TAXELE VAMALE

CAP. 1 ASPECTE TEORETICE PRIVIND TAXELE VAMALE

1.1 Caracterizarea generală a impozitelor indirecte

In practica financiară se intâlneşte o diversitate de impozite atât din punct de vedere al formei, cât
şi al conţinutului. Impozitele, indiferent de categoria din care fac parte, reprezintă o formă de prelevare
a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice si juridice la dispoziţia statului. Prelevarea se
face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi nu dau dreptul plătitorilor de a cere statului un
contraserviciu de valoare egală. Impozitele in general cuprind: impozite propriu-zise, taxe si contributii.
Impozitele propriu-zise reprezintă prelevări băneşti obligatorii către stat efectuate de persoane
fizice si juridice pe seama averii sau veniturilor acestora cu caracter definitiv, nerambursabil si fară
contraprestaţie directă (ex: impozitul pe salariu, pe profit, TVA).
Taxele reprezintă prelevări băneşti obligatorii către stat efectuate de persoane fizice si juridice
care beneficiază de unele servicii ale instituţiilor publice la cererea lor. Taxele au două caracteristici:
nu reprezintă costul serviciilor pe care le fac instituţiile publice, ci reprezintă o mărime mult mai
mare sau mult mai mică decat costul serviciilor şi au caracter fiscal. Taxele sunt obligatorii numai
pentru cei care solicită serviciile respective (ex: taxa de timbru, taxe consulare, administrative, pentru
autorizaţii).
Contribuţiile reprezintă prelevări bănesti obligatorii către stat efectuate de persoane fizice şi
juridice care beneficiază de un serviciu al statului fără să-1 fi solicitat in mod expres (ex: pensia publică,
ajutorul de şomaj, contribuţia pentru sănătate, pentru urbanism (nu şi in România).
Rolul impozitelor - rol financiar, economic şi social. Rolul financiar - impozitele aduc cele
mai importante mijloace băneşti ale statului. Rolul economic - impozitele prin construcţia lor
reprezintă un mijloc de intervenţie prin stimularea sau descurajarea unor activităţi, reorientează
consumul, influenţează schimburile economice. Rolul social -impozitele pot acţiona şi interveni in
scopuri demografice, avantajând familiile căsătorite cu copii, faţă de celibatari sau de familiile căsătorite
făra copii. Ansamblul impozitelor dintr-o ţară alături de alte componente formează sistemul fiscal.
Sistemul fiscal nu este static, ci in permanenţă se produc modificări, modernizări ale impozitelor si
tehnicilor fiscale care se concretizează in reforme fiscale. Creşterea impozitelor se realizează prin
creşterea numărului contribuabililor, extinderea bazei impozabile sau prin majorarea cotelor de
impunere.
Impozitele si taxele constituie componente tot mai importante ale vieţii economice, prin

1
intermediul cărora statul isi procura resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice, de a
căror realizare depind de îndeplinirea funcţiilor sale. Alături de impozitele directe orice ţară apelează şi
la cele indirecte care îmbracă forma impozitelor pe cheltuieli (pe consum).
Conform dicţionarului economic, impozitele indirecte reprezintă venituri fiscale care
sunt mobilizate la bugetul de stat; ele sunt încasate de la contribuabil in mod indirect prin
intermediul unor agenţi cărora le revine aceasta obligaţie in temeiul unei reglementări legale.
În categoria impozitelor indirecte se includ: accizele, taxele vamale, taxa pe valoarea adaugată,
alte mişcări din impozite indirecte.
Pentru a pune in evidenţa conţinutul si necesitatea impozitării indirecte se impune
compararea diferenţelor ce există, atât din punct de vedere ştiinţific, cât si juridic-administrativ,
între cele două mari categorii de impozite: directe şi indirecte.
Din punct de vedere ştiinţific, o primă deosebire reiese din aceea că, dacă in cazul
impozitelor directe obiectul acestora il reprezintă existenţa venitului/averii, în cazul celor indirecte
obiectul impunerii il constituie cheltuirea/consumul venitului/averii.
O a doua diferenţă între cele două tipuri de impozitare rezidă in incidenţa si repercursiunea
lor, adică a modului în care impozitele afectează pe cineva si ceva. Impozitele directe au o incidenţă
directă, adică plătitorul este aceeaşi persoană cu suportătorul şi nu pot fi repercutate (de regulă) asupra
altor persoane. În cazul impozitelor indirecte, incidenţa (sarcină fiscală) este indirectă, acest lucru fiind
prevazut prin lege.
Din punct de vedere juridic-administrativ se distinge o altă diferenţă importantă intre cele două
categorii de impozite. Astfel, in cazul impozitării directe a venitului sau averii există aşa numitul rol
nominativ (o poziţie, un fişier in memoria calculatorului); orice plătitor are o poziţie deschisă la fisc.
Acest lucru nu se regăseşte însă şi la impozitele indirecte unde nu se cunoaşte dinainte contribuabilul.
Printre avantajele impozitelor directe putem aminti echitatea fiscală si faptul că asigură
statului venituri relativ stabile. Impozitarea directă are marele dezavantaj al perceperii lente, la
mari intervale de timp a impozitului. De asemenea, impozitarea directă este vizibilă si, mai ales,
iritabilă pentru contribuabili şi, nu independent de acestea, prezintă un randament destul de scăzut.
Impozitarea indirectă prezintă marele avantaj al randamentului, deoarece se impun nu un
profit, un venit, o avere ci o circulaţie, o vânzare, o cumpărare, un consum. Un alt avantaj este
rapiditatea perceperii impozitului şi în acelaşi timp este şi mai puţin costisitoare decât impozitarea
directă. Marele inconvenient al impunerii indirecte il reprezintă inechitatea fiscală, pe de o parte, ca
urmare a proporţionalităţi cotei de impunere, iar, pe de altă parte, din cauza faptului că nu ţine seama
de situaţia personală a plătitorului.
Impozitele indirecte se percep de la toţi cei care consumă bunuri din categoria celor impuse
sau beneficiază de anumite servicii, indiferent de veniturile, averea sau situaţia personală a

2
acestora. Fiind percepute in cote proporţionate asupra valorii mărfurilor vândute şi a serviciilor
prestate ori in sume fixe pe unitatea de masură, impozitele indirecte creează impresia falsă ca ar fi
suportate in aceeaşi măsură de toate păturile sociale, că ar asigura o repartiţie echitabilă a
sarcinilor fiscale. Chiar dacă cota impozitului indirect perceput la vânzarea unei anumite mărfi este
mică, indiferent dacă cumpărătorul acesteia este muncitor, Jaran, industrial sau comerciant, raportat
însă la întregul venit, impozitul indirect capătă un caracter regresiv. Aşadar, cu cât o persoană
realizează venituri mai mici, cu atât suportă pe calea impozitului pe consum, o sarcină fiscală mai
mare.
Toate impozitele directe si indirecte contribuie la scăderea nivelului de trai al populaţiei,
dar în mod diferit. Astfel, în timp ce impozitele directe duc la scăderea veniturilor nominale ale
diferitelor categorii sociale, impozitele indirecte micşorează, în schimb, puterea de cumpărare.
In ţările dezvoltate, de regulă, aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale
ale statului este mai mic decat al impozitelor directe.
În ţările in curs de dezvoltare, însa, ponderea impozitelor indirecte o devansează pe cea a
impozitelor directe, în totalul veniturilor fiscale ale statului datorită:
- randamentului scăzut al impozitelor pe venit şi a celor pe avere;
- comodităţii şi costului relativ redus al perceperii acestora (reclamă, cheltuieli modice de aşezare,
percepere si urmărire);
- caracterului lor mai voalat - fiind cuprinse in preţul de vanzare a bunurilor şi serviciilor,
nemulţumirea cumparatorilor se indreapta asupra agentului economic si nu asupra statului, care 1-a
instituit.
La impozitele indirecte nu este vorba de o constrangere politică, ca in cazul impozitelor
directe, ci de una de ordin economic. In perioadele cand economia inregistrează un curs ascendent,
impozitele indirecte au un randament fiscal ridicat, in schimb in perioada de criza si de presiune, cand
producţia si consumul cresc mai lent incasările din impozitele indirecte urmează aceeasi evoluţie,
afectand echilibrul bugetar.
Realizarea veniturilor colectate de A.N.A.F. in trimestrul I 2009 - Romania
Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală (ANAF) a realizat in primul trimestru din 2009
venituri bugetare in valoare de 32,65 miliarde lei, in scădere cu 7,06% faţă de perioada similară a anului
trecut (2008) si cu 5,54% mai puţin faţă de programul orientativ comunicat de Ministerul Finanţelor
Publice, informează Mediafax. In acest sens, intr-un comunicat emis de ANAF se arată ca din totalul
veniturilor realizate la bugetul de stat, de 32,65 miliarde de lei, reprezentând 94,46% din suma
prevazută in program, veniturile din impozitul pe profit cumuleaza 2,125 miliarde de lei, respectiv
82,85% din program. Totdată, veniturile din impozitul pe venit au totalizat 4,99 miliarde lei, fiind
realizate integral, in timp ce taxa pe valoarea adăugata a general venituri de 8,53 miliarde lei, realizate in

3
proporţie de 95,06%, iar veniturile din accize au cumulat 3,2 miliarde euro, nivel peste cel prevazut
in program. Veniturile din taxe vamale au totalizat 160,69 milioane de lei, fiind realizate integral.

1.2 Taxele Vamale. Definiţie. Funcţii.

Taxele vamale reprezintă acele prelevări baneşti, percepute de catre stat in momentul
in care bunurile respective trec granitele ţării respective in vederea importului, exportului sau
tranzitului.
Deşi la prima vedere taxele vamale par să intereseze doar din punctul de vedere al politicii
financiare a statului, totusi implicaţiile acestora sunt mult mai puternice in domeniile politicilor
economice si comerciale. Trăsatura esenţiala este dată de faptul ca ele fac parte din sistemul
veniturilor bugetare. Sistemul veniturilor bugetare reprezintă totalitatea resurselor baneşti instituite prin
lege, care contribuie la constituirea fondurilor baneşti ale statului. Acesta presupune o varietate de
forme si metode pentru atragerea la bugetul statului a mijloacelor băneşti necesare finanţării şi indeplinirii
sarcinilor sale. Complexitatea raporturilor juridice, economice, politice, comerciale şi sociale in care
sunt angrenate astazi statele, a dus la o nuanţare a utilizării acestor instrumente. Depăşind politica
fiscală, ele s-au dovedit a fi instrumente eficiente si in alte domenii, statul putându-le folosi pentru
a-si exercita influenţă asupra dezvoltării sau restrângerii activităţii unor ramuri economice, pentru a
stimula sporirea producţiei sau consumului unor anumite mărfuri, pentru a extinde sau a limita relaţiile
cu alte state.
Denumirea de "taxe vamale" trebuie considerată doar un arhaism lingvistic, datând din acea
perioadă a relaţilor comerciale cand obligaţiile financiare aveau un rol fiscal si diferenţierea lor nu
prezintă importanţă. Cel care varsă la autorităţile fiscale suma de bani corespunzătoare nivelului
taxelor vamale este importatorul. Dar importatorul trece taxele vamale asupra preţului de vânzare a
mărfurilor sau serviciilor, aşa incat taxele vamale sunt suportate in final de cumparator.
Funcţiile indeplinite de taxele vamale sunt de instrument fiscal si de instrument de politică
comercială.
Taxa vamală a avut la început un caracter exclusiv fiscal. Astazi, acest caracter este mult
atenuat, dar taxa vamală a ramas un important instrument fiscal. Taxa vamală e abordată in calitatea sa de
impozit perceput asupra tranzacţiilor cu produse care trec frontiera, calitate in care, perceperea
acesteia este avantajoasă pentru stat, ea contribuind la majorarea veniturilor statului. Taxa vamală
devine pe parcursul evoluţiei sale unul dintre cele mai utilizate instrumente pentru protejarea
economiei naţionale. Valenţele taxei vamale, ca instrument de politica comerciala se conturează odata
cu dezvoltarea industriei şi a interesului statului de a proteja propria industrie. Asa apare
protecţionismul vamal, cu taxe mari la produsele manufacturate si taxe mici la materiile prime,

4
urmarindu-se importul de materii prime si dezvoltarea noilor industrii.

1.3 Taxele vamale - principalele instrumente tarifare ale politicii comerciale a

unui stat

Politica comercială a unui stat este o parte a politicii economice ce vizează sfera relaţiilor
comerciale externe si care cuprinde totalitatea reglementarilor adoptate de catre acel stat (care au
caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar etc.) in
scopul promovării sau al restrangerii schimburilor externe si al protejării economiei naţionale de
concurenţa straină, precum si de alte influenţe nocive ale mediului economic internaţional, in scopul
promovării intereselor economice naţionale.
Pe termen mediu sau scurt, prin parghiile de politică comercială, se urmaresc unele obiective
derivate din cele pe termen lung, cum sunt:
 Imbunatăţirea structurii schimburilor comerciale externe;
 Restrangerea sau stimularea exporturilor si importurilor anumitor grupe de mărfuri şi
servicii;
 Anumite modificări in orientarea geografica a schimburilor comerciale;
 Imbunataţirea raportului de schimb internaţional;
 Sporirea incasărilor la bugetul statului1 , etc.
In ultimii ani, in condiţiile adancirii continue a interdependenţelor economice, in afara
reglementării relatiilor dintre state pe plan bilateral sau multilateral, regional sau mondial, a aparut
tendinţa de instituţionalizare a relaţiilor economice dintre state prin intermediul unor acorduri care
încearcă să statueze anumite principii si reguli in privinţa folosirii diverselor instmmente de politica
comercială in relaţiile reciproce dintre diferite state.
Principalele instrumente ale politicilor comerciale pot fi grupate, dupa caracterul lor, in trei mari
categorii:
 instrumente de natură tarifara (vamală);
 instrumente de natură nontarifară;
 instrumente de natură promotională.
Primele două categorii de instrumente urmaresc reglementarea importurilor si a
exporturilor si tinerea lor sub control intr-o oarecare măsură, in timp ce a treia categorie vizeaza
impulsionarea si stimularea exporturilor.
Politica vamală cuprinde totalitatea reglementarilor legale cu privire la formalităţile
vamale, procedura de vamuire si sistemul de taxe vamale, aplicabile produselor care fac
1
Postelnicu, Cătălin, Economie Internaţională, Cluj-Napoca, 2002, p. 111

5
obiectul activităţii de comert exterior 2 . Prin urmare instrumentele de politica vamala sunt
urmatoarele:
 legile, codurile şi regulamentele vamale
 tarifele vamale
 taxele vamale

Principalele instrumente tarifare sunt taxele vamale. Acestea reprezintă impozite

indirecte percepute de catre stat asupra mărfurilor, atunci cand acestea trec graniţele ţării
respective. Taxele vamale sunt cea mai veche modalitate de control a statului asupra relaţiilor
economice externe.
Importanţa taxelor vamale se desprinde din rolul pe care il au in procesul schimbului de
mărfuri pe piaţa mondială:
 reprezintă una din principalele modalităţi de influenţare a schimburilor comerciale
internaţionale;
 deţin un loc important in teoria si practica politicilor comerciale, in procesul de formare
a uniunilor vamale sau al integrarii economice;
 multe din instrumentele de politica comerciala se elaboreaza in funcţie de regimul
vamal al fiecarui partener;
 reprezintă un instrument simplu de politica comercială, prin care se asigură venituri
importante pentru bugetul de stat;
 reprezintă un instrument eficient de formare a preţurilor (interne sau externe) si de
orientare a comerţului;
 regimul vamal produce repercursiuni asupra raportului de schimb, a competitivităţii,
determină redistribuirea veniturilor intre ramuri, subramuri, clase sociale, influenţează
nivelul costurilor, structura şi echilibrul (sau dezechilibrul) balanţei comerciale şi de plaţi
externe.
Taxele vamale promovează - cu prioritate - interesele producţiei şi consumului intern, prin
urmare ele sunt un instrument de natura fiscala, constituind o sursa de venit la bugetul statului, cu
o incidenţă directa asupra preţurilor produselor care fac obiectul comerţului exterior.

1.4 Clasificarea si caracterizarea taxelor vamale

Taxele vamale sunt un impozit indirect care apare ca urmare a intervenţiei statului in
comerţul internaţional3. Ceea ce se impune este valoarea in vamă a produselor care fac obiectul

2
Ciobanu, Gheorghe, Tranzacţii economice internaţionale, Ed Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2004
3
www.euroavocatura.ro/dicţionar/

6
tranzacţiei externe. Cota de impunere, adica nivelul taxei vamale, este prevazută prin lege.
Toate taxele vamale urmăresc, mai mult sau mai puţin, in funcţie de nivelul concret al acestora, si
un scop fiscal. In condiţiile existenţei unor taxe vamale multiple ca numar, ca mod de aşezare şi
fiecare având efecte diferite, pentru a elabora o politică vamală corespunzatoare intereselor generate
ale statului se impune o clasificare a lor. Multimea taxelor vamale poate fi ordonata după cel pufin
patru criterii:
1. după obiectul impunerii vamale:
 taxe vamale de export;
 taxe vamale de import;
 taxe vamale de tranzit (eliminate astăzi);
2. după modul de percepere:
 taxe vamale "ad valorem";
 taxe vamale specific;
 taxe vamale mixte;
3. după modul de fixare:
 taxe vamale autonome;
 taxe vamale convenţionale (contractual);
 taxe vamale autonomo – convenfionale;
 taxe vamale asimilate;
4. după scopul impunerii:
 taxe vamale protecţioniste;
 taxe vamale preferenţiale;
 taxe vamale de retorsiune;

1.5 Clasificarea după obiectul impunerii vamale

Taxele vamale de import

Aceste taxe sunt cele mai frecvent folosite, se aplică asupra mărfurilor de import, si se platesc
de catre importatori o data cu depunerea documentelor ce atesta efectuarea tranzacţiei.
Rolul taxelor vamale de import este de a proteja producţia şi consumul intern, de a
diminua competitivitatea produselor străine şi de a asigura venituri pentru bugetul de stat. Există
situaţii cand taxele vamale au un nivel diminuat sau chiar sunt eliminate in scopul de a incuraja unele
fluxuri comerciale la unele grupe de mărfuri sau cu unele ţări.

7
 In mod obişnuit cheltuiala cu taxa vamală este inclusă in preţul de vânzare catre
consumatori, prin urmare taxele vamale de import sunt suportate de către consumatorul final al
mărfurilor respective. In practica comercială se intâlnesc, mai rar, şi situţii in care taxele vamale
de import sunt suportate parţial de exportatori - reduc preţul de oferta pentru a-si menţine
competitivitatea produselor proprii pe piaţa respectivă sau ca urmare a presiunilor facute de
importator.
Efectele principale ale perceperii de taxe vamale de import:
 efectul de productie: producatorii interni castiga de pe urma creşterii cantităţii de produse
vândute şi a preţurilor;
 efectul de consum: consumatorii pierd şi sunt nevoiţi sa îşi restrangă consumurile;
 efectul de venit sau de incasare: impunerea unei taxe vamale neprohibitive asigură un câştig
pentru stat, prin încasări sub formă de taxe vamale pe importuri de marime egală cu volumul
importurilor multiplicat cu cuantumul taxei vamale;
 efectul redistributiv al producţiei tarifare: taxa tinde sa fie redistribuită de la consumator către
stat şi producatorii interni;
 efectul competitiv: cele mai multe pieţe prin intermediul taxelor vamale îşi protejează propria
poziţie pe piaţă naţională pentru diminuarea competitivităţii produselor concurente.
Scopul principal al perceperii de taxe vamale de import este protejarea producţiei
indigene4.
Pentru determinarea mărimii taxelor vamale trebuie sa se asigure un raport optim între
elementele ecuaţiei:

Grpn - Gradul de protecţie (nominală)

Pc.imp - preţul complet de import
Pc.int(aut) - preţul produselor indigene
TV - cuantumul taxei vamale
Se pot intâlni trei situaţii:
Caz l : G r p n> l
Taxa vamală de import are un rol protectionist. Cu cat gradul de protecţie nominală este
mai mare decat 1, cu atat e mai mare taxa vamală.
Caz 2: Grpn = 1
In acest caz se asigură prin intermediul taxei vamale de import, un echilibru intre preţurile
produselor de import şi cele ale produselor indigene. Există situatii in care importul se face pentru a

4
Ciobanu, Gheorghe, Tranzacţii economice internaţionale, Ed Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2004, p.327

8
completa oferta internă insuficientă.
Caz 3: Grpn <1
Atunci cand gradul de protecţie tarifară este mai mic decat 1, taxele vamale de import au un
nivel ineficient, produsul importat fiind mai competitiv prin preţ decat produsul indigen. Aceasta
situate poate aparea ca urmare a creşterii preţurilor interne, scaderii preţurilor externe sau a
modificării cursului de schimb a monedei naţionale5.
Nivelul impunerii este direct proportional cu gradul de prelucrare a produselor, de aceea este
necesar sa se detrmine şi indicatorul de protecţie efectivă:

Grpe - Gradul de protecţie efectivă

Tf - taxa vamală la produsele finite (exprimată procentual ad valorem)
Tm - taxa vamală la materiile prime (exprimata procentual ad valorem)
Vf - preţul produselor finite
Vm - preţul materiilor prime
Gradul de protecţie efectiva exprimă protecţia asupra valorii adaugate si arată orientarea
generală a sistemului taxelor vamale de import pentru comerţ şi producţia indigenă: poate sa
incurajeze importul de materie primă pentru a fi prelucrată în ţara la unele produse sau importul de
produse finite, la alte produse.

Taxele vamale de export

Taxele de export se intâlnesc rar, deoarece statele sunt interesate in general in incurajarea
exporturilor. Aceste taxe sunt percepute asupra produselor destinate exportului şi se plătesc de către
firmele exportatoare, fiind suportate de catre consumatorul final al produsului respectiv.
In conditiile in care taxa vamală de export reprezintă o cheltuială in plus pentru exportator,
aceste taxe vamale se folosesc doar in anumite situaţii speciale:
 pentru descurajarea exporturilor la produsele neprelucrate (minereuri, bumbac, etc) in scopul
prelucrarii acestora in ţară sau pentru păstrarea unor rezerve;
 pentru a limita exporturile in ramurile in care producţia indigent nu acoperă nevoile de
consum;
 atunci când preţurile mondiale sunt mai mari decat cele de pe piaţa internă, astfel taxele
vamale de export devin o pârghie de reglare a rentabilităţii obţinute de exportatori;

5
Teodor Hada, Radu Bărbuţă, Fiscalitatea şi nontabilitatea firmei, Alba Iulia 2003, p.72

9
  in toate situaţiile in care firmele autohtone, prin forţă lor economică pot controla preţurile
de pe piata externă.

Taxele vamale de tranzit

Taxele vamale de tranzit sunt introduse doar cu scop fiscal, deoarece nu afectează nici
6
producţia, nici consumul. Se percep asupra mărfurilor ce tranzitează teritoriul statului respectiv.
Au fost folosite pe scara largă la inceputul utilizării taxelor vamale reprezentand surse importante
de venituri pentru autorităţile locale, in prezent se folosesc foarte rar pentru utilizarea: unor
amenajari speciale (canale, tuneluri, etc) sau a unor trasee care scurtează substanţial rutele
tradiţionale de transport. Au un nivel redus.
Statele sunt interesate in general in tranzitarea teritoriului lor, obţinând diverse beneficii de
pe urma acestui lucru. In prezent majoritatea ţărilor au renunţat sa mai perceapă taxe vamale de
tranzit deoarece consecinta utilizării acestora ar fi o incărcare generala si nejustificata a costurilor
tuturor exporturilor. Acest proces de reducere a presiunii fiscale la frontiera determina, mai mult
decat compensatoriu, obţinerea altor categorii de venituri pentru bugetul de stat: taxe de autostrada, de
depozitare, pentru prelucrări uşoare, etc.

1.6 Calsificarea dupa modul de percepere

Taxele vamale ad valorem. Acest tip de taxe vamale sunt cel mai des intâlnite. Taxele
vamale ad valorem se percep asupra valorii declarate in vamă a produselor şi sestabilesc in cote
procentuale care se raportează la valoarea vamală a mărfurilor respective. Astfel, daca mărimea
taxei vamale ad valorem este de 9% pentru un produs importat a carui valoare in vama este de 9
USD, marimea taxei vamale care se va percepe va fi de 1 USD. Dacă preţul internaţional creat, din
diferite cauze, la 20 USD, atunci in vamă se va percepe o taxa de 2 USD6. Taxa vamală ad valorem
ajusteaza nivelul impunerii vamale in funcţie de modificările ce au loc in marimea preţului bunului
respectiv, datorate in primul rand inflaţiei, dar şi multor altor cauze.
Valoarea vamală este exprimată in moneda naţională a ţării importatoare si se calculeaza
prin transformarea preţului mărfii importate, exprimat intr-o valuta străină, in moneda naţionala la
un curs dat de Fondul Monetar Internaţional.
Avantaje
 asigură o procedură de percepere foarte simplă deoarece lista vamală poate fi elaborată mai
sintetic, pe grupe de produse.
Dezavantaje

6
Postelnicul, Cătălin, Economie Internaţională, Cluj-Napoca, 2002, p.112

10
 influenţele nefavorabile pe care le pot produce oscilaţiile preţurilor de piaţa (scăderea preţurilor
de pe piaţă internaţională sau cresterea celor de pe piaţa internă) asupra eficacităţii taxelor
vamale şi asupra veniturilor bugetului de stat.
 pericolul evaziunii fiscale - inscrierea in Declaraţia vamală a unor valori mai mici decat cele
reale pentru mărfurile de import. Pentru a putea identifica practicile neloiale in stabilirea valorii
in vamă (declaraţii vamale nesincere), organul vamal trebuie sa dispună de liste de preţuri (fie
preţuri minimale care stabilesc valoarea in vama a produsului şi care sunt fixate prin hotarâri
de guvern, fie liste ale preturilor efective, practicate pe principalele pieţe). Pentru eliminarea
practicilor abuzive statele membre GATT7 stabilesc valoarea in vamă a mărfii de import pe baza
valorii stabilite de piaţa mondială.

Taxele vamale specifice

Se percep sub forma unor cote fixe pe unitatea de masura a mărfii importate sau exportate
(USD per kilogram, m 2 , litru etc.). Sunt exprimate sub forma unei cifre absolute in moneda (arii
respective. Astfel, de exemplu, o taxă vamală specifică poate arata in felul urmator 25 USD per tona
sau 77,2 cenţi/kg. Impozitul este perceput in concordanţă cu numarul total de unităţi de masură de
marfă sosită in vamă şi nu in funcţie de preţul, sau valoarea in vamă a acesteia8 .
Avantajele perceperii taxelor vamale specifice:
 asigură un nivel mult mai ridicat al protecţiei tarifare;
 eficienţa taxelor nu este influenţată de oscilaţia preţurilor;
 veniturile la bugetul de stat sunt mai puţin fluctuante;
 inlătură posibilitatea apariţiei tentativelor de evaziune fiscală.
Dezavantajele perceperii de taxe vamale specifice
 percepere se face cu mai multa dificultate, deoarece este necesară o detaliere foarte
analitică a listei vamale, iar aceasta lista trebuie actualizată foarte des.

In raport cu taxele vamale protecţioniste, taxele vamale specifice au un efect protecţionist

mai puternic, iar efectul protecţionist este cu atât mai mare cu cât preţurile sunt mai scăzute.

Taxele vamale mixte

In multe state sistemul mixt de percepere a inceput sa se bucure de o utilizare pe scara tot
mai largă. Metoda se bazează pe doua moduri de combinare a utilizării taxelor vamale ad valorem cu
taxele vamale specifice:
 se utilizează taxele vamale ad valorem - ca formă principală pentru cele mai multe poziţii,
7
General Agreement on Tariffs and trade, eng
8
Postelnicul, Cătălin, Economie Internaţională, Cluj-Napoca, 2002, p.113

11
combinate cu cele specifice — care se percep doar la bunurile care este necesar un grad de protecţie
foarte ridicat.
 se stabilesc atat taxe vamale ad valorem cat şi taxe vamale specifice pentru acelaşi
produs, organul vamal fiind abilitat sa aplice modul de percepere care asigură protecţia cea mai
ridicata.
De exemplu, pentru lână se poate percepe o taxă de 65,6 cenţi/kg + 17% din valoarea in
vamă. Astfel de combinaţii sunt menite a mări gradul de protecţie in vamă si de a asigura stabilitatea
acestuia vizavi de factorii care 1-ar putea vicia9.

1.7 Clasificarea după modul de fixare

Taxele vamale autonome

Acest tip de taxe vamale sunt instituie de fiecare ţară, in mod independent, pentru
schimburile comerciale cu anumite state cu care nu sunt incă incheiate nici un fel de inţelegeri de
natura vamală. Sunt fixate pe mai multe niveluri: maxime, minime si intermediare.
In practică se aplica taxe vamale diferenţiate in funcţie de interesele comerciale sau de altă
natură dominante la produsul respectiv, ori in funcţie de politica comercială promovată faţă de un
stat sau altul. Taxele vamale autonome reprezintă o primă formă a taxelor vamale folosite de un stat
independent, ca taxe vamale noi sau in urma restructurării radicale a regimului vamal vechi.
Taxele vamale autonome se aplică la importurile din ţările cu care nu există acorduri privind
"clauza naţiunii celei mai favorizate". Această clauză presupune ca daca unul din statele
contractante va acorda ulterior unui ai treilea stat condiţii de tarif vamal mai avantajoase, aceste
condiţii noi se vor aplica de drept şi schimburilor de mărfuri care vor interveni dupa aceasta data
între primii contractanţi.
Taxe vamale conventional (contractual)
Se aplică asupra relaţiilor comerciale intre ţările care fac parte din anumite uniunii vamale.
Se mai numesc şi taxe vamale contractuale.
Se percep asupra marfurilor provenind din tari care îşi acordă ,,clauza naţiunii celei mai
favorizate", astfel se pot desprinde cele doua trasaturi esenţiale ale taxelor vamale convenţionale:
 sunt mult mai reduse decat cele autonome, pe care de regula le inlocuiesc sau impreună cu care
pot coexista;
 fac obiectul negocierilor tarifare in cadrul Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (respectiv
OMC10).
Taxele vamale autonomo - convenţional
9
Postelnicul, Cătălin, Economie Internaţională, Cluj-Napoca, 2002, p.113
10
Organizaţia Mondială a Comerţului

12
 Se bazează pe aplicarea simultană a taxelor vamale autonome şi a celor convenţional.
Autoritatea vamală trebuie să asigure:
1. stabilirea originii mărfurilor. Ţara exportatoare nu intotdeauna este una şi aceeaşi cu ,,ţara
de origine" a produsului, de aceea pentru determinarea originii mărfurlor se foloseşte cel mai des
criteriul valoarii adăugate. Astfel fără de origine a unei mărfi devine aceea in care bunul respectiv
a incorporat cea mai mare parte din valoarea adaugată sau in care a suferit o transformare esenţială.
2. stabilirea taxelor vamale corespunzătoare in funcţie de regimul comercial practicat in
relaţiile cu statul respectiv.

Taxele vamale asimilate

In prezent nu se mai folosesc, insă s-au practicat pe scara largă, mai ales in primele două
decenii postbelice. Ele presupuneau preluarea regimului vamal de la un alt stat. Au fost ulilizate
indeosebi de ţările care şi-au câştigat independenţa de stat (fostele colonii). Aceste state nu aveau o
experienţă proprie relevantă pentru a-şi defini un regim vamal autonom, de aceea au preluat
regimul vamal al fostei melropole. După o perioada de experimentare, necesară defnirii unui regim
comercial propriu, se abandonează aceste practici.

1.8 Clasificarea după scopul impunerii

Taxe vamale protecţioniste

Sunl folosite pentru a reduce capacitatea concurenţială a mărfurilor de import în raport cu
produsele similare din producţia indigenă, avantajând astfel ramurile proprii de producţie şi balanţă
comercială. Au niveluri relativ ridicate. Sunt aplicate in mod diferenţiat, in funcţie de natura şi
originea mărfurilor respecltive. Indiferent de scopul lor direct, toate restricţiile tarifare au un efect
prolecţionist implicit.

Taxe vamale preferenţiale

Aceste taxe au un nivel mai redus, sunt aplicate tuturor sau numai anumitor mărfuri
importate din anumite ţări în scopul de a stimula schimburile comerciale cu ţările respective şi nu se
extind asupra mărfurilor provenind din alte ţări. Regimul comercial preferenţial nu se extinde în
mod automat asupra tuturor mărfurilor sau partenerilor. Acesl regim este considerat o exceptie de la
,,clauză naţiunii celei mai favorizate", făcând obiectul unor prevederi special.

în acordurile comerciale bilaterale sau a unor scheme de preferinte aplicate in mod nereciproc
cum ar fi Sistemul Generalizat de Preferinţe vamale (SGP).

13
 Sistemul Generalizat de Preferinţe vamale Nereciproce şi Nediscriminatorii (SGP) a fost
pus la punct in urma acordului UNCTAD11 şi implică scutirea de taxe vamale sau diminuarea acestora
la importul in ţările dezvoltate a marfurilor provenite din state care fac parte din categoria celor in curs
de dezvoltare. Aceste preferinţe comerciale tarifare sunt:
 generalizante - urmau a fi aplicate de catre toate statele industrializate semnatare şi pentru
ansamblul produselor manufacturate si semimanufacturate,
 nediscriminatorii - se prevedea a fi acordate tuturor ţărilor în curs de dezvoltare,
 nereciproce - nu obligau statele beneficiare la nici o concesiune similara pe baze
mutuale.
Sistemul Generalizat de Preferinţe vamale Nereciproce si Nediscriminatorii (SGP) are cateva
caracteristici generate:
 conform statutului juridic, preferinţele tarifare au un caracter temporar,
 produsele incluse in SGP sunt in general manufacturate şi semifabricate12 şi ca excepţie
SGP nu este destinat produselor de baza - unele produse agricole si alimentare,
 ţările "donatoare" de preferinţe prevăd anumite mecanisme - salvgardare - pentru a pastra
controlul asupra unor eventuale implicaţii negative pentru economia proprie incluse de
noile fluxuri de schimburi care iau naştere ca urmare a facilitafilor acordate. Practic aceste tari
îşi rezervă dreptul de a modifica, dupa caz, modalitatea de aplicare sau amploarea concesiilor
comerciale13.

In practică se disting doua tipuri de strategii ale aplicării SGP:

1. strategia reducerii nivelului taxelor vamale folosind una din urmatoarele metode:
produs cu produs, ţara cu ţara, reducere liniara sau armonizata;
2. strategia consolidarii sau meţtinerii taxelor vamale la un nivel constant
impiedicandu-le sa crească, pe o perioadă de timp determinată.
In concluzie sarcinile vamale preferenţiale reprezintă niveluri ale taxelor vamale de import
diferenţiate in funcţie de sursă geografică a mărfurilor sosite in vamă. Ţara căreia i se aplică, de
catre alte state, un tratament preferenţial beneficiază de taxe mai scăzute pentru diferite categorii
de mărfuri, Un exemplu recent de astfel de fenomen este SGP-ul , prezentat mai sus, iar un exemplu
istoric este Commonwealth-ul sau sistemul "imperial" britanic de preferinţe. Astfel de sisteme de
preferinţe sunt, in ansamblul lor, dezavantajoase pentru multe state neincluse în lista preferinţelor

11
United Natinons Conference of Trade and Development, eng
12
Incluse în capitolele 25 şi 29 ale nomenclatorului de la Bruxelles
13
Unele state stabilesc plafoane cantitative “de siguranţă” pentru importurile preferenţiale în scopul salvagardării
intereselor propii si ale cele ale parteneriilor.

14
datorită însuşi caracterului lor preferenţial, implicit discriminatoriu în multe privinţe.

Taxe vamale de retorsiune

Aceste taxe vamale sunt o formă a taxelor vamale sanctionate care apare ca replica la
ridicarea nivelului taxelor vamale de catre un anumit stat fara a se fi convenit asupra acestei
măsuri14.

Nivelul taxelor vamale de retorsiune este prestabilit şi este astfel calculat incat sa produca
efectele urmarite: cand se doreşte obţinerea efectului prohibitiv, au niveluri foarte ridicate sau
suficient de ridicat pentru a anihila avantajele pe care unii parteneri doresc sa şi le creeze prin practici
neloiale.
Taxele vamale de retorsiune cele mai cunoscute şi folosite sunt taxele antidumping şi taxele
compensatorii, ambele având o natură atât tarifară cât si netarifară.

Taxele antidumping
Acest tip de taxe vamale de retorsiune se percep asupra produselor de import pentru a anihila
efectele dumpingului comercial practicat de unii exportatori şi se aplica numai la acele produse la care
strategia de intrare pe piaţa internaşională este dumpingul.
Practicarea dumpingului constă in folosirea unui pref de export mai scdzut decat cel
normal-determinat de condiţiile de producţie sau de cele ale pieţei respective. Astfel firma care
foloseşte strategia dumpigului comercial este avantajată sa patrundă sau sa-şi consolideze poziţia pe o
anumita piaţă, în dauna firmelor concurente.
Dumpingul este o formă a discriminarii prin preţuri si se bazeaza pe:
 existenţa concurentei imperfecte şi posibilitatea firmei de a-şi stabili în mod autonom
 propria politică, de preţuri, nefiind obligată la alinierea preţurilor,
 segmentarea pieţelor - operaţiune ce poate genera efecte anticoncurenţiale, astfel se află in
atenţia organismelor antitrust15,
 inexistenţa unei comunicaţii uşoare şi rapide între piaţae externă şi cea internă divizate.
Dumpingul distrugator sau pradator se întalneste atunci cand preţul de vânzare la export
este foarte mult diminuat, uneori sub costuri pe o perioada de timp determinata, scopul acestei
practici fiind scoaterea de pe piaţă sau chiar falimentarea concurenfei şi creşterea puternică a cotei
de piaţă sau parţii de piaţă deţinută, pasul final fiind revenirea la preţuri normale sau crescute pentru
a recupera pierderea anterioara16.
14
Teodor Hada, Radu Bărbuţă, Fiscalitatea şi nontabilitatea firmei, Alba Iulia 2003, p.73
15
Sau protecţie a concurenţei
16
Ciobanu, Gheorghe, Tranzacţii economice internaţionale, Ed Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2004, p.336

15
 Măsurile antidumping luate împotriva exportatorilor şi cerute de grupuri de interes interne
reprezentand industriile naţionale, au un caracter pur protectionist. Marimea taxei antidumping nu
poate fi mai mare decat marja de dumping - care se calculează ca diferenţa intre preţul normal,
practicaţ pe piaţa mondială, sau caracteristic unei anumite pieţe, si preţul artificial diminuat in mod
voit, prin politica de dumping.
Taxa antidumping = pret mondial – preţ de dumping
Aceasta taxa contribuie la formarea preţului de vamă a produselor respective, a valoriiîn
vamă, dupa care la aceasta se aplică celelalte elernente de fiscalitate17.

Taxele compensatorii
Se percep asupra mărfurilor de import care au beneficiat, în faţă de origine, de subventii
(sau prime de export, etc.) din partea bugetului de stat. Marimea taxei nu poate depaşi diferenţa de
preţ intre cel normal şi cel diminuat pe seama subvenţiilor primite din partea bugetului de stat de
catre exportator.
Statele au decis interzicerea subvenţiilor deoarece folosirea acestora la produsele destinate
exportului poate aduce prejudicii partenerului. In mod exceptional sunt admise subvenţiile folosite
de statele cele mai sărace pentru a-şi sprijini pătrunderea pe piaţa internaţională a produselor
ramurilor industriale in formare. Incelelalte cazuri, cand constată utilizarea de subventii la
produsele pentru export, statul importator poate institui regimul sancţionat prin perceperea de taxe
compensatorii. Calculul şi aplicarea lor se face ca şi in cazul taxei antidumping: ca diferenţă între
preţul mondial si preţul de ofertă subvenţionat, apoi se stabileşte valoarea in vamă şi se aplică celelalte
impozite şi taxe aferente.
Prin aplicarea taxelor antidumping sau a taxelor compensatorii se urmareşte reducerea costului
total al importului produselor respective la un nivel cat mai apropiat de cel normal. După aplicarea
taxelor in regim sanctional asupra valorii in vama, care cuprinde si cheltuielile cu taxele antidumping
sau taxele compensatorii facute de importatori, se aplică regimul comercial obisnuit, adica se
percep taxele vamale obişnuite, accizele sau alte elemente de fiscalitate prevazute pentru produsele
respective.

Măsurile anti-dumping şi compensatorii utilizate de ţara noastră sunt cele create şi folosite
de Uniunea Europeană, întrucât România este membra UE; acestea au urmatoarele caracteristici:
1.Masurile anti-dumping şi compensatorii sunt integrate in baza de date TARIC -Tariful
Integrat al Comunităţii Europene dupa cum urmeaza:

17
Teodor Hada, Radu Bărbuţă, Fiscalitatea şi nontabilitatea firmei, Alba Iulia 2003, p.72

16
DUMP P taxa anti-dumping provizorie
DUMP D taxa anti-dumping definitive.
COMP P taxa compensatoare provizorie
COMP D taxa compensatoare definitivă
2. Lista cu codurile tarifare a produselor la care se aplica taxe anti-
dumping/compensatorii au la baza regulamentele de baza:
 Regulamentul (CE) nr, 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecţia impotriva
importurilor care fac obiectul unui dumping din partea ţărilor care nu sunt membre ale
Comunitatii Europene (J.O. L056/06.03.1996).
 Regulamentul (CE) nr. 2026/97 al Consiliului din 6 octombrie 1997 privind protecţia impotriva
importurilor care fac obiectul unor subvenţii din partea ţărilor care nu sunt membre ale
Comunitatii Europene (J.O. L288/21.10.1997).

Conform art. 14 la Regulamentul (CE) nr. 384/96 se prevad urmatoarele dispoziţii

generale: ,,Taxele antidumping, provizorii sau definitive, se impun prin regulament şi sunt percepute
de statele membre in conformitate cu forma, rata de schimb si celelalte elemente stabilite de
regulamentul care le impune. Aceste taxe sunt de asemenea percepute in mod independent de taxele
vamale, de impozite şi de alte taxe percepute in mod normal la import
Niciun produs nu poate fi supus in acelasi timp taxelor antidumping şi taxelor compensatorii
pentru a remedia o situaţie care rezultă in urma unui dumping sau a acordarii unei subvenţii la export.
Regulamentele care impun taxe antidumping provizorii sau definitive, regulamentele sau deciziile
care prevăd acceptarea angajamentelor sau incheierea anchetelor sau a procedurilor sunt publicate
in Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene"18 .

CAP. 2 ASPECTE LEGALE PRIVIND TAXELE VAMALE

18
www.customs.ro

17
 Operatorul economic autorizat beneficiază de anumite facilităţi în ceea ce priveşte
controlul vamal privind securitatea şi siguranţa şi/sau anumite simplificări prevăzute de
reglementările vamale.
Statutul de operator economic autorizat este acordat operatorilor economici la solicitarea
acestora prin depunerea unei cereri înaintate autorităţii vamale.
Cererea este însoţită in mod obligatoriu de următoarele documente:
a) chestionarul AEO;
b) certifictul de înregistrare al operatorului economic, în copie;
c) actul constitutiv al operatorului economic, cu modificările şi completările ulterioare, după
caz, în copie;
d) cazierul judiciar al persoanei care îl reprezintă legal pe operatorul economic;
e) cazierul judiciar al angajatului operatorului economic, responsabil cu reprezentarea acestuia
faţă de autoritatea vamală;
f) cazierul fiscal şi certificatul de atestare fiscală eliberate de autoritatea fiscală competentă;
g) o declaratie pe propria răspundere, prin care operatorul economic se obligă:
- să notifice Autorităţii Naţionale a Vămilor orice modificare survenită în activitatea pe
care urmează să o desfăşoare, legată de operatiunile pe care trebuie să le reglementeze
certificatul AEO;
- să informeze Autoritatea Naţională a Vămilor cu privire la evenimentelesemnificative
care ar putea afecta autorizarea sa, inclusiv cu privire la cazurile în care apare o
modificarea condiţiilor de acces la informaţii sau la modalităţi prin care informaţiile
respective sunt făcute disponibile.

Situaţii respingere a cererii

-solicitantul se află in procedură de faliment în momentul prezentării sale;
-sloicitantul are un reprezentant legal în materie de vamă, care a suferit o candamnare penală
definitiva,pentru încălcarea reglementărilor vamale legată de activitatea sa ca reprezentant
legal.

Tipuri de certificate:
Certificatele de operator economic autorizat (AEO) sunt codificate astfel:
a) AEOC – certificat AEO pentru simplificări vamale;
b) AEOS – certificat AEO pentru securiatate şi siguranţă;
c) AEOF – certificat AEO pentru simplificări vamale, securitate şi siguranţă.

18
  Certificatul AEOC pentru agenţii economici care doresc sa beneficieye de simplificările
prevazute in reglementările vamale;
 Certificatul AEOS pentru agenţii economici care doresc sa beneficieze de facilităţi in ceea
ce priveşte controalele vamale de securitate şi siguraţă aplicate la intrarea sau ieşirea
mărfurilor de pe teritoriul vamal al României;
 Certificatul AEOF pentru agenţii economici care doresc să beneficieze de ambele
prevederi.
Certificatul AEO produce efecte juridice în cea de-a zecea zi lucrătoare de la emiterea sa.
În ceea ce priveste retragerea statutului de agent economic autorizat, aceasta produce
efecte juridice din ziua următoare notificarii.

2.1. Regimurile vamale

Prin regim vamal se înţelege una din următoarele situaţii:

 Punerea în liberă circulaţie ;
 Tranzitul ;
 Antrepozitarea vamală;
 Perfecţionarea activă sub forma unui sistem cu suspendare;
 Transformarea sub control vamal;
 Admiterea temporara;
 Perfecţionarea pasiva;
 Exportul.

2.1.1. Punerea în liberă circulaţie

Prin punerea în liberă circulaţie, mărfurilor străine li se conferă statut vamal de mărfuri
româneşti, cu tot ceea ce înseamnă aplicarea măsurilor de politică comercială şi indeplinirea
formalităţilor vamale pentru importul mărfurilor.
Pierderea statutului de mărfuri românesti are loc în una din următoarele situaţii:
 declaraţia de punere în liberă circulaţie este invalidata dupa acordarea liberului de vamă;
 drepturile de import sunt rambursate sau remise:
- în cadrul regimului de perfecţionare activă sub forma sistemului cu rambursare:
- în cazul mărfurilor defecte sau al celor care nu respectă prevederile contractuale;

19
 - în situaţiile în care rambursarea sau remiterea este supusă condiţiei ca mărfurile să fie
exportate sau reexportate ori să li se atribuie o destinaţie vamală aprobată în condiţiile
prevazute de regulamentul vamal.

Valoarea în vamă
Valoarea în vamă a mărfurilor reprezintă valoarea data de preţul extern al mărfii.În măsura
în care nu sunt cuprinse în preţul extern, în valoarea în vamă a mărfurilor se includ şi:
- cheltuielie de transport ale mărfurilor importate până la frontiera româna;
- cheltuielile de încarcare-descărcare şi de manipulare (conexe transportului) ale mărfurilor
de import, aferente parcursului extern;
- costul asigurarii pe parcursul extern.

În cazul existenţei unei redevenţe sau a dreptului de licenţă, acestea se adaugă la preţul
efectiv plătit sau de plătit numai dacă aceasta plată se referă la mărfurile de evaluat si constituie o
condiţie a vânzării acestora.
O redevenţa sau dreptul de licenţă referitoare la dreptul de folosire a unei mărci de fabrică
sau de comerţ se adaugă pentru mărfurile importate numai dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
 redevenţa sau dreptul de licenţă se referă la mărfuri care se vând în aceeaşi stare sau care
sunt supuse numai unor prelucrări minore după import;
 mărfurile se comercializează sub o marcă inregistrată, aplicată înainte sau dupa import,
pentru care se plăteşte redevenţa sau dreptul de licenţă;
 cumpărătorul nu are libertatea de a obtine astfel de mărfuri de la alte persoane care nu sunt
legate de vânzator.

Dacă elementele utilizate pentru determinarea valorii în vamă sunt exprimate la data
stabilirii acesteia în alta monedă decât în cea naţională, transformarea în lei a valorii în vamă se
face la cursul înregistrat în ultima zi de miercuri a lunii şi publicat în aceeaşi zi. Cursul înregistrat
în penultima zi de miecuri a lunii se foloseşte pe durata lunii calendaristice următoare.

Excepţii
 În situaţia în care cursul de schimb înregistrat în ultima zi de miercuri a unei luni şi publicat
în aceeaşi zi diferă cu 5 % sau mai mult faţă de cursul stabilit conform celor precizate
anterior pentru a intra în vigoare în luna următoare, cursul îl înlocuieste pe acesta din urmă
începând din prima zi de miercuri a lunii respective;

20
  Dacă în cadrul unei perioade de aplicare, cursul înregistrat într-o zi de miercuri şi publicat
în aceeaşi zi diferă cu 5 % sau mai mult, cursul îl înlocuieşte pe acesta din urmă şi intră în
vigoare în următoarea zi de miercuri;
 În situaţia în care cursul de schimb nu este înregistrat într-o zi de miercuri sau, dacă a fost
înregistrat, nu a fost publicat în aceeaşi zi, cursul înregistrat este cursul cel mai recent
publicat anterior acelei zi de miercuri.

În cazul în care cursul de schimb nu este înregistrat în penultima zi de miercuri sau, în

cazul în care fiind înregistrat, nu a fost publicat în aceeaşi zi, ultimul curs înregistrat şi publicat în
precedentele 14 zile se consideră curs înregistrat pentru respectiva zi de miercuri.
Atunci când determinarea definitiva a valorii în vamă nu se poate efectua imediat,
importatorul are dreptul de a ridica mărfurile din vamă, la cerere, cu condiţia să constituie o
garanţie banească sau bancară, acceptată de autoritatea vamală.
În cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfii, imoportatorul nu prezintă
documente concludente privind determinarea valorii în vamă, autoritatea vamală procedeaza la
executarea garanţiei, operaţiunea de vămuire fiind considerată încheiată.
Valoarea în vamă se determină şi se declară de către importator, care este obligat să depună
la biroul vamal o declaraţie pentru valoarea în vamă, însoţita de facuri sau de alte documente de
plată a mărfii si a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia. Declaratia de valoare în vamă
poate fi depusă şi prin reprezentant, în acest caz răspunderea fiind solidară.
Taxele vamale aplicate sunt cele prevăzute la data inregistrării declaraţiei vamale de
import.

Sunt exceptate de la plata taxelor vamale de import:

a) produsele de pescuit maritim şi oceanic şi alte produse extrase din marea teritorială a unei
terţe ţari de navele înmatriculate în România şi care navighează sub pavilion românesc;
b) bunurile obtinute din produsele prevăzute mai sus la bordul unei nave-fabrică ce
îndeplineste conditiile de înmatriculare în România şi de navigaţie sub pavilion românesc.

2.1.2. Regimurile suspensive şi vamale economice

21
 Regimurile suspensive sunt urmatoarele:
a) tranzitul;
b) antrepozitarea vamală;
c) perfecţionarea activă sub forma unui sistem cu suspendare;
d) transformarea sub control vamal;
e) admiterea temporară.

Regimurile vamale economice sunt următoarele:

a) antrepozitarea vamală;
b) perfecţionarea activă;
c) transformarea sub control vamal;
d) admiterea temporară;
e) perfecţionarea pasivă.

Plasarea mărfurilor sub un regim suspensiv poate fi condiţionată de constituirea unei

garanţii care sa asigure plata datoriei vamale care sa-r naşte pentru aceste mărfuri.
Regimul suspensiv economic se încheie când mărfurile plasate în acest regim sau, în
anumite cazuri, produsele compensatoare ori transformate obţinute sub acest regim primesc o
noua destinţie vamală admisă.

2.1.3. Exportul

Regimul de export constă în scoaterea definitivă a mărfurilor româneşti de pe teritoriul

României.
Sunt admise la export mărfurile produse în ţară, precum şi cele importate anterior, cu
excepţia mărfurilor care sunt supuse unor măsuri de prohibiţie sau de restricţie în cadrul politicii
comerciale.
Exportatorul de mărfuri scoase definitiv sau temporar din ţară este obligat să depună o
declaraţie vamală de export la biroul vamal în raza căruia se află sediul exportatorului sau la locul
unde mărfurile sunt ambalate ori încărcate pentru a fi exportate.În cazuri temeinic justificate,
declaraţia vamală poate fi depusă şi la un birou vamal de frontieră.
La exportul de mărfur nu se încasează taxe vamale. Liberul de vamă la export se acordă cu
condiţia ca mărfurile în cauză să părăsească teritoriul României în aceiaşi stare în care acestea se
aflau în momentul înregistrării declaraţiei vamale de export.

22
 Termene privind depunerea decleraţiei vamale de export
 în cazul transportului maritim, pentru transporturile containerizate, cu cel puţin 24 de ore
înainte de încărcarea în portul de plecare a mărfurilor;
 în cazul transportului maritim, pentru mărfuriile în vrac, cu cel puţin 4 ore înainte ca
mărfurile să părăsească teritoriul vamal al României;
 în cazul transportului maritim, când durata transportului este mai mică de 24 de ore, cu cel
puţin 2 ore înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al României;
 în cazul traficului aerian, cu cel puţin 30 de minute înainte de plecarea din aeroportul
internaţional;
 în cazul traficului pe calea ferată, cu cel puţin 2 ore înainte de a părăsi teritoriul vamal al
României;
 în cazul traficului pe calea rutieră, cu cel puţin o oră înainte de a părăsi teritoriul vamal al
României;
 cu cel puţin 15 minute înainte ca mijlocul de transport să părăsească teritoriul vamal al
României pentru stocurile de piese de schimb şi pentru reparaţii, precum şi pentru
alimentele necesare transportului aerian şi maritim.

Atunci când exportul nu este permis decât cu preyentarea unei autorizaţii speciale sau a
unei licenţe, mărfurile sunt prohibite, dacă nu sunt însoţite de un astfel de titlu sau dacă acesta nu
este valabil.
Licenţele de export sunt nominale, transmiterea lor cu orice titlu atrăgând nulitatea lor
absolută.

Regimul vamal aplicat călătorilo şi altor persoane fizice

Călătorii şi alte persoane fizice cu domiciliul în ţară sau în străinătate pot introduce şi
scoate din ţară bunurile aflate în bagajele personale sau ale persoanelor care le însoţesc, fără a fi
supuşi taxelor vamale, în condiţiile şi în limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului.Această
hotărâre va ţine seama de acordurile şi de convenţiile internaţionale la care România este
parte.Trebuie subliniat în plus că pentru coletele primite sau trimise persoanelor fizice se aplică
aceleaşi prevederi.
Pentru bunurile care nu se încadrează în limitele cantitative şi valorice prevăzute în
hotărârea
Guvernului se aplică,la import, tariful vamal de import.
Guvernul, la propunerea Ministerului Finanţelor, poate aproba reduceri sau exceptări de la
taxele vamale prevăyute pentru bunurile introduse în ţară de persoane fizice.

23
 Sunt scutite de la plata taxelor vamale, conform reglementărilor legale în vigoare,
următoarele:
 efectele personale şi medicamentele necesare, în mod raţional, pe durata călătoriei sau
şederii în străinătate sau în ţară;
 bijuteriile de uz personal;
 cărţile, publicaţiile, înregistrările de orice fel, diapozitivele, altele asemenea, necesare
uzului personal;
 bunurile obţinute ca premii sau distincţii în cadrul unor manifestări oficiale;
 băuturile alcoolice, ţigările, ţigaretele şi tutunul, în următoarele cantităţi: 2 litri de băuturi
alcoolice peste 22 grade, 4 litri de vin, 4 litri de bere, 200 bucăţi ţigarete, 50 bucăţi ţigări de
foi, 250 grame tutun; alte bunuri de orice fel, care se încadrează în limitele valorice care
sunt în vigoare la data tranzitării frontierei.
Bunurile enumerate mai sus se scutesc de la plata taxelor vamale dacă se înscriu în anumite
limite valorice, limite care se stabilesc pentru bunurile tranzitate de o persoană în interval de o
lună, la o singură trecere a frontierei (dus-întors). Pentru alte eventuale călătorii în luna respectivă,
cuantumul valoric al bunurilor care sunt scutite de la plata taxelor vamale se diminuează.
Sunt de asemenea scutite de la plata taxelor vamale la introducerea în ţară:
 obiectele de artă, de colecţie şi antichităţile;
 protezele, instrumentele, aparatele, cărucioarele şi triciclurile cu sau fără motor, inclusiv
piesele de schimb ale acestora, pentru uyul bolnavilor sau invalizilor, cu avizul organelor
sanitare;
 bunurile introduse în ţară care se înapoiază ca nefiind admise la destinaţie;
Nu sunt supuse taxelor vamale bunurile mobile care formează masa succesorală, dobândite
prin succesiuni deschise în ţară sau în străinătate, dovedite pe baza unor documente oficiale,
precum şi monumentele funerare.
Reglementări în vederea scutirii de la plata taxelor vamale există şi în cazul persoanelor
fizice care îşi stabilesc domiciliul în România sau în străinătate.Astfel, persoanele fizice care îşi
stabilesc domiciliul în România pot introduce în ţară, fără plata taxelor vamale, orice bunuri,
inclusiv două mijloace de transport. Pentru ca aceste bunuri să nu fie vămuite trebuie ca
persoanele care le introduc să prezinte o adeverinţă de la Ministerul de Interne prin care să se
ateste faptul că ele îşi stabilesc domiciliul în România.
Aceste scutiri de taxe vamale cu privire la stabilirea domiciliului se aplică o singură dată,
în termen de maxim 9 luni de la data stabilirii domiciliului.
Prevederile cu privire la introducerea bunurilor în ţară fără plata taxelor vamale care sunt
în vigoare pentru persoanele care îşi stabilesc domiciliul în România se aplică şi persoanelor fizice
24
trimise în misiune permanentă în străinătate, pe o perioadă de cel puţin 24 de luni, după expirarea
acestei perioade.
Persoanele fizice care îşi stabilesc domiciliul în străinătate pot să scoată din România, fără
plata taxelor vamale, următoarele:
 ca bagaj însoţit: efecte personale şi alte obiecte necesare pe durata călătoriei;
 ca bagaj neînsoţit, însoţit sau colet poştal, o singură dată, pe baza adeverinţei emise de
Ministerul de Interne: orice bunuri prezentate la vămuire, inclusiv două mijloace de
transport auto, indiferent de categoria acestora.
Persoanele fizice care îşi stabilesc domiciliul în România, trimise în străinătate în interes
de serviciu sau de studii, pot scoate din ţară, fără a fi supuse taxelor vamale, următoarele:
 efecte personale, precum şi materiale de studiu şi documentare;
 obiecte de folosinţă îndelungată, respectând condiţia ca acestea să fie înscrise într-un
formular de inventar, completat în dublu exemplar, vizat de autoritatea vamală.
Pe toată durata şederii în străinătate, persoanele respective pot primi de la membrii lor de
familie colete, obiecte de îmbrăcăminte, încălţăminte, necesare pe durata şederii, fără plata taxelor
vamale.

2.2. Zonele libere şi antrepozitele libere

Zonele libere şi antrepozitele libere sunt părţi din teritoriul vamal al României sau incinte
situate pe acest teritoriu, separate de restul acestuia, în care:
 mărfurile străine sunt considerate, în ceea ce priveşte aplicarea drepturilor de import şi a
măsurilor de politică comercială la import, că nu se află pe teritoriul vamal al României,
atât timp cât nu sunt puse în liberă circulaţie, nici plasate sub un alt regim vamal, nici
utilizate sau consumate în alte condiţii decât cele prevăzute de reglementările vamale;
 mărfurile româneşti, în temeiul prevederilor legale ce reglementează domenii specifice,
beneficiază, pe baza plasării lor într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber, de măsurile
legate de exportul mărfurilor.
Mărfurile româneşti pot fi introduse în zonele libere, cu respectarea condiţiilor stabilite
pentru exportul de mărfuri.
Staţionarea mărfurilor în zonele libere nu este limitată în timp.
Intrarea şi ieşirea di zonele libere sunt permise numai prin punctele stabilite de autoritatea
vamală.
Perimetrele zonelor libere, punctelor de intrare şi de ieşire ale acestora, precum şi
persoanele şi mijloacele de transport care intră sau ies, sunt supuse controlului şi supravegherii

25
vamale.Efectuarea de construcţii de orice fel în zona liberă este condiţionată de autorizaţia
prealabilă a autorităţii vamale.
Accesul într-o zonă liberă poate fi interzis de autoritatea vamală, dacă persoanele fizice sau
juridice nu justifică interesul lor de a desfăşura o activitate licită în acea zonă.
Autoritatea vamală are dreptul de a controla mărfurile care intră în zonele libere sau care
staţionează ori ies din acestea, pe baza documentelor de transport însoţitoare.Marfa se prezintă
autorităţii vamale, la cererea acesteia, de către titularul operaţiunii.Mărfurile periculoase,mărfurile
a căror deţinere sau circulaţie este stabilită prin reglementări speciale, mărfurile susceptibile de a
se altera , precum şi cele care necesită instalaţii speciale de depozitare sunt admise în zonele libere
numai cu condiţia să existe spatii sau incinte special echipate pentru primirea şi depoziotarea lor.
Mărfurile străine introduse în zonele libere, precum şi mărfurile româneşti şi sttrăine aflate
în zonele libere şi care se scot din ţară nu sunt supuse obligaţiei de depunere a declaraţiei vamale.
Pentru mărfurile româneşti care se introduc în zonele libere, precum şi pentru mărfurile
româneşti sau străine aflate în zonele libere şi care intră în ţară se depun declaraţii vamale.
Administraţia zonelor libere este obligată:
a) să comunice autorităţii vamale mărfurile aflate în zona liberă care sunt supuse drepturilor
de import sau de export ori care fac obiectul unor reglementări privind politica comercială;
b) să informeze autoritatea vamală despre activităţile industriale, comerciale şi despre orice
altă activitate care se desfăşoară în zonele libere, în condiţiile prevăzute de lege.
Pe durata staţionării într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber, mărfurile străine pot:
 să fie plasate puse în liberă circulaţie;
 să facă obiectul manipulărilor uzuale pentru a asigura conservarea, ameliorarea aspectului
sau vandabilitatea acestora ori pentru a le pregăti pentru distribuţie sau revânzare, fără
autorizare;
 să fie plasate sub regimul de perfecţionare activă;
 să fie plasate sub regimul de transformare sub control vamal;
 să fie plasate sub regimul de admitere temporară;
 să fie abandonate în favoarea statului;
 să fie distruse, pe cheltuiala deţinătorului, cu condiţia ca persoana interesată să furnizeze
autorităţii vamale toate informaţiile pe care aceasta le consideră necesare.
Persoana fizică autorizată sau persoana juridică care exercită o activitate de prelucrare, de
transformare, de vânzare, de cumpărare sau de stocare de mărfuri este obligată să înfiinţeze şi să
ţină o evidenţă operativă a mărfurilor, în forma aprobată de autoritatea vamală şi să o pună la
dispoziţia acesteia pentru control. Mărfurile se înregistrează în această evidenţă în momentul în
care sunt introduse în locurile sau în incintele deţinute de o astfel de persoană.
26
 Pentru mărfurile străine care se introduc în porturile libere sau pentru cele aflate în astfel
de porturi şi care se scot din ţară nu se depun declaraţii vamale.
Pentru mărfurile străine aflate în porturile libere, care urmează să fie introduse în ţară, se
depun declaraţii vamale, conform reglementărilor în vigoare.
Pentru mărfurile româneşti care se introduc în porturile libere şi sunt destinate exportului,
consumului sau utilizării în astfel de porturi, se întocmesc formalităţi simplificate de evidenţă
operativă, stabilite de autoritatea vamală. Aceste mărfuri se pot reintroduce în ţară după efectuarea
unor formalităţi simplificate de evidenţă operativă similare.
Pentru mărfurile româneşti aflate în porturile libere şi care sunt destinate exportului se
depun la biroul vamal din port declaraţii vamale de export, după încărcarea acestora pe mijlocul de
transport cu excepţia mărfurilor româneşti vămuite pentru export la un birou vamal de interior.

27
 CAP 3. TARIFUL VAMAL ŞI CLASIFICAREA TARIFARĂ A MĂRFURILOR

3.1 Definirea Tarifului Vamal

Tariful vamal reprezintă nomenclatorul produselor supuse taxelor vamale, care cuprinde
lista mărfurilor supuse impunerilor vamale, expuse pe grupe şi categorii, insoţite de nivelul taxelor
percepute asupra fiecarui produs sau grupă de produse in parte. Uneori in tariful vamal sunt
surprinse şi mărfurile scutite de taxa, precum şi o serie de reglementări existente in raporturile
comerciale ale unui stat cu altele.
Tariful vamal reprezintă, în practică, componenta principală a regimului vamal al unei
ţări19. Regimul vamal reprezintă statutul juridic pe care îl va primi marfa în procesul vîmuirii;
acesta indică pe de-o parte, dacă şi unde se vor plati taxele vamale, iar pe de altă parte, dacă şi in ce
condiţii marfa va fi supusă controlului vamal.
Regimurile vamale sunt de doua feluri:
1. Regim vamal comun — se aplică automat in conformitate cu legea vamală şi priveşte
majoritatea mărfurilor de import - export;
2. Regimurile vamale suspensive - au ca efect suspendarea plăţii anumitor taxe vamale sau
a aplicării unor măsuri de control; ele trebuie să fie solicitate in mod expres. în practica vamală a
Uniunii Europene principalele regimuri suspensive sunt legate de operaţiunile de tranzit, de
importul pentru producţia de export (regimul de drawback), de importul temporar, de depunerea
mărfii in antrepozitele vamii, etc.
In funcţie de clasificarea taxelor vamale tariful vamal poate fi: tarif vamal convenţional, tarif
vamal prefereţial, tarif vamal autonom, tarif vamal sancţional.
Redactarea tarifului vamal presupune utilizarea unuia sau mai multor criterii de clasificare
a mărfurilor. Aceste criterii servesc la ordonarea mărfurilor înscrise în lista vamală.
Principalele criterii utilizate in prezent sunt:
 originea mărfurilor (produse vegetale, minerale sau animale);
 gradul de prelucrare (materii prime, semifabricate sau produse finite);
 destinaţia mărfurilor (bunuri pentru consum sau pentru investiţii)

Pe plan internaţional s-au facut eforturi in vederea uniformizării sistemelor de clasificare a

mărfurilor, astfel în prezent se utilizează urmatoarele sisteme20:

19
Postelnicul, Cătălin, Economie Internaţională, Cluj-Napoca, 2002, p.111-115
20
Ciobanu, Gheorghe, Tranzacţii economice internaţionale, Ed Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2004, p.338-339

28
 1. Clasificarea tip pentru comerţ internaţional21 a fost elaborata de Comisia de statistică
ONU în 1950 şi revizuită în 1975. Conform acestui sistem mărfurile sunt ordonate in 1924 de poziţii
tarifare, fiind o clasificare pe cinci cifre (volum valoric, dinamică, structură pe mărfuri, orientare
geografică a exportului şi importului etc.). Se foloseste pentru perceperea de taxe vamale doar de
Japonia si Australia, restul ţărilor folosesc această clasificare doar la elaborarea de statistice
solicitate de ONU.
2. Nomenclatorul vamal de la Bruxelle a fost elaborat de Consiliul de Cooperare Vamală
in anul 1950 (ultima revizuire in 1978). Mărfurile sunt grupate in 99 de capitole, ce cuprind in total
1011 poziţii, clasificarea făcându-se dupa gradul de prelucrare combinat cu cel al originii
mărfurilor. Primele 24 de capitole cuprind produsele de baza, iar capitolele de la 25 la 99 cuprind
produsele manufacture. Acest nomenclator este utilizat de 135 de ţări, inclusiv de unele grupări
economice cum ar fi Uniunea Europeană.
Folosirea in paralel a mai multor sisteme de clasificare a mărfurilor determină o serie de
inconvenienţe, ceea ce a determinat Consiliul de Cooperare vamală sa adopte "Convenţia cu privire
la sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor". Documentul a intrat in vigoare in
1987, procesul de ratificare fiind accelerat dupa finalizarea Rundei Uruguay de negocieri GATT.
Este considerat un sistem polivalent de clasificare deoarece:
 facilitează negocierile comerciale,
 uşurează acordarea şi gestionarea preferinţelor tarifare,
 asigură colectarea, prelucrarea şi analiza datelor statistice,
 permite simplificarea şi standardizarea documentelor comerciale,
 determină accelerarea procesului de transmitere a informaţiilor.
Are o structura cu nivele progresive de detaliere, alcatuita din 21 secţiuni, 96 capitole si
1241 poziţii, identificabile prin codificări de 4 cifre, si 5019 grupe de mărfuri pentru clasificarea
cărora se utilizează codiflcarea cu şase cifre.
In practica schimburilor comerciale Internaţionale, se întalnesc doua tipuri de tarife
vamale:
1. tariful vamal simplu
2. tariful vamal compus
Tariful vamal simplu are o singură coloană de taxe vamale pentru toate mărfurile,
indiferent de provenienta acestora. Este folosit foarte rar si doar de unele ţări in curs de dezvoltare
cum ar fi Tunisia sau Etiopia. Acest tarif presupune de fapt, nediferenţierea pe parteneri a
regimului vamal.
Tariful vamal compus are cel puţin două coloane de taxe vamale, diferenţiate pe mărfuri în
21
Standard Internaţional „Trade Classification” sau S.I.T.C.

29
funcţie de provenienţa acestora. Fiecare coloană de taxe vamale fixează regimul vamal pentru o
anumită ţara sau grup de tari. Unele state cum ar fi Rusia sau China folosesc doar doua coloane in
care sunt stabilite taxele vamale minime şi maxime, pentru fiecare produs. Cele mai multe ţări
utilizează trei coloane de taxe vamale: pentru taxele autonome, taxele aferente CNF ~ Clauza
naţiunii celei mai favorizate, şi taxele preferenţial. Un numar mai mic de state folosesc tarife
vamale avand mai mult de trei coloane; de exemplu SUA utilizează patru coloane, iar Canada 5
coloane de taxe vamale.
Tariful vamal poate fi definit ca fund un catalog care cuprinde nomenclatorul produselor
supuse impunerii vamale, precum si taxele vamale percepute asupra fiecărui produs sau grupă de
produse. Tariful vamal reprezintă principalul instrument pentru reglementarea schimburilor
comerciale externe (art. XI GATT22).

3.2 Tariful vamal al României

3.2.1 Componenta Tarifului vamal al României

Tariful vamal al României cuprinde:

1) Nomenclatura combinata a mărfurilor;
2) orice alta nomenclature care se bazează parţial sau integral pe Nomenclature combinată a
mărfurilor sau care adaugă la aceasta orice subdiviziuni şi care este stabilită prin dispoziţii
legale naţionale care reglementează domenii specifice in vederea aplicării măsurilor tarifare
legate de schimbul de mărfuri;
3) taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale aplicabile mărfurilor
cuprinse in Nomenclatura combinată a mărfurilor, precum şi cele instituite în cadrul
politicii agricole sau prin reglementările specifice aplicabile anumitor mărfuri care rezultă
din transformarea produselor agricole, daca este cazul;
4) măsurile tarifare preferenţiale cuprinse in acordurile încheiate de România cu anumite ţări
sau grupuri de ţări si care stipulează acordarea tratamentului tarifar preferenţial;
5) măsurile tarifare preferenţiale care pot fi acordate unilateral de Romania pentru anumite
ţări sau grupuri de ţări;
6) măsurile tarifare care prevăd o reducere sau o exonerare a drepturilor de import aferente

22
Interzicerea de către părţile contractante, in teleţiile reciproce, a restricţiilor cantitative, sau a altor măsuri cu efecte
simulare la importul şi exportul de mărfuri – articolul XI GATT – Acordul General pentru Tarife si Comerţ – un tratat
multilateral interguvernamental prin care ţările membre se obligă să respecte anumite principii şi reguli în domeniul
releţiilor comerciale; să reducă, să elimine sau să consolideze taxele vamale şi să înlăture restricţiile cantitative sau de
altă natură din calea schimburilor comerciale reciproce, trecând treptat la liberaliyarea acestora.

30
 unor anumite mărfuri;
7) alte măsuri tarifare prevazute in legislaţia României23.

3.2.2 Taxele vamale percepute de autoritatea vamală română

Taxele vamale percepute de autoritatea vamală română se pot clasifica in:

• taxe vamale de bază;
• taxe vamale preferenţiale.
Taxele vamale de bază sunt stabilite potrivit politicii comerciale a Romaniei şi/sau
acordurilor Internaţionale la care România este parte semnatară (Acordul privind aplicarea art.VII
al Acordului General pentru Tarife si Comer} (GATT), parte integranta a Acordului de la Marrakech
privind constituirea Organizatiei Mondiale a Comertului, pe care România il aplica fară rezerve,
ratificat prin Legea nr. 133/1994).
Taxele vamale preferenţiale fac obiectul unor acorduri de liber schimb Tncheiate de
România cu ţărn (Moldova, Turca, Lituania, Israel) sau grupuri de ţări (Uniunea Europeana -UE,
Asociatia Europeana a Liberului Schimb - AELS, Acordul Central European al Comertului Liber -
CEFTA etc.) pentru unele mărfuri sau categorii de mărfuri.
Pentru a se putea aplica o taxă preferenţiala este necesară prezentarea şi depunerea unui
certificat de circulaţie a mărfurilor valid (de exemplu de tip EUR) împreuna cu Declarţia vamală de
import şi a celorlalte documente prevazute de Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României.
Atat taxele vamale de baza cat şi taxele vamale preferenţiale sunt stabilite pe fel de marfă a
carei clasificare se face în funcţie de regulile generale şi notele explicative de interpretare a
nomenclaturii mărfurilor prevazute in Tariful vamal de import al României, specifice Convenţiei
Internaţionale a Sistemului armonizat de descriere si codificare a mărfurilor, incheiată la Bruxelles la
14 iunie 1983, la care România este parte24.
Unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, in funcţie de felul mărfii
sau de destinaţia lor specifică, potrivit reglementarilor vamale sau acordurilor si convenţiilor
Internaţionale la care Romania este parte. Prin tratament tarifar favorabil se inţelege o reducere sau o
exceptare de drepturi vamale, care poate fi aplicată şi in cadrul unui contingent tarifar25. De exemplu un
autovehicul fabricat în Uniunea Europeană, pentru care a fost eliberat un certificat de circulaţie a
mărfurilor EUR1 valid, beneficiază de tratament tarifar favorabil la momentul intocmirii formalităţilor

23
Legea nr 86/2006 privind Codul vamal al României, art 46
24
Legea nr 86/2006 privind Codul vamal al României, art 48
25
Legea nr 86/2006 privind Codul vamal al României, art 49

31
vamale de import in România26.

3.2.3 INTRASTAT - o declaraţie recapitulativă

Intrastat este numele dat sistemului de colectare a datelor statistice privind comerţul cu
bunuri între ţările din Uniunea Europeană.
Incepând cu data de 01.01.200727 comertul internaţional, al societăţilor comerciale
romaneşti, cu alte companii din ţările membre U.E, nu mai necesită formalităţi vamale. Cu toate
acestea conform Regulamentelor nr. 638/2004 si 1982/2004 ale Consiliului Europei, toate
societăţile comerciale care efectuează comerţ intracomunitar trebuie să depună prin sistemul
statistic intracomunitar - INTRASTAT - o declaraţie recapitulativa pentru fiecare lună28.
Declaraţia statistică INTRASTAT este completată de toti operatorii economici ale caror
importuri şi/sau exporturi din/catre statele membre ale Uniunii Europene depăşesc pragurile
valorice stabilite pentru anul de referinţă.
Obligaţia furnizării datelor Intrastat revine operatorilor economici care îndeplinesc
urmatoarele condiţii:
 sunt înregistraţi in scopuri de taxă pe valoare adaugata (au cod de identificare fiscală);
 realizează schimburi de bunuri cu alte state membre ale Uniunii Europene;
 valoarea totală anuală a schimburilor de bunuri pentru fiecare din cele doua fluxuri,
introduceri respectiv expedieri, depaşeşte pragul valoric Intrastst stabilit pentru fiecare an.
Există doua categorii de operatori:
 operatorii economici care in anul anterior au depăşit pragurile valorice stabilite pentru anul
în curs vor transmite declaraţia Intrastat pentru toate lunile anului;
 operatorii economici care depăşesc pragurile valorice în cursul anului, transmit declaraţia
Intrastat incepand cu luna în care au fost depaşite pragurile valorice.
Pragurile reprezintă limita valorica a schimburilor intracornunitare sub care operatorii
economici sunt scutiţi să transmita declaraţia Intrastat. Pragurile statistice se stabilesc separat şi pot
avea valori diferite pentru introduceri şi respectiv expedieri intracornunitare de bunuri.
Informaţiile privind pragurile valorice INTRASTAT se publica anual, in Monitorul Oficial
al României, la sfarşitul anului anterior celui pentru care pragurile valorice sunt in vigoare.
Pragurile valorice INTRASTAT 29 stabilite pentru anul 2009 sunt:
• pentru introduceri intracomunitare: 300.000 RON

26
www.avocatura.com
27
Data aderării României la Uniunea Europeană
28
www.declaraţie-intrastat.ro
29
www.intrastat.ro

32
 • pentru expedieri intracomunitare: 900.000 RON
Operatorii economici furnizori de date Intrastat trebuie să transmită lunar la INS, în format
electronic, o declaraţie statistică în care sunt folosite urmatoarele noţiuni specifice:
 introducere de bunuri: sosirea bunurilor in România din Statele Membre ale Uniunii
Europene;
 expediere de bunuri: ieşirea bunurilor din România catre Statele Membre ale Uniunii
Europene.
Declaraţia Intrastat se depune numai electronic prin utilizarea uneia din urmatoarele
metode:
 online utilizând aplicaţia pusă la dispoziţie de INS;
 offline-utilizand softul pus la dispozitie de INS.
Termenul limita de transmitere a datelor Intrastat la INS il reprezintă intotdeauna data de 15
a lunii urmatoare celei de referinţă. Intarzierea, refuzul sau comunicarea de date incorecte sau
incomplete se pedepseşte cu amenzi cuprinse 7500 si 15.000 lei.
Declaraţia Intrastat - Declaraţia recapitulativă se prezintă ca o declaraţie vamală având
insă mai puţine date decat actuala declaraţle vamală in detaliu. Totuşi aceasta declaraţie trebuie sa
conţină informatii despre:
1 . fluxul (introduceri/expedieri)
2. perioada de referinţă
3. date de identificare ale firmei
4. ţara de destinaţie ţara de expediţie
5. cod marfa (8 cifre conform Nomenclatorului Combinat)
6. natura tranzacţiei
7. modul de transport
8. termenii de livrare
9. cantitatea în kg
10. cantitatea în unitate de masură suplimentară
11. valoarea facturată
12. valoarea statistică.

3.2.4 Valoarea in Vamă

Valoarea in vamă a mărfurilor importate este, conform Acordul privind punerea in

aplicare a articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale si cornerţ (GATT)1994,
valoarea de tranzacţie, respectiv preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri atunci când sunt
33
vândute pentru export pe teritoriul vamal al Comunităţii.
Valoarea de tranzacţie poate fi ajustată atunci cand anumite elemente specifice care sunt
considerate ca facând parte din valoarea in vamă sunt in sarcina cumparatorului, dar nu sunt incluse
in preţul efectiv platit sau de platit pentru mărfurile importate (de exemplu, cheltuielile de
transport si costul asigurării mărfurilor importate, precum si cheltuielile de incărcare şi
manipulare legate de transportul mărfurilor importate pană la punctul de introducere a mărfurilor
pe teritoriul vamal al Comunităţii, redevente şi drepturi de licenţa, etc.). In valoarea de tranzacţie
se includ şi anumite prestaţii făcute de cumparator în favoarea vanzatorului sub formă de mărfuri sau
de servicii determinate, altele decat sub forma de bani.
Sunt prevazute 51 elemente care nu se includ în valoarea în vamă a mărfurilor, cu condiţia
să fie evidenţiate separat de preţul efectiv plătit sau de platit ( de exemplu: cheltuielile de transport
pentru mărfuri după sosirea lor la locul de intrare pe teritoriul Comunităţii, comisioane de
cumparare, etc.).
Atunci cand valoarea in vama nu poate fi determinată pe baza preualui de tranzacţie, ea se
determină prim parcurgerea succesivă a urmatoarelor regulilor de evaluare până la prima in
conformitate cu care aceasta valoare poate fi stabilită:
(a) valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vandute pentru export in Comunitate si
exportate in acelaş sau aproximativ acelasi moment cu mărfurile care se evaluează;
(b) valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare vandute pentru export in Comunitate şi
exportate în acelasi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează;
(c) valoarea bazată pe preţul unitar care corespunde vanzărilor in Comunitate de mărfuri
importate sau de mărfuri identice sau similare importate totalizand cantitatea cea mai mare, către
persoane care nu au legatura cu vanzătorii;
(d) valoarea calculată egala cu suma:
• costului sau valorii materialelor şi fabricării sau altor transformări in procesul de fabricare a
mărfurilor importate;
• valorii profitului şi cheltuielilor generate egale cu cele care se reflectă in mod obişnuit in
vanzările de mărfuri de aceeaşi natură sau tip cu mărfurile evaluate care sunt fabricate de
producatori in ţara exportatoare pentru a fi exportate în Comunitate;
• cheltuielilor de transport şi costul asigurării mărfurilor importate, precum şi
cheltuielile de încarcare şi manipulare legate de transportul mărfurilor importate pană la
punctul de întroducere a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunitaţii. Determinarea valorii in
vamă nu trebuie să se bazeze pe anumite elemente, cum ar fi: preţul de vanzare in
Comunitate pentru marfuri produse în Comunitate, preţul mărfurilor de pe piaţa internă a
ţării exportatoare, valori in vama minime, arbitrare sau fictive, etc.

34
 3.2.5 Prezentare TARIC - RO ( Tariful Integral al Comunităţii Europene - România )

TARIC a fost stabilit in baza Articolului 2 al Regulamentului Consiliului nr. 2658/87/CEE

de la 2 iulie 1987 privind nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun. Acest tarif
este o bază de date destinată să indice dispoziţiile legale comunitare aplicabile (măsuri tarifare şi
netarifare) pentru un anumit produs, atunci cand acesta este importat pe teritoriul vamal al UE sau,
dupa caz, cand acesta este exportat catre ţări terţe.
TARIC se bazează pe Nomenclatura Combinata (NC - codificare la 8 cifre) care constituie
nomenclatura de bază pentru Tariful Vamal Comun, utilizată în procesul de vamuire a mărfurilor
precum si pentru intocmirea statisticilor de cornerţ al Comunităţii cu ţări terţe (EXTRASTAT) şi a
statisticilor de comerţ între Statele Membre (INTRASTAT).
Baza de date TARIC este utilizată de administraţiile vamale din Statele Membre pentru
procesarea declaraţiilor vamale de import / export din / catre ţări terţe; totodata, el este un instrument
util de informare pentru operatorii economici.
TARIC cuprinde dispoziţiile referitoare la domeniul vamal, conţinute în legislaţia
comunitară specifică privitoare la: Sistemul armonizat de denumire si codificare a mărfurilor (S.A.),
Nomenclatura combinată (N.C.), taxe vamale aplicabile; suspendări de taxe vamale; contingenţe
tarifare; regimul tarifar preferenţial (inclusiv pe bază de contingenţe tarifare preferenţiale);
sistemul generalizat de preferinţe tarifare (SGP) aplicabil ţărilor în curs de dezvoltare; taxe
antidumping sau de compensate (antisubvenţie); prohibijii la import şi la export; restricţii la import
şi la export; coduri adiţionale; restituiţi la export; referiri cu privire la reglementările comunitare
care au introdus o masură tarifară sau netarifară; alte măsuri tarifare si netarifare aplicabile in
procesul de vamuire a mărfurilor.
Baza de date TARIC-RO conţine, în plus faţă de baza de date TARIC, măsurile naţionale
referitoare la restricţiile impuse prin diverse acte normative raţionale cu implicaţii în activitatea
vamală.
Pentru fiecare masură (tarifară şi netarifară) este prezentat actul normativ comunitar sau
naţional care instituie masura respectivă, eventualele documente cerute, note de subsol explicative.

3.2.6 Originea mărfurilor

Originea este "naţionalitatea" economica a mărfurilor în comerţul internaţional. Există

două tipuri de origine, preferenţială şi nepreferenţială.
Regulile de origine nepreferenţială sunt folosite pentru a determina originea produselor

35
supuse măsurilor de politica comercială, cum ar fi, taxe anti-dumping şi de compensaţie,
embargouri comerciale, măsuri de protecţie şi compensatorii., restricţii cantitative, dar şi pentru cote
tarifare, pentru statistici comerciale, pentru achiziţii publice.
Pentru marcarea originii etc. In plus, restituirile la export in UE In cadrul Politicii Agricole
Comune se bazează de cele mai multe ori pe originea nepreferenţială.
Originea preferenţială conferă anumite beneficii pentru mărfurile comercializate între diferite
ţări, în special taxe vamale reduse sau chiar zero.
In ambele cazuri un element important în determinarea originii este clasificarea lor tarifară.
Mărfurile comercializate sunt identificate in Comunitate printr-un cod numeric in Nomenclatura
Combinata şi înainte de a determina originea este esenţial sa se determine codul CN.
Originea preferenţială este atribuita mărfurilor din diverse ţări care respectă anumite
criterii de origine. În scopul obţinerii originii preferenţiale, în general regulile prevăd ca mărfurile
sa fie obţinute în întregime sau sa fie supuse unor prelucrări sau transformări specifice.
Originea preferenţială conferă anumite beneficii tarifare (taxe reduse sau zero) pentru
mărfurile comercializate între ţări care au un astfel de acord între ele, sau atunci cand o ţară acordă
unilateral astfel de beneficii.
Pentru a obţine origine preferenţiala mărfurile dintr-o ţară trebuie sa respecte condiţiile
specifice prevazute de protocolul de origine al acordului incheiat de Comunitate cu ţara în cauză
sau regulile de origine ale acordurilor autonome care prevad tratamentul tarifar acordat unilateral
de Comunitate. Asta înseamna ca mărfurile fie (1) sunt fabricate din materii prime care au fost
produse sau obţinute în ţara beneficiara fie (2) au suferit o anumita prelucrare sau transformare în
ţara beneficiara. Astfel de mărfuri sunt considerate "ORIGINARE".
În toate acordurile există o listă de prelucrări sau transformări ce trebuie aplicate
materialelor neoriginare pentru a obţine statutul de produs originar. Aceste reguli sunt deseori
numite "reguli de lista". Ele stabilesc prelucrarea sau transformarea minimi ce trebuie aplicată
materialelor neoriginare astfel încât produsul rezultat să obtină statutul de produs originar.
Prelucrări sau transformări care le depaşesc pe cele prevazute în lista pot fi efectuate şi nu
afectează statutul de produs originar deja obţinut.
Structura listei cu prelucrari sau transformări ce trebuie aplicate materialelor neoriginare se
bazează pe structura Sistemului Armonizat. Deci pentru a putea stabili ce prelucrari sau
transformari sunt necesare pentru un produs anume este necesar sa se cunoasca clasificarea tarifara
a acestuia.
Origine nepreferenţială - doua criterii de baza sunt utilizate pentru determinarea originii
şi anume produse "obţinute în întregime" şi produse care au suferit o ''ultimă transformare
substanţială". In cazul în care este implicată doar o ţară se va aplica criteriul "obţinut în

36
întregime". In practică, acesta este limitat la produsele obţinute in stare naturală şi produse
derivate din acestea. Daca sunt doua sau mai multe ţări implicate in procesul de producţie al
bunurilor, criteriul "ultima transformare substanţială" determină originea acestor bunuri.

In general criteriul ultimei transformări substanţiale este exprimată în trei feluri:

- Prin regula schimbării (sub) poziţiei tarifare în Sistemul Armonizat;
- Prin lista de prelucrari şi transformări asupra bunurilor, care conferă sau nu originea ţării in
care aceste operaţiuni sunt realizate;
- Prin regula valorii adăugate prin care creşterea valorii datorata operaţiunilor de asamblare şi
incorporarea de materiale reprezintă un anumit nivel din preţul de uzină al produsului
Informaţii de origine obligatorii (IOO)
Sunt decizii emise în România de Autoritatea Naţională a Vămilor, care sunt obligatorii
pentru autorităţile vamale din toate Statele Membre în ceea ce priveste originea mărfurilor
importate sau exportate dupa emiterea lor, cu condiţia ca marfurile şi circumstanţele în care acestea
au obtinut statutul de produs originar să fie identice cu cele descrise in IOO.
Informaţiile sunt valabile 3 ani de la data emiterii.
Cererea pentru emiterea unei astfel de informaţii se face in scris catre autorităţile
competente din Statul Membru în care aceasta informaţie va fi folosită sau catre autorităţile
competente din Statul Membru în care solicitantul îşi are sediul. Informaţiile sunt emise in cel mult
150 zile de la data acceptării cererii.
Prin prezentarea unei IOO nu se elimina necesitatea prezentăirii unei dovezi de origine.
Cererea pentru IQQ trebuie sa includa urmatoarele date:
1. numele şi adresa titularului;
2. numele şi adresa solicitantului în cazul n care persoana nu este titularul;
3. temeiul juridic , în sensul art. 22 sj 27 din Codul Vamal Comunitar30;
4. descrierea mănunţita a mărfurilor şi încadrarea lor tarifară;
5. compoziţia mărfurilor şi metodele de examinare folosite pentru stabilirea acesteia şi preţul
lor de uzin, dacă este necesar;
6. condiţiile care permit identificarea originii, materiile prime folosite şi originea acestora,
încadrarea tarifară, valorile corespunzătoare şi descrierea circumstanţelor (reguli de
30
Regulamentul (CE) nr.450/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a
Codului Vamal Comnuitar (Codul Vamal Modernizat)
Art. 22 – În scopul sigurării unei mai bune protecţii a intereselor financiare ale Comnunităţii si ale statelor membre, o
garanţie ar trebui să acopere mărfurile nedeclarate sau declarate incorect într-un transport sau într’o declaraţie pentru
care aceasta a fost furnizată, pentru acelaşi notiv, angajamentul garantului ar trebui, de asemenea, să acopere
cunantumul taxelor d eimport sau al export ce urmează a fi plătite ulterior controalelor de dupa acordarea liberului de
vamaă.
Art. 27 – Normele în materie de declaraţie vamale şi pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal ar trebui sa fie
modernizate şi raţionalizate şi, în special , ar trebui să impună ca declaraţiile vamale să fie de regulă întocmite pe cale
ecectronică şi să prevadaă doar un singur tip de declaraţie simplificată.

37
 schimbare a poziţiei tarifare, valoarea adaugată, descrierea operaţiunii sau transformării, sau
orice alta regula specifică) ce permit intrunirea condiţiilor; trebuie menţionate în mod special
regula exacta de origine aplicata şi originea mărfurilor;
7. mostrele, fotografiile, planurile, cataloagele sau alte documente disponibile privind
compoziţia mărfurilor şi materialele componente şi care pot ajuta la descrierea procesului
de fabricate sau transformare suferit de materiale;
8. acordul de a pune la dispoziţie o traducere a oricărui document anexat în limba oficiala
(sau una dintre limbile oficiale) a statului membru interesat, dacă se cere acest lucru de catre
autorităţile vamale;
9. orice date ce urmeaza a se consideră confidenţial, fie faţă de public, fie faţă de
administraţii;
10. indicarea de catre solicitant dacă, după cunoştinţele sale, în Comunitate s-au solicitat deja ori
s-au eliberat informaţii obligatorii privind tarifele sau originea pentru mărfuri sau materiale
identice sau similare cu cele menţionate la (4.) sau (6.);
11. acceptul ca informaţiile furnizate sa poata fi stocate intr-o bază de date a Comisiei cu acces
public; totuşi, în afara art. 15 din Codul Vamal Comunitar31, se aplică dispoziţiile ce
reglementează protecţia informaţiilor în vigoare în statele membere32.

Orice persoană poate solicita autoritaţii vamale atat informaţii privind aplicarea
reglementarilor vamale în ceea ce priveşte clasificarea mărfurilor, cat şi informaţii tarifare
obligatorii.

3.2.7 Declaraţia vamală

Mărfurile de export/import trebuie să facă în România obiectul unei declaraţii vamale,
indiferent dacă acestea sunt sau nu supuse conform reglementărilor in vigoare impunerii vamale.
Declaraţia vamală este un document prin care declarantul:
 solicită un regim vamal pentru marfa prezentată (export, import, reexport, etc.)
 se angajează să îşi îndeplinească obligaţiile ce îi revin potrivit regimului vamal (de exemplu:
să platească taxele vamale aferente mărfii)

31
Regulamentul (CE) nr.450/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a
Codului Vamal Comnuitar (Codul Vamal Modernizat)
Art.15 – pentru garantarea unui echilibru între necesitatea ca autorităţiile vamale să asigure aplicarea corectă a
legislaţiei vamale, pe d eo parte, şi dreptul operatorilor economici de a fi trataţi în mod echitabil, pe de altă parte, ar
trebui să se acorde acestor autorităţii competenţe extinse de control, iar operatorilor ar trebui să li se acorde un drept la
o cale de atac.
32
www.customs.ro

38
  furnizează informaţiile necesare pentru stabilirea obligatiilor fiscale, asigurarea urmăririi
curente a operaţiunilor de comerţ exterior, precum şi pentru scopuri statistice.
Documentele care însoţesc declaraţia vamală pentru punerea in libera circulate sunt
urmatoarele:
> factura în baza căreia se declară valoarea in vama a mărfurilor;
> declaraţia cu elementele necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor declarate;
> documentele necesare pentru aplicarea unui regim tarifar preferenţial sau a altor măsuri de
derogare de la regimul de drept comun aplicabil mărfurilor declarate;
> toate celelalte documente cerute pentru aplicarea dispoziţiilor ce reglementează punerea in
libera circulaie a mărfurilor declarate;
> documentele de transport sau, dupa caz, documentele aferente regimului vamal precedent;
> lista coletelor sau un document echivalent indicand conţinutul fiecărui ambalaj în cazul în care
în vamă se prezintă o singură marfă în mai multe ambalaje.

Introducerca sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a

oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat. În punctele
de trecere a frontierei de stat şi pe teritoriul ţării sunt organizate birouri vamale care funcţionează
potrivit legii. La trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport si orice alte bunuri
sunt supuse controlului vamal şi aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală.

3.2.8 Teritoriul vamal al României

Teritoriul vamal al României cuprinde teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat
a României, precum si marea teritorială a Romaniei, delimitata conform normelor dreptului
internaţional şi legislaţiei române in materie. Teritoriul vamal al României include şi spaţiul aerian al
teritoriului ţării şi al mării teritoriale33 .
Reglementările vamale se aplica in mod uniform pe intreg teritoriul vamal al Romăniei, in
masura in care nu există dispoziţii contrare prevazute in acordurile şi convenţiile internaţionale la care
România este parte.
Atunci cand apare o datorie vamală, drepturile legal datorate, se determină pe baza
Tarifului vamal al României. Dispoziţiile, prevazute în alte acte normative, care reglementează
domenii specifice schimbului de mărfuri se aplică, dupa caz, potrivit clasificării tarifare a acelor

33
Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, art.3

39
mărfuri.

40
 CAP. 4 PROTECŢIA TARIFARĂ INSTRUMENT AL POLITICII COMERCIALE

4.1 Efectele unei taxe vamale

Barierele tarifare, cele mai simple măsuri de politică comercială, sunt reprezentate de
taxe vamale percepute cu ocazia importului unui bun. Taxa vamală specifică apare sub forma unei
sume, fixată pe unitatea de măsură fizică (de exemplu, 3 dolari pe barilul de petrol). Taxele ad
valorem sunt taxe percepute sub forma unui procent din valoarea bunului importat (de exemplu,
25% pentru importul de camioane). Şi într-un caz şi în celălalt, efectul taxelor vamale este de
a ridica preţul de vânzare al bunurilor importate.

Tarifele vamale reprezintă cea mai veche formă de politică comercială, fiind ades
utilizate ca sursă de venituri pentru bugetul statului. Adevărata raţiune pentru care ele au fost
însă folosite a fost aceea de a proteja anumite sectoare economice. Astfel, la începutul
secolului al XIX-lea, Anglia folosea taxele vamale (faimoasele legi asupra grâului) pentru a-şi
proteja agricultura contra concurenţei străine, în vreme ce, la sfârşitul aceluiaşi secol,
Germania şi SUA apelează la măsurile tarifare pentru a-şi proteja noile sectoare industriale. În
epoca recentă, importanţa taxelor vamale a scăzut, guvernele preferând să protejeze industriile
naţionale prin măsuri de natură netarifară. Cu toate acestea, înţelegerea corectă a
efectelor produse de o taxă vamală reprezintă o condiţie esenţială pentru înţelegerea celorlalte
măsuri de politică comercială.

Figura 1 Efectele unei taxe vamale

În figura 1 sunt ilustrate efectele unei taxe vamale specifice, de x dolari pe unitatea de

41
grâu34. Astfel, în absenţa taxelor vamale, preţul grâului ar fi egal cu preţul mondial, atât în ţara
importatoare cât şi în cea exportatoare. O dată cu apariţia taxei vamale, exportatorii nu vor
mai fi de acord cu vânzarea bunului decât în cazul în care preţul pe piaţa ţării importatoare
depăşeşte preţul de pe piaţa ţării exportatoare cu cel puţin X dolari. Prin urmare, preţurile în
ţara importatoare cresc, iar cele din ţara exportatoare scad până la nivelul la care diferenţa de preţ
este de X dolari. Introducerea taxei vamale creează deci un ecart între preţurile de pe cele două
pieţe. Taxa vamală duce la creşterea preţului în ţara importatoare şi reducerea
lui în ţara exportatoare. Producătorii din ţara importatoare pot produce mai mult grâu, la un preţ
mai ridicat, în vreme ce consumatorii vor cere mai puţin. Ca urmare a scăderii cererii,
importurile necesare vor fi şi ele mai mici.

În străinătate, preţul mai scăzut va determina o creştere a cererii şi o reducere a

ofertei, ceea ce va duce la apariţia unei oferte pentru export mai mici. Astfel, volumul schimburilor
scade, de la nivelul înregistrat în condiţii de liber schimb, la nivelul corespunzător aplicării de taxe
vamale. La acest nivel al schimburilor, cererea de import este egală cu oferta de export.

Protecţia tarifară, instrument al politicii comerciale

Creşterea preţurilor în ţara importatoare, de la P1 la P2, este mai mică decât nivelul taxei
vamale: într-adevăr, o parte a taxei vamale este absorbită prin reducerea preţului de export şi nu
este deci trecută consumatorilor din ţara importatoare. Regăsim aici una din consecinţele
normale ale unei taxe vamale şi a tuturor politicilor comerciale care limitează importul. Totuşi, în

practică, acest efect este redus. Când o ţară impune un tarif vamal, ponderea importurilor
sale pe piaţa mondială este limitată astfel încât reducerea importurilor sale nu are decât un efect
foarte slab asupra preţului mondial.

Figura 2 ilustrează efectul unei taxe vamale în cazul unei ţări mici, situaţie în care tariful
vamal al acesteia nu poate afecta preţurile de export.

În momentul iniţial, importul este liber: preţul pieţei este P 1, producţia internă (oferta)
este OO1 iar importul O1C1. Din diferite considerente, autorităţile din ţara respectivă iau
decizia impunerii unor taxe vamale asupra bunurilor importate, valoarea absolută a taxei vamale
fiind P1P2. În aceste condiţii, preţul la care pot fi vândute bunurile pe piaţă este P 2.
Producătorii interni reacţionează prin mărirea producţiei interne de la OO 1 la OO2. În acelaşi timp,
importurile scad de la O1C1 la O2C2. Efectul asupra consumatorilor se reflectă în reducerea

34
P.Krugman, M. Obstfeld, Economie Internationale, Ed. Du Boeck, 1997, p. 225-237

42
consumului de la OC 1 la OC2. Figura 2 oferă şi informaţii despre costurile şi beneficiile
impunerii tarifului. Astfel, creşterea preţului face ca, pentru aceeaşi cantitate achiziţionată,
cumpărătorii să plătească mai mult. Prin urmare, în termeni de utilitate, datorită creşterii
valorii marginale a ultimei unităţi cumpărabile, satisfacţia consumatorului, pe unitatea
monetară cheltuită, scade. O parte din “suprapreţul” suportat de consumator revine
guvernului, sub forma prelevărilor vamale la bugetul statului. Acest transfer nu reprezintă un
cost pentru societate pentru că se presupune că administraţia va folosi banii
publici în folosul cetăţenilor.

Figura 2 Efectele unei taxe vamale asupra unei ţări mici

Taxa vamală a dus la creşterea preţului la bunul importat, de la P1 la P2. Producţia va creşte
de la OO1 la OO2, iar consumul scade de la C1 la C2.

43
 4.2 Costuri şi beneficii ale introducerii de taxe vamale

În figura 3 sunt reprezentate costurile şi beneficiile unei taxe vamale pentru ţara
importatoare.

Figura 3 Costurile şi beneficiile unei taxe vamale

Costurile şi beneficiile diferitelor grupări pot fi reprezentate prin suma suprafeţelor a, b, c, d şi e.

Taxa vamală determină creşterea preţurilor interne de la P 1 la P2 şi reducerea

preţului extern de export de la P1 la P3 (vezi figura 1). Producţia internă creşte de la O1 la O2, în
vreme ce consumul intern scade de la C1 la C2. Costurile şi beneficiile pentru diferite grupe de
persoane sunt exprimate prin suma suprafeţelor corespunzătoare celor cinci zone denumite a, b, c,
d şi e.

Să ne oprim mai întâi asupra câştigurilor înregistrate de producătorii autohtoni.

Aceştia primesc un preţ mai ridicat, care se traduce într-un câştig suplimentar (a). În schimb,
consumatorii autohtoni, care se confruntă cu preţuri mai mari, constată că situaţia lor
economică se deteriorează. Pierderea consumatorilor este egală cu suma a + b + c+ d. Al treilea
actor al acestui joc este guvernul. Câştigul său este proporţional cu nivelul încasărilor vamale
colectate, respectiv c + e.

Cum câştigurile şi pierderile afectează grupe de persoane diferite, evaluarea

costurilor şi beneficiilor globale depinde de modul în care evaluăm efectul asupra fiecărui
grup.

Dacă, de exemplu, surplusul producătorului revine în cea mai mare parte unui grup de
proprietari de resurse cu venituri ridicate, în vreme ce puterea de cumpărare a consumatorilor

44
scade, efectul generat de taxa vamală va fi diferit în raport cu situaţia în care taxa vamală este
impusă asupra unor bunuri de lux, achiziţionate de cei cu venituri ridicate, dar produse de cei cu
venituri mici. Rolul jucat de guvern introduce o ambiguitate suplimentară: încasările vamale vor
fi folosite pentru finanţarea serviciilor publice sau vor merge să acopere deficitele bugetare ?

În ciuda acestor probleme, specialiştii caută să calculeze efectul net al unei taxe vamale
aupra bunăstării naţionale, pornind de la ipoteza că valoarea marginală a câştigului sau
pierderii pentru o unitate monetară (exemplu: dolar) are aceeaşi valoare socială pentru fiecare
grupă.

Costul net al unei taxe vamale este: pierderea consumatorilor - câştigul producătorilor -
încasările guvernamentale sau, înlocuind în relaţia de mai sus simbolurile prezentate în figura
3, obţinem:

(a+b+c+d) - a - (c+e) = b+d-e

Există deci două triunghiuri, care măsoară pierderile şi un dreptunghi, care măsoară
câştigurile compensatorii. Aceste câştiguri şi pierderi se pot interpreta astfel: triunghiurile
pierderilor reprezintă piederea de eficienţă care derivă din faptul că o taxă vamală provoacă
distorsiuni în evoluţiile economice; dreptunghiul reprezintă câştigurile în termeni de schimb care
rezultă din faptul că taxa vamală duce la reducerea preţurilor de export.

Figura 4 Efectele nete ale unei taxe vamale

Zonele b şi d reprezintă pierderile de eficienţă, iar dreptunghiul e câştigurile
în termeni de schimb.

Graficul din figura 4 sintetizează efectele nete generate de folosirea taxelor vamale. Efectele
negative sunt reprezentate de triunghiurile b şi d. Primul triunghi reprezintă pierderea din
distorsionarea producţiei: ea derivă din faptul că o taxă vamală îi incită pe producătorii naţionali să

45
producă o cantitate mult prea mare de bunuri. Al doilea triunghi reprezintă pierderea din
distorsionarea consumului: ea rezultă deoarece consumatorii autohtoni consumă o cantitate mai
scăzută de bunuri. Câştigurile sunt măsurate prin dreptungiul e: el rezultă din reducerea preţurilor
de export provocată de taxa vamală. În cazul ţărilor mici, care nu pot influenţa semnificativ
preţurile externe, acest ultim efect dispare, astfel încât costurile generate de introducerea
taxelor vamale depăşesc fără echivoc beneficiile.

4.3 Protecţia nominală şi protecţia efectivă

În mod evident, cu cât taxele vamale au un nivel mai ridicat, cu atât protecţia
asigurată de tarife industriilor naţionale este mai mare. Taxa vamală aplicată asupra unui
produs protejează nu numai industria, respectiv firma producătoare de asemenea produse,
dar şi salariile muncitorilor şi alte elemente de cost, incluse în ceea ce se cunoaşte ca fiind
“valoare adăugată”35.

În afara acestora (firma producătoare şi muncitorii săi), taxa protejează şi veniturile altor
ramuri industriale, furnizoare de inputuri pentru firma /industria protejată. Aşa de pildă,
taxele vamale percepute asupra bicicletelor au un efect pozitiv nu numai asupra firmei şi
asupra salariaţilor firmei producătoare de biciclete, dar şi asupra firmelor care produc roţi,
cauciucuri şi alte componente care se constituie în imputuri pentru industria de biciclete. Acest
lucru demonstrează faptul că efectul taxelor vamale trebuie măsurat în integralitatea lui.

În plus, firmele dintr-o anumită ramură industrială nu sunt afectate numai de taxa vamală
percepută asupra produsului finit, ci şi de taxele asupra inputurilor. De exemplu, firma care
produce biciclete va fi influenţată negativ de taxele percepute asupra oţelului pentru roţi
sau asupra cauciucului. Acest lucru complică şi mai mult încercarea de măsurare a
efectului taxelor vamale, percepute atât asupra produselor finite cât şi asupra materiilor prime,
efect exercitat asupra unei firme individuale.

Măsurarea cantitativă a efectelor pe care întregul set de taxe vamale le are asupra valorii
adăugate pe produs, într-o anumită industrie, se realizează cu ajutorul ratei protecţiei effective.

Efectul protecţionist al taxelor vamale îmbracă două forme:

Protecţia nominală, care se referă la valoarea integrală a produsului finit supus impunerii
vamale, egală cu nivelul taxelor vamale (de aceea, taxele vamale cuprinse în tariful vamal se mai
numesc şi taxele vamale nominale).
35
P.H. Lindert International Economics, ed Inwin, 1985, p. 126-128

46
 Protecţia efectivă, care vizează numai sporul valorii adăugate, în condiţiile impunerii
vamale. Rata protecţiei efective este egală cu procentul cu care întregul set de taxe vamale, utilizat
la un moment dat, determină creşterea valorii adăugate.

Vom ilustra efectele pe care le generează o taxă vamală asupra diferitelor stadii ale
producţiei unui bun prin două exemple.

Exemplul nr.1:

Considerăm că o firmă naţională produce biciclete, cu un preţ unitar de 200 u.m. ( 60

u.m. reprezintă cheltuielile salariale şi 140, cele materiale). Introducerea unei taxe vamale de
10% asupra bicicletelor permite creşterea preţului unei biciclete cu 20 u.m. În cazul în care
cheltuielile materiale nu se modifică, cheltuielile salariale pot creşte cu 20 u.m. Acest lucru
înseamnă că taxa de 10% a dus la modificarea valorii adăugate cu 33%:

Rpe = (80 - 60)/60 = 20/60 = 33%

Presupunem că se introduc taxe vamale şi asupra importurilor de oţel, cauciuc etc, de

5%. În acest caz, valoarea cheltuielilor materiale creşte de la 140 u.m. la 147 u.m., deci valoarea
adăugată scade la 73 u.m. În acest caz, cele două taxe, asupra produsului finit şi asupra
materiilor prime, a determinat modificarea valorii adăugate cu 21,7%:

Rpe = (73 - 60)/ 60 = 13/60 = 21,7%

Exemplul nr.2:

Să presupunem că preţul unui autoturism pe piaţa mondială este de 8000 dolari şi că

valoarea componentelor şi pieselor de schimb este de 6000 dolari. Considerăm două ţări: una
din ele doreşte să promoveze o industrie de asamblare în vreme ce cealaltă ţară, care are
deja o asemenea industrie, vrea să dezvolte producţia de componente şi piese de schimb.

Pentru a încuraja industria autohtonă de automobile, prima ţară stabileşte o

taxă vamală de 25% asupra maşinilor importate, permiţând astfel producătorilor naţioanlisă
fixeze un preţ de 10.000 dolari faţă de 8.000 ca până acum. Ar fi, privind doar aceste cifre, eronat
să credem că industria naţională a primit o protecţie de 25%. Înainte de introducerea taxei vamale,
asamblarea automobilelor se putea realiza în ţară numai dacă costul acesteia nu depăşea
2.000 dolari (diferenţa între preţul de 8.000 pentru automobilul asamblat şi 6.000 pentru
piesele componente); după introducerea taxei, asamblarea se poate face la un cost
careajunge la 4.000 dolari (diferenţa între preţul de 10.000 dolari şi costul pieselor

47
detaşate). Aceasta înseamnă că taxa vamală de 25% a asigurat producătorilor o rată a
protecţiei efective de 100%.

Să presupunem acum că a doua ţară doreşte să încurajeze producţia internă de piese

de schimb şi impune o taxă vamală de 10% asupra importului acestora: costul pieselor
de schimb se modifică de la 6.000 dolari la 6.600 dolari. Chiar dacă ţara nu face nici o
modificare în taxele vamale asupra maşinilor asamblate, de acum devine mai puţin
avantajos pentru industria autohtonă să asambleze local componentele. Înainte de introducerea
taxei vamale, asamblarea locală a componentelor se putea face la un cost de 2.000 dolari ( 8.000 -
6.000), în vreme ce, după introducerea taxei vamale, valoarea acestei activităţi scade la 1.400
dolari (8.000 - 6.600). În consecinţă, taxa vamală asupra componentelor asigură
o protecţie pozitivă pentru producătorii de componente şi una negativă, de -30% (-600/2.000), la
nivelul industriei de asamblare.

Pe baza unor raţionamente asemănătoare, au fost puse la punct formule de calcul, menite să
măsoare rata protecţiei efective.

Astfel, o primă modalitate de calcul reţine faptul că rata protecţiei efective reprezintă:

Rpe = (Vat - Va)/Va

unde: Vat reprezintă valoarea adăugată în cazul introducerii de taxe vamale, iar Va,
valoarea adăugată realizată înainte de introducerea taxelor vamale.

Fundamentele comerţului internaţional

Rpe se mai poate determina şi după formula:
Rpe = (Vf x Tf - VmpTmp) / Vf - Vmp, unde Vf reprezintă valoarea produsului finit,
Tf taxa vamală asupra produsului finit, Vmp valoarea materiei prime, Timp taxa vamală
asupra materiei prime.

Factorii care influenţează Rpe36:

1. Rpe variază direct proporţional cu taxa vamală asupra produsului finit şi invers
proporţional cu taxele vamale asupra materiilor prime.

Exemplu practic:

 Produsul finit importat are o valoare de 100 dolari. Materia primă reprezintă
20%. Taxa vamală asupra produsului finit este de 10%, iar asupra materiilor prime

36
N. Sută, Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, vol.I, Editura Independenţa Economică, 1999

48
 de 0%. Rpe = ( 100 x 10% - 20 x 0%) / 100 - 20 = 10/ 80 = 12,5%  Materiile
prime se taxează cu 5%.

Rpe = (100 x 10% - 20 x 5%) / 100 - 20 = 11,25%

2. Dacă taxele vamale asupra materiei prime depăşesc taxele vamale asupra
produsului finit ( caz extrem de rar în practica internaţională), Rpe va fi mai mică decât rata
protecţiei nominale sau chiar nulă.

 Taxa vamală asupra materiei prime creşte la 20%. Rpe = (100 x 10% - 20 x 20%) /
100 -20 = 7,5%

3. Dispersia tarifară ( diferenţa între nivelul taxelor vamale pe grupe de produse, în

funcţie de gradul lor de prelucrare: materii prime, semifinite, produse finite) influenţează direct
proporţional Rpe (creşte dispersia, creşte şi pe invers).

 Taxa vamală asupra produsului finit scade de la 10% la 8%, iar asupra materiilor
prime de la 5% la 0%.

Dispersia tarifară în to: Do = 10% - 5% = 5%

Dispersia tarifară în t1: D1 = 8% - 0% = 8%

Rpe 1 = (100 x 8% - 20 x 0%) / 100 -20 = 8/80 = 10%

Ponderea manoperei (gradul de prelucrare) influenţează invers proporţional Rpe.
În exemplele anterioare, manopera reprezenta 80%. Să considerăm că manopera reprezintă
60%, taxa vamală asupra produsului finit fiind tot de 10%. Constatăm că în formula folosită de
noi, valoarea numitorului scade, deci valoarea câtului va creşte.

Rpe = ( 100 x 10% - 40 x 0%) / 100 - 40 = 10 - 0/ 60 = 16,6%

Astfel, prin modificarea ponderii manoperei, în sensul scăderii/creşterii gradului de

prelucrare la produsul respectiv, în condiţiile menţinerii aceloraşi taxele vamale asupra
produsului finit, sporul valorii adăugate, deşi este acelaşi în valoare absolută, se compară cu o
valoare mult mai mică/mare decât în perioada precedentă, ceea ce determină
creşterea/reducerea Rpe.

4.4 Crearea şi deturnarea de comerţ

Crearea unui bloc regional (uniune vamală şi, în mai mică măsură, zonă de liber schimb)
generează anumite modificări ale fluxurilor comerciale.

49
 Îi revine lui Jacob Viener 37 meritul de a fi elaborat teoria uniunilor vamale, arătând că
apariţia uniunilor vamale poate determina atât apariţia unor efecte pozitive, cât şi negative
pentru fluxurile comerciale internaţionale. Asemenea predecesorilor săi, Viener a trebuit să
simplifice realitatea, pornind de la ipoteze extrem de simplificatoare.

Ulterior teoria sa a fost completată 38. În viziunea altor economişti (R.G. Lipsey
şi K. Lancaster), generalizarea liberului schimb la scară mondială poate duce la realizarea unui
“optim economic deplin”, în timp ce, liberalizarea comerţului internaţional numai la scară
regională sau subregională, prin crearea de uniuni vamale, la realizarea aşa-zisului “optim
de gradul doi”, reprezentând “răul cel mai mic”.

Contribuţia esenţială a lui I.Viener constă în introducerea noţiunilor de “creare” şi

“deturnare” de comerţ. Abordarea sa este una statică, care nu ţine cont de reacţiile cererii şi ale
ofertei şi nu ia în calcul decât un singur produs, independent de altele.

Crearea de comerţ reprezintă efectul benefic al creării de uniuni vamale. Ea apare în cazul
în care o ţară, care producea ineficient un anumit produs (costuri mari), ajunge, ca urmare a
apariţiei unei uniuni vamale, să importe produsul respectiv dintr-o ţară membră, în condiţii de
eficienţă ridicată. Deoarece produsul nu era importat din afară înainte de crearea uniunii
vamale, ţările care nu sunt membre ale acesteia nu sunt afectate.

Prin creare internă de comerţ, Iacob Viner înţelege apariţia de noi fluxuri comerciale în
cadrul uniunii vamale, prin care sunt înlocuite sursele mai puţin eficiente cu unele mai
avantajoase sub raportul costurilor. Atunci când fluxurile mai puţin eficiente din interiorul uniunii
vamale sunt înlocuite cu fluxuri mai eficiente din afară, fenomenul poartă numele de creare
externă de comerţ.

Deturnarea de comerţ reprezintă efectul nedorit al apariţiei uniunilor vamale. Apare

atunci când o ţară, care importa anterior un produs de la una din ţările rămase în afara spaţiului
integraţionist, se reorientează către una din ţările membre, ţară ale cărei produse au devenit
eficiente în urma includerii în uniunea vamală. Prin reducerile discriminatorii de taxe vamale, ţările
ne-membre pierd pieţe în favoarea unor producători mai puţin eficienţi dintr-o ţară membră,
ceea ce duce la reducerea eficienţei la scară mondială, ca urmare a faptului că a apărut o
deturnare a comerţului, de la surse care aveau costuri mai reduse spre altele, care au costuri mai
mari.

Deturnarea sau devierea sau reorientarea de comerţ reprezintă înlocuirea surselor mai

37
J. Meade, The Theorz of Custon Union, Allen and Unwin, 1953, R.G. Lipsey, the Theorz of Custom Unions. A
General Equilibrium Analzsis, Weidenfeld and Nicolson, 1970 etc.
38

50
eficiente (sub aspectul costurilor) din afara uniunii vamale cu surse mai puţin eficiente din
interior. Acest lucru a devenit posibil prin liberalizarea schimburilor în interiorul uniunii
vamale şi instituirea unor măsuri protecţioniste faţă de terţi.

I.Viener a arătat faptul că apariţia uniunilor vamale generează atât efecte de creare, cât şi
de deturnare de comerţ, efectul net fiind dat de diferenţa dintre acestea. Astfel, dacă uniunea
vamală domină efectele de creare de comerţ, acest lucru contribuie în mod pozitiv la
liberalizarea comerţului internaţional, iar dacă domină efectele de deturnare, acest lucru va avea
o influenţă nefavorabilă asupra fluxurilor comerciale internaţionale.

Ipotezele simplificatoare

Teoria lui Viener porneşte de la următoarele ipoteze simplificatoare:

 Trei ţări, A, B şi C; A şi B formează o uniune vamală, C reprezintă terţii;

 Ţara C este şi cea mai eficientă;

 Costurile de producţie sunt constante şi oferta nelimitată;

 Nu se precizează nivelul taxelor vamale suprimate.

Raţionamentul vizează o piaţă cu un singur produs, considerat ca independent de

pieţele altor produse, deci în echilibru parţial. Preţul mondial este P1.

Se disting două situaţii:

 Cazul în care nu există relaţii comerciale cu alte ţări

Înainte de crearea UV, preţul (incluzând taxa vamală) era P 2 în ţara B şi P4 în ţara A.
Preţurile coincideau cu preţurile de echilibru, deci nu se realiza import.

După realizarea UV, consumul creşte în ţara A de la C 3 la C2, iar producţia scade. În ţara B,
se produce cantitatea O b, se consumă Cb şi se exportă CbOb către ţara A. Acesta este efectul
de creare de comerţ, care se descompune în efectul asupra producţiei, x, şi asupra
consumului, z. Efectul total este x+u+z, suprafaţă egală cu importul Q 3C3 multiplicat de
scăderea preţului P4P3.

În ţara B, se produce o creştere de preţ, de la P 2 la P3, care determină o pierdere pentru

consumatori, e. Există şi un efect asupra producţiei şi asupra consumului, dar, pentru ţara B,
pierderea consumatorilor este mai mult decât compensată de încasările din exportul
producătorilor şi astfel ţara B câştigă.

În total a existat: o compensare pentru A, câştig pentru B, iar restul lumii nu este afectat,
pentru că nu existau relaţii cu cele două ţări, nici înainte, nici după crearea UV. Efectul de creare
51
este deci covârşitor.

• Cazul în care există relaţii comerciale cu ţări terţe

Presupunem că preţul iniţial (inclusiv taxa vamală) în A este P’4, mai mic decât P4, iar în B
rămâne tot P2. În vreme ce situaţia din ţara B rămâne aceeaşi, cea din ţara A se modifică. Astfel,
cantitatea consumată, OC’4, este furnizată în parte de producţia internă, OO’4 , şi în parte de
importurile din restul lumii, O’4C’4, încasările vamale fiind O’4C’4 x P1P’4 .

Formarea UV generează un dublu efect:

• un efect de producţie, producţia internă scăzând de la O4 la O3 (triunghiul X);

• un efect de consum, consumul creşte de la OC’4 la OC3 (triunghiul Z).

52
Cele două triunghiuri, X + Z, reprezintă efectul de creare de comerţ.

Dar ţara A nu mai importă din restul lumii, unde preţurile sunt mai mici, ci de la
partenerul său B, cu preţuri mai mari decât preţurile mondiale, dar devenite competitive prin
dispariţia taxelor vamale. Acest lucru implică o cheltuială suplimentară, reprezentată prin O’4C’4
x P1P3, această zonă corespunzând deturnării de comerţ.

Pentru ţara A trebuie comparată amploarea celor două efecte. Pentru ţara B, ca şi în situaţia
anterioară, există numai un efect de creare de comerţ. Pentru restul lumii, crearea uniunii duce
la o restrângere a schimburilor comerciale (vezi figura 4).

În concluzie, se înregistrează următoarea situaţie:

 suma algebrică a celor două efecte pentru A;
 câştig pentru B;
 pierdere pentru restul lumii.

Zona de liber schimb

Înainte de formarea zonei de liber schimb:

 B produce şi consumă OQ la preţul P2 şi nu face nici un fel de importuri;

 A produce OO4 şi consumă OC4 la preţul P4, A va importa diferenţa O4C4 din
restul lumii, la preţul P1; încasările fiscale sunt z + u.

După formarea zonei de liber schimb:

Oferta zonei, OQ + OO2 la preţul P2, este inferioară cererii din

zona OQ+OC2, dar diferenţa O2C2 este mult mai mică decât capacitatea de ofertă a ţării B la
acest nivel de preţ, deci B va exporta spre A această diferenţă, O2C2, la preţul P2 şi va importa
pentru sine OQ, din restul lumii, la un preţ mai mic, P1. Cu alte cuvinte, preţul de echilibru în
zonă va fi egal cu preţul cel mai mic al celor doi parteneri, înainte de formarea ZLS.

 În ţara A, expansiunea comercială, respectiv crearea de comerţ (trade creation), se

regăseşte în efectul pentru producţie, reprezentat prin triunghiul x şi în efectul
pentru consum,triunghiul z.

 Efectul de deturnare este reprezentat de y, reprezentând deturnarea importului

O4C4 în favoarea partenerului. În ţara B, creşterea încasărilor vamale este
reprezentată de dreptunghiul a, care corespunde câştigului înregistrat de ţara B, care
reexportă spre A ceea ce importă la un preţ scăzut de pe piaţa mondială.Restul lumii

53
 câştigă de asemenea, pentru că exportă spre B mai mult decât înainte spre A (OQ este
mai mare decât O4C4), iar ţara A importă la un preţ mai scăzut. Prin urmare, toată lumea
are de câştigat.

Uniunea vamală

În cazul în care A şi B formează o uniune vamală, preţul corespunzător

tarifului vamal comun reprezintă o medie a preţurilor anterioare. În cazul
nostru, considerăm că P3 reprezintă media aritmetică a preţurilor P2 şi P4.

Efectele de creare, X + Y, (efectul de producţie şi efectul de consum) sunt superioare

efectului de deturnare, Z, dar inferioare situaţiei înregistrate în cazul zonei de liber schimb.

Consumatorii din B înregistrează o mică pierdere, (triunghiul f), iar producătorii, o

alta, (triunghiul e). În plus, uniunea nu are nevoie să recurgă la importuri.

În concluzie, câştigul total este mai mic decât în cazul precedent.

Pentru a realiza şi mai bine diferenţele între conceptele de mai sus, prezentăm în
continuare un prim exemplu în care consumatorii francezi, în urma creării unei uniuni vamale
între Franţa şi Germania, vor prefera să achiziţioneze biciclete germane, produse mai eficient.

Producătorul cu cele mai ridicate costuri sunt SUA, care nici nu au pătruns pe piaţa
franceză sau germană, unde preţurile sunt mai mici. Prin crearea unei uniuni vamale între Franţa
şi Germania, taxele vamale aplicate de francezi asupra bicicletelor germane devin zero,
consumatorii francezi preferând aceste biciclete, de 70 dolari, bicicletelor locale, de 80 dolari.
Între Franţa şi Germania este astfel evident efectul de creare de comerţ; SUA nu au fost
afectate negativ de apariţia acestei uniuni vamale, deoarece nici anterior nu aveau în Europa o
piaţă de desfacere, deci nu au pierdut nimic.

În exemplul următor este prezentat efectul fenomenului de deturnare de

comerţ.

Conform datelor din tabel, în perioada to, când fiecare ţară aplica taxe vamale faţă de

54
terţi, în mod nediscriminatoriu, consumatorii francezi achiziţionau biciclete americane ( 110
dolari faţă de 120). În t1, prin crearea uniunii vamale între Franţa şi Germania, producătorii
americani pierd piaţa, în faţa bicicletelor germane (100 dolari faţă de 110). Acest lucru înseamnă
că producătorul cel mai eficient a fost eliminat de unul mai puţin eficient prin efectul
discriminatoriu al taxelor vamale. Se înregistrează astfel o deturnare de comerţ dinspre SUA
spre Germania. În concluzie:

 cele mai bune situaţii de creare comerţ se întâlnesc atunci când cererea de import are
o elasticitate ridicată, iar costurile ţărilor membre sunt la fel de joase ca şi în restul lumii;

 situaţiile de deturnare de comerţ se întâlnesc atunci când cererea de import este inelastică,
iar costurile în interiorul noii uniuni vamale sunt mai ridicate decât în restul lumii.

Probleme pentru reflecţie

1. Ţara Pământurile natale este gata să încheie un acord privind realizarea unei
zone de liber schimb cu ţara Pământurile străinătăţii.

Înainte de realizarea uniunii, Pământurile străinătăţii importau 10 milioane tranzistoare

din afara ţării, cu 100 dolari şi un tarif de 30 dolari pentru fiecare tranzistor. Preţurile interne
pentru realizarea unui tranzistor erau de 110 dolari în Pământurile străinătăţii şi 130 dolari în
Pământurile natale.

a. După realizarea zonei de liber schimb, care va fi costul, pentru Pământurile natale,
a deturnării de comerţ către Pământurile străinătăţii?

b. Care ar trebui să fie nivelul importurilor realizate de Pământurile natale din alte
zone, pentru a compensa costul deturnării de comerţ ?

2. La un moment dat, într-o anumită ţară, se importă televizoare, taxa vamală fiind de 30%.
În interior, televizorul se realizează cu un preţ de 6 milioane lei, din care 45% reprezintă
componentele, iar restul manopera (se consideră profitul egal cu zero).

a. Să se determine rata protecţiei efective în cazul în care taxa vamală la importul de

televizoare creşte la 50%.

b. Care va fi rata protecţiei efective în cazul în care se introduc taxe vamale şi asupra
componentelor, de 10%?

3. Construiţi un exemplu pentru a demonstra influenţa dispersiei tarifare asupra ratei

protecţiei efective.

4. În situaţia aderării României la UE, comentaţi efectele de creare şi deturnare de

55
comerţ care se vor manifesta, pentru fiecare din cele două părţi.

5. Construiţi un exemplu pentru a demonstra efectele de creare şi deturnare de comerţ.

Comentaţi situaţia aleasă.

56
 CAP 5 . STUDIU DE CAZ: O ACHIZITIE INTRACOMUNITARĂ ŞI UN IMPORT DIN
AFARA UE LA SC SEWS ROMANIA SRL

5.1. Prezentarea societăţii SC SEWS ROMANIA SRL

Societatea Comercială SEWS Romania S.R.L este organizată conform Legii 31/1990, ca o
companie cu capital privat 100% străin, înregistrata la Oficiul Registrului Comeitului Hunedoara la
data de 4 August 2000, J20/468/2000, GUI 13276556.
S.C. SEWS Romania S.R.L. cu sediul in Deva, Calea Zarandului nr.166 (DN7), judeţul
Hunedoara (denumită în continuare "SEWS" sau "Societatea"), este o societate de drept român cu
personalitate juridică fiind imatriculată la Regsirul Comerţului sub nr. J468/2000. Societatea a fost
inflinţată în 4 august 2000. La 31 decembrie 2008 Societatea are un capital social de 78.473.231 lei
împarţit in 100 parţi sociale, definut în proporţie de 100% de Sumitomo Electric Wiring Systems-
Europe Ltd.(SEWS-E).
Obiectul de activitate al Societăţii este fabricarea de articole din fire metalice (cabluri
electrice pentru autoturisme).
Societatea are încheiate contracte în regim de perfecţionare activă cu suspendare
(importă materia primă în regim de suspendare a taxelor vamale şi exportă produsul finit catre beneficiarul
perfecţionării) cu urmatorii parteneri străini, membrii ai grupului:
• Sumitomo Electric Wiring Systems (Europe) Ltd. din Marea Britanie (principalul
furnizor de materii prime si beneficiar al produsului Unit)
• SEWS Polska Sp.Z.o.o. din Polonia.
Printre principalii parteneri de afaceri ai societăţii se regăsesc:
• Sumitomo Electric Industries Ltd Japan (furnizor)
• SEWS Slovakia s.r.o. (furnizor)
• Leoni Kabel Polska Sp.z.o.o. (furnizor)
• Leoni Wiring Systems UK Ltd. (furnizor)
• Sofanou Franta (furnizor)
• Molex Elektronik GmbH Germania (furnizor)
• Yazaki Europe Ltd.Belgium (furnizor)
• TRW Carr France SNC (furnizor)
• FCI Automotive France (furnizor)
• Robert Bosh Germany (furnizor)

57
 • Tyco Electronics Germany (furnizor)
• DELPHI Packard Austria GMBH & CO KG (furnizor).

5.2 Achiziţie Intracomunitara între societatea română SEWS ROMANIA SRL şi

societatea austriacă DELPHI PACKARD AUSTRIA GMBH & CO KG

La introducerea în România a unor bunuri dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene
NU se intocmesc formalităti vamale. În ceea ce priveşte TVA-ul de import, tranzacţiile
intracomunitare sunt supuse TVA prin sistemul taxării inverse.
Achiziţiile intracomunitare reprezintă dreptul de a dispune, în calitate de proprietar, de
bunuri mobile corporate expediate sau transportate la destinaţia indicată de cumpărător, de către
furnizor sau o altă persoană în numele furnizorului, dintr-un stat membru al Uniunii Europene în alt
stat membru.
Societatea comerciala SEWS ROMANIA SRL înregistrată în scopuri de TVA cumpară
mărfuri în valoare de 455.70 EUR de la societatea austriacă DELPHI PACKARD
AUSTRIA GMBH & CO KG, factura aferentă acestei operaţiuni de vânzare-cumpărare are
numărul 980017736 din data de 08.04.2009 (anexa Al). Pentru ca această tranzacţie să fie considerată
intracomunitară şi să beneficieze de regimul de taxare inversa, trebuie îndeplinite urmatoarele condiţii:
- ambele societăţi trebuie să comunice coduri valabile de TVA înregistrate la organele fiscale
din (arile lor: SEWS ROMANIA SRL - ROI3276556, DELPHI - ATU57838914, rubrica (2) a
facturii 980017736/08.04.2009
- obiectul tranzacţiilor trebuie să fie numai bunuri economice corporate: conectori avand
incadrarea vamala 85389099;
- pentru aceasta tranzacţie trebuie să se facă dovada transportului: condiţia de livrare este
CPT Alba (carriage paid to Alba) - transport platit pana la Alba - înseamnă că vanzătorul
livrează şi trebuie să platească costul transportului pana la destinaţie - Alba lulia, iar cumpărătorul
suportă toate riscurile, precum şi orice alte cheltuieli care apar după ce mărfurile au fost livrate.
Neândeplinirea unei condiţii din acest set atrage după sine impozitarea cu TVA a tranzacţiei
din partea furnizorului, adica partea care este obligata la plata TVA.
Fluxul informaţional contabil al unei astfel de tranzacţii este urmatorul:
1. cumpărătorul SEWS ROMANIA SRL comunica un cod valabil de TVA RO13276556
vanzătorului DELPHI, pe care acesta 11 va verifica pe reţeaua europeana in vederea confirmării
valabilităţii lui - daca acest cod de TVA nu este valabil, furnizorul va intocmi factura de vânzare cu
TVA aferent ţării sale de origine;
2. transportul trebuie să fie facut de către furnizor CPT Alba sau un alt terţ în numele acestuia -

58
dacă nu se face dovada transportului, furnizorul va întocmi factură de vânzare cu TVA aferent ţării sale
de origine;
3. existenţa bunurilor economice corporale face diferenţierea acestor tranzacţii fără de cele care au
ca obiect prestarile de servicii derulate intre doua entităţi economice europene din doua state membre
diferite, care au un alt regim de impozitare din punctul de vedere al TVA.
Dacă societatea română SEWS ROMANIA SRL a înregistrat o achizijie intracomunitară,
atunci în mod automat societatea austriacă DELPHI trebuie sa inregistreze o livrare intracomunitară
pentru a avea un circuit informaţional complet la nivel european. Astfel pe factură se specifică
faptul ca este vorba despre o achizitie intracomunitară Jntracommunity delivery-VATexemption, art
138(1) of dir, 2006/112/CE of 28 Nov 2006".
In aceste condi’ii:
1. furnizorul - societatea austriacă DELPHI va contabiliza o vânzare de bunuri economice
prin evidenţierea creanţei faţă de societatea română si a unui venit impozabil faţă de statul austriac.
Aceasta tranzacţie este scutită de TV A, deoarece se îndeplinesc toate condiţiile circuitului european
al achiziţiilor si livrarilor intracomunitare;
2. cumpăratorul - SEWS ROMANIA SRL va contabiliza o achiziţie de marfă concomitent
cu datoria faţă de furnizorul austriac, fără a deduce TVA, deoarece, daca sunt îndeplinite condiţiile
unor astfel de tranzacţii, se va contabiliza prin sistemul taxării inverse, prin cota de TVA din Romania.
Respectând condiţiile enunţate, aceste tranzactii nu sunt impozabile cu TVA în cele doua state
membre, utilizandu-se pentru informare şi urmarire sistemul taxării inverse.

5.3 Import din afara UE între societatea romană SEWS ROMANIA SRL şi societatea
japoneza SUMITOMO ELECTRIC INDUSTRIES, LTD JAPAN

La introducerea in România a unor bunuri dintr-un stat care nu este membru al Uniunii Europene
se întocmesc formalitţi vamale.
Societatea comercială SEWS ROMANIA SRL cumpară materii prime pentru fabricarea de
cabluri electrice pentru autoturisme în valoare de 61911.14 EUR, de la societatea japoneză
SUMITOMO ELECTRIC INDUSTRIES LTD, factura aferentă acestei operaţiuni de vanzare -
cumparare are numarul SEC08SA134/12.11.2008 (anexa A3).
In momentul în care marfa a ajuns la destinaţie - Alba lulia, a fost preluata de comisionarul
vamal SC RCS COMISIONAR SA care a indeplinit în numele şi în contul importatorului SEWS
ROMANIA SRL declararea în detaliu a mărfurilor prin depunerea la autorităţiile vamale a declaraţiei
scrise pentru importul, depozitarea şi alte operaţiuni de vamuire, prezentarea mărfurilor declarate la
controlul vamal şi achitarea la vama a drepturilor cuvenite bugetului de stat. Declaraţia vamală de import

59
aferent acestei operaţiuni este DVI nr 60/07.01.2009 (anexa A2) şi prezintă detaliat bunurile importate,
valoarea transportului pentru aceste bunuri separate, valoarea vamală a mărfurilor şi valoarea TVA.
Pe langă declaraţia vamală, importatorul a depus la organele vamale şi o serie de alte documente:
• factură de marfă - SEC08SA134/12.11.2008 care reprezintă documentul primar de
evidenţă, identificare şi evaluare în vamă a mărfurilor de import;
• dovada de origine - pe factură de marfă există o declaraţie care atesta orgina japoneză a
mărfurilor "ALL GOODS ARE ORIGIN OF JAPAN";
• lista de colisaj - PACKING LIST (anexa A4) care cuprinde numarul coletelor: 44 paleţi
în ordinea marcării lor, denumirea reperelor de marfă care se găsesc în fiecare colet, specificandu-
se denumirea, cantitatea fără indicarea valorii;
• documentele de transport, prin care se face dovada cantităţii livrate,
Scrisoare de transport maritim - waybill NXXEU801630 (anexa A5) - în care se
precizează: - numele vasului NYK TERRA
- locul de încărcare a vasului portal NAGOYA, Japonia
- locul de descărcare a vasului portul CONSTANTA, Romania
- locul de livrare a mărfurilor Alba lulia, Romania
- numele containarului TRLU6294595
Scrisoare de transport — CMR (anexa A6) în care se precizează ca mărfurile vor fi
încarcate în data de 05.01.2009 din AG1GEA şi vor fi transportate cu tirul CT73GBT/CT666BT
pană la Alba lulia.
• factura de transport nr 816511/16.12.2008 (anexa A7), întrucat condiţia de livrare este
FOB NAGOYA (FREE ON BOARD) - FRANCO LA BORD Nagoya (portul de incărcare
convenit), vânzătorul îşi indeplineşte obligaţia de livrare după ce marfa a trecut de balustrada
vasului, în portul convenit, şi a fost vămuită de acesta pentru export, moment din care riscurile si
costurile se transfera cumparatorului SC SEWS-R.

Calculul Taxelor Vamale

Declarţia vamală de import DVI nr 60/07.01.2009 cuprinde 13 poziţii tarifare, stabilite
conform Tarifului vamal al României pentru bunurile importate. Pentru deteminarea valorii în vamă
a mărfurilor s-a transformat în lei valorea in EUR, care trebuie aplicata în scopul determinării
încadrării tarifare a mărfurilor şi a drepturilor de import. Cursul de schimb folosit-la determinarea
acestei valori este cursul de schimb stabilit si comunicat de Banca Natională a României în
penultima zi de miercuri a lunii anterioare lunii în care se utilizeaza - în cazul nostru cursul de
schimb este 3.9649 (din penultima zi de miercuri din decembrie 2008 mai precis din data de
24.12.2008).

60
 VV = (PE + T + A)*CS
VV - valoarea in vamă, respectiv preţul franco frontiera romana, exprimat în lei
PE - preţul mărfii exprimat în valută (EUR), condiţia FOB
T - preţul transportului pe parcurs extern
A - preţul asigurării, în valută
CS - cursul de schimb al leului, în cazul nostru CS este 1 EUR = 3.9649 RON
În tabelul de mai jos este calculată suma totală datorata de SC SEWS-R bugetului de stat la
acest import, acest tabel reprezinta un rezumat al declaraţiei vamale aferente acestui import.
DVI 60/07.01.2009

Nr Denumirea mărfii Valoarea Codul Procent Valoare baza de TVA Suma

Crt statistics mărfurilr Taxa Taxa calcul 19% totală
(valoarea Vamală Vamală impozit datorata
in la
vamă)lei bugetul
de stat
rub 31 46 33 47-AOO 47-AOO 47-BOO 47- 47
DVI BOO
1 mastic 1968 32141010 5% 98 2066 393 491
2 tuburi de protecţie 4521 39173990 6.5% 294 4815 915 1209
din plastic
3 benzi adezive din 15136 39191011 6.3% 954 16090 3057 4011
plastic
4 benzi, plăci din 2628 39191061 6.5% 171 2799 532 703
plastic
5 bureti din spumă 1862 39211310 6.5% 121 1983 377 498
poliuretanică
6 clipsuri, cleme din 29416 39269097 6.5% 1912 31328 5952 7864
plastic
7 garnituri şi etanşări 18546 40169300 2.5% 464 19010 3612 4076
din cauciuc
8 articole din cauciuc 40015 40169957 ~25%~~ 1000 41015 7793 8793
9 cleme metalice 12132 73269098 27% 328 12460 2367 2695
10 siguranţe 98 85361090 2.3% 2 100 19 21
11 elemente de contact 41643 85369010 scutire 0 41643 7912 7912
pentru cabluri
12 conductori izolaţi 5914 85444993 3.7% 219 6133 1165 1384
cu mase plastice
13 conectori din 83960 85472000 3.7% 3107 87067 16543 19650
Total General 8670 50637 59307

Pentru a întelege modul în care s-a ajuns la cifrele din tabel voi prezenta paşii care s-au parcurs
în scopul determinarii taxelor vamale în cazul primului articol - "mastic" , modul de calcul este acelaşi şi
pentru restul articolelor.
PE Mastic = 479.55 EUR (rubrica 42 din DVI)
T Mastic = 67 RON (rubrica 44 din DVI) ~ 16.81 EUR

61
 VV Mastic = (479,55 + 17) * 3.9649 1968 RON
VV Mastic = 1968 RON

Conform Tarifului vamal a României încadrarea tarifară aferentă acestui bun este 32141010
cu un procent al taxei vamale de 5 % ( 0,05 ). Taxa vamală care trebuie platită este determinată astfel:
TV- V V * 0.05-1968* 0.05
TV = 98 RON.
Se percepe şi o taxă asupra valorii adaugate de 19% astfel:
TVA = 0.19 * (1968+98) - 0,19 * 2066
TVA = 393 RON
Suma totală datorata la bugetul de stat pentru importul acestui articol este egală cu:
TV+TVA = 98 + 393
Suma datorată = 491 RON

Cuantumul taxei vamale aferent fiecărui bun importat este diferit, fiind dat de incadrarea
tarifară care i s-a stabilit.
Pentru efectuarea acestui import de materii necesare fabricării de cabluri electrice pentru
autoturisme în valoare de 61911.14 EUR, societatea SEWS ROMANIA SRL a avut o datorie totală la
bugetul de stat de 59307 RON (Cuantumul impozitarilor - Total General), din care 8670 RON
reprezintă valoarea taxelor vamale şi 50637 RON reprezintă TVA import.
După ce s-a depus declaraţia vamală şi celalalte documente, serviciul vamal din Alba Iulia a
procedat la validarea declaraţiei vamale. In acest sens, s-au efectuat urmatoarele activităţi: controlul
documentelor, confruntarea datelor din declaratie cu cele din documentele anexate, controlul fizic al
mărfurilor, verificarea calculelor drepturilor şi impozitelor.
După încheierea controlului şi a verificărilor, s-au achitat drepturile şi taxele vamale, iar serviciul
vamal a aplicat semnatura şi ştampila pe declaraţia vamală, act ce confirmă validarea acesteia. Din
acest moment SC SEWS-R a putut dispune de marfurile ce au facut obiectul declaraţiei vamale DVI
60/07.01.2009, mărfurile fiind libere de vamă.

62
 CONCLUZII
Taxele vamale sunt un impozit indirect care apar ca urmare a intervenţiei statului în comerţul
internaţional. Aceasta intervenţie a statului în economic se realizează pe doua cai: direct şi indirect.
Pe cale directă statul poate interveni, fie prin măsuri cantitative asupra importurilor sau
exporturilor (este vorba de contingentari, prohibiţii etc), fie prin reglementarea schimburilor. Intervenţia
directă ridica probleme destul de delicate, deoarece poate conturba relaţiile dintre state şi poate avea
efecte păguboase asupra raporturilor economice în perioadele urmatoare.
Intervenţia indirecta se realizează prin taxele vamale, adică prin impozitarea schimburilor
internaţionale. Ceea ce se impune este valoarea în vamă a produselor care fac obiectul tranzacţiei
externe. Cota de impunere, adică nivelul taxei vamale, este prevazută prin lege.
Utilizarea taxelor vamale produce asupra funcţionarii economiei o serie de efecte pozitive,
dintre care cele mai importante sunt:
 protecţia vamală prin care se limitează sau chiar se elimina concurenţa nedorită a
firmelor şi produselor străine si se încurajează ramurile şi subramuriile proprii;
 reducerea importurilor şi stimularea produţiei indigene, protejând astfel forţa de
muncă indigenă şi locurile de muncă;
 un regim vamal propriu permite adoptarea de masuri cu caracter sancţional faţă de
acei parteneri comerciali care promovează o politica discriminatorie sau care instituie,
în mod unilateral si nejustificat, masuri protecţioniste;
 permite statului respectiv sa participe la negocierile internaţionale şi să beneficieze de
consecinţele pozitive ale reducerilor tarifare reciproce sau de măsurile cu caracter
preferenţial;
 folosirea de taxe vamale de import genereaza insă, pentru consumatori, pierderi
importante ca urmare a fenomenului de creştere a preţurilor pe piaţa internă ceea ce
determina şi o reducere generala a consumului.
Ansamblul taxelor vamale ale unei ţări se constituie în tariful vamal. Tariful vamal stabileste
modul concret de aplicare al taxelor vamale pe fiecare produs in parte. Practic este reprezentat de o listă
vamală care cuprinde toate produsele ce fac obiectul comerţului internaţional şi conţine precizări
precise privind modul de percepere al taxelor vamale.

63
 Bibliografie
Acordul general asupra tarifelor şi comerţului (GATT - General Agreement on Tariffs
and Trade)
Ciobanu, Gheorghe, Tranzactii economice internaţional, Ed. Imprimeria ,,Ardealul” Cluj-Napoca,
2004
http://eur-lex.europa.eu/ro/accords/accords.htm
http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/FlorinDuma/fmante-publice/
KRUGMAN, P., Economie Internationale, Ed. Du Boeck, 1997
Legea nr 86/2006 privind Codul vamal al României
LIPSEY, R.G., The Theory of Custom Unions. A General Equilibrium Analysis, Weidenfeld and
Nicolson, 1970
MEADE, J., The Theory of Custom Union, Allen and Unwin, 1953
MIRON, D., Politici comerciale, Bucureşti,Editura Luceafărul, 2003
NEME, C., Economie internationale. Fondements et politiques, Litec, 1996
OBSTFELD, M., LINDERT, P.H., International Economics, Ed. Irwin, 1986
Postelnicu, Cătălin, Economic Internaţională, Cluj-Napoca, 2002
Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23
aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat)
RUJAN, O., Teorii şi modele în comerţul internaţional, Bucureşti, Editura All, 1995
SUTĂ, N., Comerţ internaţional şi politici comerciale
SUTĂ-SELEJAN, S., contemporane, Bucureşti, Editura Economică, 2003
Teodor Hada, Radu Barbuta, Fiscalitatea §i contabilitatea firmeL Alba lulia 2003
VIENER, J., The Custom Union Issue, New York, Carnegie Endowment for International Peace,
1950
www.anaf.ro
www.customs.ro
www.declaratie-intrastat.ro
www.euroavocatura.ro/dictionar/
www.insse.ro
www.intrastat.ro
www.mfinante.ro
www.wto.org

64