un relief sunt percepute cu
o uşoară diferenţă de un ochi faţă de celălalt datorită distanţei care există între
cei doi ochi.
Fuziunea de către creier a celor două imagini diferite dă impresia de
relief.
PSGUDOSCOPIA – perceperea *** a reliefului.

DISFUNCŢIILE VEDERII BINOCULARE


I. DIPLOPIA – este produsă de cauze motorii

DIPLOPIA HOMOMINĂ DIPLOPIA HETEROMINĂ

STRABISM CONVERGENT STRABISM DIVERGENT

II. NEUTRALIZAREA – are loc la nivelul scoarţei cerebrale producându-


se prehets*** un reflex de ***
SCOTOMUL. La nivelul ochiului strabic se întâlnesc două scotoame:
- SCOTOM CENTRAL (interesează zona monoculară – scotom de
inbu***.
- SCOTOMUL PUNCTULUI 0 care interesează acea porţiune a câmpului
vizual în ochiul deviat care corespunde proiecţiei monoculare ochiului director.
III. TULBURĂRILE FUZIUNII BINOCULARE. Poate exista o assentă
fatală a fuziunii sau o diminuare a amplitudinii de fuziune.
IV. CORESPONDENŢA RETINIANĂ ANORMALĂ. Este aceea stare în
care cele două forii nu mai au o direcţie vizuală comună - *** fixarea
corespunde unui punct excentric al retinei ochiului deviat.
HETEROFORIA este un strabism latent în care deviaţia oculară nu se
produce spontan şi fuziunea se menţine.
I. FACTORI FAVORIZANŢI
1. Vârsta maximă de apariţie a strabismului este până la 3 ani.
2. Frecvenţa.
3. Ereditatea are rol în apariţia strabismului.

60
4. Sexul 55% F; 45% M.
FACTORI OPTICI ŞI SENZORIALI
1. Ambiliopia unilaterală
2. Arizometropia
3. Disenergia acomodaţie – convergenţa.
II. ETIOBOGIE
1. anomalii ale orbitelor
2. vicii de refracţie
3. pareze oculare-motorii
4. distanţe interoculară anormale – mare – exoforie
– mică – esoforie
5. enoftamie – esoforie
6. exoftolmie – exoforie
7. stori nemotrice
8. oboseală
III. CLASIFICARE
A. HETEROFORII ÎN PLAN ORIZONTAL
1. ESOFORIA – deviaţia axelor vizuale, menţinute latent prin fuziune,
înăuntru.
a) Etiologie:
- hipermetropia, endoftolmia
- efort vizual, surmenaj, intelectual.
b) Simptome
- cefaleea
- scădere vederii de aproape
- dificultăţi în aprecierea distanţelor
c) Forme clinice
- esoforia pură
- esoforia prin exces de convergenţă este mai accentuată în vederea la
aproape.
- esoforia prin in*** de divergenţă este mai mare în vederea de departe.
În esoforii, V.B. prezintă unele alterări, care constau în diminuarea
amplitudinii de fuziune şi tendinţa de netralizare.
2. EXOFORIA – deviaţia axelor vizuale menţinute latent prin fuziune, în
afară.
a) ETIOLOGIE
- miopie
- exoforii neurogere
- exoftalmii.
b) SIMPTOME
- cefalee
- lectură dificilă
c) FORME CLINICE

61
1. Exoforie de bază
2. Exoforie prin ineficienţă de convergenţă – aproape – exofore
– departe - arto
3. Exoforie prin exces de divergenţă – aproape – artoforie
– departe - exofore
În V.B. – reducere amplitudinii de fuziune.
B. HETEROFORII ÎN PLAN VERTICAL
1. Hiperforia deviaţia unui ochi în sus.
2. Hipoforia deviaţia unui ochi în jos.
a) Etiologie
- anomalii orbitare
- schele ale paraliziei muşchilor
b) Simptome
- tulburări vizuale
- di*** intermitate
C. CICLOFORIA – sunt heteroforii produse în jurul axei ***
a) Ezioforie
- factori pozitivi
- anomalii de inserţii oculare
- acomolatie
b) Simptome
- cefalie
- atitudine vicioasă a capului
- senzaţii de urcare şi coborâre a obiectelor
D. AMIZOFORIA – deviaţia latentă în funcţie de direcţia privirii.

62
EXAMENUL OPTOMETRIC AL UNUI PACIENT CU HETEROFORIE

I. Istoria cazului
a) Istoria vizuală personală şi anterioară
1. – data consultării
2. – numele şi prenumele
3. – data naşterii
4. – adresa
5. – ocupaţia
b) Anamneza
1. – prima apariţie
2. – natura apariţiei
3. – durata şi periodicitatea
4. – locul
5. – caracterul şi severitatea simptomului:
- frecvenţa
- factorii care provoacă simptomul
- progresie, regresie sau staţionare
6. – relaţii cu alte simptome
7. – tratamentul efectuat
1. Prima apariţie
- Vârsta apariţiei
a) Dacă strabismul a apărut înainte de 3 ani suspectăm factori
intermatinali.
b) Dacă strabismul a apărut după vârsta de 3 ani suspectăm factori
ocomabativ***.
2. Natura apariţiei.
- episod fe***, afecţiuni intercutente***, traumatisme minore.
3. Durata şi periodicitatea.
- heteroforia este o deviaţie latentă
- efort vizual
- surmenaj intelectual.
4. Locul.
- dureri de cap cu localizări fixe
5. Caracterul şi severitatea simptomului.
- durere de cap poate fi severă
- pacientul ţine cartea aproape
- vedere înceţoşată departe
- dureri de ochi când citeşte
- clipeşte des
- aprecierea distanţelor este proastă
- ticuri faciale
a) frecvenţa – deviaţie latentă

63
b) factori care provoacă simptomul
- acuzciopia unilaterală
- amizometropia
- disimergia acomodaţie- cou***
c) afecţiunea se ameliorează, se agonizează sau rămâne
neschimbată.
6. Relaţii cu alte simptome.
Heteroforia poate fi asociată cu:
- cefalea
- senzaţii de vomă
- ameţeală
- greţuri
7. Tratamentul efectuat.
- se determină dacă pacientul a purtat ochelari, cât timp, dacă i-a schimbat
frecvent, când a avut loc ultima prescripţie, dacă a avut efect de ameliorare.
- la ce fel de teste a fost supus.
- dacă a participat la antrenament vizual.
- dacă a efectuat tratament ortoptic.

C. ISTORIA VIZUALĂ FAMILIALĂ


1. Ereditatea. Heteroforia poate exista şi la unii membri ai familiei.
c) Istoria sănătăţii cazului.
1. – cauze congenitale şi ereditare
2. – afecţiuni ale mamei în timpul sarcinii
- gravitate t***, suferinţe fatale
3. – desfăşurarea naşterii
- prematuritate
- travaliu prelungit
- asfixie alsohre***
4. – dezvoltarea copilului în primele luni
5. – cauze mecanice.

II. ISTORIA VIZUALĂ PRELIMINARĂ


a) Examinarea preliminară a sprincenelor, pleoapelor şi anexelor
- seboreea sprincenelor este concomitentă cu blefarita marginală cronică.
- cozi sau depozite sebornice la baza genelor → blefarită cronică.
a) – deplasare exoftolmice – exoforie
– deplasare endeftolmice – esoforie
– asimetrii faciale sau orbitare
- hipertetor*** exoforie
- epicentus – esoforie
– asimetrii nerticole - hiperforie
- hipoforie

64
b) Inspecţia conjunctivii se face cu ajutorul lupei simple, oftalmoscopului,
biomicroscopului. Se pot depista eventuale conjunctivite.
c) Inspecţia corneei se face cu biomicroscopul cu lampă cu fantă.
d) Inspecţia cristalinului se face cu biomiscroscopul cu lampă cu fantă,
oftalmoscopul folosind lentile de 20 dioptrii.
e) Inspecţia corpului nitros*** se face cu oftalmoscopul şi biomicroscopul
cu fantă.
f) Examinarea retinei se face cu oftalmoscopul.
- se observă pupile – dimensiunile pupilei
- estimarea *** - dimensiunile arterelor şi venelor
g) Examinarea mobilităţii oculare şi a vederii binoculare
- poziţia vizuală a feţei, capului
- estimarea fixării pentru fiecare ochi
- echilibrul binocular
- testarea ner***
- controlul vederii binoculare.

III. EXAMENUL ANALITIC FUNCŢIONAL


I. EXAMENUL ACUITĂŢII VIZUALE
Scopul testului
- evaluarea acuităţii vizuale
Material utilizat
- teste speciale care conţin semne, litere sau desene, numite optotipuri
pentru aproape şi departe.
Mod de lucru
Iluminare normală sau puţin obscură. Determinare acuităţii vizuale se face
aproape şi la distanţă.
Acuitatea vizuală de aproape
Testul este prezentat pacientului la distanţa de 30 cm.
Acuitatea vizuală de departe
Testul este prezentat pacientului al distanţa de 5 m.
Fiecare ochi este examinat separat fără corecţie şi cu corecţie dacă aceasta
există.
Examinarea se începe cu ochiul care prezintă vederea mai slabă.
Ochiul neexaminat va fi exclus prin obturare.
Comportamente observabile
- VAO: 1/10; 1/8; 1/6; 1/4; 1/3; 1/2; 2/3; 1.
- amsliopie unilaterală sau bilaterală.
- hipermitropie, miopie.
- astigmatism.
Notare – VOD = Normă VOD = 1
– VOS = VOS = 1

65
II. OFTALMOSCOPIE
Scopul testului
- transparenţa mediilor
- starea structurilor
- aranjamentul optic al structurilor
Materiale utilizate
- oftalmoscop electric
- ţinta departe
Mod de lucru
- iluminare slabă în laborator
- se testează ochiul drept cu ochiul drept şi os cu os.
- se aranjează la oftalmoscop o lentilă de 20 dpt. Se observă conjunctiva,
pleoapele, corneea.
- se schimbă lentila şi se pune la punct un vas din zona pupilei, se extinde
pe o suprafaţă cât mai ***
- se schimbă lentila şi se observă necroza, *** *** cristalinul, corpul
vitros.
- se cere subiectului să privească în oftalmoscop şi să observă forma şi
*** monoculară.
Comportamente observate
- structuri anormale sau normale
- *** transparente sau tulburi
- fixare stabilă, ***, centrală, excentrică.
Notare
- starea structurilor
- adâncimea cupei pupilelor
TIPURI DE FIXAŢIE

TESTUL WORTH
Scop
Se erudează pervormanţa vederii *** aproape şi departe
Material
Lanternă care are pe peretele f****
- 1 filtru alb
- 1 filtru roşu
- 2 filtre verzi
- un ochelar cu filtru roşu şi un filtru verde.
Mod de lucru
Iluminat ambiant atenuat. Se aşează ochelarii pe cap. Se prezintă
subiectului lanterna la distanţa Harmon apoi se depărtează progresiv. Se cere
subiectului să spună câte puncte luminoase vede şi ce culori.
Comportamente observabile

66
- cinci puncte
- două puncte roşii
- trei puncte verzi
- 2 punte roşii şi 2 puncte verzi
- 1 punct roşu şi 3 puncte verzi.
Notare
Se notează numărul culorii pentru diferite distanţe.
Norma
4 puncte

FORIA ÎN VEDERE DE APROAPE ŞI DEPARTE


Scop.
Evaluarea forie.
Material utilizat.
Foropter. Prisma variabilă. Prisma 6pdpt. *** de teste *** pentru departe
şi aproape.
Mod de lucru.
Se introduce în faţa unui ochi o prismă de 6 sau 8 pdpt BS pentru
dedublarea *** testelor OD – prismă 15 dptp BI.
Se reduce puterea prismelor lent până ce subiectul raportează de*** celor
două ***
Comportamentul observabil
BI – exoforie Notare: se notează ****
BE – esoforie Norma: 05pdpt departe
O – orteforie 4-6 pdpt aproape

SKIASCOPIA PENTRU DEPARTE ŞI APROAPE


Scop.
Evaluarea obiectivă a refracţiei ochilor. Evaluarea capacităţii de punere la
punct pe obiecte aproape.
Material utilizat.
Skiascop electric. Ţinte aşezate departe sau pentru aproape. Forepter sau
trusă pentru testare subiectivă. Riglă de SK.
Mod de lucru.
Iluminare ambiantă atenuată. Pacientul fixează ţinta cu ambii ochi.
Observatorul păstrează ambii ochi deschişi şi ochiul drept controlează ochiul
drept şi OS controlează OS.
Distanţa observată pentru pacient 0,5-0,67 m.
Se începe cu OS. Se neutralizează deplesia reflexului retinian în toate
meridianele.
Se scade din compensare gonte +2 sau +1,50.
Comportamente observabile
Neutralizare sferică

67
Neutralizare cilindrică
Notare.
SF, Cyl, SF cuyl OX X
TESTUL SUBIECTIV

FORII INDUSĂ ÎN VEDEREA DE APROAPE ŞI VEDEREA DEPARTE


DE COMPENSAREA DETERMINATĂ
I. ISTORIA CAZULUI
a) Istoria vizuală personală şi anterioară.
Data: 17.01.2001
Numele şi prenumele: TUFĂ MIRUNA
Vârsta: 6 ani
Data naşterii: 1994, nov. 3
Adresa: Roşiorii de Vede, Jud. Teleorman

b) Anamneza
- prima apariţie: congenital
- natura apariţiei: ereditar
- durata şi periodicitate: deviaţie latente
- caractere şi severitate ***
- cefalee
- clipeşte des
- ticuri faciale
- apreciere distanţelor este proastă
- frecvenţe – deviaţie latentă
- factori care provoacă ***
- disinergia acomodaţii convergentă
- tratamentul efectuat: nu a efectuat

c) Istoria vizuală familială


- ereditatea
- desfăşurarea naşterii – premeditată
- dezvoltarea copilului în primele luni – normală

II. Istoria vizuală preliminară


a) examinarea preliminară a sprincenelor, pleoapelor şi anexelor
- sprincene cu contur normal
- coşi la nivelul genelor
- epicontur
- aparat lacrimal normal
b) Inspecţia conjunctivei
- conjunctiva normală, netedă, lucioasă, transparentă
c) Inspecţia corneei

68
- cornee limpede, transparentă
d) Inspecţia cristalinului
- nu se observă opacifiere ale cristalinului
- nu se observă deplasări ale cristalinului
e) Inspecţia corpului vitros
- vitros transparent, fără opacităţi sau hemoragii sau alte formaţiuni
f) Examinarea retinei
pupilă şi cupă fiziologică – dimensiuni normale
Fund de ochi normal.
- se determină fixaţia
g) Examinarea mobilităţii oculare
cor*** test – pozitiv
versiunile prezente pe cele 8 meridiane
vedere binoculare prezentă

III. Examenul analitic funcţional


a) Examenul acuităţii vizuale
VOD = 1 fc
VOS = 1 fc
b) Oftalmoscopie
F.O. normal
Fixaţie fo*** AO

OD OS
c) Testul Worth
OD filtru roşu şi OS filtru verde
1 filtru roşu şi 3 filtre verzi

VEDERE BINOCULARĂ PREZENTĂ


OD – ochi dominant
d) Foria în vedere de aproape şi departe
aproape departe
OD: BS 6pdpt OD: BS 6pdpt
OS: BE 8pdpt OS: BE 10pdpt
OS: BS 6pdpt OS: BS 6pdpt
OD: BE 8pdpt OD: BE 8pdpt

e) SK Neutralizare sferică
OD OS

+2 +2

69
f) Testul subiectiv
OD: SF +1,00 dpt
OS: SF +1,00 dpt

g) Foria indusă în vederea de aproape şi departe de către compensare determinate


aproape departe
OD: BS 6pdpt OD: BS 6pdpt
OS: BE 5pdpt OS: BE 6pdpt
OS: BS 6pdpt OS: BS 6pdpt
OD: BE 5pdpt OD: BE 6pdpt

Comportament observabil
- Hipermetropie mică
- Esoforie acomodativă
Recomandări
- Corecţie optică
- Tratament ortoptic
- Control periodic

70